Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Sfintele Paști, a Sfintelor Femei Mironosițe



O, iată, iată, vin cu norii slavei Mele deasupra cetății cuvântului Meu și cânt cu oștirile cerești imnul slavei învierii Mele: Hristos a înviat!

O, Hristos a înviat, și pace ție, cetate a cuvântului Meu! Pace ție, leagănul Meu de dor între cer și pământ! În tine Domnul găsește alin și mângâiere, în tine Duhul plutește și împarte fericirea fiilor lui Dumnezeu, căci cei ce cred venirea Mea cuvânt pe pământ primesc puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuți din cuvântul Meu de peste ei, din Dumnezeu născuți, precum este scris despre iubirea venită de la Tatăl și dăruită celor ce Îl primesc pe Fiul Său Iisus Hristos și cred în numele Lui, și cărora le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu nu din sânge, nici din voia firii lor, sau a vreunui om, ci din Dumnezeu, din cuvântul care ia trup în carte între voi, fiilor, ca să luați din slava lui, din harul lui, slava singurului născut din Tatăl, o, și câtă fericire primesc cei ce cred, căci Eu i-am spus lui Toma: «Ferice ție că ai văzut și ai crezut, dar mai fericiți sunt cei ce n-au văzut și au crezut cu dor!», căci dorul tânjește și trăiește dorind.

O, iar și iar pace vouă, fiilor! Pace ție, cetatea iubirii Mele pentru om! E multă slava Mea deasupra ta și privesc la ea păsările văzduhului cel plin de cuvânt și de nori de slavă, și-Mi cântă păsările cerului, că au ele vederea pentru slava Domnului, au de la Domnul această fericire căci sunt mici și au împărăția cerurilor, care este a copiilor, a celor mici precum este scris, o, și e multă slava Mea, și privesc la ea păsările cerului și văd pe Dumnezeu și văd, iar duhul grădinilor Mele de aici mângâie și alină dorul celor din cer, și al celor ce iau din cerul slavei Mele de peste voi, străjeri ai cetății Mele.

O, aici la voi e duhul mângâierii în lucrarea sa. Aici cazaniile făcătoare de Duh Sfânt în om și semnele și simbolurile pline de pilde și imnurile sfinte, o, aici așa lucrează Duhul înțelepciunii de sus, și este în lucru fericirea omului, fericirea cea din Dumnezeu, căci Domnul are dorul să locuiască în om, în casa pe care și-a zidit-o la facerea cerului și a pământului pentru ca să Se odihnească Domnul de lucrările Sale și să-Și sfințească odihna, omul în care Domnul Își află odihna de după osteneli, căci facerea este osteneală, și apoi bucuria este lucrarea ei, ca omul care după ce-și face o lucrare se bucură apoi de ea și în ea și se odihnește bucurându-se și făcând zi de sărbătoare și de odihnă pentru cele lucrate de el.

Acum, iubiții Mei din cer, acum facem aplecare.

Am venit cu mărturisitorii învierii Mele și zi de praznic sfânt Ne-a fost gătită în grădină aici. Ne aplecăm și Ne așezăm pentru petrecerea împreună acum. Voi, fiilor din grădină, v-ați trudit, măi fiilor și Ne-ați pregătit popas și intrare și sărbătoare. Sunt cu mironosițele învierii Mele, cu purtătoarele de miresme pentru Domnul lor Cel răstignit și înviat, și iarăși, purtătoare de vestea învierii Mele dintre cei morți, căci strigau ele: Hristos a înviat!

S-au dus purtătoarele de mir, s-au dus și au vestit pe ucenici că Hristos a înviat. S-au dus și ucenicii Mei și ei apoi în toate laturile pământului și au spus și ei în lung și în lat, vestind peste tot că Hristos a înviat. Le-am făcut trimitere şi le-am spus: «Luaţi Duh Sfânt, şi cu El să iertaţi pe cei ce vor crede în mărturisirea voastră, şi cu El să-i ţineţi sub păcat pe cei ce nu vor crede în voi şi în Duhul Care sălăşluieşte în voi prin suflarea Mea de peste voi!».

O, suntem împreună aici cu zi de praznic de înviere şi ne împărţim mângâiere şi pe Duhul Sfânt, Duhul lucrărilor cereşti şi duhovniceşti, iar voi, fiilor credincioși în cetate, v-ați gătit și Ne-ați gătit bucurii, fiilor.

O, ce frumoși sunt cei ce cred pe Domnul și lucrările Lui, măi fiilor, ce frumoși! Așadar, credința este frumusețe mare, este sănătatea duhului, a iubirii, iar necredința este neputința de a iubi, este nesănătate, este nefericire, este cârtire, fiilor. Omul este nefericit din pricina păcatului lui și se închină păcatului, iar lui Dumnezeu nu, iar Eu învăț prin cuvânt omul și-i spun să-și aleagă fericirea și sfințenia cea pentru ea în el și-i spun: O, omule, închină-te lui Dumnezeu, nu păcatului, nu trupului, nu ție însuți, ci numai lui Dumnezeu să te închini și să-I slujești cu viața ta, că iată, omul se închină femeii ca și Adam și-i face cadouri și-i stă la picioare ca s-o câștige lui pentru păcat, o, și păcatul ar fi vrut să locuiască în rai, dar nu poate Dumnezeu cu cei care n-au grijă să fie numai ai lui Dumnezeu cu iubirea lor, o, nu poate Domnul cu cei nemulțumiți, cu cei cârtitori, căci nelepădarea de sine este vrăjmașul lui Dumnezeu în om, și de aceea am spus să aibă omul grijă de Dumnezeu în el, și iată, cei ce nu lasă pentru Domnul mamă și tată, frați și surori, soție și copii, averi și ranguri, prieteni și duhul lumii, nu pot aceștia fi între cei ce se fac ucenici ai Mei, nu se pot face vrednici de iubirea lui Dumnezeu în ei, iar împărțiți cum s-ar vrea ei, o, nu pot fi cu Dumnezeu și ai lui Dumnezeu, căci au încă iubire pentru despărțire de Dumnezeu în dauna lor și a celor ce locuiesc în inimile lor, şi care nu înțeleg ce înseamnă să se dea omul lui Dumnezeu și să-și lepede trecutul pentru înnoirea a toate, pentru taina nașterii din nou a lumii, și pentru ca să aibă Domnul pe cine să arate lumii cu împlinirea Sa în ei, și ca să poată și alții apoi spre Dumnezeu, spre dragostea pentru cele de sus, o, și e prea mare această înțelepciune ca să locuiască ea în om, căci omul cu anevoie dă să se lepede de sine și de toate apoi, ca nu cumva să piardă el raiul dacă nu ascultă așa.

