Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului



Mă vestesc la porți și intru în ce­tatea cuvântului Meu. Sunt Dumnezeu-Cuvântul și am așezare pe vatra neamului român ca să vin cuvânt pe pământ și să-Mi fac carte scrisă prin cei cu care Mă sprijin, precum este scris, că Mi-am ridicat fii cu credință în ei pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cu judecata și Îmi trebuia cărare și purtare, că precum Mă port pe scaun de îngeri în văzduh întru cele cerești ale lui Dumnezeu, tot așa Mă port și pe pământ, purtat Mă port, căci cine vrea să ia apă de la izvor îi trebuie cofiță, îi trebuie găletuță și cănuță ca să ia apă din găletuță și să bea, și așa Mă împart Eu, Domnul, la cei însetați după izvorul Meu de cuvânt acum, la sfârșit de timp, și fac carte scrisă, că este scris să se scrie cartea judecății făpturii și să stea deschisă această carte ca să se poată citi în ea și ca să se poată scrie în ea tot cuvântul Meu.

O, sunt Dumnezeu-Cuvântul, acesta este numele Meu, iar numele lui Dumnezeu este: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și Eu sunt Cel ce am rostit acest nume, numele lui Dumnezeu, și în acest nume sunt trimis pe pământ cuvânt, precum în acest nume am trimis acum două mii de ani pe ucenicii Mei să lucreze cu puterea lui Dumnezeu vindecarea necredinței din oameni și ridicarea multora spre dragostea lui Dumnezeu pentru om, iar mama Mea Fecioara lucra din plin din loc în loc și Îmi făcea loc în multe inimi și așeza în ele împărăția lui Dumnezeu și mergea înaintea Mea ca un ucenic desăvârșit, iar când M-am dus la Tatăl sfârșindu-Mi lucrarea răscumpărării celor ce vor vrea apoi cu Dumnezeu, ea a rămas de mărturie, și de mângâiere ucenicilor Mei, iar ei de mângâiere pentru ea, o, și dulce este viața celor ce iubesc pe Dumnezeu, și nu pierd din ea cei ce-Mi dau Mie viața lor toată, că Domnul le-o strânge și o așează în locul cel înalt și slăvit, în palat de îngeri, ca să le iasă în întâmpinare când și ei își întregesc misiunea vieții pe pământ, și sunt aceștia comoara Mea, casa Mea de sprijin, oștenii Mei, cei ce fac bine lui Dumnezeu, iar Eu le voi spune lor în ziua Mea de biruință: Veniți binecuvântații Tatălui Meu și moșteni ai împărăției Domnului, că voi M-ați iubit, M-ați urmat, M-ați cercetat, M-ați purtat, M-ați primit, M-ați înveșmântat, Mi-ați alinat ranele, Mi-ați mângâiat Duhul îndurerat, M-ați adăpat și M-ați hrănit în vremea pribegiei căutând după omul pierdut, Mi-ați alinat suspinul și jalea, iar acum veniți voi, fii ai Tatălui și frați ai Mei iubiți, veniți aici unde și Eu sunt! O, nu le voi spune lor altceva în ziua aceea, nu-i voi întreba de păcate, de greșeli, nu, ci le voi fi recunoscător, ca unora care nu-și pierd plata ajutând pe Dumnezeu în multa Lui lucrare pentru salvarea omului despărțit de har și de credință și de iubire sfântă.

O, iată de ce Mă doare atât de greu de la cei ce se despart de acest bine de a Mă ajuta pe Mine ca să-și aibă plată pentru viață, căci viața trăită pentru tine sau pentru cei asemenea ție, omule, nu-ți poate fi răsplătită, că Eu am spus două nume, am spus de cei ce M-au ajutat și am spus de cei ce nu M-au ajutat, o, și sunt atâta de puțini cei cu care-Mi sprijin povara Mea cea de azi și mersul Meu și durerea Mea și lipsurile pentru lucrul Meu cel mult și ranele Mele sângerânde pentru cei ce nu trăiesc pentru Dumnezeu pe pământ.

O, ce folos poate găsi omul care-și are grijă doar de viața zilelor lui și a celor însoțiți cu el sau ieșiți din el? Când tu, omule, nu-ți strângi nimic la Dumnezeu și pentru Dumnezeu, o, ce va fi să te cheme pe tine binecuvântatul Domnului? O, fiecare va fi socotit după cele în care va fi găsit și unde îi va fi dragostea și lucrarea, și iată, de aceea plânge Dumnezeu pe cei ce-L părăsesc pe El pentru ei înșiși și nu-I stau de sprijin în lucrul Lui cel mult și greu.

O, poporul Meu de azi, o, fiilor care-Mi stați și-Mi rămâneți alături mersului Meu de azi, o, fiilor, sunt deasupra cu suită slăvită în ziua aceasta, sunt cu cerul de îngeri al mamei Mele Fecioara, că e zi de sărbătoare pentru ea în biserica Mea cea de jos și în cea de sus. Văzduhul neamului român e plin de acoperământul lui Dumnezeu și al mamei Mele Fecioara, și de jur-împrejur la hotare este armată cerească, oștiri de necuprins cu privirea duhului, că are Domnul pe vatra acestui neam cetatea cuvântului Său și pe poporul Lui cel mititel, cu care lucrează și scrie toată lucrarea Sa.

Mă fac mângâietor vouă în ziua aceasta, fii ai cetății cuvântului Meu. Voi sunteți îndurerați mai mereu, fiilor, și nu este pe pământ mângâiere pentru voi, și dă să vă facă dureri satana cu și fără timp, mai ales prin cei ce se leapădă de Mine și de voi pentru ei înșiși, de parcă ar fi ei așa de scumpi la preț. O, dar nu defăimătorii, nu cei ce lovesc fac și scriu istoria lui Dumnezeu pe pământ, ci acei ce suferă, acei în care se lovește cu ură și cu dispreț, căci diavolul care îl dezbracă pe om de temerea de Dumnezeu și de iubirea cea din cer îi golește pe cei ce trădează pe Domnul și îi umple de ură și de duh de defăimare, că iată, v-am dat cuvânt și v-am ridicat și v-am trimis și v-am făcut intrarea să vă uitați în dosarele cu care a fost judecată lucrarea Mea și vremea ei și cei cu care Mi-am purtat-o. O, și de ce v-am trimis? Ca să se poată vedea, fiilor, că toți cei care au dat curs trădării și vânzării lucrului Meu cel de azi au fost cei ce au stat cei mai aproape, și la care toți ceilalți nu se gândeau că au aceștia cuțitul trădării sub haina lor de creștini, iar aceia se citesc lângă cei ce aveau ca lucrare dărâmarea lui Dumnezeu și a cuvântului Său și a celor ce Mă purtau și Mă împărțeau de hrană la cei credincioși venirii Mele de azi cuvânt pe pământ.

V-am spus vouă, fiilor, că puțini am avut cu lucrare de ucenic credincios, de vrednic de Hristos, și care se poate lepăda de sine pentru Hristos. O, fiilor, lepădarea de sine ce este? Pe ea am pus-o Eu de poartă de intrare la Mine a omului iubitor de împărăția lui Dumnezeu zi de zi. Când omul doritor de Dumnezeu nu poate stăpâni bine această taină a statului lui cu Dumnezeu, pot încercările, pot ispitele, pot cei din jur să-l ajute să se lepede de sine când el este neputincios în această statură vrednică de Hristos.

