Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Sfintele Paști, a Orbului



Mă așez pe pământ cu slavă de cuvânt. Vine cuvântul Meu, vine cu norii, vine deasupra meleagului român și se așează în cartea sa și se împarte din răsărit în apus, căci scris este că Evanghelia împărăției lui Dumnezeu va fi vestită în toată lumea, spre mărturie slujind ea tuturor neamurilor de pe pământ, și apoi vor sfârși cele omenești și va fi Domnul Împărat cu ale Sale, El și ai Săi împărățind, iar cine va răbda până la sfârșit, acela va fi cu Domnul și va fi mântuit, precum este scris.

Pace vouă, celor ce cunoașteți pe Domnul în acest cuvânt, care vine cu norii și Se vestește dintr-o parte în alta! Cât este ziuă lucrez lucrările Tatălui, Care Mă trimite, că în vreme de noapte nimeni nu poate lucra. Cât sunt în lume, lumină a lumii sunt, precum este scris. Vin pentru judecată, ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să ajungă orbi, căci cei ce zic că văd, au păcat și rămân sub păcat, iar dacă ar fi orbi, n-ar avea păcatul asupra lor atât de greu.

Să fie împărțit cuvântul lui Dumnezeu peste pământ și să lumineze pe tot omul care este și care vine în lume, căci cuvântul acesta este lumina cea adevărată, și prin el s-au făcut și se fac toate, iar cei ce primesc acest cuvânt primesc putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu.

Sunt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și lucrez cu cuvântul peste pământ ca la început, ca la facerea lumii, și spun: Să fie lumină!

O, e gros de tot întunericul de pe pământ și de peste oameni, iar Duhul lui Dumnezeu Cuvântul Se poartă pe deasupra și rostește ca la facerea cerului și a pământului: Să fie lumină! Să se despartă lumina de întuneric, căci lumina luminează în întuneric, și întunericul n-o cuprinde.

Să fie credință în cuvântul lui Dumnezeu! Cei ce vor păzi cuvântul Meu vor fi păziți de ceasul încercării care vine peste toată lumea de pe pământ, iar ei să-și păstreze cununa, și nimeni să nu le-o ia și vor fi ei cu Domnul, și voi scrie pe ei numele lui Dumnezeu și numele cetății lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, care vine din cer, și numele cel nou al Meu, Cuvântul lui Dumnezeu.

Am scaun de domnie pe vatra ta, neam român, căci din mijlocul tău curge peste pământ cuvântul Meu, râul cu apa vieții, curgând el din locul de domnie al Mielului, precum este scris, și de aceea se dovedește că aici este Domnul și Noul Ierusalim și taina Lui cerească, lumina care luminează peste întunericul de pe pământ, și care deschide ochii cei orbi ca să vadă ei lucrarea lui Dumnezeu.

O, e mare orbirea pusă peste toți oamenii. Dau să vin cu vindecarea de orbire și să poată ea peste cei cu duhul umilit, și fericiți vor fi cei ce se vor lăsa vindecați, că pe pământ e omul antichrist și oștenii lui, toți cu fața ascunsă sub mască de binefăcători, dar ei sunt cei vicleni, și vine Domnul să vindece orbirea peste oameni pusă de minciuna lui satana, și vai, vai și iar vai conducătorilor de popoare și mai-marilor lumii, vai celor care au de lucrat lucrarea întunericului lumii, și care vor să dea deoparte pe Dumnezeu ca să domnească lucrarea lui antichrist pe pământ și ca să facă un papalâc peste toate popoarele pământului! Vai căpeteniilor care s-au adunat într-un gând împotriva lui Dumnezeu și a bisericii Sale ca s-o ia în stăpânirea lor! O, îi chem la sfat cu Mine pe ei. Să stea aceștia cu degetul pe filele Scripturii și să citească la lumină cum Domnul îi va rușina, și nu se vor ridica ei la judecata drepților, și va veni urgia peste ei și-și vor atrage tulburări, și mai bine le-ar fi lor să ia învățătură și să se cutremure aplecându-se și învățând de la Mine calea vieții. O, dar cum să învețe ei de la Dumnezeu?

O, stați cu degetul pe rândurile scrise în Scripturile care anunță această vreme a Mea și a voastră, voi, cei care vreți să înțelegeți și să învățați de la Domnul, și ca să vedeți cum rând cu rând se împlinesc toate cele vestite să vină, și că nu-s vise sau minciuni, de vreme ce se împlinesc întocmai.

Să facă ochii mari de tot cei ce-și zic că văd și care zic că Scriptura nu mai este la modă și că este o modă nouă acum, dar să stea și ei cu degetul pe Scriptură, că este scris că toate, toate, cerul și pământul, toate vor trece, dar nu și cuvintele lui Dumnezeu și împlinirea lor întocmai, și nimic, nimic nu este minciună în Scriptură, căci Dumnezeu este adevărat, iar cei ce sunt ai lui Dumnezeu vor fi biruitori cu El, căci sunt închinați pe frunte cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe veci de veci, și vor cânta ei cântarea biruitorilor lui antichrist și ai fiarei, precum este scris.

Celor însemnați cu numele lui Dumnezeu, Eu, Domnul, le dau din cer, îi învăț din cer și le spun lor așa: Candela arzând mereu cu untdelemn și cu rugăciune scrisă în ea, și muiat în ea pentru însemnare cu semnul sfintei cruci pe frunte, pe mâini, pe tălpi, pe toate încheieturile, așa să împliniți voi, cei credincioși Domnului, cei ce faceți voia Lui pe pământ. Până ce mânia va trece intrați și stați cuminți, cu ușa trasă după voi, căci așa este scris să lucrați acum, să ieșiți din lume este scris, fiilor, ca să nu beți din vinul ei, din pedepsele ei, ca să nu cădeți în cursa lui antichrist, căci cei care vor fi prinși și înșelați cu semnul lui antichrist, aceia vor primi prin îngerii mâniei o bubă dureroasă apoi, fiindcă ei se închină fiarei roșii, beată de sângele celor drepți și însetată mereu după sânge.

