Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea de hram a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, și pomenirea Sfintei Virginia, trâmbița lui Dumnezeu



Fiilor, fiilor, ridicați-vă din așternut și primiți pe Domnul! Cei din cer s-au strâns de sărbătoare și de pomenire dulce, iar Eu, Domnul, Mi-am pregătit cuvântul, și cu el vă întăresc ca să stați înaintea Mea și să-Mi așezați în carte cuvânt de sărbătoare. Avem sărbătoare întreită și strângem trei zile întru una, că în ziua de 12 a acestei luni am așezat cu voi, și cu arhiereul martor atunci, pecetluirea grădinii Sfintei Sfintelor, slujba de târnosire peste grădinița care poartă între hotarele ei pietricica cea albă, chivotul, taina unui nou început, taina Noului Ierusalim pe vatra neamului român, și a fost această zi acum douăzeci și șase de ani. A fost atunci ajunul sărbătorii sfântului apostol Andrei, ucenicul pe care l-am avut lângă Mine și lângă voi în ziua aceea, de și-a pus și el pecetea peste această tainică așezare, căci sub taină este ținută. Iar azi, în a treia zi între cele trei, e sărbătoarea intrării între sfinți a trâmbiței Mele Verginica, gura de care M-am servit Eu, Domnul, cei douăzeci și cinci de ani ai începutului cuvântului Meu cel de la sfârșit de timp, că fără om de pe pământ n-a lucrat Domnul niciodată lucrările Sale de taină, ca să se înțeleagă prin vreme pentru ce l-a zidit Dumnezeu pe om în ziua când a terminat de făcut cerul și pământul cu cuvântul, și apoi cu mâna Sa pe om.

O, fiilor, am avut atunci cu voi zi măreață văzută din cer, am avut lucrare dulce, și credință mare pentru ea, căci numai credința celor ce cred în Dumnezeu, o, numai cu ea poate Dumnezeu să-Și lucreze lucrările Sale la vremea lor, și a fost atunci vremea aceea când Eu, Domnul, am așezat iarăși pe piatra ei cea dintâi biserica Mea, biserica lui Hristos, căci cei ce-și zic și și-au tot zis prin vreme slujitori ai bisericii Mele Mi-au supus sub ei începutul ei, căci ei peste biserică au domnit, și nicidecum n-au păstorit turma ca să aibă Domnul turmă, Domnul, și nu ei, și pic cu pic Mi s-a slăbit lucrarea și taina de biserică, din pricina celor fără de credință, fără de statură și fără de ascultare de părinții cei de la început, prin care am putut să desăvârșesc taina împărăției cerurilor pe pământ, biserică slujitoare cu Domnul în mijlocul ei între oameni.

O, nu mai lucrează cu Domnul slujitorii de altare, căci sunt împărțiți, și scris este că nimeni nu poate sluji pe doi stăpâni. Am plâns aproape două mii de ani, am plâns cu Tatăl de mila turmei nepăstorite și înconjurată de cei puternici, de antichriștii care n-au lipsit niciodată dintre cei ce se arătau a fi slujitori de altare, și care Mi-au șubrezit de pe piatra ei biserica, și nu s-a mai așezat la loc ceea ce s-a dărâmat, și a rămas că neamul român a fost trântit jos de pe piatră de cei ce s-au suit slujitori de altare, o, și nu s-a mai ridicat de jos acest neam ales între popoare taină a lui Dumnezeu la sfârșit de timp, căci când vine sărbătoarea Crăciunului românii n-o mai au la locul ei din calendar și ies cu ea înainte de vreme și nu mai țin zilele de sărbători la locul lor, o, și e păcat, căci îndrăzneala a fost prea mare, ca și neascultarea de părinți și de datinile bine socotite încă de la început, prin așezarea lor de la Dumnezeu și de la apostoli și de la sfinți.

Fiilor, fiilor, am reparat prin voi această stricăciune și v-am așezat Eu, Domnul, înaintea Mea cu taina începutului bisericii Mele, iar în ziua aceasta sunteți sărbătoriți de cei din cer cu Mine la masă la voi pentru ziua voastră cea nouă, pentru vremea Mea cu voi, când am așezat pe piatra ei biserica Mea și am pecetluit grădinița cea nouă, care poartă pe ea taina cea scrisă în Scripturi, pietricica albă, taină încredințată celor credincioși, vouă, fiilor, chiar dacă numai cu puțini din cei de acum douăzeci și șase de ani am mai rămas aici, căci ceilalți s-au întors din drum și s-au dus de unde au venit, s-au dus în lume, și această durere umbrește an de an întreita sărbătoare de aducere-aminte a puterii Mele de peste voi, și iată de ce trebuie să întăresc mereu puterea Mea de peste voi, căci voi sunteți tristuți, și vă văd lacrima, dar lacrima voastră este lacrima Mea de la cei ce și-au părăsit statornicia și iubirea pe care Eu, Domnul, le-o dădusem s-o poarte pentru voi, cei ce-Mi purtați povara, cuvântul gurii Mele peste pământ, fiilor.

O, ce orb ajunge să fie cel ce se încrede în vederea ochilor lui și în mintea lui! Uită omul cât de mult lucrează satana, câtă lucrare potrivnică și câtă îndrăzneală ca să dărâme pe cei aleși de Domnul pentru lucrările Sale multe și cu anevoie de așezat pe pământ, că tainic lucrează Domnul între cele ce se văd și cele ce nu se văd!