O, fiilor, nelepădarea de sine a celor care au trecut prin acest popor al lucrării Mele de azi a făcut din ei defăimători, trădători, vânzători, și și-au lucrat aceștia judecata lor, pe care o găsiți voi acum scrisă în dosare păstrate de mărturie, că iată, toate se scriu și toate rămân, toate, așa este scris să fie. Mulți și în vremea Mea de atunci își pierdeau credința și loveau apoi și se sminteau întru Mine de aproape și de departe, și se ocupau de pierzania Mea, dar în vremea aceea am îngenuncheat cu durere și cu jale și M-am rugat Tatălui pentru ucenici, și mai ales pentru Petru ca să nu-și piardă credința din pricina celor îngâmfați și trădători și defăimători și turnători spre mai-marii vremii, și din pricina smintelilor de tot felul, și apoi din pricina vânzării Mele spre răstignire și spre încercarea ucenicilor Mei, și i-am spus din vreme lui Petru să caute după oile Mele să le adune și să le întărească și să nu le lase îndurerate după trecerea vremii crucii Mele, iar Tatăl a lucrat asupra lui la rugăciunea Mea ca să nu cadă el din adevărul cel despre Mine din pricina celor plini de ură asupra Mea ca încercare a credinței celor ce Mă iubeau, căci hulitorii voiau ca Eu să nu fiu adevărat dacă ei n-au mai crezut și au hulit și au defăimat pe Dumnezeu, iar Eu i-am spus lui Petru: ai grijă de oile Mele că nu mai are cine! Cei din clasa de sus, cei dintre conducătorii lui Israel, chiar dacă aveau atâtea motive și semne ca să creadă, o, n-au ales să fie de partea Mea, că erau trufași și se țineau mari, dar și mult prea vinovați față de Dumnezeu și față de ei înșiși, și față de cei din tagma celor cu scaunele sus, dar și față de tot poporul de jos, și de aceea căutau cu orice preț să nu iasă din rânduri, și aceștia întăreau vrând-nevrând necredința peste popor, până ce primeau înapoi ceea ce Îi făceau lui Dumnezeu și adevărului cel scris despre ei. Cei smeriți însă căutau iertarea păcatelor lor și se umileau înaintea puterii Mele de a ierta păcatele și căutau la Mine alinare și scăpare de dureri și de strâmtorări de suflet și de trup, o, și-Mi era milă de ei, și-Mi era milă mare de cei ce Mă disprețuiau, când știam că mai devreme sau mai târziu intriga îi va pierde pe cei ce o zidesc, și iată, cei răi, cei proști n-au stare dacă nu iau în râs pe cineva, și așa erau cei ce disprețuiau ființa Mea.

Fiilor, fiilor, au venit la Mine și au bătut să le deschid cei ce n-au avut din fire umilință și sfială, știință de Dumnezeu și aplecare cum se cuvine, iar Eu le-am deschis și i-am îngrijit din ale Mele ca pe niște fii, fără să le fiu dator cu ceva, ci numai din bunătate, din milă și din iubire, o, și mult Mi-au zguduit aceștia locul Meu și cetatea Mea, și pe voi, fiilor, și v-au slăbit mereu puterea voastră cea pentru Mine, și zadarnică a fost aplecarea Mea și a voastră, că ei v-au găsit greșeli vouă, nu lor, nu numai lor, dar Eu Îmi curăț aria ca să vă pot păstra și să am mers prin voi, că în ziua Mea de slavă voi căuta la ajutorul pe care Mi l-au dat cei ce Mi l-au dat și-i voi numi pe ei binecuvântații Tatălui Meu, iar celor ce scot sabia și dau în mersul Meu ca să-l sfărâme, ca să-l rănească, Eu, Domnul, le spun lor că sunt Cel ce am putere să spun furtunii: taci! și am putere să iert păcatele celor ce greșesc, dacă ei lovesc cu vină în cei cu care Mă ajut ca să merg și-Mi fac bine în dureri și în strâmtorări pe cale, și le mai spun lor că de cel ce Mă iubește cu credință Mă îndur, iar cine scoate sabia la Mine așa i se va întâmpla lui, precum este scris.

Nimeni din cei ce dau acum cu defăimare înapoi după ce s-au desprins de Mine, o, nimeni nu-i atâta de deștept sau de drept sau de prooroc ca să știe și să strige apoi că Eu, Domnul, sunt sau nu sunt cuvântul cel din vremea aceasta de peste șaizeci de ani curgând peste pământ din gura Mea. O, nimeni nu poate dovedi că are dreptate înaintea Mea când dă să-și arate necredința lui și când aruncă lovituri, dar îngâmfarea pe care satana o așează ca sculă a sa în creierele celor lucrați de el, o, aceasta este lucrarea urii, ca doar-doar voi fi Eu Cel tăgăduit și de cei credincioși prin cei ce-și pierd credința, după ce dau să aibă ei credință în venirea Mea de azi pe pământ.

Voi, cei loviți și disprețuiți acum de cei ce lovesc din părți, vă dau vouă lucrarea inimii vameșului și stați umiliți și spuneți-Mi mereu: Doamne, milostiv fii mie, păcătosului! O, așa să spuneți mereu, fiilor, că Eu am venit în lume după cei păcătoși ca să-i iert și să-i învăț iubirea de Dumnezeu și să Mi-i iau de ajutor în lucrul Meu cel de la Tatăl și să-i învăț iertarea și s-o lucreze și ei așa cum Eu o lucrez asupra celor greșiți. O, bucurați-vă când sunteți învinuiți și defăimați și batjocoriți de foștii voștri frați de credință și de lucru pentru Mine, dacă au fost ei adevărați așa cât au stat cu Mine și cu voi. Bucurați-vă, fiilor, de la cei ce lovesc în voi, că tot omul se supără când vin peste el defăimări, înjosiri, ispite, prigoane și fel de fel de probe spre încercarea credinței și a staturii lui. Cei ce n-au avut lepădare de sine spun că voi sunteți răi și aspri, dar Eu nu tot așa spun, că vă văd cât de dulci sunteți cu Mine și cum strigați la Mine pentru ei. Cauza asprimii voastre a fost și este lipsa dragostei de Dumnezeu și a nestatorniciei în ascultare de Domnul a celor ce s-au alăturat, iar voi v-ați aplecat atât de mult, atât de mult spre felul de a fi a celor ce au bătut să intre și au intrat, că bunătatea Mea le-a deschis, iar ei s-au dat apoi pretențioși și nemulțumiți, și nu le-a fost rușine, și iată, se adeverește vorba înțeleaptă care zice că a face omului un rău nu este la fel de primejdios ca a-i face prea mult bine.

Iar și iar spun că îngâmfarea omenească nu-l lasă pe om să fie plăcut lui Dumnezeu, și au venit în acest popor cei cu duhul îngâmfării în ei, și n-au putut să se lase formați ca să nu-i slăbească și pe alții, chiar dacă Mă aplecam spre ei cu cuvânt de umilință a Mea, dar ei au rămas mai mari ca Dumnezeu peste ei și L-au doborât pe Domnul în ei și s-au întors la vărsătura lor. O, n-au rămas de partea Mea chiar dacă i-am iertat de toate păcatele lor și i-am hrănit din cer cu viața Mea, dar iată-i, lovesc acum, că sunt bolnavi, bolnavi de îngâmfare, și n-are cine să-i vindece dacă de la Domnul Cel răstignit de cei îngâmfați de pe pământ nu s-au lăsat vindecați ca să se asemene cu El apoi, cu Cel blând și smerit cu inima. O, cine-și uită păcatele se ridică și arată cu degetul păcate la ceilalți urâți de ei, dar ce minte au aceștia, care uită că toți cei ce seamănă judecată spre semeni judecată vor culege?

O, mama Mea cea scumpă Mie și fraților Mei din cer și de pe pământ, punem acoperământ peste cetatea Mea de fii și peste mersul Nostru cu ei, mamă. E zi de sărbătoare pentru tine în mijlocul lor și a celor din cer copii ai Noștri, mama Mea.

— Iar Noi, eu și cu Tine, Fiule scump, punem masă cerească în mijlocul lor și le facem acoperământ tare, credința le-o facem acoperământ și le-o întărim, și rugăm pe Tatăl să-i întărească mereu în credință, că iată cum cad spre lume cei ce-și calcă credincioșia și credința apoi! Iar după ce cad, ce fac cei ce cad de lângă Tine? Iată, fac aceștia ceea ce a făcut și Lucifer, și caută să mai cadă și din cei cu care mai rămânem după căderea celor ce cad. O, este scris cuvântul Tău că diavolul va da să piardă și dintre cei aleși ai Tăi, și iată, asta face diavolul, și acum ca și ieri caută să facă din creștini hulitori, din credincioși necredincioși, și de aceea trebuie să stea cu frică și cu luare-aminte la Scripturi și la cuvântul Tău cel proaspăt toți cei ce vor să rămână ai Tăi pe pământ, și în cer apoi, Fiule Doamne. Când Lucifer s-a văzut căzut din locul strălucirii Domnului cu ceata lui cu tot, a hotărât că va face pe mulți din cei ce sunt de partea lui Dumnezeu să cadă și ei dacă el a căzut de lângă Domnul. Iată, trebuie veghe din partea fiecărui fiu rămas după încercările care bat spre mersul Tău de azi, Fiule Iisus.