Voi, cei ce v-ați închinat Domnului viața și faptele ei, o, fiilor, stăruiți mult și tot mai mult în sfințenie, în credință, în rugăciune cu foc în ea, și fiți cu nădejde. Voi aveți pe frunte un nume mare și veșnic: numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și în fața acestei peceți dumnezeiești se face pulbere toată puterea lui antichrist când ar da să treacă el hotarul, căci s-a mai făcut o dată încercarea aceasta asupra lucrării Mele, a cuvântului Meu de azi, și Dumnezeu a biruit pentru voi, iar voi ați fost feriți de încercări.

Fuge satana, fuge antichrist de puterea acestui semn, se teme de sfințenia Mea din om, și de aceea dă el să ia puterea pe pământ și peste oameni, și de aceea dă să se așeze în biserică și să fie crezut că este trimisul care izbăvește de dureri și de necazuri pe oameni. Eu însă lucrez cu întreită putere și sunt Mielul lui Dumnezeu, sunt Cel ce luptă cu fiara vremii, cu antichrist și cu oamenii lui ascunși sub văl, dar Eu îi dau de gol fățărnicia și va fi biruit prin cei ce-și fac semnul sfintei cruci tot timpul, și vor fi biruitori cei ce împlinesc toate rânduielile sfinte, creștinești: post, rugăciune, curățenie față de patimi, iubire sfântă între ei și Domnul, umilință, sfânta împărtășanie, Hristos Însuși dându-li-Se lor, și le spun lor așa:

Fiți împreună toți cu rugăciunea, voi, fii credincioși cuvântului Meu. Uniți într-un gând, așa să citiți cu evlavie mare cartea psalmilor, toată într-o zi fiecare, și toată rânduiala rugăciunilor creștinești din cartea ortodoxă numită Ceaslov. Apoi acatistele către sfinți, căci sfinții sunt cete-cete în jurul și în folosul creștinilor sfinți de pe pământ, dar sfințenia să se înmulțească tot mai mult, tot mereu să fie ea, căci Domnul sfințirea voastră o așteaptă mereu, ca să biruiască Domnul cu voi, fiilor.

Trebuie frică de Dumnezeu, și întru ea să vegheați, voi, cei ce sunteți de partea Domnului pe pământ. Când cetele îngerești au văzut căzând în jos ceata lui Lucifer și înnegrindu-se toată, s-au înfricoșat cu mare cutremur și au auzit atunci glasul lui Mihail arhanghelul strigând: «Să stăm cu frică și să luăm aminte la Dumnezeu și tot timpul să-I cântăm laude ca să nu cădem și noi», și de atunci cetele îngerești cântă neîncetat: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, și plin e cerul și pământul de mărirea Lui prin îngeri, care-I cântă neîncetat.

Voi, cei ce v-ați ales cu Dumnezeu pe pământ între oameni, cântați și lăudați neîncetat pe Domnul, ca să nu cădeți din sfințenie și din credință, din iubire și din veghe, din credincioșie și din cumințenie, că vremea de acum este pentru veghe tot timpul. Ridicați crucea ca armă de biruință, iar credința să vă fie putere vouă, și totul este cu putință prin credință și prin faptele credinței, fiilor.

Nu grăiesc acestea cu cei neîmplinitori, ci cu cei ce urmează cuvântul Meu împlinit peste ei, căci omul neiubirii de Dumnezeu nu este învățat cu ascultarea, ci, din contra, este învățat să se ascundă de om cu neîmplinirea lui în Dumnezeu, iar Eu văd aceasta ce face omul, și cum uită el că Dumnezeu îl vede ca pe Adam în rai când s-a ascuns să nu fie văzut de Dumnezeu, o, și s-a supărat dacă a umblat la purtarea lui ascunsă și s-a răcit Adam de Dumnezeu, de Cel ce l-a făcut pe el, o, și cade omul de la Dumnezeu, cade ca Adam, iar cel ce cade se întunecă. De ce se întunecă? Păi fuge de lumină, și de aceea se întunecă, și iată cât de ușor se poate înțelege de ce se întunecă cel ce cade și de ce cade de la Dumnezeu.

O, feriți-vă de ascunderi, feriți-vă să fiți ascunși cu faptele voastre, voi, cei ce trageți să fiți cu Dumnezeu! O, nu puteți fi și cu lumina și cu întunericul. Adică voi puteți, dar nu poate Dumnezeu cu voi, căci Domnul este lumină, iar întunericul fuge de lumină, fuge de Dumnezeu, fuge și se ascunde.

Voi, români, ascultați glasul Domnului de peste voi! Fiți cu ochii în șapte, nu în patru. Ba chiar în opt fiți cu ochii, adică: în sus, în jos, în dreapta, în stânga, în față, în spate, înăuntrul vostru, dar și în Scripturi, fiilor români, și stați cu degetul pe rândurile Scripturii vremii de azi, căci omul antichrist se tot frământă cum să vă prindă să vă așeze sub sceptrul lui ca pe dobitoace, și apoi să vină peste voi mânia lui Dumnezeu ca peste cei despărțiți de Dumnezeu, peste care va veni bubă rea prin înger, precum este scris în Scripturi despre cei ce primesc pe fruntea lor, pe mâna lor pecetea despărțirii de Dumnezeu, semnul lui antichrist.

O, fiți înțelepți și treji, fii români, căci țara română este țara venirii Domnului, e țara Mea și a voastră, că peste ea curge ca râul cuvântul gurii Mele ca să păstoresc cu el și ca să biruiesc fiara antichristă cu suflarea gurii Mele, cu cuvântul Meu, precum este scris în Scripturi să împlinesc.

O, fiu român, lasă-te sub povața Mea, că te-a prins din părți lucrarea lui antichrist și n-are cine să-ți spună că bate la ușa ta primejdia. Eu am spus celor ce vor scăparea și mântuirea de sub greu, le-am spus lor din vreme: «Ieșiți din lume, poporul Meu!». O, puțini, prea puțini ascultă ceea ce strig Eu. O, cum să ieși, cum să mai ieși tu din lume când porți lumea în buzunarul tău, în casa ta, unde ai icoane de închinare, iar tu stai tot timpul cu ochii în lume și în minciuna cu care te mânuie cum vrea omul vrăjmaș lui Dumnezeu? O, cum de poți tu cu mirosul cel greu din lume? O, numai a păcat miroase în lume, iar tu te uiți și iei de la gura celor ce iubesc păcatul și-ți vorbesc ție prin fereastra lumii și sunt plătiți pentru împrăștierea minciunii peste tot.

