Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul



Se scrie pe pământ și în cer cuvântul lui Dumnezeu, și nici un cuvânt de la Dumnezeu așezat pe pământ și în cer nu este lipsit de putere, după cuvântul îngerului care a vestit aceasta când a venit și a adus pe pământ vestea cea mare a nașterii lui Ioan Botezătorul, și apoi a nașterii Mele din mamă Fecioară acum două mii de ani.

Cu duh de praznic de Bobotează se lucrează și în ziua aceasta și Mă așez în cartea cuvântului Meu cu Ioan Botezătorul și facem deslușiri de taine cerești, căci din lipsa înțelepciunii de sus peste oameni se pierd mulți, fiindcă oamenii s-au deprins să ia pentru ei numai de pe pământ, iar cartea Duhului Sfânt, cartea înțelepciunii cerești, Sfânta Scriptură, n-o mai au oamenii deschisă pe masă ca să știe din ea tot ce trebuie să știe omul în fiecare vreme și ce să facă apoi cu pașii vieții lui, cu mintea lui, pe care și-o strică de tot cu toate cele de pe pământ, de la oameni împrăștiate și culese apoi de oameni, iar în Scripturi este scris că tot omul este mincinos, că n-are cum să fie altfel omul dacă stă despărțit de Dumnezeu și de înțelepciunea cea de la Dumnezeu așezată pe pământ peste oameni.

Tot omul este mincinos, pentru că omul nu ia de la Dumnezeu pentru el și pentru om, ci ia de la om, de la cel mincinos, o, și n-a fost altfel pe pământ niciodată între cei ce nu au ales să fie cu Dumnezeu, aşa cum creştinii îşi aleg pe Dumnezeu pentru ei, şi tot aşa se şi hrănesc, de la Dumnezeu iau ei şi se hrănesc.

În ziua a doua de praznic de Bobotează las pe pământ îndemn scris, ca să ia omul de la Dumnezeu dacă vrea să știe și să aibă de știut ce să facă în mijlocul vremii de pe pământ acum, căci și acum este o vreme de necunoștință, și aceasta din pricina duhului minciunii, care se trezește în oameni dis-de-dimineață zi de zi și se împarte în părți și iau oamenii pentru ei, bieții de ei, și iată vreme de necunoștință, căci cartea științei cerești, și care are scrise în ea toate vremile de sub cer și știința cea pentru fiecare vreme, o, cartea aceasta doarme de tot, n-o mai scoate omul din scoarțele ei ca să știe ce vreme este afară și în casă și să știe dacă e cald sau frig, și ca să știe cu ce să se îmbrace după vreme și cum să-și poarte viața și pasul. Și iată, vin Eu, vine Domnul pe pământ cuvânt, vine cu sfinții, așa cum este scris în Scripturi despre vremea venirii Mele după două mii de ani de la biruința Mea cea mare asupra stăpânitorului acestui veac, satana, șarpele cel de demult, și care și acum ca în toate vremile îi șoptește omului să nu asculte de Dumnezeu, ci să stea deasupra și să știe toate ca să-L poată birui pe Domnul, pe Cel ce a zidit omul.

O, iată, omule, iei mereu de la om ca să știi, iar omul, este mincinos tot omul, fiindcă omul vrea să fie mai mare și să nu-i trebuiască pe Dumnezeu, Cel Unul, mare.

Mi-e milă de tine, omule neascultător de Dumnezeu și necunoscător al vicleniei lui satana, care îți șoptește ție ca și lui Adam în rai, de l-a putut scoate afară din rai pe omul cel zidit de Dumnezeu ca odihnă pentru Domnul între cer și pământ. Omul însă, iată unde s-a suit, că s-a suit deasupra norilor cu semeția sa, cu scaunul său, și de acolo se uită peste pământ și peste oameni ca să bage frica în toți și să-l asculte toți și să-i tragă pe toți de partea iadului lui, iar tu, omule care ești azi pe pământ, o, ești în primejdie, dar vin să te învăț să Mă strigi în ajutor și să vin să te salvez din fața tăvălugului, căci satana îi vrea pe toți, pe toți, și se învârte pe toate părțile să poată el să-L biruiască pe Dumnezeu și pe om, că uită, sau caută să uite cât de rușinos a fost biruit și judecat de Dumnezeul învierii acum două mii de ani, și a tot pierdut apoi, că fără să știe ce face Mi-a umplut cerul de sfinți mărturisitori împotriva lui și a pierdut tot ce a crezut că e câștigat pentru el. El însă are ce are cu Iisus Hristos, cu Mine are el trufia de a Mă birui, că el știe bine Scripturile care spun că Hristos biruiește fiara, pe satana, și că potirul cel pregătit pentru nimicirea scaunului fiarei e gata să se încline și să facă zgomot mare și să strivească toată țesătura pusă la cale de toți slujitorii potrivnici lui Dumnezeu, și care se tem de lumină din pricina întunericului în care sunt învățați să stea bine ascunși, căci în fața luminii pălesc toți, fug toți de lumină.

Satana se teme mult de numele Iisus Hristos, se teme de cuvântul lui Dumnezeu, se teme de cruce și de puterea ei, se teme de tămâia închinată slavei lui Dumnezeu și se teme de creștini. Și iau acum din Scripturi și pun aici de știre pentru creștini și spun: «Stați tari în credință, împotriviți-vă lui satana, și el va fugi de voi și de la voi», așa este scris în Scripturi.

Iată, povățuiesc în ziua aceasta pe creștini, pe români, că e neam creștinesc neamul român încă de la întocmirea lui pe acest meleag strămoșesc acum două mii de ani. Pe toți cei care cunosc sau nu cunosc râul Meu de cuvânt din vremea aceasta în mijlocul neamului român, pe toți îi păstoresc în zi de Bobotează, și am lângă Mine pe Ioan Botezătorul, nașul Meu de botez, martor aici pentru cuvântul Meu, și spun așa:

Citește Scripturile, măi române măi, că e vremea să știi bine și să stai cu degetul pe harta aceasta, că satana, omul antichrist, cel dușman pe Domnul Dumnezeul tău, are dor neastâmpărat să-ți sfâșie cămășuța de creștin, cămășuța de botez, și umblă cu de toate pe lângă tine și te minte ca să primești botezul lui, acul lui în carnea ta de creștin. O, cămașa ta de botez e de două mii de ani așezată pe trupul tău de popor creștin, două mii de ani de credință, de mărturisire a credinței în Iisus Hristos, Biruitorul lui satana.

O, popor român, numai tu ești de două mii de ani creștin, numai tu între popoarele de pe pământ, numai tu, și taină mare ești tu între tainele lui Dumnezeu cu oamenii! Scoală-te la veghe, scoală-te, te strig, căci slujitorii lui satana, antichriștii, potrivnicii lui Hristos, au ce au cu tine, cu numele tău mare, cu taina ta cea de la Dumnezeu, cu acest meleag ales pentru neam creștinesc pe el, până la venirea Mea creștin păstrat, țară a venirii Mele cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, căci timpul lui satana se va sfârși odată cu cupele mâniei vărsate peste lucrarea întunericului omului potrivnic lui Dumnezeu de două miii de ani.