O, fiilor rămași la pieptul de Păstor al Fiului meu, o, aveți grijă fiecare, și de obște grijă apoi ca să aveți viață prielnică lui Dumnezeu zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas, fiilor, după cum auziți de la Domnul cum I-ar place Lui să fie omul, ca să poată Domnul zidi cu voi biruința Sa, măi fiilor. Cine dă în voi dă în Domnul și nu știe ce face, nu știe în cine dă. Cine se dă isteț asupra voastră își face rost de judecată, iar Domnul ar voi să-i cruțe pe toți de judecată. Așadar, fiți pricepuți în încercări și nu vă dezvinovățiți nici în voi înșivă, nici în lături, că nu e de creștin acest obicei diavolesc, iar creștinilor le trebuie umilință mereu, pocăință pas cu pas și duh blând și smerit așa cum este Domnul, Fiul meu, Care are putere să ierte păcatele, măi, fiilor, numai să stea cu Domnul cel ce se alege cu El pe pământ, și să stea mereu cu Domnul, chiar și când diavolul îi arată vina mare ca să-l deznădăjduiască.

Rugați-vă Tatălui, ca și Fiul meu rugați-vă, fiilor, rugați-vă să-i aducă Tatăl la pocăință și pe cei abătuți de pe cale și din credință. Și mai presus de toate nu uitați, o, nu uitați rugăciunea împăratului, strămoșul meu, care spunea: «pune, Doamne, strajă gurii mele și îngrădește-o ca să nu mă abat spre vicleșug prin dezvinovățirea păcatelor mele, că spre Tine țin ochii mei, și Tu îmi ești nădejdea!».

O, Fiule Doamne, îi învăț pe ei să se aplece în orice încercare și să Te ia pe Tine de sprijin, că Tu erai acoperământul ucenicilor Tăi când ei erau învinuiți ba de una, ba de alta de către cei ce se simțeau drepți. O, întărește credința poporului cuvântului Tău, că ea le este cel mai tare acoperământ, cel mai întărit scut în vremi de război și de furtuni.

— O, mama Mea, sunt Cel ce am putere să iert păcatele celor ce greșesc. Aceasta le spun Eu celor ce din lături țintesc spre cei din poporul cuvântului Meu ca să le slăbească credința în Mine și în cei ce-Mi poartă povara venirii Mele de azi, mamă. Le mai amintesc lor zicala cea înțeleaptă a românului, și care spune că fiecare pasăre piere pe limba ei, și dacă le spun așa, le spun pentru grijă, le spun să aibă grijă de limba lor, și să nu uite ei că acești fii încercați în fel și chip și loviți de peste tot cu răutate de cei fără de minte când lovesc, o, aceștia sunt duioșii Mei și așteaptă cu duioșie ridicarea și înțelepțirea și umilința inimii celor ce au învățat unii de la alții să lovească în cei ce-Mi poartă povara.

O, de ce râdeți voi de cei de sub povară? Aceasta îi întreb pe cei ce râd și fac haz ca să slăbească în mulți credința. Mai devreme sau mai târziu această intrigă lucrată de cei intrigoși îi va pierde tot pe ei. Așadar, le fac oprirea, le fac trezirea la veghe asupra pașilor lor, care calcă strâmb, și pun înaintea lor cuvântul Meu și-i învăț să fie cuminți, că toate sunt văzute de Dumnezeu, iar despărțirile dintre frați sunt de ajuns ca să facă dureri mari și plăți bune sau rele, și de ce mai trebuie și ură și răutate și intrigă, care sunt păcate toate?

O, Eu, Domnul, sunt în mijlocul apelor cu pământul și cu mersul Meu pe pământ ca într-o barcă pe apă și merg pe apele care despart țările, dar iată, marea și apele nu pot despărți țările, ci mai degrabă le unesc, nu numai le despart, ci le și unesc între ele, și am spus aceasta ca să se audă și să se știe că Eu sunt peste tot și privesc peste despărțiri și notez în carte de o parte și de alta lucrarea fiecăruia din cei despărțiți și adun înaintea Mea spre cercetare pe cele ce ies din fiecare parte și spun, același cuvânt îl spun de o parte și de alta, și iată ce spun:

Fiilor, fiilor, voi, cei credincioși, și voi, cei necredincioși care v-ați clătinat sau vă clătinați în credință, o, lăsați-vă judecata și luați-vă după cei ce judecă cu Duhul lui Dumnezeu. Iată câtă slăbiciune aduce vieții și pașilor creștinului lipsa de judecată a lucrurilor după Duhul lui Dumnezeu, și nu oricum! Aceasta este povața Mea din ziua aceasta de învățătură din cer peste poporul Meu cel de ieri și cel de azi și cel de mâine, că mulți au fost și nu mai sunt, iar ziua de mâine va vorbi ea însăși ca și cea de azi.

Întărim credința celor ce au ascultat să nu se oprească de vorbă cu cei răzvrătiți, care au venin pe limbă și care sărută numai ca să împartă venin, și nicidecum de iubire sau de milă sau de drag de mântuire a omului, mamă. Acoperământ din credință zidim în cei cei știu să stea cu Dumnezeu cu umilință și cu căință în toată vremea, căci Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele și să dau umblet cu Mine celui ce nu poate cu mersul său. Iar tu, mama Mea, întărește ca și Mine pe cei tari cu credința, că Eu spun acum fiului cel credincios în mijlocul poporului cuvântului Meu și îi aduc de știre să ocrotească de necredință oile Mele și să ajute mersul Meu, și pe cei de sub povara Mea ca să merg, căci Eu M-am rugat Tatălui pentru credința lui ori de câte ori satana a cerut să cearnă pe poporul cuvântului Meu.

O, ai grijă de oile Mele, de mersul Meu, de credința ta, fiule credincios și milos ca un tată pentru ai Mei, iar Eu voi da putere credinței celor ce Mă iubesc cu statornicie și cu lucrare pentru Mine, căci sunt Cel milos, sunt Cel ce rămân cu voi. Amin.

— O, Fiule Iisus, cuvântul Tău de întărire este și al meu. Rămânem acoperământul cel ceresc aici, unde avem lucrarea și mersul pe pământ cuvânt. Iubirea și sfințenia să le-o întărim mereu peste ei, iar din acestea să iasă de la ei rugă spre cer pentru întoarcerea la credință a celor ce s-au lăsat smulși de satana din bărcuța Ta cu fii, cu care mergi pe ape, pe râuri de cuvânt atât de mult, o, atât de mult, Doamne, Fiul meu iubit.

Rămânem deasupra cu cerul tot și ducem săgețile care bat spre ei, le ducem la ars, ca nu cumva să se întoarcă înapoi de unde pornesc, că Noi suntem miloși pentru cei buni, dar iată, și pentru cei răi, iar răbdarea celor ce rabdă cuminți și umiliți va rodi înviere peste sufletele care împart dureri acum, iar Tu rămâi cu cei duruți acum, Fiule Iisus. Amin.

— Da, mama Mea, la Noi este mila și bunătatea, și vom da cumva ajutor de ridicare spre căință celor ce acum urăsc și lovesc și împart intrigă spre necredința celor rămași cu Noi. O, este oare, cineva care să înțeleagă cu adâncime taina mersului Meu cel greu și pândit din ascunzișuri ca să fie lovit, și rana toată a Mea, a Noastră, mamă, și a celor loviți pentru Noi?

O, fiilor, nu piere Dumnezeu, să știe aceasta toți cei care se încurcă și care se simt încurcați de Dumnezeu. Nu piere Dumnezeu. Piară orice și oricine vrea să piară, iar Dumnezeu rămâne, fiilor.

O, rămâneți cu Dumnezeu, copii ai credinței, rămâneți, fiilor, că Dumnezeu rămâne cu toți cei ce cred în El. V-am dat să stați mai mult cu Mine în ziua aceasta de sărbătoare pentru mama Mea cea dulce. Iar voi, fiilor din porți, pentru Mine sunteți dulci și atât de dulci cât să Mă aplecați spre grija de mântuire a celor ce vă urăsc pe voi, că dacă nu v-ar urî, de ce v-ar mai lovi cu batjocuri și cu vină? O, și ce va fi cu cei ce urăsc, ce va fi, oare?