În ziua aceasta sfântă ne dăm unii altora mângâiere, fiilor, ne hrănim unii de la alții, căci sunt la voi cu martorii învierii Mele și umplem sălașurile cerești de duhul mângâierii. Eu vă dau vouă cuvântul Meu și al ucenicilor și ucenițelor Mele, iar voi așezați înainte imnuri și cazanii și înțelepciunea Duhului Cel de sus, semne și simboluri sfinte, pilde și dezlegări de taine cerești, credință și sănătate de credință și roadele ei, fiilor, o, și așa aduceți și bucurii și mângâieri celor din cer și venirii Mele cu ei la voi, și iată-i cu voi în cuvânt, și mai întâi ucenițele mironosițe, purtătoarele de miresme și de iubirea lor de Dumnezeu!

Eu, Domnul, vă așez în bucuria praznicului Meu cu voi aici, în cetatea cuvântului Meu de pe meleagul neamului român, iar voi dați acum glas bucuriei sărbătorii cea pentru voi, căci Domnul vostru vă are cu El, că L-ați iubit pe El, numai pe El L-aţi iubit.

— O, pace Ție, pace Ție, Doamne, aici cu noi și cu ei ca și în cer, căci cu cerul suntem cu ei la masă de cuvânt de înviere, o, Doamne!

Noi numai pe Tine Te-am iubit cu viața noastră cea nouă, după ce Tu ne-ai născut din cuvântul Tău când ai venit după om pe pământ. O, ai făcut din noi odihna Ta, iubirea Ta, Evanghelia Ta, Doamne, căci ne-ai dat putere să credem și să ne facem fii ai lui Dumnezeu pe pământ între oameni, Doamne.

O, aceasta vă împărțim și vouă în ziua noastră de praznic al mărturisirii noastre pentru Hristos, pentru Domnul învierii, căci El a plinit rostul credinței noastre în El, o, și nu L-am iubit zadarnic, că ne-a făcut mărturisitori ca să ducem până la margini credința în Dumnezeu Cel adevărat, Domnul învierii. Lucrarea noastră a fost iubirea cea pentru El. O, tot așa și voi să aveți putere să-I dați ceea ce noi I-am dat. Toată iubirea numai Lui să I-o dați, toată, o, frați și surori, că toată v-o întoarce Domnul vouă, și cerul tot îl au al lor cei ce mărturisesc pe Domnul la cei străini de El pe pământ.

O, aveți grijă mare, mereu grijă să aveți să vă smeriți Domnului ca să-I stați aproape, căci cei ce nu se smeresc nu s-au apropiat încă de Domnul, iar cei ce se apropie tot mai mult de El sunt mici și tot mai mici, și tot așa și stau, mici stau înaintea lui Dumnezeu, căci Îl cunosc pe El cei ce se smeresc pentru El, o, că iată, cei ce n-au stat smeriți ca să aibă parte să-L cunoască și să-I stea aproape, iată-i duși de lângă voi pe cei ce nu s-au smerit ca să-L cunoască pe El în acest cuvânt, care vă naște și vă crește pe voi mereu, mereu.

Creștinii care n-au stat frumoși și mici alături de lucrarea Lui cu voi, o, nu pot ei acum să priceapă încercarea care a fost slobozită peste pământ pentru neumblatul de colo-colo, și nu pricep că ei nu veneau cu sfială și cu împlinirea Domnului în ei după cuvântul Său, căci ei veneau așa de bucurie, dar smerenie, sfială sfântă, credință cu sfială nu aveau, ba aveau nemulțumiri, aveau pretenții, aveau duh de judecată, se voiau cu dreptatea lor, disprețuiau pe alții care nu-i înțelegeau, o, și a venit oprirea apoi, a venit cât ei nu s-au așteptat, și iată, Domnul nu are ce să le facă celor ce nu-L iubesc pe El crezând cu putere în El, o, și nici ei nu pot cu Domnul dacă nu se smeresc mici sub măreția Domnului.

O, cine nu are grijă mare de Dumnezeu în el, acela crește el, iar Domnul scade în el. Dar voi, fiilor, să aveți grijă de smerenia din voi, și însușiți-vă fără șovăire starea omului căzut, și care crede despre el tot ceea ce îl învinuiește pe el din părți, căci Domnul încearcă omul, îi încearcă smerenia, și de aceea fiți sfinți și tot mai sfinți, dar să vă credeți desfrânați, nu sfinți. Chiar dacă e moartă în voi mișcarea cea murdară și plină de pete ale păcatului, voi să vă smeriți mult și mereu pentru păstrarea sfințeniei cea prin umilință păstrată.

O, voi să nu vă mâhniți dacă sunteți crezuți și priviți ca desfrânați, ci să credeți și voi așa despre voi, că numai așa va vedea Domnul că aveți umilință de duh întreagă, că vă știți vrednici de milă, de iertare, o, și asta-i calea vieții creștine pe pământ cu Domnul.