O, citește Scriptura, popor român, și nu te dezbăra de Dumnezeul tău! Vai ție dacă în vremea asta satanică nu știi Scripturile în care este scrisă vremea aceasta, și când omul antichrist crede mai mult decât oricând că dă cu totul deoparte pe Dumnezeu, și că omul, vrând-nevrând, va avea nevoie numai de pâine, nu și de Dumnezeu.

Vin Eu, Domnul, vin spre tine, creștin român de peste tot pământul, și te învăț și te îndemn și te rog cu aplecare, o, nu mai umbla de colo-colo pe pământ, că peste tot e satana ca să te treacă în condicile lui, iar tu nu știi cum să te ferești în vremea asta primejdioasă. Ia din Scripturi povață, măi creștine măi, ca să știi de care parte vrei să te alegi și ce să faci cu tine, fiindcă Domnul îl vrea pe creștin după alegerea pe care singur și-o face, iar satana nu mai vrea să poată omul cumpăra sau vinde, decât dacă se dă de partea lui, de ștampila lui. Eu însă l-am învățat din vreme pe creștin și i-am spus să nu se îngrijească ce va mânca și cu ce se va îmbrăca, fiindcă îi dau Eu, numai să-i placă lui cu Mine și cu masa Mea, că hrană sfântă este multă pe pământ pentru om, numai să se îndestuleze omul cu ea, cu ce-i dau Eu, și să nu ia tot de la omul cel cu ștampila în mână ca s-o pună peste toți, dacă poate, mai întâi pe cei ce sunt de partea lui satana, și de viața lor cu el.

O, creștine, nu te scapă satana de nici o primejdie, și te bagă sub voia lui, de nu vei mai știi cine ești și cum ți-e numele, și cine este satana.

O, fiule creștin, stai în brațul Meu de Păstor, în grija Mea de tine, și fii dârz cu credința și cu viața de creștin în vreme de încercare a dragostei tale de Dumnezeu, a credinței tale în izbăvirea cea de la Mine, o, și nu te teme de nimic, de nimeni, decât de despărțirea ta de Dumnezeu pe vremea asta grea, că va pica cu zgomot mare satana și tot șiretlicul lui și toată armata lui, toată minciuna prin care crede el că va birui biserica și neamul creștinesc de pe pământ.

Și iată povața Mea:

Stai în umilință și în duhul căinței, măi creștine măi! O, stai cuminte și nu mai sta pe cale cu lumea, că peste lume se varsă potirul cel plin de fărădelege, și nu voiesc să te găsesc pe drum cu lumea, ci voiesc în ograda ta să stai, în ascultare de Domnul, în rugăciune sfântă, fiule creștin, că iată ce fac: te botez în cuvântul Meu când vin și-ți grăiesc. O, de atâta vreme îți grăiesc ca să știi de la Mine cum să te porți prin vremea asta de primejdie pentru lume, ba și pentru cei ce stau de partea lui Dumnezeu cu inima din ei.

Am spus prin acest cuvânt la început, am spus, creștine, că dacă vei sta cu Mine nu te vei stropi nici pe picioare, așa am spus în vremea Mea cu Verginica, iar tu să nu cauți să Mă întrebi de tine, că iată, te întreb Eu de Mine și de cele învățate de la Mine, iar tu trebuie să știi, ca omul care a fost învățat de Dumnezeu.

«Ieșiți din lume, poporul Meu!», așa este scris în Scripturi să facă cel ce este copilul lui Dumnezeu. Nu te poate nici Dumnezeu ocroti dacă nu ieși din lume, căci în lume sunt cei ce slujesc stăpânitorului acestui veac trecător, iar Eu am spus: «Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!».

Umblă satana, pe pitite umblă să-și aducă luiși pe toți cei de pe pământ și să-și pună pe ei semnul lui păgân, precum este scris că va căuta să facă el, ca apoi să-i piardă pe toți, nu numai el să piardă, că el știe că va pierde lupta lui cu Hristos.

Voi, cei care Îl cunoașteți pe Iisus Hristos în acest cuvânt venit cu norii, o, nu vă temeți, nu vă temeți, decât de despărțirea de Dumnezeu, fiilor, dacă satana ar pune pe voi semnul lui! Nu alunecați cu voia de partea lui satana și a hainei lui de binefăcător!

I-am spus mereu neamului român să nu se lase înșelat și încântat de slujitorii lui antichrist, care caută cu tot dinadinsul aici, pe acest meleag încreștinat, și i-am spus să nu se lase injectat cu semnul lui satana, că vine apoi buba rea, scrisă în Scripturi că va veni peste cei cu semnul lui satana în carnea lor împins prin șiretlic ascuns de mintea omului care face voia lui satana, care face pace cu satana. O, și i-am spus și omului antichrist să se depărteze de neamul creștinesc, să-i lase pe ai Mei în pace dacă ei se aleg să fie ai Mei, iar el să meargă la ai lui, și acolo să-și facă voia, nu peste cei aleși creștini să fie, dacă nu cumva se vor lăsa dezbrăcați de veșmântul de creștin și de haina de botez.

O, creștini ai lui Hristos prin credința în El și prin botez în biserică, o, fiilor, căutați să fiți înțelepți acum, mai mult decât oricând. Fugiți de omul minciunii! Ascundeți-vă de fața celui cu față de binefăcător dar cu inimă de lup pentru Mine și pentru voi! Stați în rugăciune, în iubire de Dumnezeu și de sfinți, în puterea credinței și a crucii, fiilor! Cereți lui Dumnezeu ocrotire și biruință asupra diavolului! Cereți prin crucea creștinească să piară satana! Cereți prin viață sfântă și vegheată prin minte sfântă, ca nu cumva să vă intre în minte să ziceți ca diavolul, care dă să vă dezbrace de haina de creștin.

O, nu vă dați singuri în gura lupului! Lupul e lupul, nu este altceva lupul. O, voi nu-i cunoașteți pe cei ce trag spre voi ca să vă sfâșie acum. Cei necunoscuți sunt cursă, fiilor. Iată-i pe cei trimiși de voi la cârma țării, iată-i cum vă dau pe mâna străinilor, a necunoscuților, măi fiilor români, pe mâna celor păgâni cu viața și cu credința, fiilor. O, nu le pasă mai-marilor de peste voi, nu le pasă de voi, nici vorbă să le pese, că s-au băgat în adunătura care se adună în jurul fiarei și-i dau ei toată stăpânirea, precum este scris în Scripturi acest adevăr din vremea aceasta, iar voi sunteți lăsați descoperiți, și nu e om să vă apere de lupi și de fiare. Vin Eu să vă învăț, vin să vă îmbrac în putere de sus și în duhul înțelepciunii, că mai-marii de peste voi nu vor să știe primejdia vremii și ies și tot ies și vă spun să vă supuneți lucrării cu fața ascunsă, oștirii lui antichrist și fărădelegii de pe pământ, că n-au milă de voi mai-marii de peste voi.