Rămân cu voi sub vină, fiilor. Am luat Eu vina voastră și a celor credincioși Mie pe drumul Meu cu voi, și care greșesc ca niște oameni și ei, dar care rămân de partea Mea. Acum două mii de ani am stat pe cruce pentru cei ce Mă vor urma cu credință și-Mi vor lucra Mie, dar și pentru cei ce M-au pedepsit ca pe un păcătos. Așadar, rămâneți cu Mine, că Eu rămân cu voi și vă sunt acoperământ și am grijă de voi ca să vă aduc mereu pacea, pacea, fiilor, căci voi sunteți triști, tristuții Mei sunteți, și vă trebuie mângâierea Mea, pe care vin mereu să v-o dau. Amin, amin, amin.

14-10-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci



O, cum să nu găsesc alin când găsesc veghe și așteptare ca să intru cuvânt în cartea Mea cea de azi? Tot cuvântul Meu din vremea aceasta se face carte și este el împlinirea Scripturilor, că am spus acum două mii de ani de glasul Meu, care va fi auzit și de cei din morminte, ca să le fie pregătite scularea și plata pentru cele din viața lor de pe pământ, precum este scris, și iată, cuvântul Meu cel de azi este împlinirea cuvântului Meu cel de atunci, și cel al proorocilor de dinaintea Mea, prin care Duhul a spus că voi veni să cer răspuns păstorilor de suflete dacă au păstorit turma sau nu, și că Eu Însumi voi păstori, luând din mâna lor oile, căci le-au apăsat, le-au lăsat să sufere, să rătăcească pe munți și pe văi, fără căpătâi, și iată, Eu sunt Păstorul lor, Eu, Domnul Iisus Hristos, și suflu peste ele duh dătător de viață, precum este scris.

Pace vouă, copii din porți, și pace poporului cuvântului Meu! E zi de păstorire această zi de praznic sfânt, în amintirea zilei când lemnul crucii pe care Eu, Domnul, am fost pus în cuie de mai-marii preoților poporului iudeu a fost ieșit din pământ și ridicat spre pomenire și spre mărturisire în vreme cu împărați credincioși, așa cum a fost orânduiala cea de sus, că e nevoie între oameni de semne minunate ca să se mai oprească lumea din rătăcirea ei de Dumnezeu, și din ziua aceea neamul creștinesc a iubit mai mult crucea, căci crucea trebuie iubită și trebuie purtată așa cum am purtat-o Eu, prin greu, prin dureri și strâmtorări, cu lacrimi și cu nădejdea biruinței prin cruce, că fără nădejdea aceasta toată purtarea crucii e în zadar, fiilor, că iată, cei ce-și leapădă darul nădejdii pierd credința, măi fiilor și cad ca și cei fără de dragoste, căci cei ce au dragoste, lucrând cu ea întru toate, aceia nu cad, din pricina crucii purtate nu cad, o, fiilor.

O, măi poporul Meu, o, fiilor, fiți purtători de cruce, adică fiți mulțumiți, fiți blânzi, fiți pașnici și plini de dragoste de Dumnezeu, că fără acestea, fără cruce nu aveți trecere și intrare la Dumnezeu. Când dați să scăpați de iubire, de Dumnezeu, de cele ale crucii purtate, vă pune satana să tăiați din cruce și să tot tăiați, și nu mai are ce să vă poarte până la poarta împărăției Mele, promisă de Mine celor ce poartă cruce ca și Mine de pe pământ spre cer. Dacă o corăbiuță plutește pe apă spre țărm, și tu ești în ea plutind, dacă ea se sparge, se strică, sau dacă nu mai vrei să stai bine la cârma ei prin furtună sau prin încercări, mai ajungi tu la țărm? O, nu mai ajungi, și te pierzi. Tot așa e și cu purtarea crucii, că nu numai tu o porți, ci mai degrabă ea te poartă pe tine, ea te aduce spre odihnă, numai să știi bine această taină a vieții, a purtării crucii, a drumului cu Domnul, ca și Dumnezeul tău, cu cruce, fiule, că altfel nu este biruință și viața cea de după ea.

O, fiilor, rari de tot sunt cei ce nu scurtează din cruce. Cei neumiliți și nemulțumiți, cei mofturoși și cârtitori, cei ce osândesc pe alții pentru ei înșiși, cei ce-și țin partea lor de cuvânt și de voie, cei ce știu de la Domnul și nu se împlinesc întru El, aceia rup mereu din cruce, până ce-și pierd siguranța, și văd atunci ce au făcut și ce a rămas din ei, după ce prea mult s-au bizuit pe ei înșiși și le-a plăcut să se vadă liberi de orice ocârmuire și binecuvântare peste ei.

Am trecut de șaizeci de ani de cuvânt prin trâmbițarea Mea cea de azi, aici, pe meleagul neamului român, o, și mulți au venit și au iubit glasul Meu și povața Mea cea de viață, dar n-au rămas statornici, n-au iubit până la sfârșit, și s-au întors la obiceiurile lor omenești și n-au rămas purtători de cruce, n-au voit să rabde și să poată totul pentru Hristos și pentru frați și pentru biruință apoi. Puțini M-au iubit cu credincioșie prin greu, căci prin greu se dovedește credincioșia, nu prin vreme de bine sau de odihnă, o, nu, fiilor, și prin aceștia Eu am putut până la capătul lor cel spre Mine, și i-am pus apoi pe ei lucrători de nădejde pentru cei ce merg pe cale și au nevoie de sprijin de sus în clipe de neputință și de încercări.

Este nevoie, fiilor, de lucrare și de trăire îngerească, de mers îngeresc pe calea voastră cu Mine dacă voiți să vă păstrați ai Mei până la sfârșit, până la Mine, până la Tatăl, fiilor. Îngerii au lucrare frumoasă, nu merge unul înainte și altul înapoi, sau pe loc să stea. O, ca să puteți și voi prin îngeri și ca îngerii, vă trebuie milă și iubire, bună cuviință și statornicie întru acestea în toată clipa, și ascultare, o, fiilor, și toți la fel, toți în toate odată, așa încât să mergeți seara la culcare spre odihnă toți odată, în afară de cei ce cad de strajă cu rândul pentru veghe între voi și Dumnezeu, iar apoi să vă sculați toți odată cu toată bucuria și trezia și să vă așezați înaintea Domnului plini de dor și de drag, plini de iubire, și apoi la fel la lucru pentru Domnul și toți, toți uniți, cu toții în stânga, cu toții în dreapta, așa cum mereu v-am povățuit pentru mers îngeresc, pentru pază îngerească, și să nu vă simțiți că sunteți fără de libertate dacă așa ca frații lucrați și viețuiți înaintea Mea, ci să fiți plini de bucuria că puteți fi ai Mei toți la fel, toți odată mereu, și aceasta înseamnă că sunteți ca îngerii, care așa fac, fiindcă în cer e frumos, e ordine în toate și mereu, nu e ca pe pământ cum vrea fiecare, o, nu, ci numai iubire este în cer, și numai mulțumire și numai Dumnezeu în toți și în toate și numai ca Dumnezeu, o, fiilor. O, așa ar fi să fie viața celor ce se dau Domnului, purtați pe aripi, mereu îngerește, purtați ca niște copii pe care nu-i încurcă mintea lor, că numai copiii sunt cei purtați. Atunci crucea le-ar fi numai aripi, i-aș purta Eu cu îngerii Mei, aș putea prin ei totul, iar ei ar putea totul prin Mine și s-ar vedea de departe slava Mea cu ei și s-ar lumina pământul și lumea de pe el sub lucrul Meu cu ei. Dar iată, este deosebire între om și om, fiilor. Cel ce se dă Domnului cu voia sa, acela este cuminte și este frumos lui Dumnezeu, și așa cum este el, așa-i crede și pe ceilalți că sunt. Dacă e curat cu inima și cu fapta și cu firea, așa îi crede și pe ceilalți, ca și cel neastâmpărat și fățarnic și ascuns, care așa îi crede și pe ceilalți că sunt, și unul ca acela e bănuitor mereu și cade mereu ca și cei ce cad, cade cu cei ce cad și se fac pildă de cădere pentru cei asemenea lor.