O, fiilor, pace vouă și zile de sărbătoare și de aducere-aminte a lucrărilor Mele cu voi! O, pace vouă cu trâmbița Mea Verginica în ziua aceasta de pomenire pentru ea între cei din cer și între voi! Minunat lucrează ea din cer, minunat își strânge mângâieri și mijlocire sus pentru cei de jos popor al Meu și al ei, și este în cer ceata lui Verginica, ceată lucrătoare cu ea pentru lucrarea Mea de pe pământ. S-a gătit cerul pentru întâmpinarea regelui neamului român, iar Verginica este trâmbița Mea de primire, alături de arhanghelul Mihail, care poartă pe cel uns peste neamul român, aducându-l înaintea tronului Meu, rege încoronat, rege creștin, care a știut cu de-amănuntul taina lucrării cuvântului Meu de aici, cuvânt cu care l-am mângâiat multă vreme și îi pregăteam în taină întoarcerea acasă, iar acum, după ce cu greu am împlinit aplecarea sub voia Mea a celor ce i-au deschis să vină și să se întoarcă la poporul său, o, iată, l-am pregătit apoi frumos, l-am gătit, l-am așezat înaintea Mea, iar acum am trimis pe îngerul Meu să-l ia de mână și să-i facă intrarea între cei din cer ai neamului român, și care Mi-au slujit cu viața lor, cu credința lor, cu iubirea lor de Dumnezeu și de țară, căci țara română este iubirea Mea cea de la sfârșit de timp.

O, iată, Verginica Mea, iar și iar ziua ta aduce la cer bucurie, și ceata ta crește și-și împuternicește lucrarea pentru ajutorarea lucrării Noastre de pe pământ. Sunt zile de durere pe vatra neamului român în multe inimi care au iubit pe unsul Meu, pe regele lor, dar la Noi în cer e bucurie, e mângâiere, și se întregește puterea care ajută din cer pe pământ.

O, e mare lucrarea Mea începută cu tine pe pământ, e mare, mare taina ei, Verginica Mea. Nu se putea să fie pricepută această taină, și iată, nici lucrarea ei, care descoperă pe Domnul în acest timp și în acest ținut, în care Mi-am așezat cetatea Mea de scaun, tronul cuvântului Meu pe pământ, și am niște fii firavi care Mă poartă, și pe care numai puterea Mea îi poartă și îi întărește, că de pe pământ, am spus mereu, nu are, nu mai are cine să-i sprijine, să-i ajute să poată pentru Domnul și pentru marea și multa Lui lucrare din vremea aceasta de venire a Sa cuvânt pe pământ.

Am strâns întru una cele trei zile de amintire și așezăm în carte taina lor. Am avut atunci aici cu voi pe arhiereul martor, pe cel ce a crezut întru totul cuvântul Meu și locul lui și rodul lui. O, e grea acum inimioara lui, și nimeni nu i-o știe, nici măcar el. Duhul credinței lui de atunci l-am luat Eu ca să-l păstrez în cer, că pe pământ el a fost dezbrăcat de tot de darul cel de la Mine pentru el peste vremea aceea.

E înalt și e lat și e gras antichrist în mijlocul bisericii, unde îi este locul și lucrarea sa. O, unde să-i fie în altă parte lucrarea și atacul, dacă nu lângă Cel Căruia I se împotrivește el? Iată orbirea cea mare! Înțelege cineva această lucrare potrivnică lui Hristos și locul ei de desfășurare și de lovire? Înțelege aceasta turma creștină? O, turmă nepăstorită, ce ar fi, oare, dacă ai înțelege aceasta? Ce ar fi dacă mila Mea n-ar milui omul, omul nepăstorit? O, omul e neștiutor, e nevăzător, nu știe și nu vede, e totul bine acoperit. Cele ce se văd îi iau omului vederea, iar Eu, Domnul, Îmi înmulțesc mila pentru om, că n-are cine mai îngriji omul, chiar dacă el vede înaintea sa oameni îmbrăcați în veșmântul cel sfânt. Amin.

Acum, Verginica Mea, trâmbița Mea cea de apoi, pune în carte lângă Mine cuvântul tău. E ziua ta de serbare între sfinți.

— O, cine, Doamne, cine în afară de Tine ar putea să însemne ziua mea de serbare între sfinți? Dacă Tu nu mă pețeai și nu mă pregăteai pentru Tine, mai aveam eu ziua mea între sfinți? O, Tu ești ziua mea, ființa mea, așa cum ai fost și pe pământ cu mine, cea umilită și neluată în seamă, că n-aveam nimic care să mă arate și ca să-mi dea un dar și un nume, de neam sărac cum eram. Dacă Tu nu m-ai fi cules din spini ca să mă pregătești, ca să mă înnoiești și să mă faci vas al Tău și să-mi pui trâmbița în mână și la gură, eu aș fi rămas o stârpitură, Doamne. Acum Îți dau slavă între cei din cer și-Ți văd slava și Te mărturisesc pe pământ și Te bucur cu lucrarea mea, că mare Îți este dorul după om.

Dar azi, în ziua mea de serbare între sfinți, iată, Doamne, ce avem de lucrat! Pe pământul român e așternută pregătirea pentru zi de slavă cerească a unsului Tău Mihail, regele românilor, care vine acum la Tine, la cei din cer, Doamne. Cuvântul Tău să grăiască acum, în ziua mea de serbare și să scrie în cartea Ta de azi ziua lui de biruință spre cele cerești, a unsului Tău, Doamne. Tu ești Domnul Dumnezeul lui, pe Care L-a iubit și L-a ascultat după cât s-a putut din partea lui, căci strâmtorarea lui a fost mare și grea, ca și răbdarea în care a suferit atâția ani înstrăinarea lui de țară și de neam. Binecuvintează acum odihna lui și bucuria între cei din cer și mângâierea cea de după toată durerea lui pe pământ. Amin.

— O, intră întru bucuria și mângâierea Domnului tău, unsule al Meu, rege al românilor! Ești întâmpinat aparte de cei din cer. Țara română e mângâierea sfinților Mei în vremea aceasta, când Eu, Domnul, Mi-am așezat cetate de scaun în ea și râul Meu de cuvânt, râul vieții, care curge peste pământ din această cetate.