Domnul spunea mereu: «Este bine!», așa spunea după fiecare lucrare a Sa la facerea cerului și a pământului, dar când a văzut ce nu este bine a spus: «Nu este bine!», și a spus: «Nu este bine să fie omul singur!». O, cei doi nu trebuia să umble singuri apoi în rai, iar dacă au umblat singuri s-a înființat atunci vrăjmașul lui Dumnezeu, satana, și care s-a ivit prin nesupunerea omului, o, că a umblat singur omul, și apoi a venit rodul neascultării, ivirea lui satana.

O, aveți grijă să nu vi se strice mintea. Ea se strică de la trufie, de la neveghe, de la îndoială și necredință.

O, iubiților, nu umblați fără știre! Nu sunteți ai lui Dumnezeu dacă faceți așa. Adam așa a făcut în rai, și a așa a crezut că va face și mai departe, dar raiul nu l-a ținut, căci raiul are legea ascultării de Dumnezeu, nu voia de sine a omului, iar omul care vrea cu raiul, și nu cu iadul, acela alege lepădarea de sine, pe care voi trebuie s-o învățați bine în tot ce înseamnă ea și lucrarea ei pentru cei ce se mântuiesc pe calea ei, calea cea cu Dumnezeu pe ea.

Nici unul din voi să nu fie să nu asculte cum spune Domnul! Nici dacă aţi fi numai fete, nici atunci să nu vă luați voia să umblați singure, căci Domnul a spus: «Nu este bine să fie omul singur!».

O, fiți unii altora veghetori! Nimeni să nu caute cu lucrarea clipe de neveghe, o, frați iubiți și surori iubite! Iubirea de Domnul și numai de El, aceasta să vă fie lucrarea pentru care Domnul v-a luat cu Sine din lume, așa cum ne-a luat și pe noi atunci. Și, în sfârșit, duhul păcii sfinte să învățați să-l aveți în voi, căci în pacea cea dinăuntrul vostru stă Domnul cu fața Sa în voi. Acestea, Doamne, le-am spus noi lor.

— O, și noi, Doamne, și noi, ucenicii Tăi, privim cu nesăturare aici, unde Tu ai așternutul Tău așezat cu ei. Ne-ai trimis pe noi mărturisitori peste pământ, și de dorul celor de pe pământ ne-ai trimis să împărțim credință în Tine peste ei, și să faci din unii din ei fii ai lui Dumnezeu. Dar iată aici lucrarea credinței, Doamne, și merge ea ca plugul peste ogorul de arat și de însămânțat, o, și e tare dulce aici cu ei și cu Tine în alai ceresc, că Tu așa vii și așa umpli totul de slava Ta, și ne privește acum toată făptura, toată facerea, Doamne, o, și vrei să vadă și omul pe Dumnezeu în toate și mereu, mărturisit să fii de toate câte Tu ai făcut.

V-au dat vouă așa frumoasă, așa cerească povață surorile mironosițe, copii iubiți ai Domnului. O, îngrijiți-vă ca tot timpul să fiți iubiții Lui, să fiți ca El ca să poată El în voi, și toată povața pusă peste voi din cer e milă mare pentru cei care nu stau bine cu Domnul, o, și zadarnic ar căuta spre voi aceștia, și nu spre Dumnezeu, căci voi nu aveți putere nici pentru voi, dar e Domnul cu puterea Lui pentru voi, și așa să învețe toți de la voi.

O, e zi de minune sfântă această zi pentru noi și pentru voi aici cu Domnul. Ne bucurăm cu bucurie de nespus de la dragostea voastră pentru cei din cer, că iată, ne aveți oaspeți la masă acum. Fiți, dar, împărțitori de Dumnezeu, căci Domnul, împărțindu-vă vouă, vă dă să împărțiți și voi.

În fața slavei Tale cu noi și cu ei, Doamne, o, nu mai sunt în noi cuvinte, căci izvorul Tu ești, iar noi suntem martorii Tăi. Cu aplecare înaintea Ta și a lor, așa privim și așa ne mângâiem acum.

— O, e duh de praznic de înviere aici, iubiți ucenici și ucenițe! E totul o minune aici. Suntem sub cortul lor cu noi. Veneau mulți creștini, dar nu știau ce să facă pentru venirea lor aici. Iubeau numai bucuria, dar nu și ființa Mea în ei.

Acum e plin de priveliște cerească și de venirea Mea cu voi din cer aici. Ne mângâiem cu cei ce Ne mângâie purtându-Ne în iubirea lor, căci credința în venirea Mea la ei i-a umplut de har, de statul Meu cu ei aici, pe pământ.

O, veniți spre Mine, spre cuvântul Meu cel mângâios, veniți voi, cei ce auziți glasul Meu, care cheamă la Domnul pe toți cei care vor să creadă și ei și să aibă loruși această fericire, fericirea celor ce cred și se fac fii ai lui Dumnezeu prin credință și prin multă, multă iubire apoi.

Norii slavei sunt deasupra și acoperă ei slava Domnului. Mă aplec smerit ca un Dumnezeu și așa mulțumesc pentru bucuria pe care Mi-o puneți înainte, fiilor, ori de câte ori vin la voi cu slava cuvântului Meu, și pe care o împart cu însoțitorii Mei, cu oștirile cerești, fiilor.

Acum, la sfârșit de cuvânt, iar și iar cântăm laolaltă Hristos a înviat!

Vă voi da veste de pregătire a praznicului de Rusalii, iar voi să vă supuneți, fiilor, căci va coborî Duhul Sfânt cu sărbătoarea cea pentru El, și aceasta ne este petrecerea laolaltă, zilele de praznic sfânt, cu care vin și le petrec cu voi, și cu cei cu care vin din cer la voi.