O, fiilor, viețuirea împreună a fraților trebuie să fie îngerească, precum în cer așa și pe pământ, și cer ei aceasta mereu, pe pământ cu ei ca și în cer, și tot așa trebuie să și făptuiască. Atunci cei împreună pentru Domnul sunt frumoși, sunt blânzi, sunt smeriți ca îngerii, sunt ascultători și statornici, sunt ca în cer, iar crucea lor e numai aripi, numai lucrare îngerească: nu se întristează, nu se lovesc, nu se resping unii pe alții, unii de la alții, și se strâng uniți întru toate câte lucrează, căci îngerii din cer au slujire cu ei, de vreme ce le este prielnică lor viețuirea dintre frați, și așa cei din cer lucrează cu cei de pe pământ și sunt o singură biserică, o singură voie și lucrare, iar crucea le este biruință pe cale. O, unde mai este un loc mai frumos, mai plin de soare, mai odihnitor ca și între frații de o așa viețuire frați? O, nu e bine să uite acestea fiii lui Dumnezeu, cei care știu să fie fiii Domnului. Dar dacă nu așa se lucrează se face crucea anevoios de dus și i se pare greu celui ce o poartă și dă să frângă din ea și să o arunce dacă nu știe taina purtării crucii, că iată-i pe cei ce au aruncat crucea pic cu pic și s-au dus apoi de la Mine și de la voi, și n-a mai fost ce să-i țină pe ei pe calea Mea spre Tatăl cu poporul cel ascultător și purtător de cruce pe calea răbdării sfinților Mei.

O, fiilor, faceți-vă unii altora puteri pentru lucru cu Mine și pentru tot ce este de lucrat și de ordonat în toată clipa în această împărăție a Mea cu voi. Aveți grijă să fie aici cu voi împărăția Mea și să-Mi placă în ea ca în cer în toată clipa, fiilor. O, nu e voie aici să fie fiecare cum vrea el să fie, nu, fiilor, că aici trebuie să locuiască Domnul cu voi și să fiți voi voia Domnului și rodul Domnului, și de aceea vă trebuie în toată clipa cuvânt și cârmă peste voi, ca în cer, fiilor, că așa este în cer peste toată oștirea cerească, și e multă, multă, că multă lucrare este în cer pentru cei de pe pământ ai Domnului.

Căutați dragostea și urmați cărările ei, căci sunt scrise, fiilor, dar vă trebuie minte trează și pusă la lucru și atentă, ca și a celor ce au minte lucrătoare între voi. Veniți, fiilor, întru această ascultare mereu, că viața întru frăție cu Domnul se face grea dacă nu se păstrează duhul ascultării pentru tot ceea ce Eu v-am adus acum pe masă spre știre, și apoi spre împlinire așa, fiilor.

Peste tot pe unde sunteți împreună viețuind sub slava cuvântului Meu, care vă crește și vă povățuiește, dați de la voi orice neorânduială care dă să strice unitatea și asemănarea unii cu alții în numele Meu, fiilor, că lucrarea voastră cu Mine așa trebuie să fie în toată clipa, măi fiilor.

O, unde se mai vede sau unde se mai aude așa dulce povață și veghe pentru viața bisericii lui Hristos, și unde mai este biserica lui Hristos pe pământ, unde, fiilor? O, hai s-o facem să fie cu tot plinul ei cel din Mine între voi în tot poporul Meu, iar crucea să vă fie sprijin mereu, nu sarcină, nu apăsare, nu neputință cu Domnul și pentru Domnul, ci numai putere, numai răbdare cu iubire, numai sărbătoare, numai slavă, toate împotriva păcatului și pentru sfințenia care vă așează înaintea Mea pe voi, cea mai sfântă, cea mai dulce, cea mai slăvită cruce ea, o, fiilor. Amin, amin, amin.

27-09-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Nașterii Maicii Domnului



Intru în carte cu zi de praznic sfânt, iar cuvântul Meu e tot o sărbătoare pentru cei din cer, și pentru tine, popor al cuvântului Meu. O, fiule, așteaptă mulți zilele cerești de serbare în mijlocul tău, că aceștia știu venirea Mea la tine cuvânt și se uită să vin și să-Mi las cuvântul pe masă la tine, iar tu să-l vestești lor, și mare mângâiere și mare bucurie Îmi fac cei ce Mă așteaptă să vin la tine cuvânt și să-și așeze înaintea Mea urechea și inima, dar bucuria Mea cea mai mare este ascultarea lor de Dumnezeu, de cuvântul cu care dau Eu să înnoiesc lumea și să desăvârșesc această Scriptură, măi poporul Meu.

O, pace vouă! Și intru în cetate cu slava cuvântului Meu, fiilor veghetori înaintea glasului Meu, care vă strigă să vă așezați și să primiți pe Domnul! Iată, iar și iar zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, și avem creștini oaspeți acum la izvor, fiilor. Ne așezăm și prăznuim, și așezăm ziua de praznic în cartea Mea cea de azi.

Îmi fac intrarea, și mai întâi aduc iar în față ziua cea dulce de acum trei săptămâni, când am avut popas cu cerul aici, la voi, și cu mama Mea Fecioara, și când atâta slavă s-a unit de sus și de jos și a mărit cum se cuvine taina împărăției cerurilor pe pământ cu oamenii, petrecerea Mea cu cei pe pământ apropiați Mie în zilele acestea, și ce frumos a fost atunci, ce frumos, fiilor, ce frumos pentru Noi și pentru voi și pentru cei ce Ne-au întâmpinat aici sărbătoarea, venind de departe plini de dor!

Iată frumusețea aceea față în față cu privirea Mea acum! Le-a fost pregătită atâta mângâiere celor ce au venit la praznic atunci! Ca pe niște copii i-ați dat în legănuț pe toți, și s-a deslușit taina legănuțului, așa cum este numit locul de întâlnire aici, și ca în basme sfinte a fost toată priveliștea, mult mai măreață și mai frumoasă văzută de cei de sus, amestecată ea cu slava cea nevăzută a sfinților și a îngerilor, o, fiilor. Toți au fost într-o fericire mare, și așa v-a fost prețuită truda pentru care ați ostenit o lună de zile față în față cu slava cea pentru ziua aceea mare.

O, iată cât duh duios îi trebuie celui ce vine să fie cu Mine pe calea cuvântului Meu de azi cu poporul cu care Mă sprijin în zilele acestea ca să fiu pe pământ cuvânt! Numai inimile duioase Îmi simt taina și adevărul ei și fiorul ei cel sfânt, pe care îl pune în inimi Duhul Meu când cei ce caută după Mine vin și se întâlnesc aici în sărbători.

O, fiilor, fiilor, iată ce povață vă împart: Feriți-vă de inimă rece în voi, de această pedeapsă pentru duhul din voi și pentru cei din cer, și apoi pentru cei din jurul vostru. Mi-e rece într-o inimă rece, și de aceea trebuie să căutați mereu cu iubirea și cu duioșia ei, pentru ca să simțiți taina ei cuprinzându-vă, că altfel ați fi niște oameni și atât, iar voi sunteți fii ai lui Dumnezeu, și altfel de aluat trebuie să aveți și să purtați, că Eu am spus: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru». Aceasta ce am spus e mare taină, și cum să fie ea într-o casă, într-o inimă rece, sau măcar când și când rece? O, când se stinge lumina care vă luminează casa și lucrul nu mai vedeți să lucrați, nu vă mai vedeți unii cu alții până nu se întoarce înapoi la locul ei lumina din casă, și apoi reveniți la lucrul pe care îl lucrați. O, tot așa este și cu lucrul inimii când inima stă rece pentru voi și pentru frați și pentru Domnul, fiilor, iar fața și privirea și nelucrarea fac dovada inimii reci în voi când nu aveți grijă să vă feriți de inimă rece în voi, după ce vă pierdeți umilința inimii, fiilor.

O, iată cu ce povață sfântă am început să vă dau petrecerea zilei de praznic pentru mama Mea Fecioară, fiilor! O inimă rece nu poate avea petrecere dulce în ea, și trebuie să fie plină de Dumnezeu, de frați, de dor sfânt pentru cei din cer, de lucrul dragostei, o, fiilor, că altfel ea cade dacă nu are ce s-o țină plină de lucrul care dă viață, iar dacă nu mai știe nici să plângă, nici să tânjească după lucrul vieții și după Domnul vieții, o, de ce mai este ea în stare, măi fiilor?