Ar fi să-i fie greu celui ce este creștin, dar iată ce văd și ce aud, căci fiecare își găsește o îndreptățire, cum că-i trebuie din lume ceea ce-i folosește. O, așa îi aud pe toți cei pe care i-am învățat să iasă din lume, dar ce voi mai auzi de la ei când îi voi vedea sub plata neascultării de Dumnezeu, Care le-a spus lor cuvânt din cer? O, că n-au ascultat să iasă din lume, n-au ascultat la vreme, că le-am spus la toți încă din vremea începutului cuvântului Meu din anul 1955, și le-am mai spus să-și aibă o pălmuță de pământ și o fântâniță în grădinița lor și o căsuță smerită și viață sfântă cu care să stea în așteptarea Domnului mereu, o, și au rămas în cartea sa cuvintele Mele de peste ei. Le-am spus mai apoi cu strigăt prelung: «Ieșiți din blocuri, copiii Mei!», și acesta este cuvântul cu care am vegheat peste ei, și nu mai trebuia și nu mai trebuie să fiu tras de limbă pentru fiecare, dar cine s-a grăbit să asculte?

O, fii români, vă strig pe toți, că sunt îngrijorat pentru voi, de vreme ce văd pe cei mari de peste voi că nu veghează pentru voi, ci, din contra, vă lasă pe mâini străine, care vă tot strâng ca pe niște dobitoace, o, și nu mai văd conducători de partea lui Dumnezeu și a poporului lor, și toți slujesc planului lui antichrist vrând-nevrând, o, că nu le place cu Dumnezeu, ci le place ca pe pământ, dar pe pământ vin urgii pentru păcatele oamenilor nepăsători de suflet, și e numai distracție păgânească pe pământ, iar adunătura la un loc a țărilor care se pretind creștine, laolaltă cu cele adevărat creștine, această adunătură dă să legifereze până și peste țara română legea Sodomei și a Gomorei, ca să apropie de focul pentru acest păcat și această țară. Dar Eu, Domnul, strig la poporul român și-i spun lui că e vremea să se scoale bine la veghe ca să nu bea din vinul mâniei care vine pentru păcate, căci păcatul atrage moarte, iar paza sfințeniei este viață și slavă sfântă, și stă Domnul pe pământ prin cei ce se sfințesc pentru El.

O, iată, văd jucăriile omului antichrist cum sunt plimbate de colo-colo peste oameni pe pământ și pe deasupra și cum înșeală neamurile de pe pământ cu ele, și cum se văd lucrate de antichrist cele scrise în Scripturi să le încerce el peste neamurile pământului, și cum stă el în cotloane, scoțându-și doar armele cu care să înșele lumea și să facă tot un papalâc și să domine peste tot, și să nu mai aibă Hristos moștenire pe pământ din pricina celui ce este anti Hristos. O, ce păcăleală va îndura acest ucigaș ascuns sub perdea! O, ce bocete, ce hule, ce batjocuri vor curge de pe limba celor chinuiți de înseși faptele minții lor, cu care dau să creadă că-I iau Domnului Iisus Hristos partea și împărăția!

Iată ce a ieșit din neamul lui Israel, că a ieșit vrăjmașul lui Hristos, și se luptă el de două mii de ani împotriva Mea și e orb de tot, iar el zice că vede. O, strig acum la acest popor, în mijlocul căruia Mi s-a făcut răstignirea, dar a venit apoi și învierea Mea, iar acest popor a fost atunci judecat, precum este scris.

O, strig la tine, Israele, popor după trup Israel, te strig și-ți spun: treci de partea lui Hristos, că nu este minciună în Scripturi! O, nu te lăsa iarăși, nu te lăsa sub înfiere străină de Dumnezeu, nu te lăsa mințit de anti Hristos, că Eu pe pământul tău Mi-am dat trupul și sângele pe cruce pentru tine atunci, dar și pentru toate popoarele care vor fi chemate la mântuire prin Hristos, căci din tine a ieșit Hristos Mântuitorul, Care cheamă sub iubirea Lui noroadele toate! O, nu fi necredincios, nu sta să rămâi necredincios până în ultimul ceas! Vei vedea în curând pe Domnul cum vine cu putere și cu slavă multă ca să doboare lucrarea vrăjmașului antichrist, care se vrea mare peste biserica Mea ca să ia viața ei din mâna Mea și ca să intre ea sub mâna lui. O, nu sta până atunci sub necredință! Vino spre Hristos, că vine Hristos, vine pe nori ca să biruiască fiara antichristă și păcatele Babilonului, și voi întâlni căpeteniile popoarelor și Mă voi judeca cu ele în Armaghedon, locul judecății necredinței de pe pământ, și toate se împlinesc așa cum sunt scrise în Scripturi.

O, poporule Israel, crezi că pierzi ceva dacă te apleci să crezi în Hristos Cel răstignit și înviat cu biruință mare? Iată minciuna de atunci, plătită cu bani ca să fie pusă împotriva învierii Mele prin oamenii minciunii de atunci! Am înviat adevărat, și am stat pe pământ patruzeci de zile și am împărțit har peste har peste ucencii și peste toți cei credincioși, și sunt acum de-a dreapta Tatălui și sunt cuvânt peste pământ și am cetate de venire pe meleagul românesc, și-ți spun și ție că vin cu milă și cu iubire cuvânt peste pământ și strig și la tine, că iată, iarăși dă să-și facă loc și să fie iarăși lucrată lucrarea minciunii, și să fie vândută drept adevăr pe piață pentru cei tari la cerbice și fără de credință că vine Domnul. O, vine, vine Domnul, chiar dacă nu mai este credință că vine! Eu sunt Cel ce vin, și pun credință în oameni și va fi credință.