Măreț te-au văzut și măreț te-au numit mulți dintre cei mari de pe pământ în vremea ta de domnie, și apoi în vremea pribegiei tale îndurerate, hrănită ea cu dorul de țară și de neam. Ai fost pildă de măreție pentru mai-marii de peste popoare, și aceasta prin ungerea Mea de peste tine, și care te-a înălțat și te-a arătat lumii, iar lumea cea mare a înțeles tainic măreția ta cea de la Mine, căci așa a fost voia Mea. Acum, când neamul român se apleacă înaintea ta și se închină și-ți cere tainic să le fii mijlocitor în cer, o, iată, acest prilej sfânt aduce acum pe vatra acestui neam frunți încoronate, care se apleacă celui ce are nume mare, rege al românilor pe pământ și în cer. Aceștia au un prilej măreț în aceste clipe sfinte și vin ei pe pământul român, al cărui văzduh e plin de sărbătoare cerească deasupra și-ți pregătește veșmântul slavei. Cuvântul Meu de pe vatra aceasta a proorocit venirea ta înapoi și ți-a pregătit apoi cărare pietruită, și ți-am trimis înainte soli, și pe arhiereul martor al tainei cuvântului Meu și ți-am dat de veste că lucrez pentru întoarcerea ta, chiar dacă țara română nu era pregătită pentru această împlinire. Eu însă am împlinit, așa cum am grăit din vreme prin cartea cuvântului Meu cel de peste șaizeci de ani scris și așezat pe pământul român, că am ridicat la vedere pietricica cea albă și poarta care străjuiește peste grădina cuvântului Meu și ți-am pus numele pe piatră ca să împlinesc apoi, și am împlinit. Și dacă au trecut anii, iată, a sosit și ziua cea mare a unirii tale cu cerul, cu România cea din cer, care se bucură acum cu sfinții ei pentru sosirea ta, pentru slava ta cea de la Mine, și căreia se închină pe pământul român în zilele acestea regii neamurilor, ca să vadă ei, și să vadă și neamul român cât te-am iubit, câtă slavă am pregătit pentru tine prin ungerea Mea, că ai fost ca și Mine, alungat din patria ta, dar te-ai întors, așa cum și Eu M-am întors la cei ce M-au alungat, și am înviat din moarte și am venit la poporul Meu și M-am dus apoi la Tatăl și sunt Mijlocitorul, iar tu vei fi de acum mijlocitor în cer pentru țara ta, pentru cei ce plâng și-și plâng despărțirea lor de tine, o, rege mare prin ungerea ta cea de la Mine pusă pe creștetul tău. O, cere-Mi, și ți se va da! Cere-Mi, că mare și duioasă e ruga ta pentru neamul român, cuprins acum de cumpănă grea, căci lanțurile îl strâng iar și iar prin mâna celor ce iarăși i-au răpit libertatea, i-au oprit în loc nădejdea, dar acum acest neam are mijlocitor mare înaintea Mea, și vom lucra din cer mântuirea cea de la Dumnezeu peste pământul și neamul român. Amin.

O, mare este acest timp, poporule român, mare, fiule, în mijlocul tău în zilele acestea! Mare este Dumnezeu pentru tine, dar mare să fie și veghea ta, dar și credința ta. O, nu-ți pierde nădejdea, neam român! Cei ce sapă groapa ta se vor prăbuși cumplit, căci vai celor ce lovesc în tine pentru ei înșiși, pentru slava lor! Țara română e sub ocrotirea Mea și a mamei Mele Fecioara, chiar dacă ea este în suferință acum din pricina celor mincinoși, care apasă peste ea. Ei nu știu ce este omenia, nici dreptatea și nici mila, că pe pământ e ca pe pământ, dar din cer nu va fi tot așa, că se pregătește slavă mare peste pământul român, țara Mea cea de azi, în care Eu, Domnul, Îmi așez cuvântul.

E zi cu mare încărcătură cerească ziua aceasta, în care sunt cuprinse trei zile de serbare, zile de hram peste cetatea Mea de scaun, peste grădinița cuvântului Meu și a împrejurimilor ei, zidite prin sfatul Meu cel sfânt pentru slava Mea cea de azi.

Vă slobozesc acum de sub cuvântul Meu coborât la voi, și iarăși voi grăi poporului cuvântului Meu, fiilor care Mă întâmpinați când vin ca să grăiesc. Pace vouă!

Și pace peste sărbătoarea pentru odihna de sus a unsului Meu Mihail, rege al celei binecuvântată peste vremea aceasta, țara română, patria cuvântului Meu acum, la sfârșit de timp! Amin, amin, amin.

14-12-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina și a Sfântului Mucenic Mercurie



În zi de sărbătoare de sfinţi biruitori, Eu, Domnul, plâng cu Tatăl, plânge Dumnezeu pentru strâmtorarea de pe pământ, pentru vreme de cumpănă, când cei ce împărăţesc peste popoare îşi arată puterile şi uită că sunt oameni, şi uită că deasupra lor este Dumnezeu, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor chiar dacă aceştia nu țin seamă de adevărul acesta.

Pace vouă, fiilor care primiţi pe Dumnezeu Cuvântul și aşezaţi în carte grăirea Sa peste pământ! Cobor puterea Mea peste voi, iar voi supuneţi-vă şi aşezaţi-Mi pe pământ cuvântul, căci şi aici, acum, în neamul român e vreme de cumpănă, iar cei din cer văd cu ochii veghetori ai Duhului şi se scoală oştiri de sfinţi la veghe. O, dar şi tu, popor român, să nu stai neputincios când trâmbiţa cerească sună și-ți spune că ești sub vreme de încercare, când cei de peste tine dau să te supună iar şi iar sub puterea lor, dar scoală-te ca un viteaz şi așează-te sub crucea mântuirii și cere cu durere biruinţa Domnului și a oştirilor cereşti ca să intre în luptă pentru tine şi să trezească temerea de Dumnezeu în cei ce uită că sunt oameni vremelnici și că le vine rândul să dea socoteală pentru faptele lor, căci vai celor puternici prin slujba cu care stau peste ţară fără să aibă iubire şi jertfă de iubire pentru cei stăpâniţi de ei!

