Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


CuvĂntul lui Dumnezeu la Sărbătoarea SfĂntului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul



Mă port Ăntre cer și pămĂnt cu oștirile cerești, cu sfinții și cu Ăngerii, care Mă slăvesc neĂncetat și care mărturisesc de lĂngă Mine slava Mea cu ei și slava lor cu Mine, căci plata celor ce știu taina și lucrarea iubirii, e mare plata lor, e Dumnezeu cu slava Lui cerească Ăn sfinții Lui, iar Ăn ziua aceasta ceata proorocilor din cer are Ăn sărbătoare cerească pe Ilie proorocul, cel care a arătat deslușit și a lăsat peste pămĂnt cunoscută cu multul taina raiului, hrană de rai aducĂnd peste casa cea săracă de viață și de hrană a văduvei din Sarepta Sidonului, căci harul cel ceresc a locuit Ăn proorocul Ilie și s-a Ănmulțit făina și s-a Ănmulțit untdelemnul cel atĂt de puțin care mai era Ăn casa aceea, și hrană de rai a fost această minune, cu nimic legată ea de pămĂnt.

O, fiilor, o, fiilor care-Mi vegheați venirea Mea pe pămĂnt cuvĂnt, punem Ăn cartea Mea cu voi Ănvățătură deslușitoare a tainei raiului, taină purtată de sfinți pe pămĂnt, căci proorocul Ilie a pregătit pĂine nepămĂntească Ăn casa văduvei Ăn care el era oaspete Ăn vremea călătoriei lui dintr-o parte Ăn alta pe pămĂnt. CĂnd Ăi dai lui Dumnezeu ultima putere, ultima picătură pe care o ai, vine Domnul cu rodire mare, vine din cer, vine din rai rodire, dar n-are omul putere să simtă și să Ănțeleagă apoi lucrarea cerească Ănsoțindu-l pe el pe pămĂnt.

O, fiilor, dacă nu v-aș avea pe voi Ănvăluiți de Mine Ăn darul credinței Ăn venirea Mea cuvĂnt peste pămĂnt, o, cu cine, cum aș mai putea grăi ca să-Mi las cuvĂntul pe pămĂnt? O, fiilor, nu este prețuit Dumnezeu. Nu știe omul această lucrare ca s-o facă el Ăntre el și Dumnezeu. Voi suferiți Ăntru Mine, și Eu Ăntru voi sufăr de această jale, de lipsa iubirii de Dumnezeu Ăn om, măi fiilor, o, dar nu trebuie să ne sfĂrșim nădejdea. Se vor ridica cei care vor purta Ăn ei harul iubirii de Dumnezeu, fiilor. Așa i-am spus și proorocului Ilie, așa l-am mĂngĂiat și pe el Ăn durerea din el pentru Dumnezeu, Cel atĂt de lipsit de iubirea cea din partea omului.

O, fiilor, purtăm durere, căci Eu Ămpart cu voi ce port. Grăiesc peste pămĂnt de peste șaizeci de ani prin acest izvor ceresc de cuvĂnt, și-Mi aștern Ăn carte cuvĂntul gurii Mele și va fi cine să ia aminte, o, că nu Ăn zadar lucrează Dumnezeu. Așa i-am spus și lui Ilie proorocul, i-am spus că mai sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu și că n-a rămas singur Ăntru această durere sfĂntă, o, că e mare durere să iubești pe Dumnezeu și să vezi Ăn jurul tău peste tot despărțirea de Dumnezeu a omului, Ănchinarea la el Ănsuși a omului și pierderea vremii vieții lui Ăn neiubire de Dumnezeu, de Cel ce a făcut cerul și pămĂntul și omul, fiilor.

O, aș fi mult mai Ăndurerat decĂt sunt dacă n-aș avea grai peste voi ca să-Mi spun durerea Mea cea grea și tot mai grea, căci căutarea după Dumnezeu se stinge de tot Ăn oameni, și tot mai pămĂnt sunt oamenii toți, căci lucrarea cea multă a duhului rău Ăi tot acoperă pe toți din toate părțile, de nu mai are Dumnezeu cum să-l facă pe om să privească și spre cer și să-I Ănțeleagă durerea, durerea lui Dumnezeu, Făcătorul a toate, fiilor.

O, sfinți iubiți ai cerului Meu, Mă port cu voi Ăntre cer și pămĂnt și ne umplem de jale și ne scriem pe pămĂnt durerea duhului și e Ăn durere Duhul SfĂnt, Care cuprinde Ăn El pe toți sfinții Lui. O, va rodi rod sfĂnt durerea noastră și ne va fi nouă de mĂngĂiere, nouă, celor Ăndurerați de la neiubirea de Dumnezeu a celor de pe pămĂnt, iubiții Mei.

— O, Ăndureratule Doamne, rana duhului meu e mai mare acum ca atunci cĂnd mă durea pe pămĂnt neiubirea de Dumnezeu a oamenilor toți. Tu Ăi aștepți pe oameni, Ăi aștepți mereu, la fel și noi, sfinții Tăi. O, și Ăi aștepți măcar pe creștini și Ăi tot aștepți să se Ăntoarcă cu fața spre sfinți, spre părinții din cer, o, dar și creștinii au acest păcat al neiubirii de Dumnezeu, Doamne. Nu pot ieși din lume creștinii, nu ies din duhul lumii, bieții de ei, și stau cu fața spre lume, creștinii Ăn care Tu dai Ăncă să nădăjduiești, Doamne. Tu Ăi aștepți cu fața spre Tine să stea, dar ei se Ăntorc și privesc Ănapoi, se uită Ăn lume, se uită la lume, Doamne, iar Tu plĂngi, plĂngi, plĂngi de mila lor, și tot plĂngi de mila lor și a Ta, o, că n-ai iubire de Dumnezeu Ăn creștini, n-ai, Doamne, n-ai, iar creștinii nu știu ce este iubirea, nu Te cunosc de iubire a lor.