O, bucurați-vă de Mine, căci Eu Mă bucur de voi, fiilor! Și acum Hristos a înviat, și pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

16-05-2021

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Sfintele Paști, a Sfântului Apostol Toma



Fiilor, fiilor, în a doua duminică de după Sfintele Paști, a învierii Mele, intru în carte cuvânt și vă întâmpin cu salutul cel de Paști: Hristos a înviat, iar voi să răspundeți cu bucurie mare, spunând: Adevărat a înviat!

O, fiilor, adevărat s-a arătat tot cuvântul pe care l-am lăsat ucenicilor Mei mai înainte să Mă las prins și pironit pe cruce. Adevărat s-a adeverit și cuvântul cel pentru plângerea Ierusalimului, o, că am plâns pentru Ierusalim și a plâns și el apoi când s-au împlinit asupra lui toate cuvintele Mele cele pentru pedeapsa necredinței lui din vremea cercetării lui, a nașterii Mele, a lucrărilor Mele toate în mijlocul lui, a minunii răstignirii și învierii Mele, și apoi a ridicării Mele pe nori spre Tatăl, treizeci și trei de ani de vreme de cercetare, iar poporul acesta n-a înțeles, n-a voit să creadă, să vegheze n-a voit, și apoi a plâns sub sabie acest popor, a plâns sub vrăjmași pentru plata necredinței lui.

O, fiilor, necredința de felul acesta este partea celor ce nu sunt dezghețați la minte, a celor ce nu le merge, nu le poate mintea, e rece, sunt tari la cerbice, așa cum este scris în Scripturi despre ei. Puteau însă să cerceteze, dar n-au voit cu nici un chip. Iar în duminica aceasta, în ziua a opta de după învierea Mea a sosit între ucenicii Mei Toma apostolul și a aflat și el de Mine și a aflat că am înviat, o, și a voit el să cerceteze aceasta și a spus: «Nu pot să cred, decât dacă voi pune mâna mea pe ranele Lui, dacă-L voi vedea în față și Îl voi atinge în rane».

O, am și sosit în clipa aceea între ei ca și în ziua învierii Mele și iarăși M-au văzut toți, împreună cu Toma, și am grăit cu Toma și a grăit și el cu Mine și am grăit lor apoi, o, și mare a fost și a rămas puterea mărturisirii lor despre Mine peste pământ apoi, iar Ioan a spus apoi celor ce le mărturiseau pe Domnul, și spunea el: «Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri și am privit și am pipăit cu mintea noastră despre Cuvântul vieții, despre Domnul vieții, căci viața a fost arătată și noi am văzut-o, iată, aceasta mărturisim noi acum despre ea și vestim tuturor viața veșnică, viața care era la Tatăl și care ne-a fost arătată, și aceea vestim și vă vestim, ca și voi să aveți părtășie cu noi, ca și noi cu Tatăl și cu Fiul Său Iisus Hristos, Cel ce este lumină și nu este întru El întuneric, iar dacă zicem că avem părtășie cu El, dar umblăm în întuneric, mințim, și nu trăim adevărul, dar dacă umblăm în lumină sângele Lui ne curăță de orice păcat».

Am intrat la ei, în seara zilei învierii Mele am intrat la ei, căci erau închiși ucenicii Mei de teama iudeilor, o, și le-am spus lor cuvântul păcii: «Pace vouă!», și i-am așezat pe ei în puterea de a merge peste pământ cu mărturisirea cea despre Mine și, suflând peste ei, am spus: «Luați Duh Sfânt și veți ierta pe mulți de păcate, și multora le veți ține!», o, că nu toți vor putea pentru Domnul cu pașii lor cei încurcați.

Pe Toma însă l-am întâlnit a opta zi și l-am încredințat cu totul, arătându-i și pipăind el ranele Mele, și i-am spus: «Fii credincios, nu necredincios, și fii fericit că M-ai văzut, dar cei ce vor crede fără să Mă fi văzut vor fi mai fericiți!».

O, fiilor, mare este darul și taina credinței și mare plată are, mare, fiilor! I-am spus lui Toma: «Fii credincios căci ai văzut!». O, și i-aș ruga, fiilor, pe cei ce nu se joacă de-a credința în Mine și în cuvântul Meu cel de azi și în orânduiala pentru cei ce cred, i-aș ruga să-și însănătoșească mintea și să creadă apoi mai sănătos, mai statornic, mai cu temere să nu Mă piardă cumva, mai dezghețați la minte să se arate, mai ușor apoi să priceapă taina venirii Mele cuvânt peste pământ, și pe voi purtând-o pe ea spre ei, că dacă mintea nu le poate, nu le merge, nu-i dezghețată ca să curgă ușor pentru înțelegerea lucrurilor, o, nu pot ei urma pe Domnul așa cum este învățătura cuvântului Său și dragostea cea pentru Dumnezeu, iar dacă nu urmează toată povața Mea pentru cei ce vin să fie cu Mine după dreptate, după voia Mea cu ei, o, aceia răcesc la minte, li se închide, li se răcește mintea, căci cine are minte are pe Dumnezeu în el și în ea cu iubirea cea de sus, că nu omul iubește, ci iubirea cea de sus în el, dacă el se naște din ea și dacă o are pe ea apoi.

Și acum, ucenicul Toma salută cetatea Mea cu salutul învierii Mele, iar Eu binecuvintez intrarea lui și mărturisirea lui în cartea Mea cea de azi, cartea venirii Mele pe pământ cu sfinții Mei, cu ucenicii Mei.