V-am vorbit vouă de omul vrednic de Hristos, de cel ce nu stă fără Domnul în viața inimii lui, măi fiilor. Eu, Domnul, nu pot în om oricum este el, sau cum vrea el să fie, iar Eu vă învăț acum să fiți ca Mine, ca să putem petrece dulce împreună, că gol de tot este omul cel fără statul lui Dumnezeu în el, fără această mireasmă, care să-i înfrumusețeze și să-i împodobească toate clipele vieții.

Vai de cel ce disprețuiește pe cei din jur, de cel care nu are dragoste, ci dispreț în el pentru tot ce i-ar ține inima caldă și vie! O, cât de lipsită este de viață o inimă care se umple cu cele străine de Domnul, de ascultarea de Domnul, iar Eu, Domnul, vă învăț pe voi să vă feriți de inimă rece în voi și de tot ce vă poate răci de viață, adică de ascultarea de Domnul, fiilor.

O, trebuie numaidecât să deslușesc îndeajuns taina omului vrednic de Hristos, ca nu cumva să nu aibă păcat cel ce nu știe și-și lucrează nevrednicie, fiilor. Mai întîi vă aduc în atenție să vă îngrijiți cu multul să vă asculte Domnul rugăciunea, că fără rugăciune ajunsă la Domnul sunteți ca și singuri pe cale, sunteți părăsiți de ajutor, iar pe cale sunt numai primejdii, și dau să vă strige la poartă cei ce n-au voit să fie vrednici de Domnul, și aceștia dau să vă picure în inimă otravă și slăbire și milă care dăunează de o parte și de alta apoi, căci Eu am spus că dușmanii omului sunt casnicii lui, sunt cei de un neam, de un sânge cu el după obârșia trupului.

O, nu vă nedumeriți. Eu sunt aici și deslușesc, fiilor. O, cum să asculte Domnul rugăciunea celui ce nu ascultă de El și calcă povața cea pentru viața Domnului în el? Dacă el nu ascultă de Mine, Eu cum să-i primesc lui rugăciunea? Când el nu primește și nu pune peste el povața Mea plină de viață, Eu cum să-l primesc pe el când se roagă Mie? O, taina ascultării de cuvântul Meu e atât de mare cât n-au voit creștinii s-o înțeleagă. Și cum să nu cadă de lângă Mine cel ce nu Mă ascultă?

Iată, M-au pierdut mulți din cei ce și-au început cu Mine drum nou. Unii din cei căzuți de lângă Mine au pierdut prin legături nevegheate cu cei deveniți potrivnicii Mei și s-au otrăvit și ei cu neascultarea de povața Mea de a nu sta cel neascultător în sfat cu cei răzvrătiți, iar cei răzvrătiți sunt cei care s-au dus din poporul cuvântului Meu, și unii copii au căzut prin părinții sau prin frații lor neascultători și plecați în lături, iar alții au căzut prin copiii lor, care n-au mai stat cu Dumnezeu și care au dat sau dau să picure otravă peste statornicia celor rămași cu Mine, o, și mult prea puțin au crezut aceasta cei care n-au înțeles vrednicia de Hristos a celui care vine să fie una cu Mine pe calea Mea cu omul.

Am spus răspicat acum două mii de ani de cel ce voiește să vină după Mine, că dacă nu lasă pentru Mine tot ce a avut, ba chiar și obârșia lui cea după sânge ca să fie al Meu și cu Mine apoi, unul ca acela nu este vrednic de Mine, așa am spus. O, mulți n-au crezut că e chiar așa, mulți și din cei ce au mers cu Mine pe calea acestui cuvânt, și au suferit apoi și s-au pierdut în lături și ei. Eu când dau să-Mi curăț aria știu ce fac și ce împlinesc, și de aceea cei neascultători cad de pe cale, ca să nu fie încurcat mersul celor ce merg, iar Scriptura învață pe toți dacă citesc în ea cum să fie drumul omului cu Mine, iar dacă omul calcă povața Mea și face neascultare de cuvântul Meu, nu numai că nu este vrednic de Mine, dar își atrage și suferință, iar Eu vin și deslușesc mărunt taina Mea cu omul vrednic de Hristos, și de aceea în ziua aceasta împart în două grăirea cuvântului Meu de peste voi, cei adunați la praznic aici pentru mama Mea Fecioara, cea azi sărbătorită cu ziua ei de naștere între oameni pe pământ, fiilor.

Iată, sufletul omului are nevoie de hrană, are mai mult decât are trupul nevoie de hrana cea pentru el, o, și de ar căuta creștinii Mei după cele pentru suflet măcar cât caută după cele pentru viața trupului!

Iar mama Mea Fecioara așează pe masă acum glasul ei scump peste voi, fiilor adunați la praznicul ei. Hai, mamă, deschide gura ta și împarte-le lor din cer, o, mama Mea. Amin.

— Din cer, Fiule scump, o, dar și de pe pământ să ia cei ce vor să rămână întru Tine, și Tu în ei, căci cămașa e mai aproape de ei decât haina de peste cămașă, că Tu ai așezare cerească aici, și ai cămară hrănită de Duhul Cel de sus, din care pot lua cei care au ales să-și aibă grijă de hrana cea pentru suflet, o, Fiule Hristos.

De lângă Fiul meu vă grăiesc vouă, celor adunați în jurul meu cu praznic de iubire, de naștere, fiilor. În ziua aceasta facem în două grăirea cea de sus, ca să se și poată lucra în timpul care este pe masă după lungimea zilei, și apoi așezăm înaintea voastră și cealaltă jumătate de lucru al acestei zile de naștere, că naștere de sus are de pus în voi și în mulți Fiul meu Iisus Hristos.

Așez acum cu dor și drag binecuvântarea mea de mamă a lui Hristos peste voi. Vă povățuiesc să ascultați de Fiul Tatălui Savaot și al meu, de Hristos, fiilor, de El să ascultați, că dacă nu-I dați ascultare, El cum să vă asculte pe voi? Omul Îl cheamă, Îl atrage pe Domnul spre el prin rugăciune, și aceasta este cărarea Domnului spre om, și de aceea vegheați, vegheați să nu vă fie păcat rugăciunea, să nu-L înjosiți pe Domnul prin neascultarea de El, și să vă rugați apoi să vă asculte rugăciunea, și să greșiți cerându-I Lui, când voi nu-I dați Lui ce vă cere. Cel vrednic de Hristos nu mai are al lui decât pe Domnul, așa cum eu n-am avut altceva în afară de El pe pământ între oameni, și Domnul a ascultat și ascultă mereu rugăciunea mea. De aceea fiți vrednici să vă apropiați de Dumnezeu, că pe pământul român sunt cetăți în care locuitorii din cetate nu au liber mersul la biserică dacă părăsesc pe Dumnezeu pentru păcatul din ei când ei își aleg să fie și să stea păcătoși spre știrea celor din cetate, și le merge vorba că nu le este ascultată rugăciunea din pricina neascultării lor de Dumnezeu. De aceea încălziți-vă locașul inimii ca să intre în el căldura și învățătura Domnului și să-I priască Lui, și să vă priască ea vouă apoi.

O, fiilor care sunteți cărare Domnului spre popor și spre pământ, iată, împărțim de aici în două ceea ce așezăm în carte în ziua aceasta, ca să avem vreme de stat înaintea celor veniți la praznicul meu aici. Toată povața cea de sus să împuternicească inimile celor ce iau de la Domnul, că mare este taina lui Dumnezeu cu omul și trebuie s-o deslușim spre știința celor ce încă nu calcă bine pe cale cu Domnul și nu știu să primească de la Domnul și cum să primească.

Iar Tu, Fiule Hristos, dă-le azi cele ce ei nu știu, și apoi ei să știe. Cuvântul de azi îl facem arătat în parte acum, ca să dăm curs zilei de lucru sfânt, ca să stăm și cu poporul la masă și să-l pregătim pentru înțelepciunea tainelor Tale, iar ziua mea de praznic le-o vom trimite toată cu tot cuvântul ei.

Vă voi da și vă voi arăta dragostea mea cea pentru voi, pentru țara de azi a Domnului și a mea, vatra neamului român, și ne vom întoarce în cuvânt și vă voi da mângâierea mea vouă, și celor ce iau pe Domnul de aici, de la izvor, de la voi, o, fiilor care primiți pe Fiul meu cuvânt pe pământ. Amin.