O, nu Te cunosc creștinii, Doamne. Nu vor să Ănvețe ei bine ce Ănseamnă și ce face iubirea de Dumnezeu Ăn om și Ăn lucrarea omului, căci creștinii Tăi iau de la lume hrană pentru inima lor, o, că n-au voit să Te asculte, Doamne, nici ei. Tu vrei prin cuvĂntul Tău cel atĂt de scump să-i atragi spre părinții sfinți, spre trăirea din plin a tainei bisericii, taina dreptei credințe, taina ortodoxiei, Doamne, dar această taină a vieții de creștin este cu negrijă păstrată, nu este lipsită de duhul lumii, nu este purtată spre viață Ăngerească.

Nu sunt creștinii ieșiți din duhul lumii, Doamne, iar Duhul Tău a strigat la ei și a spus și a scris: «Ieși din lume, poporul Meu, ieși, și nu gusta din duhul ei, ca nu cumva să bei din vinul ei amar apoi, ca plată a neiubirii de Dumnezeu! O, ieși cu inima ta din lume, creștine, ieși și cu ochii, ieși și cu urechea, ieși și cu pasul, ieși cu totul din lume, ieși cĂt poți să mai ieși, și mergi pe deasupra dacă poți, dacă mai mergi, că pe pămĂnt n-ai unde să mai pui pas pe loc curat și neĂntinat de păcat, dar caută să strĂngi prin ascultare cununi de biruință, și caută cu supunere, o, că altfel nu strĂngi nimic ca să ai pentru salvarea ta cĂnd va fi să ai nevoie».

Și noi, sfinții Tăi, și noi, Doamne, Ăl Ănvățăm pe creștin să Te asculte cu aplecare și să stea sub binecuvĂntarea Ta, și-i spunem așa:

O, strĂnge-ți, fiule creștin, strĂnge-ți cununi Ăn viața ta cu supunere dacă ești creștin. Lucrează și tu ca ucenicul care și-a lucrat prin supunere cinci cununi Ăntr-o clipă de noapte, cĂnd, adormind de osteneală părintele povățuitor, el n-a mers să se culce la locul său de odihnă dacă n-a avut rostit peste el binecuvĂntarea de fiecare seară a părintelui sufletului său, și a stat cuminte și a așteptat biruindu-și voia trupului, care dădea să-l tragă să se culce fără cuvĂntul celui care Ăi binecuvĂnta pas cu pas viața lui și lucrarea ei.

O, cĂtă Ănvățătură reverși, Doamne, peste un popor mai ĂntĂi, și apoi o Ămparți pe ea peste pămĂnt! Omul Ănsă este fălos de tot, zice că știe el, că poate el, că este el, iar altfel nu este omul, nu se poate deprinde să se creadă mic, mai mic decĂt cel mai mic care primește sfat pentru el, pentru pașii lui buni sau răi. O, cum să facă el așa, dacă el se știe mare și mai mare decĂt ceilalți cu Ăndrăzneala lui, cu necreșterea lui cea din Dumnezeu? O, de ar lua omul aminte la duhul Ămpăratului David, care suspina umilit și spunea: «Iată, Doamne, Tu ai măsurat cu palma zilele mele, iar statul meu este ca un nimic Ănaintea Ta».

O, cum să-l Ăntorc pe om spre Tine, Doamne Ăndurerat? O, cum să fac să-Ți pot da mĂngĂiere Ăn durerea Ta mare, Doamne? O, duhul lumii nu-l lasă pe om, nu-l slăbește, Ăl hrănește mereu, și așa fac și cei ce se cred creștini de-ai Tăi, și care amestecă Ăn ei hrana Ta cu hrană din lume, și tot ies ei spre lume pe ușa care duce spre lume, o, Doamne, că stă creștinul cu televizorul sub ochi, cu telefonul la ureche și se hrănește din ale lumii și e bolnav de lume creștinul, și nu mai e nici unul care să asculte de cuvĂntul Tău de peste el așa cum Tu aștepți zi după zi după fiecare creștin care Te-a cunoscut Ăn acest cuvĂnt, o, și-i scapi din mĂnă pe toți prin aceste Ăndeletniciri lumești, puse la ĂndemĂna oricui de către omul potrivnic lui Dumnezeu, și lucrarea cea cu vicleșug n-o mai simte bietul creștin, fiindcă el o lucrează mereu, și o lucrează atĂt de mult, atĂt de mult, o, Doamne, iar Tu dai să vorbești cu creștinul și să-i spui răul ca să-l lepede de la el, dar nu găsești vorbire cu Tine la creștin, nu găsești, Doamne, o, nu găsești.

Voiesc să le vorbesc celor ce se hrănesc din hrana cuvĂntului Tău, și care ar fi să rodească Ăn ei ascultare, Doamne. Dau să-i Ăntorc cu fața spre Tine, spre părinți, spre cer, și le spun lor la toți pe unde sunt, le spun așa:

Voi, cei care știți și căutați cuvĂntul lui Dumnezeu prin acest izvor de viață dătător Ăn zilele acestea grele, o, fiilor, luați seama bine ce vă grăiesc. Sunteți prea pămĂntești, fiilor. Parcă nu mai doriți cerul și tainele lui. Parcă numai lucrarea cea pentru trup v-a mai rămas de lucrarea cea pentru fiecare zi. O, și chiar și duminica, ziua Ăn care dați să faceți odihnă trupului vostru, chiar și atunci tot trupești, tot pămĂntești rămĂneți. O, nu mai aveți grăiri duhovnicești, curățitoare de păcate prin stări cerești Ăntre voi, curățitoare de răul din voi, iubire sfĂntă Ămpărțită Ăntre frați, o, și vă tot ia valul doar spre cele ce vă sunt de trebuință vouă și atĂt. O, dar pentru Domnul mai vreți voi să fiți și să puteți?