— Hristos a înviat, salut acum cetatea cuvântului Tău cu mărturisirea învierii Tale, Doamne, cu ceea ce am auzit și am văzut cu ochii noștri, așa cum a lăsat scris Ioan pentru toți cei care vor crede în învierea Ta prin mărturisirea noastră, cu care ne-ai trimis în lume pe noi, ca să și iertăm păcatele celor ce vor crede ca și noi în învierea Ta, în Tine, Dumnezeule Fiu, în Tatăl Tău și al nostru, căci Tatăl a suferit cât Tine, iar Tu cât El, căci sunteți Una, Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt!

O, iartă-mi râvna care se părea că e necredință, dar Duhul a lucrat în mine și s-a întărit peste timp adevărul învierii Tale din răstignire, trupul Tău înviat, Doamne.

Am avut din fire o minte dezghețată, isteț la minte eram și pricepeam ușor, dar Te-am voit înțeles și crezut, că așa a fost voia Duhului, adeverirea cu tărie a trupului Tău înviat, Doamne. Mă umilesc însă, mă umilesc mult, mai mult ca atunci, dar curajul meu de atunci mi-a dat curaj mult apoi, și am dat mărturisire despre Tine peste pământ mai mult decât toți ceilalți trimiși ai Tăi, ucenici ai Tăi, că am vestit la cei mai aprigi oameni de pe pământ numele Tău și puterea Ta și n-am încetat peste multe, multe popoare să-i vestesc pentru credință pe toți, până ce a fost să cad mucenic pentru Evanghelia Ta, pentru vestirea ei la cei ce au crezut și la cei ce n-au crezut, și în vremea lucrului meu pentru Tine am uitat de mine cu desăvârșire, și numai Tu mai erai, numai Tu ai rămas în mintea mea, în lucrarea mea zi și noapte, până ce am căzut sub ura celor mult necredincioși, așa cum este scris despre călătoria mea cu numele Tău peste pământ, o, și am acum Ființa Ta întreagă, Domnul meu Cel răstignit și înviat și veșnic Domn al ucenicilor Tăi în țara Ta de sus, în taina mângâierii pregătită pentru noi, pentru sfinți, pentru cei ce Te-au iubit numai pe Tine, Doamne.

Sunt tot o bucurie că pot să mărturisesc peste pământ pe Domnul Dumnezeul meu Cel înviat, pe Tine, Doamne, Învățătorul nostru, o mânuță de pescari din Galileea, și din ei Tu ai făcut pescari de suflete pentru împărăția Ta, Doamne, și iată dragostea Ta și rodul ei!

O, slavă Ție, slavă învierii Tale, slavă Ție în mijlocul cetății cuvântului Tău, și har, har peste ea!

Iar celor ce Te poartă cuvânt peste pământ, dă-le lor tot cerul, Doamne, o, și iată-ne cu Tine și cu cerul alături lor, că slava Ta e mare peste cetatea Ta cu ei, iar ei sunt mici ca să le poți purta de grijă cu împărăția Ta între ei, cu bunătățile ei, și bucuria sfinților Tăi e mare, Doamne, e cât ești Tu de mare între ei și cu ei.

— O, ucenici iubiți, peste câteva zile ridicăm sărbătoare iar și iar aici, în cetatea Mea cu ei, și veți fi cu Mine și cu ucenițele învierii Mele și vom fi sărbătoriți toți odată cu sărbătoare de înviere, o, ucenici iubiți.

Acum las întărire peste voi și peste cetate, ca să se înceapă aici pregătirea sărbătorii mironosițelor învierii Mele și a ucenicilor Mei, toți împreună odată serbați și mărturisiți lângă Mine pentru învierea Mea dintre cei morți, și iată ce vă aduc să lucrați, fiilor, în numele Meu:

Iubirea dintre Mire și mireasă, acest fior dulce al inimii celor ce Mă iubesc cu dor, această trăire sfântă să se așeze pe chipurile voastre, pe inimile voastre, iar dorul pentru Mine să vă mistuie inima și liniștea, o, și învățați, învățați voi, fii și fiice, învățați trăirea, și apoi cântarea miresei, că mireasa poartă dor prin toată purtarea ei, căci poartă pe Mire în inima ei.

La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul este iubirea, este Mirele, și Mirele iubește cu cuvântul ca la început și-Și gătește mireasa cea născută prin cuvânt, dar și mireasa să iubească cu cuvântul pe Mire, și dacă Eu spun: „Hristos a înviat!”, mireasa să-Mi răspundă, să-Mi grăiască, să grăiască cu Mirele, și când vă spun: „Pace vouă!”, voi să spuneți cu glas Mie apoi: „Pace Ție, Doamne!”, și să învățăm să vorbim unii cu alții când auziți Mirele că vine, că vă grăiește vouă.

Iată, aceasta vă dau să lucrați, numai să nu căutați să fiți voi, ci numai Eu, fiilor, Eu cu voia Mea în voi și prin voi.

O, aveți grijă de Mine, de taina Mea cu voi și de lucrarea ei, căci Eu am grijă de voi, fiilor, am prin taina Mea cu voi. Ridicați-vă cu râvnă sfântă, cu dăruire întreagă și plăcută Mie, și așezați slava sărbătorii care vine, și numai Eu să fiu, numai pe Mine să Mă purtați în tot ceea ce aveți de lucrat și de așezat înaintea celor ce sosesc la voi din cer cu sărbătoarea bucuriei de înviere, și acum Hristos a înviat, cântarea de înviere, fiilor!

O, fiți blânzi și smeriți cu inima! Smeriți-vă unul înaintea altuia așa cum ați văzut la Mine că am lucrat, căci îngâmfarea este cu cei tari la cerbice, cu cei vârtoși și reci. Și spun aceasta ca să se audă și ca să înțeleagă cei ce păcătuiesc așa împotriva blândeții și smereniei de duh, că pe acestea voiesc Eu, Domnul, să le așez și să le privesc pe fețele celor ce se aleg spre gătire plăcută Mie, gătirea fiilor lui Dumnezeu pentru Domnul lor, mireasa gătită pentru Mirele ei, fiilor.