O, neam român, ţara Mea cea de azi, sun din trâmbiţă peste tine, iar oştirile cereşti sunt gata ca să te sprijine în aceste zile de apăsare şi de ameninţare pentru ziua ta de mâine. Toată mila cerului stă gata deasupra ta, şi sunt serbaţi azi între cetele de sus doi luptători bravi, pe care îi trimit spre tine cu oştirile lor, căci au fost biruitori în numele Meu peste cei necredincioşi, peste împăraţii păgâni din vremea lor, iar biruinţa lor s-a suit în cer cu ei şi stau ei în slujba creştinilor care se reazemă pe oştirile de sus în vremi de strâmtorare.

Muceniţa Ecaterina, fată de împărat, cu creştere sfântă prin mamă creştină, a avut putere şi cuvânt cu care a ruşinat neînţelepciunea împăratului din vremea ei şi a celor ce îl slujeau pe el înţelepţi lângă el, dar mărturisitoarea Mea i-a copleşit cu darul ei şi i-a umplut pe ei de înţelepciunea adevărului de sus şi au fost atraşi de ea să mărturisească şi ei pe Dumnezeul ei, și iată biruinţă mare a celor ce mărturisesc peste necredincioşi pe Dumnezeul Cel adevărat!

Lângă această luptătoare de partea cerului e scris în calendarul zilei serbare în cer şi pe pământ pentru voievodul cel neînfricat în luptă, Mercurie, creştin tainic, care a primit din cer sabie de luptă şi a tăiat cu ea ca pe iarbă pe duşmanii neamului lui, dar împăratul n-a fost drept cu el până la sfârşit pentru vitejia lui, că numai ce a aflat al cui oştean tainic este el, 1-a şi trimis la Mine, la oastea cerească a sfinţilor biruitori, și aceşti sfinţi stau în ajutorul celor apăsaţi sub stăpâniri pământeşti, până azi şi până mâine aceste stăpâniri, care iau dreptul supuşilor, căci aşa e pe pământ: cei din frunte îşi pierd mintea, căci îi orbesc rangurile pe care se ridică să stea şi să nu mai cadă și să nu-i mai doară decât de ei şi de cei ce joacă şi cântă ca ei.

O, dar trimit Eu, Domnul, oştiri biruitoare şi ajut din cer, numai să stea treaz sub amenințarea de peste el poporul român, că iar şi iar mai-marii de peste tine dau să te țintuiască și să nu mai mişti de sub voile lor, neam român, dar tu eşti fiu din fii măreţi cu credinţa și cu inima, o, şi nu te lăsa, şi luptă-te la veghe, şi să vadă cei din cer că le stai alături în luptă pentru viaţa ta, pentru dreptul tău pe acest pământ român, pe care Eu, Domnul, Mi-am făcut aşternut și-Mi scriu cartea cuvântului Meu pe această vatră, cartea venirii Mele cuvânt pe pământ, precum este scris să vin, dar am venit la tine cu venirea Mea, nu la alt popor, nu pe alt meleag, căci Tatăl Meu Mi te-a ales a Mea, El, şi nu Eu, o, ţara Mea de azi, iar Eu te gătesc de biruinţa zilei Mele, de strălucirea Mea din tine, când vor vedea popoarele soarta ta cea de la Dumnezeu. Acum însă scoală-te și stai de veghe, ascultă-Mă şi stai sub steagul biruinţei, țara Mea cea de azi!

Şi am să-ţi mai spun, ţara Mea, că ai în tine în zilele acestea zile de doliu, căci îngerul Meu Mihail deschide poarta cerului şi aduce acasă pe unsul Meu, pe regele Mihail, care a dorit cu dor ars în inimioară după ţara lui, după ce trădătorii de ţară l-au gonit de pe scaunul de veghe al ţării ca să ia ei ţara, şi iată-i, domnesc de atunci şi până azi, iar acum dau să se liniştească, zic ei, dar Eu, Domnul nu, nu stau, ci lucrez cereşte şi cu oştiri de sus, căci durerea e mare în cer şi pe pământ, şi pornesc Eu cu oştiri de sfinţi spre cei îndureraţi şi dăm să ajutăm în zile de durere.

Acum Mă aplec cu tot cerul neamului român și cu toți sfinţii cerului, care privesc acum lumina Mea de pe pământul român. Ne sculăm cu duhul mângâierii şi deschidem celui nemângâiat, unsului Meu Mihail al României, fiului cel pribeag atâta vreme, din pricina celor care i-au furat ţara şi slujba, ca nişte dușmani ai neamului acesta ales de Domnul pentru lucrul Lui cel sfânt de la sfârşit de timp, dar durerea acestui popor va fi încununată cu podoabe cereşti, precum este scris de cea iubită, de cea oropsită, şi pe care o voi numi şi o numesc cetatea Domnului, căci așa este scris.