Fiilor, fiilor, alegeți-vă, măi fiilor. Faceți pasul cel hotărĂtor. Luați ca lucrare duhul ascultării, al supunerii. Luați știri din cer, nu de pe pămĂnt. Nu amestecați pe cele din cer cu cele de pe pămĂnt Ăn voi și Ăntre voi. Slujiți Domnului așa cum am slujit eu, plin de milă pentru El, plin de rĂvnă pentru lucrul Lui cel sfĂnt, tot timpul să-L slujesc pe El, și să arăt prin lucrul meu cu Domnul taina raiului, statul Ăn Dumnezeu cu totul, căci eu prin Domnul Ănăuntrul meu am lăsat scrise pe pămĂnt lucrări cerești, puterea credinței, a rugăciunii, a rĂvnei Ămpotriva necredinței din cei ĂngĂmfați Ăn duhul lor, foc din cer peste cei fără Dumnezeu, dar și lucru cu milă, pentru ca să-L cunoască omul pe Domnul, fiilor, și mai ales pentru ca să-Și facă Domnul lucrările Sale peste pămĂnt prin cei ce Ăl iubesc pe El Ăntre oameni.

Acum, Doamne, Ămbracă-mă Ăn duhul cel tare al minunilor sfinte peste pămĂnt, prin care lumea să-L cunoască pe Dumnezeu, că vreau să cunoască oamenii acest har al milei Tale dăruit lor: iubirea cea pentru Dumnezeu. Eu mă supun Ție, și Ăi Ăndemn pe toți să caute cu lucrarea supunerii, Doamne, cu taina fiilor lui Dumnezeu, și prin care Tu lucrezi minuni fără de seamăn și biruințe mari asupra vrăjmașilor Tăi și a creștinilor Tăi, numai să știe ei, creștinii Tăi, să Te capete pentru ei apărător, și de minuni lucrător pentru ei. Amin.

— O, cĂtă trudă Ăntre cei din cer pentru cei de pe pămĂnt, și care nu socotesc vremea și starea și lucrul cel Ămpotriva lui Dumnezeu și al omului, lucrarea lui antichrist și a diavolului dușman, căci voi, sfinți iubiți ai Mei, trudiți cu Mine la Ămpărăția cerurilor pe pămĂnt s-o așezăm, o, și n-avem loc de om, măi scumpii Mei, că scumpă v-a fost lucrarea pe pămĂnt, și scumpă e și Ăn cer și sunteți voi oștirea Domnului.

O, popor al cuvĂntului Meu, caută Ănțelepciunea cea pentru zilele acestea s-o știi, dar caut-o Ăn cer, că pe pămĂnt potrivnicul Meu și al tău te atrage ca să nu-L iubești pe Dumnezeu cu toată supunerea ta de zi cu zi, și te Ăndeamnă la amestecarea cu cele din lume, și iată, este de vegheat pentru ocrotirea de duhul lumii, fiilor.

Voi, cei care-Mi stați de veghe pentru un popor, pentru statura lui Ănaintea lui Dumnezeu, o, Ăntăriți-vă cu cei din cer, cu cele din cer, fiilor, căci omul este ĂncăpățĂnat mai rău decĂt un animal, că animalul cunoaște pe Domnul și se supune Domnului și omului și-și face omul lucrul său cu el, iar animalul ascultă, o, și nu poate, nu poate și omul așa, nu se apleacă omul, măi fiilor. Iar Mie Ămi este tare, tare milă de voi și-Mi este mereu milă, și de aceea Ămi Ămpart și durerea Mea cu voi, ca să aveți și voi milă de Mine, căci cei ce sunt neaplecați și neiubitori de Dumnezeu și de frați, aceia nu se apleacă, iar Eu sufăr batjocură, și voi la fel, o, fiilor. O, n-ai ce să-i ceri celui ce a crescut Ăn trup și atĂt, n-ai.

Eu voi avea grijă să am Ăntr-o zi pe lĂngă voi numai grĂu curat, fiilor, o, că Mi-e milă de voi, iar lucrul Meu cel mult este mult, și uneori Mă frĂng de tot de mila voastră, Mă frĂng și Eu, dar iată, așa e pe pămĂnt, e zor doar pentru cele pămĂntești, iar partea cea care nu piere nu mai Ăncape Ăn viața creștinului care ia de la Dumnezeu acest cuvĂnt sfĂnt.

Acum pace vouă! E darul cel mai mĂngĂios pe care vi-l pot da Ăn vremi de mers greu și cu greutate purtate, greutăți fel de fel, dar cel mai greu de purtat este omul neĂnduplecat, fiilor. Voi Ănsă fiți Ăn răbdare Ămbrăcați, că trebuie să fiți asemenea Mie, să răbdați, fiilor, și să Ămpărțiți pe Dumnezeu, căci Eu astă lucrare v-am Ămpărțit s-o Ămpărțiți voi prin lucrarea Mea cu voi, iar pentru truda toată mereu, mereu pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

02-08-2020

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Punerii Pietrei de Temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim



Fiilor, fiilor, nsemnăm n cartea Mea cea de azi, cartea pe care o scriu pe pămnt n vremea aceasta prin voi, care-Mi primiți venirea și cuvntul ei, nsemnăm această zi de aducere-aminte a zilei cnd am așezat n cetatea Mea de azi cu voi piatra cea dinti, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, ca apoi să zidim deasupra ei pietricica cea albă, chivotul, fiilor, simbolul inimii Mele, din care dragostea Mea curge cuvnt peste pămnt și l adapă cu glasul iubirii Mele pentru om ca să-i ies n cale și să-i grăiesc și să-l mbiu să Mă audă, să Mă primească, să Mă creadă și să Mă cunoască și să-Mi urmeze apoi, așa cum am pus Eu, Domnul, nvățătură scrisă pentru om să Mă iubească ntreg, și să lupte pentru aceasta mpotriva sa nsuși, ca nu cumva să cadă el din iubirea cea pentru Mine n iubirea cea pentru el și să-l pierd și să-l tot pierd pe om ca și pe cel de la nceput, care a pierdut fericirea cea din rai n schimbul iubirii de sine, dar Eu lucrez de atunci mereu ca să-l ajut pe om să vadă ct pierde el, ct se pierde neascultnd de poruncile vieții, de Cel ce l-a iubit la nceput cu mare iubire, chiar dacă el s-a depărtat de iubirea Mea cea pentru el, o, și de atunci l aștept, l strig, lucrez mult și mereu să-Mi vindec rana făcută de om, să-Mi capăt napoi mngierea, că pentru mngierea Mea l-am zidit pe om, ca să Mă mngi cu el l-am zidit.

O, fiilor, am nceput cu voi lucrul Meu cel de la sfrșit de timp pentru zidirea din nou a omului. Lucrul Meu cu voi minunează și uimește puterile cerești, și cutremură pe satana și pe toți ngerii lui, căci Eu, Domnul, lucrez cu voi nnoirea, nașterea din nou a lumii, mpliniri mari, cu mare taină lucrate, ca apoi să le descopăr și să se vadă truda Mea și să-Mi mplinesc Scripturile lucrului Meu cel de la sfrșit de timp, cer nou și pămnt nou, că este scris să săvrșesc această lucrare și s-o dau celor ce M-au iubit și Mi-au urmat pe pămnt răbdnd fără de sfrșit, n timp ce toți ceilalți oameni trăgeau spre satana cu viața lor, dar o rămășiță era mereu de partea Mea și ducea prin vreme voia Mea cu omul și păstra cărarea spre Dumnezeu a omului, ca să poată fi judecat tot omul după faptele sale, fiilor.

O, ctă răcoare aduce arsurii Duhului Meu grăirea Mea cu voi, ct alin suspinului Meu lung de șapte mii de ani după om, măi fiilor! Am așezat cu voi n anul 1991 după Hristos nceputul ieșirii Mele deasupra cu taina cuvntului Meu care grăiește n Romnia din anul 1955, și s-a făcut carte cuvntul Meu și am ridicat-o sus cu voi și am dat-o să fie cunoscută, fiilor. Mă aplec cu mulțumire că M-ați sprijinit, că Mi-ați stat nainte ca să Mă primiți și ca să-Mi mpărțiți cuvntul și ca să-l tot așezați n carte cnd el vine ca rul pe pămnt.

O, fiilor, v-am nvrednicit pe voi să Mă primiți cu venirea Mea cea de azi, și din unii n alții, n toți acești ani pnă la voi, am avut ceva cules din cuvntul ieșit din gura Mea n mijlocul poporului care asculta cnd grăiam. Dar voi, cei de azi ai cărții cuvntului Meu, nu-Mi lăsați să se risipească nimic din rul Meu de cuvnt, căci v-am ales Eu ageri pentru păstrarea acestei bogății, pe care, iată, o facem cunoscută lumii că ea este, iar Eu mi fac lucrarea scrisă n Scripturi s-o mplinesc, să vin cuvnt pe pămnt, să vin cu sfinții, nu singur, și să vin sub numele Meu cel nou: Cuvntul lui Dumnezeu, să vin pe pămnt cuvnt, fiilor.

O, am rămas cu voi, iar cei ce erau și ei la nceputul Meu cel din anul 1991 aici, o, n-au mai rămas, nu M-au ascultat frumos și cu răbdare fără de capăt, n-au avut credincioșie sănătoasă, au fost nemulțumiți de Mine și de voi, au fost ndoielnici, s-au clătinat că așa au voit ei, și apoi s-au tras ntru ale lor dorințe, s-au ntors n lume și n ale lumii, fiilor, dar voi ați rămas ai Mei sub greul Meu, sub Duhul Meu ocrotitor peste voi, cu minile pe plug mereu pentru lucrul Meu cel de azi, și suspinul Meu l mpart cu voi, o, că nu le-a plăcut să plngă cu Mine și celor care ne-au părăsit, că lor le-a plăcut să fie ei, iar Eu să nu Mă mai bag peste ei le-a plăcut. N-aș vrea să mai pomenesc iar și iar de nestatornicia arhiereului uns de Mine pentru vremea Mea cu voi atunci, și care este scris pe masa Sfintei Treimi martor din partea Mea al așezării și ntăririi Sfintei Sfintelor Mele cu voi pe pămnt, o, că și el a călcat apoi peste Dumnezeu ca și Adam n rai, pentru ca să nu-și piardă mărirea cea de la oameni, și a murit și el, ca și cei ce s-au ales pe ei nșiși n locul crucii cuvntului Meu cel de azi cu voi.

Omul este neam rău, fiilor, și nu spun mai mult, și așa au fost cei care au plecat de lngă noi de atunci și pnă azi. Cei rămași nsă, aceia sunt neam mare, neamul Meu sfnt, și aceia rămn cu Mine, cu mpăratul și cu mpărăția, fiilor, iar mpărăția Mea este fără de sfrșit, și este numai ea, și este ea pentru cei ce lucrează la ea și pentru ea.