O, nu vă duceți singuri în gura lupului. El își ascute limba și își îmblânzește glasul ca să nu-i cunoașteți voi planul cel ascuns, ca să vă piardă el viitorul vostru cu Dumnezeu, veșnicia voastră cu Hristos, de care se tem slujitorii lui satana.

Satana era șarpele cel ademenitor, și la al cărui glas s-a supus omul în rai să ia din pomul binelui și răului, pomul cunoașterii, o, și au căzut din rai omul și satana, și omul are în el binele și răul, iar răul este diavolul, este potrivnicul care l-a căzut pe om din rai, o, și nu trebuie să stârnești în tine răul, omule, ci binele să-l alegi, dar mai știi tu ce este binele și ce este răul?

Se duc oamenii la preoții despre care se spune că scot diavolii din cei cuprinși de duhul rău. O, Eu n-am putut să-l fac pe Adam să scape de diavol, iar omul, săracul, crede că-l scapă preotul pe cel necăjit de duhul necurat, când cel mai mare necurat este păcatul, dar până ce omul nu se învoiește doar pentru binele lui, o, n-ai ce să faci pentru el, că face diavolul circ în fața oamenilor prin oamenii supuși lui, și merge vestea apoi că se supun diavolii, când tot omul e plin de duhul trufiei pe pământ, iar trufia este demon, și am spus cu mulți ani în urmă că nu este om să nu aibă în el demon, o, și am văzut duhul cârtirii lucrând asupra cuvântului pe care l-am spus.

Păi tu, omule care te pricepi atât de ușor să faci păcat cu trupul tău, o, de ce te-ai mirat, de ce te miri? Dacă tu nu scapi de duhul trufiei, duhul prin care te-ai supărat pe Mine când am spus cuvântul păcatului din om și l-am numit demon, o, de ce te mai miri?

Face omul circ cu duhul trufiei, cu păcatul, cu tot felul de gusturi plăcute lui satana, și se mai și miră că Dumnezeu spune de demonul din om. O, nu vă mirați, ci umiliți-vă! Nu faceți ca Adam, care s-a supărat pe Dumnezeu după ce a ascultat de la satana și a luat în el lucrarea binelui și a răului mâncând din pomul cunoașterii, din îndemnul lui satana mâncând. O, se poate spune că fariseul din Evanghelie nu avea demon în el, de a plecat rușinat de Dumnezeu, Care vede omul și lucrarea omului? Se poate spune că satana nu a lucrat în Petru apostolul când Eu am făcut certare și am spus: «Înapoia Mea, satano!»?

O, fiilor, judecați judecată dreaptă ca și Dumnezeu, că iată, omul judecă după înfățișare, săracul. Satana te îndeamnă dinăuntrul tău, omule, și tu vorbești trufaș, îți place de tine, te îndoiești de ceilalți, te răcești de Dumnezeu și de frați și pleci la îndemnul lui satana. Te depărtezi de veghea de peste tine, de dragostea de frați, dar îți atragi și pagubă, așa cum și-a atras David peste el, că a păcătuit când și-a luat dreptul să facă păcat, în vreme ce se credea vrednic de iubirea lui Dumnezeu, dar el era supus spre dorințe vinovate și a plătit cu patru fii în schimb, o, și așa face satana cu cei ce se lasă încântați, ca mai multă pagubă să le aducă el apoi.

A ieșit Ioan Botezătul la Iordan acum două mii de ani și a început să strige peste oameni: «Pocăiți-vă, voi, oameni, că vine împărăția lui Dumnezeu la voi! Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările către voi, căci scris este că văile se vor astupa, munții și dealurile se vor preface în loc neted, căile strâmbe se vor îndrepta, iar drumurile zgrumțuroase vor fi netede, și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu». O, și striga Ioan: «Faceți roade de pocăință, că orice pom care nu face roadă bună are securea la rădăcină spre tăiere». Toți îl întrebau: «Ce să facem?», iar el îi învăța după cum era potrivită pentru fiecare învățătura cea pentru roadele pocăinței, și mulți își ziceau: «Nu cumva el este Hristosul? Nu!», le-a spus el la cei ce gândeau așa. «Eu sunt cel ce vă botează cu apă, iar Cel ce vine după mine este mare, și El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc, că are în mână lopata și Își curăță desăvârșit aria ca să poată să Își strângă grâul în grânar, iar pleava în focul care nu se stinge».

Hai, ucenicule al Meu, hai, așează-te în carte cu glasul tău! Suntem în duh de praznic de Bobotează, Eu și tu la Iordan, Eu și tu aici, acum, la apa râului vieții, cuvântul care curge din tronul lui Dumnezeu.

— O, Doamne, o, Doamne Mieluț, vremea Ta și a mea a fost atunci lucrarea cerului pe pământ. De la vestirea prin înger a tatălui Zaharia, care n-a mai vorbit, ci a rămas mut, s-au scurs nouă luni, și apoi a vorbit și a spus cuvânt proorocesc, grăind peste mine: «Tu, pruncule, te vei chema proorocul Celui Preaînalt și vei merge înaintea Domnului să-I pregătești calea și primirea între oameni, să dai poporului cunoștința mântuirii, care stă în pocăință și în iertarea păcatelor, totul după îndurarea Domnului, prin care ne-a cercetat Soarele Cel dintru înălțime pentru cei din întuneric și din umbra morții și să ne îndrepteze pașii pe calea păcii». Abia mă născusem când s-a rostit peste mine soarta mea, și apoi s-a împlinit tot cuvântul spus de Dumnezeu să vină spre mine și să-mi croiască drumul vieții pe pământ.

O, așa este și acum, la fel lucrăm și în vremea aceasta, lucrăm cu cuvântul și pregătim popoarelor cunoștința mântuirii, Doamne, și stă aceasta în iertarea păcatelor.

Toată doctoria cea mântuitoare pentru om este păstrată gata să se împartă prin biserică zidită de Tine pe temelie acum două mii de ani, iar alt adevăr de la Tine nu este decât prin biserica Ta, iar în neamul român are două mii de ani de adevăr biserica Ta, și trebuie să păzim din cer cu toate oștirile, ca să nu-și calce ea peste făgăduința din ea, căci omul antichrist a deschis ochii mari și a înțeles că nu poate nimic, din pricina adevărului lui Dumnezeu în mijlocul neamului creștinesc, cunoscut prin numele de biserica ortodoxă, biserica adevărului cel de la începutul bisericii Tale, o, și aici s-a păstrat el.

Voi, noroade creștine, și voi, care nu aveți cunoștința mântuirii, să știți că iertarea păcatelor vine în urma căinței inimilor voastre pentru răul săvârșit împotriva voii lui Dumnezeu, a poruncilor vieții, și care trebuiesc bine cunoscute ca să nu fie călcate și desființate, mai ales de cei ce sunt botezați creștinește pentru viață cu Hristos pe pământ.

Luați aminte, luați aminte, de la margini la margini luați aminte la Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu! El Își are râul cuvântului pe vatra neamului român, pământ ales la început și la sfârșit, și Domnul lucrează mântuirea neamurilor, lucrează prin cuvânt.