O, intră întru odihna Domnului tău, rege al României! Îţi mulţumesc pentru credincioşia şi pentru răbdarea ta cea lungă. Mirul Meu de pe creştetul tău te-a păstrat şi te-a ocrotit peste tot pe pământ. Ai fost fără mângâiere şi ai suferit cu suspin pentru ţara ta şi a Mea şaptezeci de ani şi mai bine. De copil ai suspinat îndurerat şi ai aşteptat vremea păcii şi a răsplătirii răbdării. Sufletul tău blând şi mult duios ţi-a dat putere şi iubire mare şi răbdare fără de hotar, şi puterea iertării. Te-am iubit, şi am păstrat pentru tine coroana română cea din străbuni în toată vremea pribegiei tale şi a casei tale. Ai stat înaintea Mea cu stăruință mare și cu gând dulce şi duios pentru acest popor român, tu, nu alţii, nu cei ce au oropsit şi oropsesc încă acest neam. Ai fost în toată vremea capul întors spre Domnul pentru soarta poporului român, căci ungerea Mea te-a însemnat pe creştet pentru această misiune. Om al durerii și al duioşiei fără de margini, rege mare prin aceste daruri ai fost, iar acum, iată, iată ţara, priveşte-o de sus, de lângă Mine! Iată frumoasa Mea, aleasa Mea! Ziua Mea de slavă peste pământ este ea, căci M-am făcut în ea munte de cuvânt. Cu cuvânt duios te-am mângâiat acolo în depărtare, trimiţând la tine mângâierea Mea, dar țara ta nu știe cu câte cuvinte te-am mângâiat şi ţi-am împodobit răbdarea pentru depărtarea ta de ţară, şi ţi-am mângâiat lacrima şi au rămas scrise toate cuvintele Mele spre tine, şi iată locul râului Meu de cuvânt, de unde a izvorât duhul mângâierii şi al nădejdii cea cu răbdare pentru tine, până ce am venit înaintea ta însoțit de oştiri cereşti şi te-am adus acasă, fiule uns, fiu încoronat din copilărie rege al celei binecuvântate pentru acest timp. O, priveşte acum de lângă Mine, de sus, locul din care ţi-am trimis mângâieri, şi cere-Mi acum, cere-Mi, şi ţi se va da pentru acest neam, pe care l-ai iubit şi ai trăit cu dorul după el. Poporul român are acum fii adevăraţi în mijlocul lui cu zile de iubire pentru tine ca şi cei din cer. Tu n-ai fost un oarecare rege, ci ai fost regele neamului român, neamul Meu cel de la sfârșit de timp, pe vatra căruia Eu stau cuvânt încă din anul 1955 şi lucrez tainic împlinirea Scripturilor pentru vremea aceasta şi bucuria ce va să vină pentru cei Mie credincioşi.

O, pace ţie între cei din cer, dar şi în inimile care te-au iubit mult, și care au fost și sunt adevăraţii fii ai acestui neam! O, pace ţie, inimioară duioasă şi îndurerată! Intră acum întru mângâierea Domnului tău Iisus Hristos, pe Care L-ai iubit şi L-ai urmat cu lacrimi pe obraz, şi Căruia credinţă I-ai păstrat în viaţa ta durută pe pământ. Amin.

— Iar eu, îngerul Tău, Doamne, îngerul Mihail, însoţesc spre Tine pe unsul Tău, aşa cum în toată vremea lui pe pământ i-am fost alături din partea Ta, iar acum oştiri de îngeri în sărbătoare creştinească şi românească ne însoţesc ca să aşezăm înaintea Ta pe cel ce vine la Tine, Mihail, regele românilor. Amin.

— Împreună cu oştirile îngerilor ridicăm, Doamne, oştirile mucenicilor şi pornim în ajutorul neamului român, noi, cei sărbătoriţi în ziua aceasta în cer şi pe pământ, mucenicul Mercurie şi muceniţa Ecaterina.

Binecuvintează, Doamne, ajutorul nostru adus acestui neam, şi sunăm peste el trâmbiță de deșteptare la veghe lângă cei din cer lucrători, căci sunt zile de durere şi de încercare pe vatra poporului român. Tu ai pregătit sfinţi mari şi i-ai îmbrăcat sus cu putere pentru cei de pe pământ. Porunceşte acum oştirilor noastre, căci Tu eşti împăratul împăraţilor, iar noi, Doamne, suntem oştenii Tăi. Amin.

— Ridicăm oştire cerească, o, sfinţi iubiţi. Asez puterile cereşti la lucru sfânt pentru ocrotirea pământului şi a neamului român, numai să strige la Domnul şi la sfinţi acest neam binecuvântat. O, de nicăieri nu vine izbăvirea, decât de la Domnul, iar adevărul, el este cel ce va birui pentru cei credincioşi, care se bizuie pe Domnul.

Sunt zile de tristețe, de încercare și de durere peste tine, popor român, iar tu ce faci? O, ridică-te la veghe cu inima spre cer, că lupta este grea. E satana îndârjit şi e nerăbdător prin servii lui ca să te ţină neputincios şi cu capul aplecat. O, cheamă-Mă, cheamă pe cei din cer, că nu mai este adevăr pe pământ, şi nici sprijin!

Eu, Domnul, sunt sprijinul tău în vreme de durere, popor român, dar nu uita, cheamă-Mă!

O, cheamă-Mă, fiu român, că și Eu te chem! Îţi stau aproape în orice clipă, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.

08-12-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului



Sunt învăluit în cuvânt, și Mă dovedesc cine sunt așezându-Mi în scris cuvântul în cartea sa cea de azi pe vatra neamului român, înființată cu toată grăirea Mea din ea din anul 1955 și până azi, și încă Îmi așez în ea cuvântul pe mai departe, căci lucrez după hartă, Mă uit în Scripturi și lucrez așa cum este scris să lucreze Dumnezeu peste pământ acum, la sfârșit de timp, căci cerul și pământul pot trece, dar cuvântul Meu nu se poate, o, nu se poate să nu se împlinească iotă cu iotă, și iată, Eu, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, am istorie scrisă, am lucrare de cuvânt așezată pe pământ, și s-a făcut carte scrisă cuvântul Meu și o țin deschisă și dau din ea și pun în ea și-Mi semăn sămânța, și stau pe nori de îngeri deasupra locului Meu ales de staul pentru așezarea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin să Mă fac cuvânt și să Mă împart de la margini la margini cu lucrul și cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Sunt însoțit de oștirile cerești și sunt îmbrăcat în cuvânt, și scrie pe haina Mea numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, și nu știe nimeni acest nume al Meu, nimeni, decât numai Eu, și sabie ascuțită este cuvântul gurii Mele ca să trezesc cu el neamurile pământului și să le cârmuiesc cu acest toiag și să le grăiesc împăraților pământului și oștirilor lor, care dau să se războiască cu Cel ce șade pe cal alb și cu oastea Lui.