I-am spus omului n rai să facă și el ce face Dumnezeu, ce face mpăratul făpturii. I-am spus omului și i-am dat și l-am pus să lucreze, căci Dumnezeu lucrează, și trebuie și omul să lucreze, să facă și el ce face Dumnezeu, Făcătorul său, o, că nu se stă, ci se lucrează n cer tot timpul, și tot așa și pe pămnt să fie, căci vai celor fără de lucru sfnt pe pămnt! Mintea omului, cnd stă liberă de lucru sfnt, cade n rele, alunecă spre păcat ca și Adam n rai, dar lucrul cel cu lepădare de sine l ridică deasupra sa pe cel ce iubește să lucreze, să se aplece spre iubirea de Dumnezeu și de semeni și să lucreze pentru semeni ca pentru Dumnezeu, și să stea n pocăință pentru el nsuși mereu, mereu, ca nu cumva, fără de pocăință stnd, să cadă n rele omul, să cadă spre păcat.

Fiilor, fiilor, cel ce nu lucrează pe pămnt pentru Dumnezeu Făcătorul, acela cade. Dar Eu, Domnul, v-am nvățat pe voi și am spus prin voi la toți: Lăudați pe Domnul ca să nu cădeți n nepăsare de Dumnezeu ca ngerii care au căzut! O, lăudați pe Domnul n toată clipa, fiilor, ca să nu vă aplecați minții voastre sau minții omenești! ngerii se tem să nu cadă din cer ca și cei ce n-au vegheat la datorie frați ai lor și au căzut, și de aceea laudă pe Domnul nencetat și lucrează pentru Domnul toți ngerii Lui.

Iar voi nvățați să știți ce nseamnă ziua Domnului, și statul ntru Domnul mereu, fiilor, că iată, vă nvăț pe voi ca să se găsească la voi cuvntul nvățăturii Mele pentru om, fiilor.

O, nvățați să știți ce nseamnă ziua Domnului, măi creștinilor, măi! Ea i adună pe frați ca să-L laude pe Domnul mpreună, toți ntru Hristos și pentru Hristos, și vai celor ce pierd această datorie, dndu-se spre alte obiceiuri!

O, fiilor, toată suflarea necuvntătoare de pe pămnt, din ape, din adnc, din văzduh, de peste tot, toată suflarea, toată știe că e duminică și cnd duminica e ziua Domnului, și toate aduc Domnului slavă ct omul nu știe aceasta, taina zilei Domnului așa cum o știu necuvntătoarele toate. Aritmetica, această taină și lucrare mare, o știu mai bine dect omul necuvntătoarele, fiilor, și o urmează ntocmai cnd toate ale Domnului le socotesc ele, dar să credeți ce vă spun, fiilor.

O, fii creștini, nu fiți reci cu inima față de cele așezate de Domnul să fie și să se lucreze, fiilor! Duhul și dorul cel pentru laudă Domnului și pentru rugăciune adusă Lui, petrecerea cu Domnul și cu sfinții Lui, toate să vă fie rodul vostru bogat, strnsura voastră multă și ct mai multă naintea Mea, și fără știrbire ea, fiilor. O, ce poate fi această strnsură altceva dect pocăința de toată clipa și rugăciunea de toată clipa și slava și lauda de toată clipa ce le aduceți spre Domnul, și zilele Domnului, fiilor? O, rugăciunea voastră ctă I-o aduceți Domnului, ctă vă strngeți, atta aveți agonisită, dar dacă ea vă este rece și fără de putere și fără de flacără, o, nu uitați ce este scris de cei căldicei, de cei nici reci nici fierbinți, că aceia nu vor fi cu Dumnezeu, nu vor avea strnsură la care să tragă și să-i moștenească roadele, măi fiilor.

Voi, cei care stați naintea poporului creștin din partea Mea, o, fiilor, cercetați puterea și duhul rugăciunii celor ce vor cu Dumnezeu, celor ce dau să vină spre poarta milei, căci cheia este duhul rugăciunii nencetate și cu putere de credință n ea, ea deschide, ea este nainte strigătoare, ea vă iese nainte cu cei cu care ați vorbit n rugăciunile voastre, aduse cu sfială spre cer, fiilor.

Duhul pocăinței, o, fiilor, iată și această lucrare trebuie s-o nțelegeți bine și s-o știți cum lucrează ea și cum l poate așeza pe creștin naintea Mea. Așadar, fiecare să nvețe pe dinafară să-și spună sieși așa: „Toate cu cte L-am ndurerat pe Domnul Dumnezeul meu și locul Lui din mine, statul Lui n mine și n lucrarea mea, n vorbirea mea, n gndirea mea, n vederea și auzul meu, n umblatul meu, n toate simțurile sufletului și ale trupului meu, toate dor n mine, toate lovesc Iubirea, pe Domnul”.

Iată lucrarea pocăinței, a părerii de rău, grija de a nu-L ndurera pe Dumnezeu și locul Lui din tine, creștine, nedespărțirea ta de Dumnezeu prin pocăință, grija de a nu-L durea pe Domnul de la tine prin ceea ce faci și ești.

O, și pentru cei ce au părăsit mersul lor cu Mine, și lor le dau un leac, o iertare, dacă o vor, dacă vor asculta, că iată pentru ei nvățătură de la Mine:

O, creștine slab cu iubirea și cu răbdarea pentru viața ta cu Domnul, o, fiule, să nu vorbești de rău cărarea Mea ct ai umblat cu Mine pe ea și locul n care ai stat și pe cei cu care ai petrecut, că nu numai că e păcat, dar e și rușine pentru tine, și faci nencredere n tine celor cu care vei viețui, și care vor afla ntr-o zi de Mine și de tine, și la care ai da acum să grăiești de rău locul n care ai stat și slava lui, peste care dai să calci vorbind de rău cu gnd să nu-ți nsușești vreo vină pentru clătinarea ta, pentru căderea ta din brațul lui Dumnezeu, o, că te va ajunge pedeapsa pentru păcatul nerecunoștinței și te vei vedea pe tine josnic și păcătos mai rău dect toți păcătoșii, căci dacă omul nu se simte nevrednic mereu pentru Dumnezeu și pentru oameni, va fi să vadă el nsuși mai trziu că a fost nevrednic pentru mărirea de sine, care l-a căzut și l-a pedepsit apoi ca pe un nevrednic.