O, voi, împărați ai popoarelor, strig la voi, strigă Hristos la voi! Umblați peste cursul vremii, priviți istoria timpurilor toate, și toate cele ce s-au întâmplat prin vreme: încleștări, încordări, războaie, vești de războaie, cutremure, molimi, jertfe multe cât neamul sfinților cerului, dorințe de cotropire în mintea împăraților, suferință mare peste oameni din pricina ambiției stăpânitorilor de peste popoare. O, ajunge! Ajunge! Îl puneți pe Dumnezeu la prea mare răbdare, iar pe cei credincioși la răbdare mereu. Vine Domnul, iar Evanghelia Lui se vestește de la o margine la alta a pământului și este ea semnul venirii Lui, precum este scris. Iar Eu vă strig și vă spun: lăsați-Mă la cârmă ca să nu scufundați voi pământul în adânc, de unde Eu l-am scos și l-am așezat pe ape la facerea lumii și i-am pus deasupra cer și soare și lună, frumuseți fel de fel jos și sus, oameni și dobitoace, păsări și vietăți felurite. O, nu voi ați făcut aceste felurite frumuseți, ape și câmpii poleite cu flori, codri și izvoare. O, ajunge! Dați Domnului dreptul să cârmuiască lumea, că nu voi ați făcut lumea, iar voi aplecați-vă Celui ce vă strigă din cer și umiliți-vă, căci sunteți niște oameni și atât, și nu sunteți dumenzei, căci Eu sunt Unul Dumnezeu Făcătorul, dar voi vă îngâmfați prea mult, prea sus, o, și veți cădea ca îngerii care s-au trufit, veți cădea în adânc, unde este focul și pucioasa scrâșnirea dinților, precum este scris pentru cei potrivnici lui Dumnezeu pe pământ.

O, țara Mea de azi, o, neam român, Mă aplec cu tot cerul deasupra ta ca să te ocrotesc. Tu ești pământul întoarcerii Mele de la Tatăl la oameni, și în tine este biserica Mea ortodoxă, pe care o aștept să o gătesc pentru nuntă, și-i spun ortodoxă ca s-o deosebesc de atâtea nume care s-au tras în părți și s-au numit biserici cu tot felul de nume peste ele, spre bucuria vrăjmașului diavol, chiar dacă unii din ei se laudă atât de mult cu iubirea lor de Dumnezeu, dar Domnul nu Se bucură de la iubirea lor pentru El, dacă au părăsit ei calea strămoșească a bisericii cea din părinți, căci la sfârșit se vor a fi multe proorocii, dar nu de la Domnul, și sunt ele de la trufia omului care încântă cu bani pe mulți din cei mânuiți, și care nu știu cine sunt cei mari de peste ei și ce fac, de fapt, nevăzuți ei de cei înșelați din loc în loc pe pământul tot.

O, țara Mea de azi, vin la tine cuvânt. Curge din tronul Meu cuvântul Meu în mijlocul tău. Scoală-te la glasul Meu de peste tine și veghează să nu fii înghițită pe neștire de ștampila omului antichrist și de numărul lui, căci necredința de pe pământ va prinde multe popoare sub robia aceasta, și zi-i tu acestui duh rătăcitor și răzbunător pe Dumnezeu și spune-i că tu ești biserica lui Iisus Hristos, și blesteamă-l să piară din pământul tău și să se ducă la ai săi, nu la ai Mei să caute.

Aici este o țară creștină. Aici au fost aduse lăstare de neam străin și s-au lăsat altoite în trunchiul acestui popor, și s-au lăsat botezați regi și prinți în biserica și dogma bisericii ortodoxe, o, și așa s-a păstrat puterea lui Dumnezeu pe creștetul acestei țări, creștină de la nașterea ei pe pământ ca popor.

O, hai, scoală-te, țara Mea de azi, că e vremea să veghezi cu mare grijă ziua și noaptea, iar preoții bisericii să facă pocăință și ridicare spre păstorirea turmei, și să nu facă ei jocul lui antichrist, că aici e țara Domnului, și strălucește Domnul în ea prin cuvântul Său peste popoare, și toate popoarele să vină să ia apa vieții veșnice, să vină la căință și la împăcare cu Dumnezeu, iar Domnul să aducă biruința pentru toți cei umiliți și credincioși Lui!

Omului antichrist îi spun iar și iar, cu suflarea gurii Mele îi spun: Du-te! Nu te atinge de ce este al Meu, și du-te la ceea ce ți-ai agonisit prin tatăl minciunii, prin satana, și du-te, că aici este Dumnezeu cuvânt peste pământ, și suflă peste tine cu putere cuvântul lui Dumnezeu și-ți poruncește cu putere multă: Du-te!

O, hai, popor român, Eu, Domnul, te trezesc la veghe, că vrăjmașul sufletului tău stă la pândă, și tu n-ai veghe și ocrotire de pe pământ, o, n-ai, decât din cer pe mama Mea Fecioara, și cetele sfinților și ale îngerilor Mei.

Cerul este tronul Meu, iar pământul Îmi este așternut, și sunt pe pământul român cu cetatea Mea de scaun și curge din tronul Meu râul cuvântului Meu peste pământ, iar cel ce însetează, să vină să bea, și vor fi cu el binecuvântările scrise pentru cei ce biruiesc cu Domnul și voi scrie pe el numele Meu și numele cetății Mele, Noul Ierusalim, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu vin curând, și port în mâini cununi pentru ei, pentru cei cu numele lui Dumnezeu pe frunțile lor, pe care stă scris nume mare, numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

24-05-2020

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Sfintele Paşti, a Samarinencei



Iar și iar Mă așez Păstor peste turma creștină pe pământ, dar și peste cei fără Dumnezeu păstoresc cu cuvântul Meu.

Iar și iar cobor cuvânt pentru credință, că vine ziua slavei Mele și trebuie să-i netezesc calea să vină, și am lopata în mână și-Mi curăț aria și-Mi adun rodul și-i hrănesc pe cei ce cred venirii Mele la oameni, dar și pe cei împietriți la inimă pentru credință, o, și pe ei, și lor le împart din masa învățăturii, că a venit vremea să învețe oamenii și să știe vrând-nevrând că vine Domnul, și apoi să creadă ei aceasta, să creadă când aud ei cuvântul Meu de venire și de gătire a zilei slavei Mele.