Apropiați-vă! Vă cercetează Soarele Cel dintru înălțime, Iisus Hristos, botezat în Iordan cu Duhul Sfânt și cu apă acum două mii de ani, și mâna mea a luat apă și a turnat peste El, iar Duhul Sfânt S-a arătat, și Tatăl a rostit cuvânt, mărturisindu-L Fiu al Său pe Cel botezat. El este Cel ce vine trimis de Tatăl să vă dea cunoștința mântuirii.

Adunați-vă gândul și cercetați-vă păcatele prin pocăință și pășiți apoi pe calea păcii, că a sosit Scriptura înnoirii lumii. Pregătiți-vă, dar, ca nu cumva să vă ajungă blestemul, de care vor avea parte cei ce nu se vor căi de păcatele lor.

Fiți ochi și urechi împotriva slujitorilor lui antichrist. Pe cei ce vin în numele Domnului nu-i primiți! Sunt lupi, nu-i primiți! Nu-i cunoașteți, și de aceea să nu-i primiți, să nu luați de la ei îndemn pentru voi, căci sunt ascunși sub hainele lor!

Priviți în sus, de unde Domnul veghează și vine râu de cuvânt la voi pe pământ! Nu priviți la cei ce vin de jos spre voi! Uniți-vă împotriva omului cu lucrare de satană, faceți-l să fugă de voi, dar primiți pe Hristos în voi, că omul satanei se teme de Domnul și de numele Lui mare!

Fiți cuminți, stați acasă la voi, fii români! Peste tot vă cheamă și vă fac cu mâna oamenii fără Dumnezeu! Nu mai este vremea să stați în lume și cu lumea. Stați cu Domnul, și diavolul va fugi de voi și de la voi, precum este scris.

Acesta este cuvântul meu în ziua mea de pomenire ca botezător al Tău, Doamne, Dumnezeul neamului creștinesc, o, și să veghem mereu peste neamul acesta, neamul Tău, Doamne, între cer și pământ.

Și slavă iubirii Tale de oameni, Doamne, slavă milei Tale, cu care vii la oameni pe pământ!

— Vin și iar vin, vin pe pământ la oameni ca să-i întâmpin și ca să Mă întâmpine, că avem de lucrat biruință asupra scaunului lui satana, fiara care stă gata să nimicească biserica lui Dumnezeu, dar gata sunt și Eu să torn potirul mâniei peste orice dușman al neamului lui Dumnezeu, neamul creștinesc, biserica lui Iisus Hristos, turma Domnului.

Este scris în Scripturi de cupa care se înclină acum, gata să se verse peste scaunul fiarei, care se luptă să-L biruie pe Hristos, și cupa se tot înclină spre vărsare.

Eu, Domnul, întăresc în credință și în înțelepciune și în duhul pocăinței pe cei care se aleg de partea lui Dumnezeu și potrivnici lui satana, și spun:

Nu luați îndemn străin! Nu luați de la om! Luați de la Dumnezeu pentru voi! Bucurați-vă când pierdeți totul pentru Dumnezeu, că totul va pieri, și va rămâne Domnul cu ai Săi, cu turma Sa, Păstorul și turma Lui!

Primiți ocrotirea Mea de Păstor! Stați sub toiagul cuvântului lui Dumnezeu! Feriți-vă de omul antichrist! Cunoașteți-i pașii și haina! El nu are trimiterea lui Dumnezeu. Nu-l primiți! Nu de la el, ci de la Mine vine ocrotirea, iar el este străinul cel mincinos și rău, omul minciunii.

Rămân cu voi. Rămâneți cu Mine, rămâneți cu Dumnezeu.

Pun pana jos și spun: Pace vouă! Rămâneți întru Mine, și Eu întru voi!

Pace celor ce se bizuie numai pe Dumnezeu pe pământ și numai pe El Îl primesc pentru ei! Amin, amin, amin.

20-01-2021

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Botezului Domnului



Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este așternutul picioarelor Mele. Aceasta este casa lui Dumnezeu, cerul și pământul, și pace vouă, cerule și pământule, pace vouă de la Cel ce v-a zidit prin cuvânt și sunteți! O, pace vouă în zi de praznic de Bobotează, că merge Duhul Sfânt cu botezul cuvântului, cu râul de cuvânt, și toți și toate să se înnoiască de la Duhul Sfânt suflare și să aducă slujire și slăvire lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Amin.

Pace vouă, popoare și neamuri de pe tot pământul, că Dumnezeu grăiește în duh de Bobotează și coboară peste pământ și peste oameni duhul credinței, ca să aibă toți credință, și așa să întâmpine pe Cel ce vine, că vine Domnul, și bucurie mare vor avea în ei cei cu inima curată, că aceia Mă cunosc și Mă vor cunoaște în cuvântul acesta, prin curăția inimii Mă vor cunoaște, iar cei groși cu simțirea nu Mă pot cunoaște, că nu au cu ce, nu au decât de pe pământul fiilor oamenilor!

O, iată de ce am spus omului în rai să asculte de Dumnezeu și să nu ia din pomul cunoașterii! Cunoașterea îngâmfă și moare omul prin trufie, iar Eu nu l-am făcut pe om să moară, ci veșnic l-am făcut să fie.

A luat omul cunoașterea și apoi s-a priceput să moară. Iată ce face cunoașterea! Îl pierde din viață pe cel ce ispitește pe Dumnezeu, iar Eu am venit după om ca să-i repar veșnicia, pe care el și-o tot omoară știind! Numai Dumnezeu ar fi să-i dea omului să știe, iar omul ar fi să se facă mic, căci Domnul îi descoperă după voia Sa pe cele descoperite omului. Nimic fără Dumnezeu, așa ar fi să poată omul să creadă și să lucreze. Nu vreau să fie prost omul, dar nici nu vreau să se trufească prin cunoaștere și să moară apoi, că Eu n-am voit și nu voiesc așa peste om.

S-a trufit omul, a luat, și s-a trufit după ce a luat, și iată, așa este omul de șapte mii de ani, e trufaș, și Îl ține mic și tot mai mic pe Dumnezeu, pe Cel ce l-a zidit pe om. Omul nu poate să fie Dumnezeu, căci este trufaș, nu este umilit ca Dumnezeu și n-a ascultat pe Făcătorul său.

M-am făcut Fiul Omului acum două mii de ani. Ce, oare, ar fi fost să nu fi ascultat Eu de Tatăl după ce Tatăl M-a trimis să Mă întrupez și să port trup ca omul și să fiu Fiul Omului? Să fi trecut Eu, Fiul, să fi trecut peste Tatăl așa cum a trecut peste Dumnezeu omul cel zidit de Dumnezeu, o, ce, oare, s-ar fi întâmplat?

Curgeau mulțimi de oameni spre Iordan la botezul cu apă pentru credință, și la toți le spunea Ioan Botezătorul că vine după el Cel ce botează cu Duhul Sfânt și Își curăță aria în față ca să meargă. Așa fac Eu acum, în zi de praznic de Bobotează, că păstoresc cu cuvântul Duhului Sfânt și arăt calea spre pocăință la tot omul, ca să poată omul apoi să-L cunoască pe Dumnezeu în acest cuvânt botezător.