N-am nimic cu omul, decât că voiesc să-l ridic și să Mă știe de Dumnezeu al său, de Făcător și Stăpân, dar am ce am cu satana, șarpele cel vechi, ca să-l arunc în focul care arde cu pucioasă și să pecetluiesc peste el cu semnul Meu ca să nu mai înșele neamurile, și apoi să-Mi așez scaunele și pe cei de pe scaune ca să judece viii și morții și să-i bucur pe cei ce au fost tăiați din pricina cuvântului lui Dumnezeu și să le dau învierea și împărăția cea gătită sfinților, precum este scris.

Și iată, deschid bucoavnele și citesc din ele praznic împărătesc în această zi din calendarul creștin, zi de slavă pentru mama Mea Fecioara, zi din zilele prunciei ei, când, micuță în vârstă de trei ani, a fost dăruită Domnului de către părinții ei, iar ea a intrat în templu și în inima templului apoi, și dacă a crescut s-a făcut ea însăși templu lui Dumnezeu, căci am coborât Eu în ea pe calea Duhului Sfânt trimis prin înger și am crescut prunc în pântecele ei fecioresc și M-am născut Om și am crescut ca omul, mare cât crucea care M-a purtat pe calea Mea spre înviere dintre cei morți, ca să Mă fac pârgă a învierii morților și să-l ridic din moarte pe om, și aceasta a fost și este lucrarea pentru care am venit pe pământ, iar mama Mea Fecioara Mi-a fost cărare.

Intru cu tine, mama Mea, intrăm în biserică, mamă. E sărbătoare pentru tine pe pământ în biserici, în cele care n-au trecut prin cutremurul care s-a ivit pe pământ acum șaptezeci-optzeci de ani în urmă de au strămutat de la locul lor timpul lor, timpul cel din calendar al sărbătorilor sfinților, mama Mea. O, ferice de bisericile ale căror turme sunt închinate lui Dumnezeu, și nu oamenilor care le strâmtorează libertatea în Hristos, și în aceste biserici poate Dumnezeu, încă mai poate, găsește Domnul așezarea cea dintru începutul neamului creștinesc pe pământ, iar neamul cu acest nume este cel mai puternic neam între toate neamurile pământului, fiindcă Stăpânul lor este Dumnezeu Împăratul, căci ce împărat este cel care nu are popor? Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Împăratul neamului creștinesc, neam răspândit pe pământ de la margini la margini, dacă acest neam păzește datinile din vremea cea de la început când Eu, Domnul, am însămânțat ca să crească sămânța lui pe pământ, sămânță curată și neamestecată.

Grăiesc și Eu, grăiești și tu, mamă, grăim peste biserica cea nestrămutată, cea credincioasă și statornică începutului său cel din părinți și ai cărei părinți au încă bucurie de la ea. În mijlocul neamului român, însă, a pătruns lucrarea lui antichrist, când s-a atins de așezarea cea din părinți și a biruit biserica, și lacrimi de durere s-au suit la cer în vremea aceea, dar mai-marii de peste biserică n-au plâns și ei, n-au simțit atunci rana, ci au adâncit-o, mamă, și a rămas strămutarea sărbătorilor în calendarul zilelor, mamă, și iată, azi nu se serbează pentru tine în biserica neamului român, dar se serbează în țările care și-au păstrat statornicia cerută de părinți, și intrăm, mamă, ca să le grăim lor, celor ce se adună pentru tine azi în biserici.

Eu, Domnul și Fiul tău, Eu și tu, mamă, intrăm cuvânt în biserică și grăim celor ce au păstrat neclătinate zilele sărbătorilor sfinte și Ne aplecăm lor cu mulțumire pentru această biruință a lor asupra diavolului, care a lovit pe alocuri și a răsturnat rânduiala cea prin sfinți lăsată, și le spunem cuvânt și sfat ceresc să dăinuiască ei așa, și să lucreze să tragă în matcă și ținuturile care au îndurat cutremur și schimbare prin oamenii care au lovit biserica, printre care țări și poporul român, mamă, și a plâns cu jale acest popor când s-a văzut înșelat chiar de mai-marii din biserică în vremea aceea, în care s-au lăsat spre rătăcirea cea scrisă în Scripturi că se va ivi ca să strămute sărbătorile sfinților și datinile creștinești. Stăruiesc însă cei din cer ai fiecărui popor, și iată, mamă, ce minune este cuvântul Meu peste pământ!

Și grăim acum mai întâi bisericii neamului român, că pe această vatră avem așezată cetatea care Îmi adăpostește cuvântul când el vine și se face auzit de deasupra ca să fie așezat în cartea sa, și împărțit apoi peste pământ, mamă.