Sunt Domnul învierii, Domnul Iisus Hristos, sunt Cel ce vine iar, dar ca și acum două mii de ani găsesc împietrire pentru credință. Găsesc însă și inimi care poartă darul credinței, și poate ea prin umilința inimii omului, poate credința în cel ce se umilește cu inima, poate, fie pentru frumusețea inimii, fie pentru păcatele care-l umilesc pe om, căci păcatul nu e o bucurie, cum crede omul despre păcatul care-i tot place să-l facă, ci e o umilință a omului doborât de păcat, e o cădere de pe cale și o rușine a vieții apoi, iar Eu, Domnul, sun și adun la deșteptare din păcat pe tot omul căzut sub sarcina multelor lui păcate și-i arăt lui viața cea frumoasă, cea nerobită de puterea păcatului, cea plină de umilință și de rugăciune de iertare, de căutare după înviere, de mers slăvit sub cruce, căci vai celor purtați din slavă în slavă când slava aceasta le vine de la oameni, vai lor, vai acestor muritori vrednici de plâns, nu de slavă, de o slavă atât de trecătoare ca și omul! Și iarăși, fericiți cei de sub slava crucii, slava lor cu Dumnezeu și ca Dumnezeu sub cruce, că aceia sunt fii de împărat, sunt cei ce biruiesc pentru viața cea veșnică a celor biruitori prin cruce purtată, lumina cea mare a omului purtător de Dumnezeu, de cruce, de plata agonisită cu greu pe pământ, și apoi odihna, că așa li se cuvine celor biruitori, celor care se biruiesc pe ei înșiși, privind spre făgăduințele cele veșnic mângâietoare a celor credincioși și dornici după Dumnezeu pe pământ, nu după păcatul pe care atât de mult îl iubesc și îl caută toți, și apoi plâng ei pe veci pentru cele ce-și agonisesc pe pământ prin păcat.

În ziua aceasta de duminică este așezată în calendarul creștin aducerea-aminte a popasului Meu la fântâna lui Iacov, când, stând pentru odihna de călătorie, am avut întâlnire cu femeia samarineancă și am grăit cu ea la fântână și am lucrat lucrarea Tatălui Meu, Care M-a trimis.

Am trecut cu ucenicii prin Samaria și s-au dus ei în cetate după de-ale gurii, iar Eu îi așteptam să se întoarcă, dar am și lucrat lucrul pentru care am venit pe pământ, o, și am așezat credință în Mine femeii care a venit să ia apă din fântână în vremea popasului Meu. Eu pe cine voiesc îl miluiesc și-i desfac ochii ca să vadă și-i destup mintea să priceapă, și tot așa, pe cine voiesc îl împietresc, și fac aceasta pentru ca să pot să lucrez dovada cea despre adevărul dumnezeiesc între oameni, căci iudeilor le-am împietrit inima, și am făcut aceasta ca să ridice ei mâna asupra lui Dumnezeu și să-L pună pe crucea slavei învierii apoi, iar samarinencii i-am deschis mintea și inima ca să cunoască ea pe Hristos grăind cu ea la fântână. Era ea doborâtă de păcat, dar și de umilința în care o ținea păcatul. Eu însă am miluit-o și M-am descoperit că sunt Iisus Hristos și că stau de vorbă cu ea față către față, o, și ce ușor a crezut ea că stă Dumnezeu de vorbă cu ea, ce ușor!

O, omule robit de păcat, ce ușor ți-ar fi ție să dorești să fii condus de Dumnezeu pe pământ pe calea vieții tale! O, ce ușor ți-ar fi, ce fericit te-ai simți că ești! O, iată, iată ce pățești dacă te lași condus de oamenii cei cu inima împietrită pentru Dumnezeu, și care te mint tot timpul și care te umplu de teamă, de deznădejde, de tristețe tot mereu!

O, Mi-e tare milă de toți oamenii, toți sunt conduși de minciună și de lucrarea ei cea prin oamenii sus-puși de duhul cel străin de Dumnezeu.

Strig la oameni ca să le spun lor cuvânt din cer, cuvânt adevărat.

O, ascultați-Mă voi, oameni! Grăiesc din cer peste voi. Vă strig și vă spun: totul e o minciună pe pământ. Nu mai luați de pe pământ! O, nu mai căutați să mai credeți în știrile care vi se împart, ci fiți deștepți de la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, că la cârma a toate stă Dumnezeu, iar El știe toate, și toți oamenii primesc ceea ce-și lucrează, iar Dumnezeu Se adeverește tot mai mult, și totul se sortează la dreapta și la stânga, pentru slavă sau pentru foc, iar omul va crede și va asculta de voia lui Dumnezeu pe pământ vrând-nevrând, săracul.

O, ridicați-vă voi, cei cu duhul slăbănogit și hrănit de duhul minciunii, care vi se împarte drept adevăr! O, fugiți de amăgirea care vi se împarte cu televizorul, cu știrile care vă îmbolnăvesc mintea, viața și credința cea bună, și care vă umplu de tulburare, de deznădejde, de frică. O, nu stați fără Dumnezeu, că e greu fără Dumnezeu pe pământ. E gol de putere și de har tot omul care nu are lumină în el pe Dumnezeu mereu, și cu care să vadă duhul minciunii care mișună peste tot prin oameni care împart peste oameni. O, nu stați la masă cu ei, nu stați la televizor cu ei, nu mâncați ce mănâncă ei cu sufletul din ei! Vă strig ca să Mă auziți că vă strig, și ca să mâncați de la Dumnezeu, de la Duhul Cel de sus, Care vede de deasupra toată lucrarea minciunii, că va fi dată de gol toată.

O, e măreață vremea aceasta! Sunt zilele Domnului pe pământ între oameni, și scrie despre ele în Scripturi. Nu vă depărtați de Dumnezeu, voi, cei hrăniți de minciuna oamenilor trufași de peste voi, și care cred că ei conduc lumea! Veniți la apa vieții, veniți la Domnul ca să vă spună adevărul și numai adevărul! Gura Mea se deschide să vă dea vouă de la Dumnezeu. Această vreme e ca în ziua coborârii Duhului Sfânt peste ucenicii Mei acum două mii de ani. Vine Duhul Sfânt pe pământ ca să Se dea oamenilor și să ia ei de la Dumnezeu, nu de la oameni să tot ia.

Celor împietriți cu inima le spun și lor ca și celor de acum două mii de ani împietriți, și le spun așa: Voi nu vreți să Mă primiți, dar Eu am venit în numele Tatălui Meu, și vă descoperiți singuri că n-aveți în voi dragostea de Dumnezeu ca să iubiți slava Lui, nu slava cea de la oameni, iar dacă n-aveți dragostea lui Dumnezeu, iată, împărțiți și voi ce aveți, împărțiți minciună și amețiți cu ea pe toți, pe toți. O, nu Mă primiți din pricina împietririi inimii voastre, dar dacă vine un altul în numele său, pe acela îl primiți. Și vă spun și vouă aceasta, așa cum le-am spus-o și celor de acum două mii de ani, care nu M-au primit. Da, îl primiți pe cel pe care nimeni din cer nu-l trimite să vină la voi, ci vine de capul lui și face de capul lui tot ce face, și pune peste oameni lucrarea celor ce dau să conducă lumea de capul lor.