O, ferice vouă, celor ce aveți inima curată ca să pășiți spre pocăință prin îndemnul Duhului Sfânt, Care botează astăzi în lung și în lat pământul! Omul are multe defecte și are mereu și face mereu greșeli pe pământ, iar dacă nu are parte de îndreptare nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu, nu poate dacă rămâne cu păcatul, care îi ia omului frica de Dumnezeu din el. Biserica lui Dumnezeu este casa în care omul se zidește pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și în cer apoi. Fără cineva care să te vegheze mereu sau cât mai mereu, nimeni nu poate să fie al lui Hristos dacă nu te faci ucenic supus așa cum Eu am fost.

O, cum să te pot deprinde cu viață de fiu al lui Dumnezeu? O, omule, fă-te mic sub mâna celui mai mic, căci sub o mână mai tare îți este mai firesc să faci aplecarea cea creștinească, umilința inimii față de Dumnezeu, față de oameni și față de toată facerea lui Dumnezeu.

În duh de Bobotează strig omul spre pocăință așa cum striga Ioan Botezătorul și îi spun omului că este sub păcat și îi spun să-și cunoască neputința ca să se aplece și să-l izbăvesc, căci după ce omul a luat cunoaștere I-a întors spatele lui Dumnezeu și s-a ascuns, și stă de atunci tot mai ascuns și se ascunde de Dumnezeu omul, și se ascunde om de om, ca semn că se știe vinovat prin cunoaștere, vinovat față de Dumnezeu, de Cel de Care n-a ascultat, căci omul s-a voit deasupra lui Dumnezeu, deasupra norilor, unde zice el că s-a suit și și-a pus tronul, și de unde se uită peste pământ și peste cer și vede, și se uită cu trufie mare, iar trufia îl ține căzut, nu înălțat, și omul se teme de Dumnezeu și se ascunde de Dumnezeu ca și la început.

Am venit și vin din cer de mila omului, ca să-l miluiesc, ca să-l ocrotesc de răul cel mare, pe care singur și l-a zidit, căci a zidit fără Dumnezeu și este fur și se teme ca furul, și ar vrea să nu mai fie Dumnezeu, ci numai omul să fie ar vrea. Dar iată, omul nu știe să facă binele pentru sine și pentru om, o, și se va umili omul înaintea lui Dumnezeu și își va vedea căderea și își va cere iertare acum, la sfârșit, și tot omul vede la sfârșit răul pe care l-a lucrat, mintea care l-a despărțit de Dumnezeu, că vine frica de Dumnezeu când omul nu mai poate el.

Când omul nu are lucrul său cu Dumnezeu îi aduce duhul rău pofta de sine, te poftești pe tine însuți, omule, dar duhul rău îți ia din ale tale de partea lui, o, și rău îți este când pierzi ce este al tău și de partea ta, dacă tu nu gândești cu mintea ta că Dumnezeu te poate îndurera când tu Îl îndurerezi, când te răcești de El pic cu pic, că așa crezi tu să faci cu El și cu ai Săi, cu care-Și poartă crucea, și iată, îți trebuie pe Dumnezeu în mintea ta, că tu ești neputincios dacă nu-ți place cu Dumnezeu ca să fii de partea Lui, ca să fie El puterea ta, iar tu să fii locașul Lui, odihna Lui să fii.

O, câtă durere pe Mine și pe cei din cer! Vreme după vreme setea de cunoaștere s-a înmulțit, și s-a sfârșit căutarea după Dumnezeu a omului. Îi trebuie omului ochelari de soare ca să se uite în soare, și dragostea de Dumnezeu s-a răcit în oameni. O, și tot ochelari îi trebuie omului ca să se uite și spre Dumnezeu, că a slăbit de tot vederea spre Dumnezeu a omului și nu mai vede pe nicăieri pe Dumnezeu și vede numai oameni peste tot și atât.

O, omule, să nu spui, să nu mai spui că pământul se învârte dacă Eu n-am spus așa! O, Eu nu l-am făcut învârtindu-se, și l-am întocmit pe temeliile lui și am pus în slujba lui pe cele făcute să-i slujească văzut, dar și nevăzutele sunt între cele slujitoare pământului, căci sunt stihiile care nu sunt spre vedere, ci doar lucrarea lor se vede, și toate prin îngeri lucrează.

O, cum să fac să te întorc la părerea de rău că L-ai pierdut pe Dumnezeu, omule? Cum să Mă port cu tine să te întorc cu iubirea ta spre iubirea Mea de tine? O, dă-Mi inima ta, dă-Mi mâna să te ridic! Vreau să fiu în inima ta, că-ți trebuie mângâiere, omule pierdut de Dumnezeu. Sunt cu mila după tine, căci căderea ta e mare și n-ai ochi pentru ea ca s-o vezi, și ca să crezi că ești departe de binele tău, de pacea ta.

O, e zi de Bobotează, omule despărțit de Mine. Vino întru întâmpinarea Mea și vei afla viața și lumina și calea! Nu uita că pentru păcatul tău am luat pe umeri crucea răstignirii Mele și că apoi am înviat ca să-ți dăruiesc mângâierea și izbăvirea din plata păcatului. O, nu uita de Dumnezeu, omule! Lasă-Mă să-ți vindec trufia și să vezi apoi pe Făcătorul tău, pe Cel Care te-a iubit pe cruce, omule!

Acum, pace vouă, fii ai cetății cuvântului Meu de pe vatra neamului român! Cu voi Îmi scriu pe pământ cuvântul venirii Mele ca să păstoresc cu el pe cei fără de păstor, și am grăit în ziua aceasta la cei ce s-au depărtat de Dumnezeu prin duhul trufiei, și sunt tot o durere de mila lor.

O, fiilor, în duh de Bobotează Îmi este cuvântul în ziua aceasta sfântă. Acum, purtați în glas numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și cu acest nume rostiți peste apa cea pentru sfințire rânduiala cea sfântă pentru prefacerea ei. Putere de biruință mare și har peste ea, așa să fie ea, iar voi puneți pe cale picăturile ei ca să fiți biruitori, că punem peste ea pe Duhul Sfânt, fiilor, pe Mângâietorul Cel de la Tatăl. Împărțiți apoi peste poporul cuvântului Meu, să ajungă și să-i ajute puterea apei sfințite, căci cerul lucrează pe pământ mai mult ca oricând în vremea aceasta a Mea cu voi, vreme cerească pe pământ, fiilor, o, că voiesc să cadă turnul Babel și să strige îngerii din cer spunând: «A căzut!», și să nu mai fie înșelate neamurile de pe pământ, și să pot să le păstoresc apoi și să le dau apa vie, și apoi credință și iertare, și iubire de Dumnezeu în oameni să pun, căci întunericul merge înapoi fiindcă Eu merg înainte și merg, și se vor întoarce la Dumnezeu cei fără de cale și vor vedea calea și vor zice: Să mergem pe ea!