O, ascultă-L pe Domnul pentru pocăință, tu, cel ce ai slăbit, iar umilința ta va lucra pentru tine, pentru pocăința ta apoi, și care ți poate aduce mult bine, iertare și alin.

O, fiilor, n ziua aceasta de aducere-aminte a nceputului ieșirii Mele cu taina cuvntului Meu peste pămnt, v-am așezat pe voi ntru nvățătura Mea cea plină de folos Mie cu voi și vouă cu Mine, căci venirea Mea cuvnt pe pămnt este cu voi mai nti, și apoi de la voi pnă la margini, fiilor. Eu sunt Cel ce vă fac vrednici de lucrarea Mea cu voi, iar voi fiți n duhul pocăinței mereu, fiilor, și nimeni să nu uite că drumul spre pocăință este umilința inimii, frumusețea fiilor lui Dumnezeu, a celor blnzi și smeriți cu inima ca și Dumnezeu.

O, nu uitați, Eu am grijă de voi n tot și n toate, nu uitați, nu uitați, o, fiilor, că de aceea am grijă mult și mereu de voi, ca să vă ajut să nu uitați, și ca să fiți recunoscători și să lucrați pentru venirea Mea, și dorirea voastră să fie ea, că Eu cu dor vin și de dor vin, de dor, o, de dor vin, fiilor! Amin, amin, amin.

22-07-2020

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel



Mngiere, dulce mngiere este cuvntul Meu peste pămnt. Mngiere, duhul mngierii este lucrarea Mea ntre nceput și sfrșit, ntre cele două vremi, nceputul și sfrșitul vremilor dintre cer și pămnt, de cnd timpul a nceput să lucreze, după ce omul a lovit n Dumnezeu, n mngierea cu care le lucram și le așezam pe toate ca să Mă bucur, ca să Mă mngi apoi cu ceea ce făceam cu mngierea Mea, și duhul mngierii era atunci ceea ce eram Eu, ceea ce aveam și mpărțeam, o, că nimeni nu poate mpărți, dect ceea ce are, iar Eu, Domnul, așa eram, așa aveam, așa lucram, și Mă mngiam apoi de lucrarea mngierii, de lucrarea lui Dumnezeu.

n zi de sărbătoare n cer și pe pămnt pentru apostolii Mei și pentru căpeteniile lor, vă cuprind n duhul mngierii pe voi, cei ce primiți cuvntul Meu și mersul lui de la margini la margini, fiilor care-Mi stați nainte și-Mi sprijiniți venirea cea plină de dor să vin și să fac din nou lumea, cerul cel nou și pămntul cel nou, după ce am pierdut mngierea Mea pentru ceea ce lucram și Mă mngiam, și a fost atunci să făgăduiesc că iarăși voi lucra, lucrare de facere nouă voi lucra, și va fi ea mngierea pentru cei ce M-au mngiat ntre nceput și sfrșit, după ce n-am mai avut din nici o parte mngiere, ci numai suferință am purtat, o, că Mi-a plns mereu Duhul, din lipsa mngierii Mi-a plns și-Mi plnge Duhul, și n-am cu ce să Mi-L alin, și toate plng după venirea Mea ca să fac iarăși lumea, alta nouă, să nnoiesc totul, să fac cer nou și pămnt nou, ca să le dau apoi pe toate la cei ce M-au mngiat n dureri prin vreme, și pentru care am făgăduit că-i voi așeza pe ei n răsplata mngierii.

Vin la voi pe pămnt cu sfinții, fiilor, și stăm cu voi la masă și punem pe ea mngiere, o, că numai mngiere caut să găsesc, iar dacă nu găsesc, dau Eu, dau ce am, dau ce fac, o, și Mă așez cu ucenicii Mei lngă voi n ziua lor de serbare ntre sfinți, și se adună n sobor azi și mine toți cei doisprezece, căci căpeteniile celor dintre ei au amndoi alături ziua de serbare a lor, după rnduiala sfinților părinți așezată. Și am acum să vă spun vouă și să mpărțiți voi aceasta ce vă spun, și vă spun că tot ceea ce Duhul Sfnt a hotărt prin biserică, prin sfinții ei n vremea așezării și ntăririi ei pe piatră, aceste hotărri sunt scrise și n cer, sunt și n cer, și au cei din cer sărbători pe pămnt, după rnduială bisericească, totul prin biserică, fiilor, precum este scris, căci Duhul Sfnt prin biserică și lucrează lucrarea Sa, prin sfinții bisericii lucrează El, și și mparte El mngierea Sa.

O, măi fiilor, priviți la păsările cerului. Ca și păsările pămntului, și ele, și păsările cerului tot pe pămnt coboară ca să-și ia hrana lor și apă de pe masa de unde se ntlnesc cerul cu pămntul, fiilor. O, și tot așa și sfinții, ca și păsările cerului vin la masă pe pămnt, unde Domnul a așezat ornduiala aceasta prin facerea Sa la facerea cerului și a pămntului, și ca păsările cerului merg prin văzduh sfinții și ngerii lui Dumnezeu, dar altfel merg ei, că merg nevăzuți și neauziți, nu se lasă văzuți și auziți, căci trebuie să păstreze ei taina cerească a celor ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu, față de cele ce se văd, așa cum și grădina raiului se păstrează n taină, nevăzută de ochii omului această grădină a raiului, o, și altfel merg sfinții Mei cu mersul lor ntre cer și pămnt prin văzduh, fiilor, dar masa cu hrană este pămntul, este pe pămnt.