O, iată și păstorii bisericii neamului român, că și ei s-au lăsat mințiți, cumpărați, conduși de cei ce dau acum să le ia din mână lucrul și turma și casa Mea. Și dacă nici acum nu se trezesc și nu se unesc pentru viața lor și pentru viața turmei, vor rămâne cu mâinile goale, iar omul antichrist își va da aere în locașurile de biserică, în care creștinii nu vor mai avea loc. Dar vine Domnul pe pământ cuvânt, și le va da El celor ce sunt cu El, și iată, le dă din gura Sa și Se grăbește cu ziua slavei Lui, căci scris este despre cei credincioși Domnului că ei nu se vor rușina în vremea cea rea, și în zilele de foamete se vor sătura, fiindcă Domnul va purta grijă de ei când nu mai este nimeni să le poarte de grijă de pe pământ.

Dorește femeia samarineancă să strige și ea de lângă Mine în ziua ei de pomenire a lucrărilor Mele pe pământ atunci. O, și hai, spune tu strigarea ta peste pământ, o, fiică a credinței și a mărturisirii lui Dumnezeu peste oameni, tu, ceea ce ai stat cu Hristos de vorbă la fântâna lui Israel acum două mii de ani!

— Strig, Doamne, strig cu neliniște, strig și le spun celor de pe pământ, la care Tu vii acum cuvânt:

Strig peste voi, oameni de pe pământ, strig și vă spun că vă strigă Domnul ca să vă deștepte, ca să vă așeze la veghe și la credință cu lucrare, iar voi treziți-vă, așa cum m-am trezit eu în clipa grăirii Domnului cu mine la fântână, și am trăit apoi pentru El, am trăit pe Domnul cu viața mea apoi pe pământ, iar acum sunt între mărturisitori în cer.

O, nu mai trăiți, nu mai trăiți zilele voastre, oameni de pe pământ, de peste tot pământul! Trăiți zilele Domnului, că ele au sosit pe pământ, și lucrează Domnul cu cuvântul Său pentru voi din mijlocul pământului român, iar aceste zile ale Domnului sunt scrise să vină, este scris de ele în Scripturi.

Omule, vine Domnul pe pământ, omule! O, nu mai căuta să nu auzi, să nu știi! Apropie-te să auzi ce-ți spune El, ce te învață, ce-ți dă de știre ca să împlinești pentru ziua slavei Lui, dacă vrei să ai și tu parte de bucuria și de odihna celor miluiți atunci, așa cum și eu am fost miluită în zilele acelea când El a venit în mijlocul lui Israel cel împietrit cu inima și cu credința.

O, împietrirea celor necredincioși ajută mai mult arătarea Domnului și biruința Lui, și va ajuta mai mult ca pe vremea lui Faraon, când Domnul Și-a izbăvit poporul din robie, și mai mult ca acum două mii de ani, când Domnul Și-a dovedit dumnezeirea în fața celor împietriți cu inima și cu credința și a înviat din răstignire. Iar împietrirea cea de azi a mai-marilor lumii, și chiar a slujitorilor bisericii neamului român mai întâi, și care s-au împietrit să creadă și să se aplece cuvântului slavei Domnului, aceasta va adeveri și mai cu slavă pe Domnul slavei, pe Cel ce grăiește acum cuvânt peste pământ împotriva minciunii în care toți oamenii stau, de nu se mai trezesc, bieții de ei.

Iată zilele Domnului cu voi pe pământ! O, nu mai fiți orbi! E mare orbirea peste oameni, că așa vor și așa caută cei mari așezați deasupra oamenilor toți. Numai că vine vremea să vadă ei pe Domnul biruindu-i pe ei și toată orânduirea lor cea bolnavă, străină de voia Domnului peste pământ, că nimeni nu întreabă pe Domnul pentru cele pe pământ lucrate, căci oamenii se vor ei dumnezei, bieții de ei.

Iar voi, oameni mari și mici, drepți sau păcătoși, regi sau slugi, robi sau slobozi, treziți-vă, și nu vă mai temeți de cele ce vin peste pământ, prin păcatele voastre atrase, că nu este virus mai primejdios sau molimă mai ucigătoare ca și păcatul. O, nu vă mai temeți de viruși, de microbi, de mușcături, de bube rele, ci temeți-vă de cel cu adevărat dușman al vieții: păcatul. El este dușmanul, și nu scăpați de el cu masca la gură și cu mănuși în mâini, ci prin credință scăpați de acest dușman, și vă trebuie post și rugăciune, dulci să vă fie acestea, ca și iubirea inimii, ca și credința că Domnul va birui pe toți slujitorii minciunii de pe pământ și va sta la cârmă tot timpul și va opri mâna celor batjocoritori de cele sfinte.

Iar slujitorii bisericii să stea sub voia lui Dumnezeu și să supună ei poporul sub Dumnezeu, nu să se supună ei conducătorilor care nu fac voia Domnului, ci voia lor o fac peste oamenii poporului lor, și fac ei voia conducătorilor de peste ei, a altor conducători, fără Dumnezeu și ei în planurile lor de peste oameni, iar ei nu sunt dumnezei, ci sunt fără Dumnezeu în toate lucrările lor, căci voia Domnului ei nu o fac cu viața lor.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne, să trăiască oamenii zilele Tale pe pământ, nu zilele lor să le mai trăiască, dacă zilele Tale au venit să-și facă pe pământ lucrarea!

O, stai la cârmă, Doamne! Ia-le cârma din mână celor ce vor să nimicească mult și tot mai mult avutul Tău, omul, cel mai de preț odor al Tău, Doamne, și pe care ei nu pun nici un preț.

Iar îngerii popoarelor să-și lucreze veghea pentru care au fost așezați de Dumnezeu, că iată, hotarele stau descoperite, doborâte, iar țările nu-și mai pot apăra poporul și hotarele lor.