O, popor român, e praznic de Bobotează în cer și pe pământ cu cei credincioși lui Dumnezeu, dar tu nu mai știi să citești cartea de istorie a ta, fiindcă nu acum era la români praznicul Bobotezei, ci era la locul și vremea lui în calendar, iar azi tu te îndeletnicești cu ale tale și nu cinstești praznicul Domnului Dumnezeului tău. Voi trimite solii Mei ca să stropească cu apa care se sfințește azi aici, și să aducă ea în taină ocrotirea peste țară, că mare Îmi este grija de țara Mea de azi, că M-am aciuat în ea cu cuvântul venirii Mele ca să înnoiesc cu el tot și toate, și să asculte de cuvântul Meu tot și toate, precum este scris.

Te-aș îmbrăca în sfințenie, țara Mea de azi, o, că dor Îmi este de tine frumoasă să fii! Ți-aș dărui credință în cuvântul gurii Mele, în râul Meu de cuvânt revărsat de deasupra ta peste pământ, dar tu ai pândași trufași care stau la pândă să nu te lase să te ridici și să iei de la Dumnezeu pentru tine. Eu însă sunt Păstor milos și te mângâi în taină până la arătarea zilei celei mari a slavei Mele, o, și grea Mi se face răbdarea, că mare Îmi este mila!

Am strigat pe preoții de la altare să te îngrijească, să te întărească pe cale, să-ți mărturisească adevărul cel pentru credință, dar ei stau cu spatele la Dumnezeu, ca și mai-marii de pe scaunele de sus, țara Mea. O, ce drag și ce mângâiere aș avea dacă te-aș zări că Mă strigi să-ți vin în ajutor! Toate se împlinesc când vrea omul, când Îl cere pe Domnul să vină să lucreze El.

Mi-e tare dor să aibă părtășie cu Mine omul și să nu mai aibă vreme de păcat, de acest diavol vrăjmaș al omului. O, țara Mea, vine ziua când te voi înveșmânta în toată frumusețea ta cea de sus, și dor Îmi este în tine de ziua ta de slavă, de botezul tău cu Duhul Sfânt Mângâietorul. O, apleacă-te, neam român, spre dragostea Mea!

Tu, popor al cuvântului Meu, ajută-Mi răbdarea și ajută-Mi biruința! Cheamă-Mă să fac credință în țara română, țara Mea și a ta! În duh de Bobotează să se rostească din mijlocul tău binecuvântarea și puterea peste apa care va lucra sfințire și curățire și pază ori pe unde se va stropi cu ea, iar diavolii să plângă văitându-se în fața puterii apei purtătoare de biruință cu Dumnezeu și cu credincioșii Lui asupra lui satana!

Mă pregătesc să Mă așez în carte cu botezătorul Ioan și să grăim în duh de Bobotează și să mângâiem și să ne mângâiem. Suntem deasupra cu slava sărbătorii. Îngerii lucrători sunt tot o mișcare, căci Duhul Sfânt lucrează peste apa pusă înainte spre binecuvântare acum.

Se binecuvintează și se sfințește apa aceasta pusă înainte spre sfințire, cu puterea, cu lucrarea și cu venirea Sfântului Duh, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh! Și sunt aici dimpreună cu voi cuvântând peste apă, și cerul și pământul își dau îmbrățișarea pentru lucrarea cea sfințitoare, și Eu sunt cu poporul cuvântului Meu înaintea Tatălui lucrând și împărțind peste pământ.

Îți grăiesc cu mângâiere, popor al cuvântului Meu din toate colțurile țării. Nu te mâhni că nu ești cu trupul aici, la izvor, căci Eu, Domnul, lucrez odată cu potrivnicul Meu și pun omul la depărtare de păcat și de dor de fărădelegi, și am bucurie mare când oricând se mai poate, se mai taie din multul păcat de pe pământ.

Bucurați-vă, fiilor! Eu sunt în tot ceea ce se ivește peste pământ și-Mi fac lucrarea împotriva potrivnicului Meu, satana, și spun apăsat: Ia mâna de peste țara întoarcerii Mele de la Tatăl, ia mâna, satană, ia-ți planul tău ascuns, cu care te dai de gol fără să știi ce faci, și dă-te în lături! Crucea răstignirii și învierii Mele te-a biruit și te-a judecat atunci. Acum, cuvântul venirii Mele pentru nașterea din nou a lumii te vestește că ești și vei fi biruit de puterea cuvântului, că iată-Mă cu sfinții venind și cuvântând și făcându-Mi cărare să vin, și tu dă-te în lături, că așa este scris! Amin.

Iar vouă, celor ce Îmi faceți cale să vin cu graiul Meu peste pământ, vă dau din cer, vă dau mereu din cer, pe Mine Însumi Mă dau vouă în fiecare zi ca să fiți ai Mei, fiilor.

Și să audă potrivnicul satana, și slujitorii lui toți să audă că voi sunteți ai Mei și că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Păstorul vostru sunt, Păstorul oilor Mele, al celor ce aud glasul Meu de Păstor, o, fiilor.

Amin, amin, amin.

19-01-2021

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Tăierii împrejur cea după trup a Domnului și Sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare



În zi de praznic sfânt în cer și pe pământ Mă așez între voi ca păstorul între oi și așezăm masă de cuvânt și ne împărțim cu el peste pământ până la margini, precum este scris să meargă vestirea Mea peste tot, fiilor, iar voi să-Mi stați de sprijin și să-L bucurăm pe Tatăl, să ne bucurăm că lucrăm, că iată, se apropie praznicul Bobotezei și avem de împărțit apă sfințită la Bobotează, și să vină soli și să ia să împartă la ceilalți din cetăți și să aibă toți apă ocrotitoare pe cale de duhul cel străin de Dumnezeu, și iată, ne pregătim, fiilor, să așezăm sfințirea apei și trimiterea ei în cetăți, căci vremea cea făcută de om așa este acum, iar voi aveți pe Domnul, Care vă poartă de grijă, măi fiilor.

Pace vouă și zi de praznic sfânt, pace, fiilor! Binecuvântată să fie pregătirea praznicului Bobotezei! Apoi câte un sol din fiecare colț de țară pe unde sunt cei ce iubesc cuvântul Meu și locul Meu cu voi, va fi să ia și să ducă la cei ce așteaptă apă, și le voi trimite lor și hrană de cuvânt, căci sunt Păstorul, fiilor.

Acum aduc în amintire supunerea Mea încă din vremea zilelor prunciei, că M-au luat părinții Mei și M-au dus spre tăierea împrejur, după legea iudeilor, și ca să primesc numele cel pus de îngeri, numele Iisus, căci legea spune: «Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului». Atunci bătrânul Simeon M-a luat în brațe și M-a binecuvântat și a spus că voi fi lumina care luminează neamurile, dar și că sunt rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora din Israel, un semn care va stârni împotriviri.

Eram Fiul Tatălui ceresc, dar eram și Fiul Omului, și aveam să împlinesc ca un om rânduiala cea pentru om, iar supunerea Mea și a celor ce M-au crescut a fost deplină.