E zi de duh de mngiere această zi, ca și hrana de pe masă pentru apostolii Mei de atunci, fiilor, o, că erau ei atunci mngierea Mea, și nu știau ei ct, și mare plată au cei ce M-au mngiat și Mă mngie, cei duruți de la durerea Mea de atunci și de acum. O, și mare, mare plată ar fi să aibă cei ce v-ar mngia pe voi sub povara Mea de peste voi, dar, fiilor, e prea multă și prea mare nelepădarea de sine a omului!

Mă mngi cnd văd că cineva are milă de Mine. M-a mngiat pe cruce tlharul cel răstignit n dreapta Mea și i-am simțit mngierea, și l-am răsplătit pentru mngierea pe care Mi-a dat-o ca unui Dumnezeu ndurerat și fără de vină pentru pedeapsa luată de la om, și i-am promis lui că-l voi lua cu Mine n rai, și l-am luat, n ziua aceea l-am luat, și i-am dat lui mngierea, pentru mngierea pe care Mi-a dat-o el i-am dat lui. M-a mngiat desfrnata, că M-a văzut ndurerat și disprețuit și nemngiat, o, și am scris-o pe ea n cartea mărturiilor n cer și pe pămnt cu mila ei de Mine.

Pe mulți, pe mulți i-am mngiat Eu, dar prea puțini, prea puțini M-au mngiat pe Mine, prea puțini n vremile dintre cer și pămnt. O, fiilor, dacă dă cineva să vă mngie pe voi, vă mngie pentru ei, nu pentru Mine, nu pentru voi, iar voi rămneți cei disprețuiți, căci dacă nu-i mngiere e dispreț, e nelepădare de sine tot ce caută să-și dea sau să facă omul, că are el nevoie de mngiere, măi fiilor.

O, nu poate nimeni cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu dacă nu are pe deplin lepădare de sine, și se vede aceasta ce spun Eu acum. Negrija de sine așa cum am avut-o Eu, Domnul, de M-am gndit numai la om, numai la toți urmașii lui prin vreme, n-a mai avut nimeni așa de multă și mare grijă clipă de clipă.

O, nu poate nimeni ca Dumnezeu și cu Dumnezeu, dacă nu se dăruiește și nu trăiește tot timpul cu bucurie pentru cei din jurul lui, și nu pentru sine ctuși de puțin. N-ai cum să simți, omule, fericirea cea cu Dumnezeu dacă nu vei putea, dacă nu vei ști să iubești pe ceilalți, și să nu-i superi cumva dacă-i iubești, căci cum te-ai putea supăra de la cel pe care-l iubești cu toată lepădarea de sine, cu toată?

Fiilor, fiilor, omul nu are facerea lui Dumnezeu peste el ca să se umilească așa cum S-a umilit Dumnezeu. Nici unul nu poate să se simtă, să se creadă mai jos, mai prost, mai puțin, mai mic dect ceilalți, chiar dacă ceilalți sunt pe trepte mai sus sau mai jos, și aceasta din lipsa iubirii nu poate, o, și are iubire de sine cel ce nu poate, și cum ar putea omul să Mă urmeze dacă el așa lucrează, dacă așa este el?

Iată, așa este omul, nu poate să se lase mic n fața altui om de lngă el, o, nu poate, și se apucă și persecută pe cel pe care Eu, Domnul, Mă bizui cu sarcinile Mele, cu povara Mea cea grea, căutnd cumva să o mpart pentru ca s-o port.

O, nu poate cel ce nu poate, căci cel ngmfat nu-și cunoaște trufia, prostia minții lui, că att de fără de minte este cel ngmfat, cel plin de sine, cel ce-și slujește sieși ca unui idol, ca un slujitor la idoli, ca unul care-și face idoli ca neamurile cele de pe pămnt, din aur și argint, făcuți de mini omenești, și care gură au și nu grăiesc, ochi au și nu văd, urechi au, dar nu aud cu ele, iar n nări n-au miros. La fel minile, picioarele, gtlejul, nu pipăie, nu umblă, nu au glas, o, și tot ca idolii lor sunt și cei ce și-i fac pe ei și se ncred n ei, precum este scris despre cei ce nu se leapădă de sine ca să aibă minte, ca să poată Dumnezeu n ei, o, și tot cel ce este de la Dumnezeu mai plin de har, este dat deoparte de mpărații pămntului și de domni, așa cum Eu, Domnul, am fost aruncat de ei, așa cum Ioan Botezătorul, așa cum apostolii Mei au fost dați deoparte și uciși de mpărații vremii, și care huzureau pe scaune n numele Meu și hărăzeau ei soarta celor de pe pămnt de la ei putere, și așa cum fac și cei de azi de la domnie peste țară, ca și cei de ieri și cei de azi, care-și arată puterea de supunere peste popoarele lor, și mulți lucrează aceasta chiar prin slujitorii bisericii, pe care-i cumpără n slujba intereselor lor, ale celor mari de peste popoare prin vremi.