Și hai, ridicați-vă! O, ridicați-vă și fiți harnici și harici, ca să gătiți acum voi, pentru Noi și pentru voi, o nouă zi de bucurie sfântă, încă o zi de sărbătoare cu cerul la voi. Și pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, o, fiilor!

Amin, amin, amin.

09-05-2021

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii



Izvor de cuvânt curge din gura Mea peste pământ, și dragostea lui Dumnezeu este el, și dau să-l cuprind pe om în dragostea Mea și să-l vindec pe el de despărțirea lui de Dumnezeu și să ne împărțim milă unul altuia, căci despărțirea dintre om și Dumnezeu este nemiloasă din partea omului, alungă mila pe care Eu, Domnul, o aștept de la om, o, și de aceea am spus: «Milă voiesc, milă, nu jertfă!», că ale Mele sunt toate câte ar pune omul înaintea Mea, dar inima și mila lui pentru Mine este ceea ce Eu nu primesc de la el, iar între Mine și om curge izvorul milei Mele tot timpul, și se face cuvânt acest izvor în vremea aceasta, o, că nimeni n-are milă de oameni, nimeni, decât Eu, și îl cuprind pe om în mila Mea mereu, că n-ar mai fi nimic și nimeni dacă mila Mea n-ar umple de răbdarea cea sfântă pământul întru îmbrățișarea Mea, că Eu, Domnul, când am zidit omul am făcut mai întâi cerul și pământul, și pentru om le-am făcut, și apoi l-am făcut pe om și l-am așezat între pământ și cer și i-am lucrat prin toate fericirea, numai că el n-a prețuit dragostea Mea și nici mila Mea, o, și sunt între om și Mine șapte mii de ani și mai bine, atâția ani de durerea Mea de la el, de despărțire a lui de Mine, și numai mila lui de Mine ar da la o parte această despărțire. Și iată ce face Dumnezeu, că vine Domnul izvor de cuvânt peste pământ, și dragostea Mea este acest cuvânt, și se face el mângâiere Mie că pot să-l așez înaintea oamenilor ca să-L audă ei pe Dumnezeu suspinând și așteptând milă de la ei, milă și vindecare de durere.

Iată, se numește săptămâna luminată cele șapte zile care urmează după duminica praznicului învierii Mele, iar acum, în vinerea acestei săptămâni, este așezată de sfinții părinți ai bisericii Mele sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, care s-a arătat plină de milă, acoperind din văzduh turma bisericii, pe cinstitorii de Dumnezeu, care priveghează ziua și noaptea în rugăciuni, cerând milă de la cer deasupra lor, iar mama Mea Fecioara este mila Mea peste biserica Mea, și stă ea în văzduh cu cete cerești deasupra pământului român, țara întoarcerii Mele de la Tatăl cuvânt peste pământ.

Și voiesc, o, mama Mea, voiesc să împuternicim prin acest cuvânt puterile cerești iar și iar la veghe nesfârșită deasupra țării venirii Mele de la Tatăl acum, mamă, și milă să avem, multă milă, iar cei mai miluiți sunt fiii lui Dumnezeu, sunt cei ce iubesc pe Dumnezeu din toată inima și sufletul și cugetul și fapta vieții lor cu Dumnezeu, că ei au locaș în ei pentru Dumnezeu, au milă de Dumnezeu, mamă, și au ei și de oameni milă, au în ei duh iubitor de oameni, au de la Dumnezeu, o, și trebuie ocrotire tot timpul peste ei, că sunt ei pe pământ în mijlocul fiilor oamenilor, care iubesc lumea și duhul ei, pofta ochilor, pofta trupului și trufia vieții întru aceștia, mamă.

Hai acum, mama Mea, să așezăm în coborârea Mea cu cetele cerești, să așezăm cântarea învierii Mele și să spunem la masa ta de serbare cu ei: Hristos a înviat!

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu: Hristos a înviat! Sunteți buchețel adunați înaintea Mea cu cei aproape vouă, cu care vă sprijiniți în lucrarea slavei Mele de peste voi, ca s-o așezați voi înaintea Mea apoi și înaintea celor ce iau de la voi slava cuvântului Meu, și purtarea lui peste pământ, fiilor.

Sunteți strânși buchețel mititel și-Mi ridicați zile de serbare, fiilor. O, Hristos a înviat, cântă cu voi sfinții cu care Mă port! Cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu vă cuprind și se bucură, fiilor. Toată frumusețea cerească vă însoțește din părți iubindu-vă și cuprinzându-vă în ea pentru Mine, pentru vremea Mea cu voi, pentru venirea Mea la voi, pentru numele Meu mare de peste voi și de peste cetate, fiilor. Vin mereu și Mă descopăr vouă prin cuvântul cu care grăiesc, și vin și nu plec, ci vin, fiilor.

O, aduceți-vă aminte cu Mine împreună de taina Mea cea din Emaus cu ucenicii la care am rămas și nu M-am ascuns, ci am rămas cu ei atât de minunat, fiilor, ca și cu voi, ca și la voi. O, nu M-am ascuns, nu M-am despărțit de ei, ci am rămas, că M-am lăsat cu totul acoperit de sfânta împărtășanie, pe care le-am dat-o și i-am făcut pe ei preoți lui Dumnezeu Eu Însumi, căci M-am lăsat cu totul întreg cuprins în pâinea și vinul de pe masă și am rămas cu ei, o, că n-aveam unde să Mă duc, decât la ei și cu ei, cu ai Mei, și peste tot eram cu ei, peste tot pe unde erau ei pretutindeni, și întreg eram peste tot, că așa este Dumnezeu, întreg peste tot în toată clipa, căci le-am spus lor: «Voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor».