Și am, fiilor, cu Mine în sărbătoarea cea de azi pe marele Vasile, ierarh mare cu duhul și cu fapta în vremea lui de pe pământ, o, și nu mai este în vremea aceasta slujitor de altar al credinței unul ca și el, că acesta a vegheat fără răgaz și fără teamă de dușmani lucrarea bisericii lui Hristos și adevărul cel unul din ea, și a rămas acest sfânt cu nume mare peste cei de după el, dar și pildă de urmat pentru cei care păstrează din răsputeri nevătămată învățătura bisericii, căci două mii de ani au fost o vreme de luptă grea pentru păzirea în sfințenie a tainei bisericii Mele și am avut grijă mare prin cei sfinți pe pământ pentru această taină sfântă prin lucrarea bisericii Mele din neam în neam până azi, căci războiul lui satana a fost mare mereu, și a fost fără de astâmpăr ca și azi.

Și avem azi în amintire datinile creștinești, datini sfinte și cu mare taină pentru ele, măi fiilor, căci în ziua aceasta, ziua întâi a lunii întâi din an, după nașterea Mea pe pământ, strămoșii creștini ai acestui neam de azi mergeau cu urări și cu binecuvântări din casă în casă și sărbătoreau unirea plugarilor, munca pentru pâine și pentru pregătirea pâinii. O, și cum aceasta? Iată, se strângeau cete de copii, cete de tineri, de bătrâni, și luau plugușorul și plecau ca la arat pe la case și vesteau urări și se alungau cu ele duhurile rele, iar casa care nu primea pe cei purtători de urări nu era tot atât de păzită de relele de peste an.

Se mergea la miezul nopții când se deschid cerurile și se rosteau urări binefăcătoare și se spunea: Primiți cu plugușorul? A doua zi iarăși, cete-cete dis-de-dimineață și se mergea pe la case cu semănatul cu bob de grâu și se umpleau casele de boabe de semănat, purtate în trăistuțe pe cale.

O, era frumos, era sfânt acest obicei creștinesc, și amintea el de nașterea unui popor, de alegerea unui loc curat de arat și semănat, după cum sunt cuvintele plugușorului, pline de tâlc, căci propovăduirea cea pentru Dumnezeu e ca și plugușorul care lucrează pământul pentru semănat, o, și mergeau creștinii cu fluieraș, cu tobă, cu clopoței, cu tălăngi, cu instrumentul cel care scoate sunete ca mugetul boilor, și totul era minunat, și a rămas până azi din aceste obiceiuri sfinte, iar în biserici se rosteau molitvele sfântului Vasile, și care certau pe duhul rău și ocroteau pe creștini de uneltirile diavolești, o, și erau oamenii cu Dumnezeu pe pământ, și Dumnezeu era cu oamenii mai mult, mai mult, și Își semăna cuvântul peste ei, și erau oamenii mai cuminți, mai buni, mai sfinți, mai cu dor de cer.

După ce treceau sărbătorile și urările începeau creștinii munca pentru pâine și era pe acest meleag țara pâinii, țara tainelor lui Dumnezeu, și iată și acum, la sfârșit de timp, este țara pâinii aici, că este cuvântul Meu în ea spre hrană, căci Eu sunt Pâinea Care Se coboară din cer spre hrana bisericii Mele, precum este scris.

Eram în mijlocul unui norod din cetăți diferite și le-am spus pilda semănătorului și că o parte din sămânță a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele sau mâncată de păsări, iar alta a căzut pe stâncă și, răsărind, s-a uscat de lipsa umezelii, și alta a căzut în spini și spinii au înăbușit-o, dar o altă parte din ea a căzut pe pământ bun și a crescut rod însutit. O, este vorba de cuvântul lui Dumnezeu această sămânță, dar diavolul stă la pândă lângă cei ce aud și le ia cuvântul ca nu cumva, crezându-l, să fie mântuiți. Sămânța de pe stâncă nu prinde rădăcini, și cei ce o primesc cu bucurie cad apoi în ispite. Sămânța căzută între spini nu prinde rădăcină din pricina grijilor și avuțiilor și a plăcerilor vieții și nu ajunge ea la coacere. Dar sămânța căzută pe pământ bun e cea căzută în omul cu inima curată și rodește în răbdare, și celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce i se pare că are, precum este scris despre pilda semănătorului.

Și iată taină mare, că a fost ales pentru semănat pământul cel de azi al neamului român și a făcut rod, și este scris în istoria acestui neam urarea plugușorului, care arată prin cuvinte că a fost semănată sămânța lui Dumnezeu în pământ bun.

Și a fost în vremea zidirii bisericii Mele un împărat ivit de departe, din sămânța acestui neam trăgându-se el, o, și a fost el de Dumnezeu rânduit să vină să aleagă acest meleag ca să vin Eu, Domnul, cu semănatul și cu semănători să semănăm sămânță ca să iasă grâu bun, popor creștin să fie acest neam. Se spune în povestea plugușorului rostit pe la case că acest împărat și-a luat calul și s-a ridicat în scări și s-a uitat peste pământ ca să aleagă loc curat de arat și semănat, o, și acest loc a fost pe acest pământ, al strămoșilor pe atunci, și Dumnezeu a semănat sămânța Sa prin cei ce au venit cu împăratul, și au lăsat aceștia vestea împărăției cerurilor și a împăratului ei Iisus Hristos, o, și s-a născut atunci această țară, odată cu Mine s-a născut, și s-a numit de către Tatăl a Mea, țara Mea, și este ea creștină de două mii de ani, și nu s-a uscat sămânța Mea în ea, căci locul a fost bun de semănat, o, și rosteau străbunii povestea plugușorului acestui neam, și nu erau spuse în zadar aceste taine și toate erau sub grija lui Dumnezeu și se rosteau peste acest pământ și se rostesc până azi.

Am spus mai deunăzi popoarelor pământului și așa le-am spus: Nu vă întrebați de ce aici, căci Eu vă voi grăi despre această taină mare și vă veți mângâia, că e vreme de lumină mare, că vine lumina.

Ieșit-a Semănătorul să-Și semene sămânța Sa și a căzut ea aici, în pământ bun, iar acum depănăm amintirile sfinte, pe care vrăjmașul antichrist tot dă să le șteargă și să fie uitate, dar nu, nu-i dau voie să umble la tainele Mele, căci dacă a lucrat prin oamenii lui să oprească în biserica neamului român citirea molitvelor de certare a diavolului ca să se depărteze de pe acest pământ din casele creștinilor români lucrul satanei, potrivnicul lui Dumnezeu și al sfinților lui Dumnezeu, acum rostesc sfinții din cer certarea asupra diavolului, iar sfântul ierarh Vasile în ceată mare lucrează și depărtează pe satana de peste tot locul acestui meleag sfânt, iar în mijlocul poporului cuvântului Meu se rostește odată cu sfântul Vasile depărtarea diavolului de pe pământul român și de peste tot neamul creștinesc de pe tot pământul, și iată:

Să te certe pe tine, diavole, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dimpreună cu toți sfinții lui Dumnezeu și cu poporul cuvântului! Trage-te în lături cât mai departe de cei botezați creștinește! Iar țara aceasta, să știi cu toți slujitorii tăi diavolești, că ea este țara Domnului Iisus Hristos, născut în ieslea oilor acum două mii de ani, odată cu nașterea acestui popor, de două mii de ani încreștinat după datina cea lăsată peste primii creștini, căci neamul creștinesc este neamul lui Dumnezeu pe pământ, iar alte popoare peste care s-a semănat sămânța Mea n-au păstrat-o, n-au avut pământ bun, prielnic până la sfârșit, dar a rodit aici sămânța, a rodit înmiit, și este țara pâinii acest meleag, este și azi și are pâine din cer, pe Mine cuvânt pe pământ.