— O, mama Mea, tu ești gospodina acestei zile de praznic și facem după cuvântul tău, mamă.

Vom pune pe masă așa cum mama Mea ne spune, fiilor, și apoi arătăm întreg cuvântul din ziua ei de serbare. O, e de deslușit acum taina lui Dumnezeu cu omul și grija cea pentru ascultarea rugăciunii trimisă la Domnul din partea omului, fiilor. Vă dau acum binecuvântarea Mea cea pentru lucrul zilei cu poporul adunat la izvor. Cei ce vin la sărbători, iată, să învețe să crească, să grăiască și să lucreze la creșterea lor prin duhul învățăturii, al umilinței, al sfielii sfinte și al ascultării de Domnul. Acestea sunt de mare preț pentru cei ce dau să fie vrednici de Hristos.

Binecuvântată să fie și masa cea cu bucate, și ne așezăm acum toți, Noi și voi, iar lucrul zilei merge și se așează în carte acum, și se va da poporului credincios și va merge acolo unde își are lucrul său și împlinirea sa. Amin.



***

O, e de lucru pentru creșterea și pentru veșnicia apoi a poporului cuvântului Meu, mamă. Dacă cei ce vin după Mine se învață cu Mine și cu creșterea prin cuvânt, pe care le-o dau mereu, ei nu mai pot păstra în ei bucuria cea dintâi, care le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, și iată, trebuie îndemnați să vegheze între lumină și întuneric, mamă, între viață și moarte, mama Mea, și mergem mai departe cu lucrul zilei și îl așezăm în carte și veghem cu el, că acest cuvânt, mereu așezat pe masa poporului Nostru, e veghea Noastră peste el, mamă, numai să nu i se aplece de el ca să nu-l mai aibă de hrană, căci sufletului îi trebuie hrană, îi trebuie putere ca să biruiască trupul, care cere prea multe, bietul de el.

O, fiilor, aș vrea ca voi să nu aveți parte de cele ce vin peste lume, că dacă voi vă temeți de o mustrare binefăcătoare și veghetoare peste voi, o, cum ați răbda cele scrise în Scripturi să vină să curețe și să înnoiască lumea? Aș vrea să vă ocrotesc ca pe ucenicul cel din Scripturi pentru care s-a rugat dascălul lui să nu-l las să vadă căderea Ierusalimului, că prea era plăpând de tot, iar Eu, Domnul, am făcut cu el după ruga celui ce Mi-a cerut pentru el și l-am acoperit și l-am ocrotit cu somn odihnitor până ce au trecut anii mâniei. O, așa cer și Eu Tatălui pentru voi, cei statornici și ascultători, dacă sunteți așa.

Dar iată, fiilor, trebuie și trebuie să vă întreb, iar voi să-Mi răspundeți, că au plecat de lângă Mine, de lângă voi fii hrăniți de Mine la masă cu voi și Mi-au rănit Duhul, măi fiilor, și M-au rușinat înaintea lui satana, care i-a smuls de lângă Mine pe ei. O, și dacă așa s-a întâmplat în vremea anilor Mei cu acest popor hrănit de sus, venind și plecând cei ce veneau, iată, Eu, Domnul, vă întreb acum pe voi: voi nu plecați? O, răspundeți-Mi, fiilor, răspundeți Domnului! Nu tăgăduiți să dați răspuns, sau să-l dați în glumă, sau cu dus-întors, că trebuie să vă făgăduiți Domnului și să fiți statornici în făgăduință apoi, că altfel satana încearcă pe cât nu vă gândiți și nu vă așteptați să vă stingă dragostea și veghea și răbdarea și statornicia cu Mine și credința apoi, fiilor, și vai celor ce pierd darul credinței în venirea Mea de azi după om, în Scripturile acestei vremi, scrisă în ele ca să se împlinească ele!

O, voi nu plecați să părăsiți cuvintele vieții, cu care vă țin de mânuță ca să nu vă ia valul care trece mereu ca să mai ia cu el dacă se poate și din cei ce s-au ales pentru Domnul? Dați Domnului răspuns, fiilor, ca să pun îngerii să scrie, și să fie ca o ancoră de salvare făgăduința voastră. Amin.

Fiilor, fiilor, când oala care fierbe cu foc sub ea nu mai este vegheată ca să nu se piardă și ea prin foc, ea este în primejdie să se topească și ea. O, așa este cu dulceața plăcerilor care sting viața din om dacă viața lui nu este vegheată și povățuită și îndreptată mereu spre tronul lui Dumnezeu, unde Eu voi fi pe veci cu ai Mei, cu cei ce M-au crezut și M-au urmat până la sfârșit, precum este scris de locul pregătit de Mine pentru ei, ca să fie ei cu Mine pe vecii, așa cum Eu le-am făgăduit.

O, fiilor, vă scriu povață nouă, e vremea să v-o spun. Înmulțiți rugăciunea, n-o faceți tot mai puțină, tot mai mică, o, nu, fiilor, Eu vă voi aduce mereu spre știre aceasta, ca să nu vă adoarmă veghea și rugăciunea, pe care v-am cerut-o și v-am învățat cum s-o lucrați, căci omul care iubește rugăciunea se cunoaște, ca și cel ce n-o iubește sau n-o mai iubește pe ea și nu-i mai este drag să stea cu Domnul și cu sfinții și cu harul cel prin rugăciune, că să știți, cei care au căzut au micșorat rugăciunea lor și harul ei și au amestecat în ei plăceri pierzătoare de cale și s-a stins în ei puterea cea pentru rugăciune și pentru viață cu Domnul prin rugăciune.

O, Tatăl așteaptă de la voi mult, fiilor. De aceea vă îndemn cu veghe: Fugiți de inimă rece în voi și feriți-vă de ură și de dispreț între voi, că de acolo vine și inima rece de Domnul și de frați, măi fiilor. O, sunt pe pământ mulți din cei ce duc o viață mântuitoare și departe de duhul ispitelor vieții și sunt aspri potrivnici păcatelor și deșertăciunilor vieții, dar n-au mântuitor, bieții de ei. Creștinii au însă Mântuitor, au pe Hristos de două mii de ani Mântuitor și Dumnezeu dovedit prin har și prin putere, prin cuvânt și prin înviere din morți, și nu sunt cu inimă rece acei care Îl iubesc pe El, și de aceea trebuie ocrotită viața cu Domnul, trebuie prin post și rugăciune multă, fiilor, căci satana cel neadormit în rele asta vrea, să piardă dintre cei aleși mântuirii prin Hristos.

O, cum să poată cu Domnul cel ce are atâtea ale lui, măi fiilor? Eu de aceea am spus: «Cel ce nu lasă totul, ba și pe el însuși pentru Mine, nu poate acela să-Mi fie ucenic. Cel ce nu vinde tot ce are și să împartă la săraci, unul ca acela nu poate veni pe urma Mea». Acela se oprește pentru sine chiar când Mă află și-Mi înțelege adevărul și lucrarea lui cea pentru om. O, dacă omul mai are ale lui diavolul îl împinge spre ceea ce i-a rămas și poate fi scos de pe cale, cum că are unde să se întoarcă dacă părăsește mersul cu Dumnezeu, și iată, dușmanii omului sunt casnicii lui când el pleacă spre Domnul, dar și când pleacă de la Domnul sprijinit de casnicii lui, care devin pe neașteptate dușmanii lui, și care îl ajută când el pleacă de lângă Dumnezeu, căci găsește sprijin pe acei de un sânge cu el.

Eu mereu Mi-am învățat poporul, fiilor. În toată vremea cea de după anul 1955, când M-am coborât cuvânt pe pământ prin trâmbița Mea Verginica, o, n-am stat să nu-i povățuiesc pe cei ce Mă aflau și veneau și se alăturau pe cale cu Mine, dar dacă nu lăsau totul pentru Mine, o, cum să se fi făcut ei ucenici ai Mei ca să rămână în lucru cu Mine ei? O, abia acum, în vremea cea de a treia a venirii Mele cuvânt pe pământ, abia acum am răzbătut să pot avea ucenici de un lucru cu Mine, dar iată, și din aceia vine diavolul să-i tragă la el, și mai ales cu ce și cum. Nu Eu, ci el le pune apoi nume de trădători la cei trași afară din staul, după ce îi pătează cu vopselele lui și le dă să guste din duhul pierzării, și de aceea cei ce vor să fie cu Mine până la sfârșit și să nu cadă în capcana întinsă de satana, aceia să se făgăduiască Domnului și cuvintelor vieții, că nu se teme satana mai tare ca și de cei ce se făgăduiesc Domnului și-și țin apoi făgăduința lor, iar harul Meu îi înnoiește mereu pe ei și se cunosc prin har.