Grăiesc vouă, celor ce stați pe scaune de biserică și cârmuiți peste ea, peste turma neamului român. Vă aduc aminte de cele scrise în Scripturile Mele și ale ucenicilor Mei despre lucrarea bisericii, de la care v-ați abătut atât de mult, căci unde nu este temere de Dumnezeu acolo poate omul. Când Eu, Domnul Iisus Hristos, nu trăiesc în om e pentru că trăiește omul, pentru că vrea ca el, și nu ca Dumnezeu, și acesta este păcatul care apasă pe creștetul bisericii neamului român încă din vremea cea cu durere când s-a întâmplat să poată satana, și nu Domnul, căci n-a fost veghe, și s-au clătinat datinile așezate de sfinți, că au putut străinii peste această țară în vremea aceea, iar în cer este scrisă toată întâmplarea așa cum a fost ea de a căzut de la locul ei cârma cea de la Dumnezeu pentru pașii bisericii.

Intrăm la voi, la cei ce cârmuiți biserica neamului român și vă amintim iar și iar că azi e sărbătoare între sfinții cerului pentru mama Mea Fecioara, și intru cu ea la voi și nu vă găsesc slavoslovind praznicul ei, scris în calendar să fie ținut în această zi. Vă amintesc iar și iar că sunt popoare mari și mici care cântă azi pentru mama Mea Fecioara, și iată, priviți biserica rusă, are azi mare sărbătoare, și se pomenește în mijlocul ei sărbătoarea libertății ei întru Hristos, căci a avut ea trezie când trebuia să aibă și a rămas pe stâncă și are ea între cei din cer un cer mare de sfinți, care luptă sus pentru biserica de jos și care cântă odată slujba de sărbătoare ca în cer și pe pământ. Dar la tine, neam român, a rămas în urmă vremea sărbătorilor sfinte, iar când vremea lor vine, tu nu mai ții pasul cu cei din cer, și uiți acest păcat al tău și judeci peste turmă cu tot dreptul, când tu ești călcătoare de așezare sfântă, de la sfinți lăsată să fie și să se țină de către neamul creștinesc.

O, turmă a neamului român, ia aminte, cei din fruntea bisericii nu te îngrijesc, nu te trezesc, devreme ce și ei dorm față de greșelile care sunt scrise în cer în dreptul celor ce cârmuiesc peste turmă, căci i-am vestit să îndrepte calea și n-au îndreptat-o. În turmă nu se mai găsește nici unul drept care să judece între frate și frate, ci, din contra, frate asupra fratelui rostește judecată, și toate pe câmp deschis, toate în stradă, spre batjocorirea celui judecat. O, dacă prin iconomia Mea cea de sus lucrătoare aș descoperi și Eu faptele cele ascunse ale celor ce dau să judece pe cei împinși spre batjocorire dintre cei ce slujesc la altare peste turmă cu păstori, o, ce s-ar întâmpla atunci cu fața Mea, sub care se ascund turma și capii ei ca popor al lui Dumnezeu?

Am spus că păcatul este necruțător peste cei ce nu ascultă de Dumnezeu, căci musca se așează și pe creștetul căpeteniei și pe cel al supusului, ca una care nu poate fi oprită să zboare și să păteze oriunde voiește ea să se așeze. Și atunci, cine este vrednic să judece păcatele?

O, trebuie îndreptare, trebuie sfătuire, trebuie pocăință și iertare apoi, așa cum scrie în Scripturi lucrarea peste biserică, iar măsura dreptății lucrurilor stă în mâna Mea, nu a omului, oricât de mare s-ar crede el că este, ca nu cumva să râdă cei necredincioși de nedreptatea care se arată lucrând în numele dreptății lucrurilor.

Voi, cei de pe scaune de cetăți și de turme, iată, faceți nedreptate și călcați peste adevăr. Ar fi să încetați să apăsați pe cei treziți la veghe prin Duhul Sfânt, și care dau să vă arate când greșiți de sus în jos, și să vă amintească despre primejdia care ar fi să biruiască peste voi și peste turmă. Îi puneți sub pedeapsă pe cei ce deschid cărțile de cârmuire și îi dați din rânduri, ca să nu vă fie vouă clătinate statul mare și slava căpătată de la supuși, slava pe care Eu, Domnul, n-am avut-o și nu o am pe pământ de la om.

Las cuvânt scris pentru voi și vă trimit carte ca să vă măsurați cu ea lucrul care dați să-l lucrați în numele Meu peste turmă. Dar dacă voi nu mai lucrați ca Domnul și ca ucenicii Lui, care au lăsat cârmuire de la Mine pentru urmași, e drept, oare, să numiți în numele Meu lucrul vostru?

O, treziți-vă voi, cârmaci care stați cu cârmuire șubredă peste turmă, căci îngâmfarea este păcat greu, care aduce omului orbire, iar orb pe orb cum poate să călăuzească? Aș vrea să vă numesc de-a dreapta Mea, aș vrea, dar să vreți și voi, dar să lucrați și voi ca Dumnezeu aș vrea. O, luați pildă din toate cele lucrate bine și despărțiți-vă de judecata cea strâmbă a lucrurilor toate, căci biserica lui Hristos este cea care lucrează pentru Hristos și pentru oameni, nu pentru capii ei, nu împotriva celor așezate să fie ca Dumnezeu lucrate. Deschideți Scripturile și uitați-vă la învățăturile pentru biserică și pentru viața ei, că adevărații ucenici ai lui Dumnezeu aduc omul spre înviere, nu spre judecată, cum faceți voi când vă vine bine să faceți aceasta și să defăimați pe frați înaintea celor necredincioși.

Iată ce vă spun: Vin magi de departe, că aud de glasul cuvântului Meu de pe vatra neamului român, iar voi îi descumpăniți, de vreme ce nu prețuiți minunea venirii Mele cuvânt pe pământ aici, în țara neamului român, țara Mea cea de azi, care M-a primit și Mi-a dat așternut și fii primitori și purtători de Dumnezeu, și nu-i puteți voi scoate din istorie și să-i împingeți în cartea neagră a vremii, căci cu ei sunt Eu, Domnul, și sunt Biruitorul dacă sunt. Amin.