Cinci prieteni s-au strns ntr-o căsuță, dar nu unii mai mari dect alții, ci mici, prieteni mici, căci cei mari nu pot fi prieteni, nu au prieteni cu inima curată, cu iubirea n inimă. Dar voi, fiilor, căutați dragostea, nu nemulțumirea, și cercetați-vă dacă aveți dragoste, că dacă aveți, ea nu se sfrșește niciodată, că numai nelepădarea de sine este dușmanul dragostei frățești, o, fiilor. Fiți plini de grijă mare pentru dragostea voastră de Dumnezeu, și uitați-vă n Scripturi ca să vedeți ce faceți cu nvățătura Mea pentru cei ce-Mi urmează Mie cu iubirea lor, căci dușmanii omului sunt casnicii lui, sunt cei după snge frați, iar cei de pe cale cu Mine și cu dragostea lor dată Mie, aceea nu mai au părinți și frați, dect pe ai Mei, iar cine face altfel, acela uită cuvntul Meu cel pentru iubirea de Dumnezeu, și pentru care omul nu trebuie să se mai mpartă, că am zis omului: «Din toată inima ta să iubești pe Dumnezeu, omule». O, și am nvățat pe cei care dau să se lepede de sine ca să poată cu Mine, și le-am spus lor: «Fiilor, nu vă aduceți n casele voastre binecuvntate neamurile cele după trup, și care nu mplinesc poruncile vieții și trăiesc trupește, că dacă vin la tine, creștine, ți micșorează ție statul Meu cu tine și statul tău cu Mine, căci Eu stau cu cei ce se sfințesc pentru Mine», așa am spus.

O, ce frumos, ce sfnt i-am nvățat și pe apostolii Mei aleși atunci de Mine din lume ca să-i fac ai Mei pe ei și să am mngiere de la ei și cu ei, și i-am așteptat mereu să-Mi fie ei mngiere Mie, dar numai la sfrșitul mersului Meu cu ei au văzut ei ce puțin M-au mngiat ei n durerea Mea cea fără de sfrșit de la om, o, și au ei și acum rană că n-au știut să iubească, să mngie pe Dumnezeu, Care le-a fost lor Păstor și Făcător și Mngietorul lor.

O, n-are omul facerea lui Dumnezeu peste el, n-are, fiilor. Facerea Mea trebuie să lucreze clipă de clipă peste om ca să fie el făcut de Dumnezeu, mereu lucrat la facerea lui, căci omul cnd stă din lucru moare, iar facerea lui Dumnezeu cnd stă din lucru peste om, moare omul, fiilor, o, și nu mai este nimic de spus pentru cel ce nu s-a dat facerii lui Dumnezeu din pricina minții de sine, cu care n-are cum să meargă el pe calea cea cu viață, cea cu Dumnezeu pe ea.

O, ucenici iubiți ai Mei, avem sărbătoare pentru voi și masă de sărbătoare, și frații cei mici ai Noștri gazdă Nouă azi, n zi de mărturisire pentru voi și de la voi, iubiților. O, binecuvntat să vă fie cuvntul, și pus el să fie n cartea Mea cea de azi cu ziua voastră de serbare ntre sfinți!

— n sobor, o, n sobor stăm adunați aici, cu Tine și cu ei, Doamne, iar cetele de sfinți stau cu noi sub duhul mngierii Tale, căci Tu ești mngierea. Cuvntul Tău ne mngie, și iubirea Ta ne mustră pentru puținătatea noastră naintea Ta n viața noastră ntre oameni, dar ne și vindecă trecutul cel rău, căci toate se adună naintea Ta, toate de pe pămnt ale firii, ale duhului omului, Doamne.

Stăm uimiți de dor, căci cetatea Ta de aici cu ei e dorul Tău și al nostru, e locul unde vine Domnul cu sfinții Săi, e mplinirea Scripturii venirii Tale de azi această cetate. O, păzește-o pe ea cu toate puterile cerești, Doamne!

E sărbătoare dulce acum, aici, pentru noi, iar Tu Te mngi lucrnd și mngind, Doamne. Nu mai ncap cuvinte lngă cuvntul Tău, dect aplecarea noastră cu sfială ca n cer naintea tronului Tău, aici, unde Ți-ai scris pe piatră cuvntul n toată vremea cea de după anul 1955, și unde și azi l scrii, o, și mult cuvnt s-a strns pe pămnt, munte de cuvnt, și nu-l ncape pămntul, dacă omul nu-l ia să-l pună peste el de viață a sa, de lucrare a sa cu Tine pe pămnt, Doamne!

O, slavă Ție și mngierii Tale pentru noi, cei ce venim cu Tine, și pentru ei, cei ce-Ți poartă azi mersul și glasul peste pămnt, Doamne, o, și dă-le lor, dă-le lor biruința cu Tine, scrisă ea să se mplinească, o, Doamne, acum, la sfrșit de timp, și facerea Ta peste ei dă-le-o lor, mereu, mereu dă-le-o lor, o, Doamne!

— O, pace vouă, ucenici ai Mei de atunci! Ați umblat cu Mine și ați fost mngierea Mea ct voi n-ați știut. V-am avut ai Mei pe voi, și aceasta a fost mngiere mare Mie, fiilor.

O, pace vouă, pace și vouă, ucenici ai Mei de azi! Mă mngi că vă am ai Mei, și sunteți voi mngierea Mea ct voi nu știți.

O, mngiați-vă cu Mine, fiilor! Eu sunt tot o mngiere, numai o mngiere sunt. Mi-e dor, Mi-e tare dor de mngiere, fiilor. Mă mngie Tatăl, dar Eu l-am pierdut pe om acum șapte mii de ani, și n-am dect durerea aceasta de mngiere, și Mă mngi lucrnd și căutnd și cuvntnd vouă și peste pămnt, cnd mi spun durerea.

O, pace vouă! Durerea nu este mpotriva păcii, fiilor. Ea este chiar pacea.

O, fiilor, pacea Mea o dau vouă! Purtați ce poartă Dumnezeu, fiilor!

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

12-07-2020