Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Rusalii, a tuturor sfinților



E zi de mângâiere între sfinți, iar Eu, Domnul, cobor cu ea și intru în carte cuvânt mângâietor, așa cum Duhul Meu lucrează, că numai mângâiere aduce și alin în cer și pe pământ taina mângâierii, o, numai ea, iar taina ei nu o poate purta în firea sa cel care nu este născut de sus, din Mine, și e departe de om lucrarea și puterea mângâierii, și n-o cunoaște omul, iar Eu vin pe pământ cuvânt și Mă revărs cu taina aceasta, care are în lucrarea ei duh dătător de viață, și crește sub căldura ei firea toată, și odrăslește tot sub dragostea ei, și se arată cerul cel nou și pământul cel nou de sub taina mângâierii, căci Eu sunt Mângâierea, iar Tatăl Meu este Lucrătorul.

O, pace vouă, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt! Și iarăși, pace vouă, celor ce ați dorit să vă adunați sub cuvântul Meu aici, sub cort, în zi de sărbătoare pentru sfinți, căci au ei toți laolaltă duminica de pomenire cu sărbătoare pentru ei, o, și mai ales în vremea de apoi au ei în mijlocul lor pe trâmbița Mea Verginica, cea născută pe pământ în duminica prăznuirii tuturor sfinților, care s-a potrivit în calendarul creștinesc în anul nașterii ei între oameni, și era atunci anul dărâmării de la locul lor așezate de sfinții părinți a sărbătorilor sfinte și date mai înainte în timp, după mintea cea pământească a celor ce au schimbat pe cele așezate de sfinți, căci îndrăzneala cea potrivnică a celor fără Dumnezeu a fost și este mare, și aduce suferință în cer și pe pământ, și aduce neorânduială. O, nu se poate lua soarele de pe cer să facă omul ce vrea cu el și unde ar vrea el să-l pună să stea, și nici cele așezate de sfinți nu-și pot schimba locul și timpul numai că vrea așa omul trufaș, iar Eu, Domnul, vin și cârmuiesc din cer pe cei pe care-i pot călăuzi, vin și îndrept pe cele strâmbate de oameni îngâmfați, vin și sunt biruitor prin credința celor ce cred în lucrările Mele peste pământ și în venirea Mea cuvânt în mijlocul oamenilor, căci am ridicat la lucru cu Mine pe trâmbița Mea, pe Verginica Mea în vremea trupului ei pe pământ, și am mers cu ea pe cale și i-am dat cunoștință de Mine și credință i-am dat și îngrijire i-am dat, și am făcut din ea un vas frumos și scump pentru Mine și pentru sfinți, un instrument de cântat de dor, de dorul Meu după om, că numai dureri și suspin am de la om adunate, dar Mi-am făcut cale cu Verginica Mea ca să pot grăi omului cuvântul Meu prin glasul ei și să-i aduc la ureche durerea dorului Meu, căci omul este durerea Mea, și nu este el mângâierea Mea, așa cum Eu am dorit să-Mi fie el din ziua când l-am zidit cu mâna Mea din pământ și am suflat peste el duh de viață și l-am făcut ființă vie, și i-am dat spre mângâiere toată facerea și toată mângâierea ei, căci pentru om le-am făcut pe toate cele văzute, așa cum pentru cei din cer și pentru sfinții care au câștigat cerul le-am făcut pe cele nevăzute de ochii cei trupești ai omului, o, și cât Îmi e de dor să grăiesc despre cele ce sunt taine între Mine și om ca să-L știe omul tot mai deslușit pe Domnul, pe Cel ce a făcut cerul și pământul și pe om și viața veacului ce va să fie, gata pregătite toate ca să le dau de mângâiere veșnică celor ce Mă cunosc, iar cei ce Mă cunosc sunt cei cunoscuți de Mine, sunt cei care sunt cu inima curată înaintea Mea și a celor din jurul lor toate, toate.

O, pace vouă, celor ce sunteți așezați la masă de sărbătoare și de mângâiere aici, la izvor, toți într-o adunare sfântă!

Se uită dintre sfinți trâmbița Mea, se coboară și se dă aproape și privește aici, și privește peste tot pe unde sunt creștini cu credință în ei pentru slava cuvântului Meu, cu care Mă port între cer și pământ ca să dau viață celor ce cred că Eu sunt acest cuvânt, cu care stau pe nori și Mi-l scutur și hrănesc cu el pe cei ce Mă au de viață a lor în vremea aceasta fără Dumnezeu peste oameni, căci oamenii au părăsit pe Dumnezeu și au ales altceva de făcut pe pământ.