Și le spun acum celor ce dau să se apropie de muntele Meu de cuvânt și-i mângâi pe ei spunându-le și amintindu-le că niciodată Eu, Domnul, n-am fost prețuit de cei în mijlocul cărora am lucrat prin vreme, căci am fost pus sub capac de cei ce s-au voit ei mari și dumnezei în ținutul lor. Dar voi când auziți glasul Meu împărțindu-Mă vouă, o, luați pe Domnul așa cum vine El spre voi și bucurați-L cu credința că Eu sunt, că Eu vin și că vă dau cuvântul Meu, care înnoiește lumea și naște totul spre înviere, precum este scris să se împlinească cele scrise. Că iată, vin Eu spre voi, vin Eu, vin învăluit în cuvânt și Mă dau vouă de bucurie, de mângâiere, iar cei ce vă descumpănesc pentru căutarea voastră spre izvorul Meu de cuvânt lucrând pe vatra neamului român, o, nu vă pot despărți ei de slava Mea, care se împarte și strigă pe ulițe, și nimeni nu poate opri vântul să bată și să se audă glasul lui și să se nască din Duhul mulți, mulți, precum este scris. Capii bisericii neamului român își văd de ale lor treburi, iar timp pentru Domnul nu au, chiar dacă sub acest nume s-au aciuat să stea.

Mulți ani cu Domnul, mulți ani cu Mine au cei ce Mi-au cules cuvântul și l-au pus și îl pun la împărțit peste popoare, căci Eu, Domnul, voiesc ca toți să se mântuiască și să vină spre credința cea de sus a adevărului, și iată, mai bine de șaizeci de ani sunt scriși istorie a Mea pe vatra neamului român, și unde duhul lui antichrist văzând aceasta s-a îndârjit cu disperare și aici scurmă, aici, unde-și vede primejdia, dar Eu, Domnul, fac reparare bună peste toate câte au fost atinse și stricate, căci sunt Înnoitorul, și pe toate le fac noi, precum este scris.

Voi, neamuri și limbi și căpetenii, luați pe Domnul din acest râu de cuvânt, care curge din gura Sa, din tronul lui Dumnezeu, ca să adape pe cei de pe pământ cu apa cea vie și să-i hrănească cu mana care vine din cer spre viață veșnică pentru cei care cred. Nimic nu este veșnic, decât Dumnezeu și cei ce cred Lui. Veniți spre muntele Meu de cuvânt, și vin Eu cu el spre voi ca să Mă dau vouă! Amin.

Voi, cârmuitori de biserici, rămâneți, sau întoarceți-vă în obiceiurile cele sfinte, lăsate de la părinții cei sfinți. Cei ce sunteți abătuți de la ele, întoarceți-vă la cele dintâi, la dragostea dintâi, la cei de atunci, de când Eu, Domnul, am lăsat pe piatră de neclintit biserica Mea așezată. Priviți doar spre strămoși, și veți putea să vă faceți întoarcerea. Cei trufași, aplecați-vă! E vremea să faceți aceasta. Trufia e unealtă diavolească, iar umilința e floarea mântuirii și împarte izbăvire și mireasmă de Duh Sfânt peste toți pe pământ. Amin.

Poposesc cu mama Mea și cu oștirile cerești și privesc peste o adunare în țara cea mare (Rusia, n.r.), unde s-au strâns de sărbătoare cei ce cârmuiesc biserici în țările lor. O, și pe gazde, și pe oaspeți îi ating în ziua aceasta cu mâna Mea, dar și mâna mamei Mele Fecioare este lângă mâna Mea, ca să ia ei de la Noi duhul judecății drepte în tot lucrul lor de peste turme, și prin harul care împarte binecuvântare binecuvintez, și spun și aici că meritele se deosebesc.

De aici, din muntele Meu înalt al cuvântului Meu de pe vatra neamului român M-am vestit vouă și v-am dat din taina venirii Mele cuvânt pe pământ. Eu, Domnul, vă fac cunoscut că sunt adevărat în acest cuvânt, iar voi să nu vă îndoiți de el, ci primiți-L pe Domnul, Care Se împarte lucrând. Fiți binecuvântați de Domnul, de sfinți și de părinți, umblând în căile lor sfinte, căci spre aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvântarea. Amin.

— Iar eu, Fiule Iisus Hristos, ca mamă a Ta și a fiilor creștini binecredincioși, dau de veste de lângă Tine adevărul Tău prin acest cuvânt, și mărturisesc peste ei că Tu ești cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu peste cei ce Te primesc și-Ți așează în carte pe pământ cuvântul. E ziua mea de intrare în biserică, e praznic pentru mine în neamul creștinesc, și am intrat cu Tine în templul cel din om ca să-l învăț să se facă templu lui Dumnezeu așa cum eu m-am făcut în toată vremea mea pe pământ.

Voi, neamuri și limbi și împărați, e Domnul, e Fiul meu Hristos acest cuvânt. E carte scrisă cuvântul Lui pe vatra neamului român, țara pe care eu în numele Lui cel mare o ocrotesc, o păzesc, o păstrez și o împodobesc de nuntă, căci Fiul meu are sălaș sfânt aici, și merge de aici peste tot cu cuvântul.

Amin, amin zic vouă, iubiți pe România, aveți grijă ca și mine să fie ea, să poată ea pentru Domnul, să lucreze Domnul de aici peste pământ, că milă mare este cuvântul lui Dumnezeu, care se așează în cartea sa cea de azi, aici, în cetatea cuvântului Său.

Acum, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu, odată să zicem peste toți în zi de petrecere sfântă, noi, cei învăluiți în cuvânt și stându-le alături: Pace vouă, pace vouă, pace vouă!

Și punem peste acest cuvânt numele Tău și numele meu:

Iisus Hristos, și mama Fecioară, Maica Domnului. Amin, amin, amin.

04-12-2017