Cu duh și glas de Păstor ceresc Mă port pe deasupra ca la facerea cerului și a pământului, și-Mi rostesc cu duioșie cuvântul deasupra ta, pământ și neam român, țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit de timp, iar la sfârșit ca și la început ai peste tine durerile facerii și te zbați pentru viață între cele două puteri, între Dumnezeu și satana, între lumină și întuneric, între bine și rău, între viață și moarte, țara Mea, dar Eu, Domnul Dumnezeul tău, te veghez ca și la început și te îmbrac în lumina cuvântului Meu de peste tine și-ți dau din viața Mea ca să ai viață, și veșnic să ai, o, că te am cărare de venire a cuvântului Meu pe pământ dacă Mi-am aciuat cuibul de pui pe vatra ta, că am în tine o mânuță de fii născuți din nou din cuvântul Meu ceresc, cu care grăiesc de deasupra și îl așez scris pe pământ prin acești fii, că le-am făcut lor urechi de auzit cu ele pe Dumnezeu cuvântând din norii cu care Se poartă ca la facerea lumii, și au ei pe Dumnezeu lumină a lumii în vremea Mea cu ei, și de aceea iată, iar și iar în zi de duminică așez urarea Mea între Mine și tine și spun:
Pace ție, pământ și neam român! Te împrospătez cu binecuvântare mare, că mare este alegerea ta între neamurile pământului, așa cum mare și întâia ai fost la facerea lumii, când de pe vârful tău, Eu, Domnul Iisus Hristos, cuvântam cuvântul Tatălui pentru facerea cerului și a pământului, privind și iubind tot ce se ivea la vedere pentru om, ca apoi să-l zidesc și să-i dau stăpânire peste facerea cea văzută și să-l fac să asculte nedespărțit de voia Mea cu voia lui, dar după ce am sfârșit de lucrat și de odihnit după toată lucrarea facerii, o, am rămas fără sprijinul omului zidit de mâna Mea de Făcător a toate și de Păstor al său, și M-a dat omul de peste el și și-a ales voia sa și s-a sfârșit vremea iubirii dintre Mine și om, o, și au trecut mai bine de șapte mii de ani de atunci, iar Eu, Domnul, caut ce am pierdut, caut și strig, dar nu vine răspunsul, o, nu vine, nu se întoarce omul la începutul lui cu Dumnezeu, iar cerul așteaptă și caută după om, și iată poveste de dragoste scrisă pe pământ: Păstorul căutându-Și oaia pierdută, oaia pentru care pe toate le-a zidit, și pentru care a venit pe pământ acum două mii de ani în trup de om și Și-a dat viața pentru oaia pierdută, dar stăpânii cei străini ai ei L-au scos din lumea lor și L-au trimis înapoi în cer la Tatăl Cel veșnic, o, și vin pe pământ cu cerul după Mine și tot caut și tot aștept bucuria cea mare ca să găsesc ce am pierdut, și iată, glasul Meu de Păstor vine pe pământ și-și strigă durerea și va fi mângâiere după durere, căci așa este scris.
O, pace ție, pământ și neam român! Trec pe deasupra ta clipă de clipă și-ți veghez pașii și urmăresc de deasupra lucrarea vrăjmașă ție de la mijloc, și pe slujitorii ei pitiți sub cuvintele mincinoase de facere de bine pentru tine, dar cuvântul lor e fiere, căci sunt lacomi după putere peste tine și-ți sug vlaga, țara Mea, și iată azi încă o zi de durere, dar și de biruință a binelui împotriva răului, căci Eu, Domnul și Păstorul tău, te așez înaintea Mea prin cuvânt și te înzestrez cu cete îngerești, care se luptă din partea Mea pentru soarta ta de mâine și vom lucra mereu și pas cu pas, căci mâine este vremea slavei Mele cu tine peste neamurile pământului, o, că nu se poate să nu se știe de la margini la margini cât de mult am lucrat și lucrez Eu la facerea ta cea de la Dumnezeu, țara Mea, neam român.
Iar acum puterile cerești rămân alături de tine în zilele acestea de luptă între lumină și întuneric, între Dumnezeu și satana, între adevăr și minciună, și va veni apoi ziua de biruință și încă altele și altele multe ale slavei Mele cu tine peste pământ, țara Mea. Ești scrisă în cer în lucrarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, în planul Domnului la sfârșit de timp, și ai nume mare scris în Scripturi: România, țara strălucirii, și orice vrăjmaș al Meu și al tău își va sfârși lucrarea aici, pe meleagul tău, aici, unde lucrează Dumnezeu cuvântul facerii cerului nou și a pământului nou, și toate ies din Scripturi și de aceea vin împlinirile lor, și de aceea Eu, Domnul, sunt Păstor pe meleagul tău și-Mi împart cuvântul peste pământ, țara Mea cea de azi, căci prin cuvânt lucrează Dumnezeu. Amin.