Arhiereul Vasile strigă la slujitorii bisericii, îi strigă să se ridice la lucrul cel sfânt dacă s-au dorit slujitori pentru Dumnezeu, și le spune el lor așa:

— Voi, slujitori la altare, puneți mâna pe plug și arați și semănați ca să iasă grâul și să crească bogat în spic! O, nu vă temeți de stăpânii lumii, ci temeți-vă de Dumnezeu și luați înțelepciune de sus, nu de pe pământ, căci temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii sfinte! Temeți-vă de Dumnezeu și fiți înțelepți de sus, căci știința cea de la oameni luată și împărțită peste tot spre pierzarea multora, nu este ea înțelepciune, ci este iscodirea facerii lui Dumnezeu, o, și nu este voie să ispitească omul pe Dumnezeu, căci diavolul îi aduce omului doar închipuiri, nu adevărul cel sfânt, o, că nu pământul a fost zidit pentru soare, ci soarele a fost zidit pentru pământ în ziua a patra de la facerea cerului și a pământului, iar ce este în afară de aceasta este iscodirea tainelor facerii lui Dumnezeu și este păcat.

Iar voi puneți mâna pe plug și uitați-vă la cer, și așa să lucrați ca să ocrotiți turma Domnului, că eu numai pentru ocrotirea bisericii am trăit și am luptat și am tăiat minciuna și eresurile, că mă durea de turmă și o păzeam de lupii cei înțelegători, și care înțelegeau doar ca ei. Iar voi fiți forța și sarea pământului și dați în lături lucrarea rea, care se apropie de biserică și de tainele ei sfinte, iar Domnul Dumnezeul nostru vă va răsplăti vouă la arătare.

— O, slujitorule vrednic de slujire la altar, mare ți-a fost râvna pentru adevăr, pentru biserică așa cum a fost ea așezată la început prin apostoli și prin sfinții ei! Nu se umblă la lucrarea lui Dumnezeu, nu se umblă omenește, ci doar trebuie urmată ea cu pază mare.

Voi, slujitori de azi peste biserica neamului român, o, ați greșit neamului român, că n-ați voit să Mă ascultați să nu mergeți spre amestecătură de turme, și ați clătinat poporul cel credincios și cunoscător pentru taina și mersul bisericii.

Iată, știința omenească dă să umble la taina lui Dumnezeu, dar nu se poate aceasta, și s-a greșit mult acum o sută de ani că s-a mutat din calendar locul și timpul sărbătorilor sfinților. Vegheați dar, și nu mai îngăduiți stricăciunea să lovească în cele așezate de sfinți. Soarele a fost făcut de Dumnezeu pentru pământ și are legea lui și răsare și apune şi iarăşi răsare, iar arhiereul Vasile are învăţătură desluşită pentru cei de după el, ca nu cumva să rătăcească aceştia prin ştiinţa omenească şi rătăcitoare, şi iată câtă necunoştinţă este în cei ce ispitesc tainele facerii, puse sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu a oamenilor ispititori!

Puneți mâna pe plug și arați și semănați ca și cei de la început, ca nu cumva să dați să clătinați temelia cea dintâi și să cădeți voi de pe ea, iar ascultarea de sfinți și de părinți vă va dovedi pe voi că aveți iubire de Dumnezeu și de oameni, dar altfel nu.

O, nu ispitiți pe Dumnezeu voi, oameni! Lăsați turnul Babel să se dărâme și să se strivească, dar nu vă luați după cei care dau să-l zidească iar, și care-și scriu osânda.

E vremea să-și vină în fire toți, toți, că vine lumina și va fi lumină, și nimeni nu va mai avea unde să se pitească de ea, căci ea învederează totul și alungă întunericul cu puterea ei.

E o altă vreme acum. S-a scris până acum despre cuvântul lui Dumnezeu, de două mii de ani s-a tot scris, iar acum Eu Însumi grăiesc, și se scrie, căci pe pământ nu mai este nimeni lăsat să spună că Eu sunt acest cuvânt, că Eu grăiesc, că vin și lucrez Eu Însumi, o, și toți sunt sfătuiți să dea din gură în dreapta și în stânga împotriva adevărului din acest cuvânt.

Omul trebuie să creadă în înviere, o, și are mult de lucrat pentru aceasta cu Mine, cu Cel înviat dintre morți. Cei care au înviat înaintea Mea au avut pe cineva care a lucrat întru Mine pentru învierea lor. Cu Mine însă n-a fost tot așa. Eu Însumi M-am sculat din mormântul în care am fost pus cu pecete peste el, ca să-i dau omului credința în înviere, iar când va fi învierea cea de obște a celor adormiți, să aibă omul parte de înviere, să aibă prin credința pe care a avut-o pe pământ, așteptând cu nădejde, precum este scris.

O, și să se audă cuvântul Meu până la margini și să creadă toți în el! Amin.

În sfârșit, iar și iar pun binecuvântare pentru gătirea praznicului Bobotezei și dau să-i rog pe cei ce vor lua apă sfințită, să-i rog să ia în vase vrednice de ținut aghiasmă în ele, o, măcar aghiasmă, dacă altfel nu se vrea mai mult. Fiecare creștin să-și facă rost de vas plăcut lui Dumnezeu și să-l aibă pregătit să i se toarne în el aghiasmă, și dacă poate, să depărteze pe cât poate vasele necurate prin aluatul din care sunt făcute. O, că Mă doare când văd atâta necinste peste cele făcute de om, și care intră în om, dar se bucură satana când pe Mine Mă doare lucrătura lui cea rea.

Aduc și Eu, Domnul, aduc urare de început de an, căci anul se numără și după nașterea Mea pe pământ, și e acum ziua întâi a lunii întâi după nașterea Mea, și de atunci este vremea Mea pe pământ, numărul anilor de la Hristos numărați.

Aduc urare sfântă și spun: Pace și sănătate, iertare și iubire, credință și putere sfântă să ai, popor al cuvântului Meu!

Pace dulce și sfântă! Țara pâinii să fii, popor român, iar țarina ta să poarte pe Domnul pe ea cu împărăția Sa!

O, pace vouă! Pacea Mea peste acest meleag și peste neamul de pe el, și neam creștin să rămână acest neam pe vecii!

Sfârșesc acum cuvântul Meu cel de azi și îl semnez cu numele Meu:

Iisus Hristos.

Amin, amin, amin.

14-01-2021