O, mama Mea, iată, bucate tari punem pe masă pentru viața lor cu Mine, mamă, numai să asculte ei și să mănânce numai ce le spun Eu, iar când și greșesc ceva, să se umilească pentru greșeală, mamă, ca să rămână ei ai Mei până la sfârșit, până la biruința Mea pentru ei și prin ei, o, mama Mea.

— O, Fiule Mântuitor al lor, adu-Ți aminte de fapta cea din rai, când omul a fost ispitit de femeie, că iată ce spun: Ai mers spre om când ai văzut ce a pățit, săracul, și l-ai întrebat «Unde ești?». De ce l-ai întrebat? Era căzut sub femeie, o, Fiule scump, căci greșise prin ea. Nu l-ai certat, o, nu, ci l-ai întrebat unde este, iar el Ți-a răspuns că s-a ascuns cu goliciunea lui, pe care după neascultare și-o simțea, și-o recunoștea, și de aceea fugea să se ascundă, iar Tu l-ai întrebat, luându-l cu ușorul: «Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din ce ți-am spus să nu mănânci?». I-ai vorbit îndurerat, iar el Ți-a spus de femeia pe care i-ai dat-o, că ea a luat, și i-a dat și lui și a mâncat și el. Femeii însă nu i-ai vorbit tot așa. Pe ea ai certat-o, ai mustrat-o, Doamne. Ea a fost cea care l-a slăbit pe bărbat, și așa este de la începutul lumii și până azi, iar Dumnezeu le-a dat lor dureri și muncă cu sudoare, altfel decât aveau ei viața în rai, unde aveau mâncare dulce la gust și la vedere. O, și de ar mai veni odată starea aceea, care este numai pentru cei sfinți, Doamne, Fiul meu!

Am spus acestea ca să se știe din ce parte vine ispita și slăbirea cea mare pentru cei ce nu mai pot pentru ei nimic și se desprind de Dumnezeu, și de aceea să-i îndemnăm pe fii să stea cu grijă, departe de ispita și de prilejul de ispită, că iată cât de repede se pierde omul, ca și Adam, Fiule Doamne.

O, fii ai Fiului meu Hristos, nu uitați să fiți și să rămâneți copii credincioși, măi fiilor, credincioși Fiului meu și numai Lui, căci mântuirea numai El v-o poate da. Simțiți-vă legați de El pe veci, ca să nu poată șarpele de satana să vă pună în gând că nu e păcat să nu ascultați, așa cum a lucrat el în rai peste mintea femeii, care ar fi putut dacă ar fi voit, ar fi putut să nu creadă de la satana, să nu ia de la el, să nu gândească cu gândul ei spre rodul pomului oprit, să nu-și atragă sieși și bărbatului ei plata neascultării.

O, fiilor, dacă Domnul, Fiul meu, n-ar fi cu voi cuvânt mereu, mereu, v-ar smulge vântul afară, v-ar birui dorul de neascultare, ați uita și de plata celor ce nu ascultă de duhul vieții, de Fiul meu Cuvântul.

O, fiilor, aveți grijă mare, zi și noapte aveți grijă pentru ceea ce vă spun. Feriți-vă să aveți ceva al vostru pe pământ. Feriți-vă să mai aveți părinți și frați, soți sau copii, case sau țarini, o, feriți-vă de această dorire și gândire, care nu este pentru ucenicii lui Hristos, că acestea păgânii lumii le caută, precum este scris. O, iată cum îi umplu de vină la Domnul pe cei de un sânge cu ei cei ce se smulg și pleacă de lângă Domnul spre plăceri și spre o viață fără de preț, fără lucrul cel pentru Domnul în ea! Așadar, vegheați, păstrați-vă ai Domnului să fiți. Închideți calea care caută spre voi să vă dezmoștenească de casa mântuirii, și deschideți larg iubirii voastre spre Domnul, că fără să-L iubiți cu putere și cu dor nu puteți birui pe satana, care caută după inimile reci ca să le facă curte și să sufle în lumina lor și să le ducă pe întuneric apoi în partea lui de moștenire, unde este plânsul și scrâșnirea dinților.

O, umiliți-vă pe pământ, fiilor, ca să vă păstrați veșmântul pe voi bine strâns, că iată, Adam și-l pierduse și umbla gol în rai și se rușina de Domnul, până ce a căzut pe pământ și spre truda cea cu sudoare pentru pâinea lui.

O, nu i se pare omului prea dureros după ce pierde pe Domnul și își ia viața în înseși mâinile lui, dar acest timp trece, și vine apoi plata pentru necredincioșie, pentru părăsirea Domnului său, Căruia nu I-a rămas credincios.

O, Fiule Doamne, Copil Mântuitor pentru copii, învață-i să fie copii ca să asculte, Doamne. Învață-i să stea mici, ca să aibă nevoie de sprijin, Fiule copil și Doamne adevărat. O, să poți Tu peste ei și pentru ei, dar și pentru țara română, țara Noastră de azi, meleagul cel de la început, pe care ai stat și ai zidit trupul omului și limba cea de la început, cu care ai grăit cu el, și el cu Tine, limba din care neamurile pământului au învățat, au luat, Doamne. O, în curând Te vei slăvi cu slavă plină de lumină de sus peste acest meleag, Împărate Doamne, că Tu iubești acest neam, și vei pune numele de român peste cei ce vor fi ai Tăi de peste tot în ziua slavei Tale, când vei străluci de pe acest munte de har, ca să-Ți vadă neamurile pământului mărirea și să Te iubească, Doamne, că ești obosit, obosit de dor, obosit, Fiule scump al meu. Amin.

— Da, mama Mea, dar dorul Mă umple și pot prin el. El este puterea Mea. Dorul este taina tainelor Mele cu omul. Pe el vreau să-l aprind și în om, așa cum am făgăduit acum două mii de ani, ca să ardă omul de dor de Dumnezeu așa cum ard Eu după om, mamă. Dorul este focul pe care voiesc să îl arunc pe pământ, și care Mă face cuvânt peste om, mamă. El Mă mână și Mă aprinde, și dau să-l aprind peste tot, mama Mea. O, să nu mai văd inimă rece, ci numai de dor plină în toți iubiții Mei și în toți oamenii, mamă. Plâng de dor, și dorul plânge în Mine. O, ce dulce este plânsul de dor, ce viu, ce foc, mamă!

O, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, o, iubiți pe Domnul, alta nu este iubire! Cine a iubit odată nu mai poate iubi a doua oară, iar acest cuvânt, dacă voi fi întrebat va fi să-l deslușesc spre bucuria multora, și, iarăși, spre durerea altora, și tainele Domnului vin pe pământ, vin și iau locul deșertăciunii și fărădelegii, că vine vremea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, vine Duhul Sfânt Împărat peste pământ, și cuvântul Meu va cârmui cu toiag de fier peste tot pământul și neamul, precum este scris, căci fărădelegea va merge la cântar, și apoi la locul ei. Amin.

O, fiilor din porți, deschideți Domnului tot mai mult, dați curs râului vieții! E tronul Domnului aici, și din el curge râul cuvântului Meu peste pământ și peste voi. Cu Mine sunt puterile cerești, iar cu oamenii, ba și cu căpeteniile lor sunt numai slăbiciunile, care țin lumea departe de tot adevărul, căci adevărul pe care omul nu-l vrea este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Domnul, Care este cu voi aici, pe pământ, ca să-Și lucreze lucrarea Sa și mântuirea cea de la El peste cei care vor primi dorul de Dumnezeu și vor lua foc de la el, și va veni iubirea pe pământ și va sta cu oamenii, că Eu, Domnul, aceasta aduc și aceasta lucrez, și sunt pe vatra neamului român, și de aici voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

O, pace vouă, fiilor! M-ați ținut cu râu de cuvânt tare, căci cu tărie de cuvânt am lucrat în ziua aceasta. Pace vouă și dor, fiilor! Dor și pace prin el, și prindeți aripi de dor, o, fiilor. Amin, amin, amin.

21-09-2017