O, slavă Ție pentru glasul meu acum de lângă Tine peste oameni, Doamne! Mi-a fost dor, mi-a fost tare dor să le spun la toți ce am spus acum, căci eu sunt cu mărturisitorii Tăi, și sunt în lucrul ce-l avem de lucrat pe pământ pentru mărturisirea Ta acum, în zilele venirii Tale, Doamne, cuvânt peste pământ.

— O, fiică a umilinței, ea, umilința te-a ajutat să-ți aduci pașii vieții sub crucea ta și a Mea atunci. Voi veni cuvânt cu tărie peste orbirea de pe pământ, că e mare orbirea pusă peste toți oamenii, și sunt legați la ochi toți, dar voi căuta cu vindecare, și va putea ea peste cei ce au umilință, și ridicarea prin ea.

Să Mi se vegheze venirea Mea cuvânt peste pământ, că vin cu vindecare multă în cuvânt cu putere în el, și fericiți vor fi cei ce vor căuta vindecare de sus, că pe pământ satana și omul antichrist sunt dușmanii cei cu fața ascunsă sub masca binelui pentru oameni, dar vine înțelepciunea din cer, vine știința cerească, vine Domnul și-Și mână turma spre izvor, iar apa cea vie are viață în ea, și are putere de înviere și de credință, și se dă ea în dar celor mari cu inima, celor umiliți, și vor primi ei credință, căci scris este: «Domnul coboară pe cei semeți, și le dă din harul Său celor smeriți, celor umiliți, și le dă lor cu multul, har peste har le dă lor», precum este scris. Amin, amin, amin.

17-05-2020

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Sfintele Paști, a Slăbănogului



Cuvânt pentru credință, cuvânt pentru puterea credinței în inima și în fapta omului credincios lui Dumnezeu, aceasta lucrez și împart în ziua aceasta de pomenire a lucrărilor lui Dumnezeu între oameni acum două mii de ani, căci Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui, Dumnezeu venit în trup pe pământ atunci, lucram tot ce vedeam că lucrează Tatăl, o, și așa ar fi să lucreze și fiii lui Dumnezeu, și tot așa să și grăiască între ei și între oameni, tot ce au văzut și au auzit ei de la Fiul Tatălui, și ca să semene ei cu Mine prin lucrarea lor, pe calea lor cu Dumnezeu, căci Eu am venit acum ca să lucrez între oameni și să le dau de la Dumnezeu și să le tot dau lor, iar ei să creadă, și prin credință să-și agonisească viață veșnică, totul prin credință, căci am spus atunci: «Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu vine la judecată, ci trece din moarte la viață».

Am trecut acum două mii de ani pe lângă scăldătoarea care strângea în jurul ei pe cei cu suferințe fel de fel, pe mulți, ca să capete ei vindecare prin venirea unui înger vindecător în apă, iar la mișcarea apei se vindeca cel ce era coborât întâi în apă. Era zi de sâmbătă și erau bolnavi aduși la vindecare, iar acolo venea și slăbănogul de treizeci și opt de ani bolnav, și a cărui vindecare este pomenită acum. Venea el târâș-târâș, și a tot venit așa mulți ani, dar nefiind ajutat să coboare la mișcarea apei venea zadarnic, n-avea cine să-l ajute. Mi-a fost milă, n-avea ajutor cum aveau alți bolnavi aduși acolo. L-am întrebat: «Vrei să te faci sănătos?». Dându-Mi el răspuns, că nu are ajutor ca să fie coborât în apă la venirea îngerului, i-am zis lui: «Scoală-te, ridică-ți patul și mergi!», iar el îndată s-a vindecat și a mers, și s-a întâmplat aceasta pentru că a crezut, pentru că a primit credință și a crezut cu putere în cuvântul cel de peste el.

Cuvântul Meu din ziua aceasta este cu putere de credință în el, și am pus această putere în cel slăbănog, și am făcut aceasta pentru că Mi-a fost milă de cel ce n-avea cine să-l ajute pe pământ să aibă parte de vindecare. Mi-a fost milă de cel ce aștepta. Mai întâi trebuia să fie el vindecat de păcatele pentru care a suferit atâta vreme. I-am spus lui apoi să prețuiască vindecarea, ca nu cumva să mai păcătuiască iar, și ca să pățească el ceva și mai rău apoi. I-am dat putere să creadă în cuvântul pus peste el, iar el a crezut numaidecât, căci plata păcatelor îl umilise de tot. Se târa umblând de colo-colo, era umil, era moale cu inima, era dornic de salvarea din păcat, căci avea deplină credință că pentru păcatele lui i-a venit suferința, pe care o răbda umilit.

Iată, cele cu neputință la om sunt cu putință la Dumnezeu și poate Dumnezeu pentru om, poate când omul nu mai poate, și nici cei de lângă el nu pot pentru el. Orice lucrări minunate săvârșite atunci, la venirea Mea pe pământ între oameni, voiam să lucreze ele peste cei care se vor naște pe pământ, și care să aibă de unde să învețe să creadă și să se mântuiască prin credința în Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl pe pământ ca să săvârșească lucrările lui Dumnezeu între oameni, iar oamenii să creadă, dacă vor alege să creadă, sau dacă vor fi puși la încercare să caute pe Dumnezeu cu credință, iar credința lor să aibă putere, că fără puterea ei nu poate credința, nu poate nimic.

Stau pe pământ cuvânt, gata să-l ajut pe om cu el, căci omul are nevoie de credința că poate Dumnezeu prin credința lui în mila lui Dumnezeu pentru el. Stau tainic între oameni pe pământ, dar stau atât de aproape de toate durerile lor, și sunt plin de milă pentru cei care nu au de pe pământ ajutor pentru cele care numai de Dumnezeu pot fi cercetate și alinate. Este nevoie însă de ascultare de voia lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ. O, ar fi așa de dulce viața duhovnicească, cea purtată în poruncile lui Dumnezeu, și atâta fericire ar așeza ea peste oameni! Oamenii însă nu mai gândesc la cele frumoase și plăcute lui Dumnezeu cu ei și pentru ei, căci s-au deprins, bieții de ei, numai cu păcatul pentru statul lor pe pământ. O, este și altfel de viață, o viață dulce, plăcută de cei din cer, dar cine să-i mai îmbie pe oameni spre cele sănătoase duhului și sufletului și trupului lor?