O, și cât de minunat lucrez Eu această taină a Mea cu ai Mei mereu, că eram ascuns în îngerul prin care grăiam lui Daniel, lui Ioan în vedeniile cele pentru sfârșitul veacurilor, că Mă acopăr îngerii ca să pot să fiu cu ai Mei tot timpul, iar îngerii, fiind fără de trup, Îmi acoperă de jur-împrejur trupul Meu cel înviat, și Mă acoperă nevăzutele facerii lui Dumnezeu, o, și Mă ascund în ei norii și vin cu norii, fiilor, și iată câte Mă poartă ca să merg și ca să vin și ca să fiu și ca să lucrez tot ce am de la Tatăl dat să lucrez!

O, voi ați văzut ce au făcut cu Mine cei care M-au văzut petrecând în mijlocul lor treizeci și trei de ani, însoțit Eu de ucenicii Mei, că apoi M-au luat și M-au dat crucii și batjocurii, o, că nu poate omul să stea lângă Dumnezeu aproape, că tot ce nu este pe potriva Mea Mă respinge, fiilor, o, și de aceea stau acoperit de nevăzutele lui Dumnezeu, ca să pot fi aproape cu ai Mei mereu așa cum am promis, iar la voi Mă dau vouă în fiecare zi întreg, și vă învăț, fiilor, prin aceasta să vă dați și voi Mie cu totul, dacă Eu Mă dau vouă ca să fiu cu voi și în voi, și apoi să știți să faceți bine statul vostru cu Mine și în Mine, și iată câtă milă, câtă vindecare poate să-Mi dea fiii lui Dumnezeu, cei ce iubesc pe Domnul din toată inima lor, din toată, fiilor!

O, cât de greu se lasă omul făcut de Dumnezeu, măi fiilor! Nu este omul învățat cu facerea Mea peste el, cu lucrul Meu cel pentru facerea lui, și până se formează un creștin el trece prin căderi și ridicări, trece prin lupte pentru alegerea credinței și a nădejdii și trece prin toate cu bine dacă are dragostea de sprijin, și apoi iese din toate întărit întru răbdarea cea mântuitoare și părăsește păcatul, căci păcatul, măi fiilor, este lucrat de om când omul nu se supune lui Dumnezeu, iar nesupunerea se numește răzvrătirea omului împotriva Făcătorului, părăsirea cinstirii aduse Domnului ca să aibă omul cinstire pentru el, și aceasta este trădarea făcută de om asupra lui Dumnezeu, o, și de aceea omul trebuie să știe că păcatul făcut de el este nesupunere față de Dumnezeu și este foc nestins în om, iar plata păcatului este moartea, și apoi chinul veșnic, și voiesc să-l vindec pe om de pierzare, de păcat, ca să nu mai iubească el păcatul, ci să se gândească la Domnul și să-L aleagă pe El de dragoste a sa. Că iată, omule, tu ai de dragoste păcatul și stai fără de rușine pe pământul făcut de Dumnezeu și te îngâmfi ca un stăpân peste ceea ce zici că este al tău, o, și nu-ți este rușine să faci aceasta pe pământul făcut de Dumnezeu ca așternut pentru El și pentru tine, precum este scris.

O, mama Mea, e ziua ta de serbare și cu tine sunt în serbarea ta aici. Apleacă-ți cuvântul și așează-l în cartea Mea cea de azi lângă cuvântul Meu. Cartea Mea este mărturia venirii Mele cuvânt peste pământ, mamă.

— Hristos a înviat! Aceasta spun eu mai întâi, Fiule scump al meu, în zi de serbare pentru mine între sfinți, și pe pământ între creștini. Ești Fiul meu Cel de după înviere acum. Ai murit pe cruce și ai înviat prin cruce, o, și se cântă de toți cei ce sunt ai Tăi pe pământ: Hristos a înviat!

O, ce au fiii lui Dumnezeu de învățat din taina răstignirii și a învierii Tale, Fiule Doamne? O, nu poate nimeni să facă altfel decât ai făcut Tu, și ca să se numească biruitor apoi acesta. Mai întâi trebuie să se lase și să fie biruit cu totul, și prin aceasta el a biruit pe satana și moartea și tot ce nu înseamnă biruință.

Eu, Fiul meu înviat, am fost cumpătată în vremea patimilor Tale, Doamne, că știam de la Dumnezeu lucrarea Ta de biruință asupra lui satana, o, și l-ai biruit pe el cu umilința Ta, care Te-a ridicat mare cum ești, Dumnezeu mare, și Te-a mărturisit ea prin lucrarea ei Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Doamne.

O, fii ai lui Dumnezeu, o, fiilor, nu este pentru voi o biruință mai mare cu care să-l biruiți pe satana cel negru și vrăjmaș Domnului și vouă, nu este nimic ca și umilința, care îi rușinează pe toți vrăjmașii lui Dumnezeu și ai fiilor lui Dumnezeu. Așadar, despre lucrarea și taina umilinței să nu mai sfârșiți de învățat voi, o, fii ai lui Dumnezeu Cuvântul. Dacă fiii lui Dumnezeu nu știu cum să-și lucreze umilința cea pentru biruința asupra lui satana, să se uite ei la Iisus Hristos, Care S-a umilit pentru moarte pe cruce, dar până la ea a purtat ocări și scuipări, bătăi și batjocuri, cuie în mâini și picioare, spini pe frunte, rușinea toată câtă a fost pusă asupra Sa, și apoi biruința întreagă asupra lui satana, învierea din răstignirea Lui pe cruce, și Domnul a înviat, adevărat a înviat, iar noi cântăm de atunci Hristos a înviat!