O, iată-Mă cuvânt cu dragoste în el, cu milă în el, cu daruri în el pentru oameni, cu chemare la viață frumoasă ca între cei din cer pe pământ peste oameni, și pe care, dacă ar gusta-o oamenii n-ar mai da-o nici dacă ar câștiga în locul ei lumea toată lor, căci dulceața ei nu are seamăn cu nimic care-i pare omului dulce pe pământ.

O, omule, ești străin pe pământ. Îți trebuie iertare pentru păcatele tale, iar viața ta stă departe de voia lui Dumnezeu și-ți faci rost de suferință prin viața cea cu păcat. Caut după tine, caut să-ți ies în cale cumva și să te întreb milos și duios: Vrei să te faci sănătos de păcatele tale, de suferința asta grea? O, n-are cine să te ajute de pe pământ, decât spre păcat. Eu însă te ajut spre pacea ta cu Dumnezeu, de unde-ți va veni toată mângâierea, toată până în vecii, căci omul își sfârșește calea vieții numai după ce-și capătă locul pentru plata faptelor vieții, și numai apoi se așează pentru locul lui cel veșnic.

Te caut, omule, te caut cu milă, te caut mai înainte de a veni la tine socoteala pentru viața pe care ai avut-o pe pământ, bună sau rea, cu sau fără Dumnezeu peste ea. O, te caut mereu, te strig și te întreb: Vrei să te faci sănătos? Trebuie să-ți fie sănătos sufletul ca să nu te mai întreb aceasta, dar tu nu stai în Dumnezeu cu mersul vieții tale. De aceea vin și tot vin și caut să-ți ies în cale ca să-Mi cunoști glasul de Păstor milos și să-ți fac întrebare pentru viață. O, să nu crezi că dacă mergi la biserică și folosești cele din străbuni așezate pentru cei încreștinați ești și gata pentru Domnul, pentru viața cea de veci cu El. Slăbănogul care aștepta milă pe malul scăldătorii vindecătoare credea și el în felul lui, căuta și el în felul lui, dar nu se bucura de vindecare, că nimeni nu avea milă de el să-l ajute să-și capete ridicarea. O, îi trebuia lui împăcarea cu Dumnezeu, aceasta îi trebuia ca să se vindece de boala lui cea lungă, atât de mulți ani. M-am apropiat Eu, M-am strecurat ușor, ușor ca să-l iau sub mila Mea vindecătoare, dar i-am dăruit credință în puterea cuvântului Meu de peste el, și apoi el a crezut, iar fără de credința aceea el nu s-ar fi putut ridica să fie vindecat de păcatele lui.

O, nu pentru păcat trebuie să se nască omul pe pământ, ci pentru Dumnezeu trebuie să trăiască omul, iar altfel el își face rost de despărțire de Dumnezeu, de suferința asta grea, în care toți oamenii stau, o, și nu știe omul că suferința lui cea mai grea este despărțirea lui de Dumnezeu prin viața lui cea cu păcat.

Stai departe de Dumnezeu cu viața ta, omule de pe pământ. Mă doare! Ești părăsit de Dumnezeu, pentru că așa stai tu. Mă doare că stai departe de Făcătorul tău. Cauți ajutor la El când ești îndurerat. O, caută-te pe tine mai întâi, învață să faci aceasta, și să știi apoi cum să cauți la Domnul pentru durerile vieții tale, că altfel nu afli calea spre Domnul și spre ajutorul tău de la El.

O, caută cu umilință mila Mea pentru tine, omule, căci umilința cea pentru răul făcut de tine îți ispășește multă vină din vina ta și Îi face Domnului cale spre tine și-ți luminează calea spre El și-ți pregătește credința și puterea ei și tragi cu Domnul, iar El este Cel veșnic, şi are viață veșnică pentru cei ce Îl cunosc pe El cu credință și cu fapta credinței.

Stau umilit înaintea omului, stau tainic așteptând, iar umilința Mea îi va răscumpăra pe mulți. O, și să învețe și omul să facă ce face Dumnezeu, să aibă și omul umilință, căci Domnul este tot o umilință, tot o aplecare pe urma omului despărțit de Dumnezeu.

Acest cuvânt dumnezeiesc și plin de milă, să meargă cuvântul Meu peste tot și să-i îndemne pe oameni la sănătatea sufletului lor, la credința cea cu putere în ea pentru calea lor cu Dumnezeu, calea vieții adevărate, și pentru care omul, de ar căpăta lumea toată, nu poate asemăna calea vieții adevărate, cu împărăția acestei lumi trecătoare, și care pic cu pic îl ia de lângă Dumnezeu pe om.

Iar Eu, Domnul, împart în ziua aceasta cuvânt de credință, cuvânt pentru puterea credinței în inima și în fapta omului credincios lui Dumnezeu, și spun: Acest cuvânt îl caută pe om. Caută Domnul după tine, omule, ca să te învețe mersul, iar tu când auzi pe Domnul întrebându-te și spunându-ți: Scoală-te și mergi!, o, învață lucrarea credinței, învață să crezi, învață puterea cu care să crezi și să primești de la Dumnezeu.

O, învață de la Mine, omule fără de cale, fără de mers cu Dumnezeu. Vin cu mila Mea după tine și-ți grăiesc cu milă și dau să te învăț mersul. Primește cu credință căutarea Mea după tine, că pace Eu nu mai am, și de aceea te caut și te tot caut de șapte mii de ani, și suspinând te caut.

O, te caut, omule fără de cale, și te rog acum prin cuvântul gurii Mele; ai milă și primește-Mă și lasă-te găsit, și răspunde-Mi să te văd și ia-Mă în casa ta, omule, o, ia-Mă ca să-Mi dai odihna Mea, să-Mi pot găsi locul odihnei pierdute, să te fac frumos ca la începutul tău cel din Dumnezeu, și iată-Mă, aștept mila ta de Mine, și sunt în brațe cu daruri, că vreau să-ți dau credință și putere pentru ea, iar credința ta Mă va mângâia, Mă va primi, și unul altuia ne vom dărui milă. Eu milă voiesc de la tine, omule, iar mila ta de Mine va fi mângâierea Mea şi a ta, şi ne vom lua înapoi odihna cea pierdută. Amin, amin, amin.

10-05-2020