V-am învățat acum vindecarea, fiilor. Să ia toți oamenii de pe pământ această doctorie pentru biruința lor asupra lui satana. Nu este altceva mai vindecător de moarte, de suferință de tot felul, de tristeți, de dureri fel de fel, o, nu este pentru acestea o vindecare mai întreagă ca și cea pe care o dă umilința de duh , inima umilită tot timpul, capul aplecat pentru umilință mereu, aplecare multă fără de zbuciumul inimii, căci oile Fiului meu sunt cele blânde că așa-s oile, blânde, și ele nu se răzvrătesc nici în vremea tăierii lor, fiindcă ele știu taina învierii, știu oile aceasta.

O, este o poveste duhovnicească și care spune că Domnul, văzând oile mereu sfâșiate de lupi, de fiare, le-a spus lor să le facă ceva cu care să se apere, vreun corn pe frunte sau dinți puternici ca să muște din fiarele care le atacă spre moarte, iar ele, blânde cum sunt prin facerea lor cea de la Dumnezeu, o, n-au voit să facă rău nici unei vietăți care le atacă viața, că nu pot ele să fie răzbunătoare, pedepsitoare, o, și n-au voit să le facă Domnul apărare cu care să lupte împotriva celor ce le aduc primejdie, ci și-au ales să rămână așa cum sunt, supuse pentru orice ar fi să îndure ele pe pământ, dar să rămână blânde, sub răbdarea împărțită lor s-o poarte pe pământ.

Iată ce frumos, ce frumos! O, așa sunt fiii lui Dumnezeu. Ei iubesc pe Domnul din toată inima lor cu toată credința și nădejdea, și au pentru ei apărători pe Domnul, pe Cel blând și smerit cu inima, așa cum vrea Domnul și cu ei și pentru ei, o, și asta înseamnă supunere, că unde este răzvrătire, ea se îndreaptă mereu numai asupra Creatorului a toate, asupra lui Dumnezeu, Care nu S-a răzvrătit, ci a primit totul, tot ce a venit spre El să poarte El, și apoi prin umilință întreagă să Se arate biruitor asupra lui satana, care arde cu tot iadul lui când vede umilința lucrând din cel ispitit de el, așa cum și Fiul meu Hristos a fost ispitit și a fost umilit și a fugit de la El ispita, a fugit rușinat satana, a fugit biruit de umilința cea din fața lui, și Domnul a înviat, că a fost umilit.

O, aceasta este taina vindecării, și nu fugiți, fiilor, de încercări și de ispite. Ele doar vă fac biruitori asupra lor pe voi, pe fiii lui Dumnezeu Cuvântul. Fiți, dar, cu răbdare și așteptare și așteptați pe Domnul cu răsplata umilinței voastre, care rodește biruință, fiilor.

O, iată, Iisuse, Fiule al meu, cuvântul meu cel vindecător în ziua mea de serbare și de vindecare pentru cei ce au nevoie de tămăduire de toate câte poartă ei!

Și acum Te cuprind în slava cântării învierii Tale și cânt cu cei din cer și cânt cu cei de aici, cântăm cu toții: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Amin.

— Mă aplec, mamă, cu umilință Mă aplec sub dragostea ta. Umilința Mi-a rămas ca lucrare și în cer, și după învierea Mea, căci așa pot fi Eu Învățător pe mai departe peste cei ce vin să se facă ei asemenea Mie și să-Mi rămână ei Mie apoi.

Spun și Eu ca și tine, mamă, cânt și Eu cu ei aici imnul slavei răstignirii și învierii Mele, căci răstignirea Mea a purtat în ea slava ei, învierea Mea, și cânt cu ei aici acum: Hristos a înviat!

O, fiilor, gătiți frumos și așterneți frumos praznicul Meu cu ucenicii și ucenițele învierii Mele, că peste zece zile suntem aici și ridicăm spre cer o nouă zi de sărbătoare, și tot cerul e cu Mine aici în sărbători, iar voi lucrați mângâieri și primire pentru cei din cer, căci cerul locuiește aici cu voi, o, și n-au știut să se formeze și să se păstreze apoi pentru cerul cel de aici de la voi cei care odinioară veneau la sărbători aici, că iată, au fost și au rămas împărțiți și mânjiți cu cele de afară, și sunt mult prea pământești, așa cum e tot omul pe pământ, și care nu poate să lase pentru numele Meu mamă și tată, frați și surori, soții și copii, averi și ranguri, o, nu poate omul să facă asta ca să poată urma apoi pe Dumnezeu cu viața lui, fără de păcat apoi viața lui.

O, nu-i de ajuns să iei și să auzi ce spune cuvântul lui Dumnezeu, că dacă mintea nu-l ajută mai mult pe om, o, atâta este el, și iată, n-au știut să se dea lui Dumnezeu cu totul cei ce veneau și ei, și ispita a venit și a biruit asupra lor și asupra pământului, și a fost fiecare să-și ia plata pentru care a lucrat sau n-a lucrat pentru o plată bună.

Fiilor, fiilor, hai să cântăm! Cântăm cu voi: Hristos a înviat!

O, fiilor, se bucură cei din cer aici, la voi. Dați tuturor pe Domnul așa cum este Domnul, nu cum și-ar închipui fiecare că-L poate avea pe El.

Fiți lucrători ai împărăției Mele în cei ce mai sunt cu voi aproape în lucrul Meu cu voi peste pământ, și pace vouă, fiilor!

O, pace vouă, celor ce sprijiniți aproape lucrul Meu cel de aici, și vă dau puteri pentru Mine vouă, ca să sprijiniți voi mersul Meu cu ei, lucrul Meu cu ei, cu cei ce Mă primesc când vin cuvânt pe pământ!

Sărbătorile bucuriilor sfinte poposesc pe acest meleag micuț și plin de cei din cer aici cu voi. O, pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

07-05-2021