O, arde pământul de nouă stânjeni în focul desfrânării din oameni și dintre oameni, căci desfrânarea este foc care arde în om, care arde omul pic cu pic. O, nu mai poate scăpa nici un trup de focul acesta, care pârjolește tot, și intră omul în foc, și intră focul în om, și totul arde și se face totul scrum, iar Eu am învățat mereu poporul cel credincios cuvântului Meu și le-am spus lor mereu, mereu: Fugiți, fiilor, fugiți dintre fiii oamenilor, și stați cu Mine și cu privirea în sus, spre cer, că în jos și în lături arde focul, arde pământul și omul, iar voi fiți cuminți în căsuțele voastre chiar dacă n-ați avea ce mânca, fiindcă pe pământ e prăpăd peste tot pe unde mișună oameni. Eu văd aceasta de sus, cu toți cei din cer văd, și vă spun și vouă ce văd. O, numai desfrâu văd prin toate locurile și colțurile și încăperile, prin toate câmpiile și munții și apele, și e tot un prăpăd peste tot. Are omul fereastra în buzunar și o deschide larg și se uită lung ca în vitrină trecătorul și intră și cumpără numai foc, numai desfrâu, și-și face din aceasta hrană pentru suflet și pentru trup, până ce se îmbolnăvește de tot cu trupul și cu sufletul și cade sub povară, o, și n-am cu cine să îngrijesc răniții din război, n-am. O, nu mai este nici un han, nici un adăpost de vreme rea, de vreme de noapte pentru drumețul căzut între primejdii. Nu mai este spital de bolnavi ca să fie dus la vindecare cel căzut și rănit de la păcat. O, nu mai am unde să-l duc pe cel căzut pe cale ca să fie îngrijit și ferit apoi de tâlhari, și să plătesc pentru el îngrijirea și învierea lui până la venirea Mea, când nu voi rămâne dator nimănui dintre cei care M-au sprijinit pe calea Mea cu omul în spate.

O, nu mai sunt povățuitori pentru om pe calea lui către acasă, către cer! A căzut omul încă de la început din casa și din ograda făcută de Dumnezeu pentru el, și nu se mai întoarce singur, săracul. E aur scump la Dumnezeu cel ce mai poate cu Domnul pe pământ cu viața sa, cu plăcerea și cu căutarea sa. Îl caută omul pe Domnul printre mormane de morți, dar în cer nu-L mai caută și nu-L mai așteaptă să vină.

O, nu mai sunt copii pe pământ, nu mai sunt! N-am pe cine să-i locuiesc întru împărăția Mea, și pe ea în om! Sunt numai păcătoși pe pământ peste tot, iar Eu am spus în urmă cu cincizeci-șaizeci de ani de vremea aceasta rea și ascunsă ca să nu i se vadă prăpădul care vine cu ea, și care aduce focul peste tot și îndeletnicirea omului cu păcatul cel viclean, care încântă omul. O, cu cine și pentru cine să mai zidesc Eu împărăția Mea pe pământ? Am spus că pruncii vor avea parte de ea, dar de unde să mai găsesc așa ceva în oameni și printre oameni? O, iată, așa este plânsul Meu și nemângâierea Mea, așa este Duhul Meu mereu, mereu.

O, măi popor adunat la izvor în ziua aceasta de mângâiere, o, fiilor, așa grăiam Eu cu Verginica, așa îi spuneam ei oful Meu, așa îi arătam ei ce este pe pământ peste neamul omenesc, ca s-o fac s-o prindă mila și să suspine și ea ca și Mine de mila celor de pe calea cea largă a pierzaniei, și am făcut din ea vas de aur, om purtător de Dumnezeu pe pământ între oameni și Mi-am cântat cu ea cântecul Meu de jale, lung de șapte mii de ani, cât dorul Meu cel după om.

O, ce zici tu, Verginica Mea, de această grăire a Mea în ziua aceasta, când tu ești sărbătorită aparte întru sărbătoarea sfinților Mei? Vreau să-ți aud cuvântul, Verginica Mea.

— O, Doamne, sfântă Îți este grăirea, ca și durerea Ta. Nimic mai sfânt ca și durerea nu este, Doamne. Fuge omul de sfințenie, fuge de durere, dar numai ea îl face sfânt pe om. Ea este foc ocrotitor de păcatele din om, dar până la ea omul se murdărește prea tare, se înnegrește prea mult și se îmbolnăvește prea greu, iar remușcarea îi este prea îndurerată apoi.

Erai purtat de mine pe vremea trupului meu. Le descopereai cugetele la cei care se apropiau să audă pe Domnul grăind cu omul, și le dezlegai taine, Doamne, ca să-i ajuți să priceapă și să creadă, și le dădeai putere și dor de Tine ca să meargă cu Tine apoi pe calea cea slăvită. O, mulți din ei apoi se scuturau de Tine, că le descopereai gândurile trupești, și răzvrătirile lor apoi, și cele rele ale lor și lăcomia și dorul de viață trupească și pământească, Doamne. Duhul Sfânt descoperea toate cele ascunse în om, și între om și om, și cât de măreț îi învățai ca să se trezească și să prețuiască ei venirea Ta la oameni pe pământ.

O, e vreme de învățătură mereu, mereu, Doamne. Fără învățătură nimeni nu rămâne viu, că vremea a fost și este numai cu minciună, văzută și nevăzută cu lucrarea ei. E vremea să facem întrebare peste creștini, Doamne, peste cei care cred venirea Ta și să le spunem lor așa:

O, fiilor, vă întreb, dar mai bine întreb în parte. O, creștine, ești tu destul de atent în toate clipele vieții tale ca nu cumva să învețe de la tine cineva ceva care este vătămător, care nu este sfânt, și din taina luminii? O, ai tu destulă grijă să nu ia cineva ceva de la tine spre căderea lui, spre alunecarea lui spre tine, sau spre neascultare de Dumnezeu, de legile sfinte, de cuvântul Lui de ieri și de azi? Sau ești tu fiu destoinic să se îndumnezeiască de la tine cel neîndumnezeit? O, iată câtă grijă trebuie să ai în toată vremea ziua și noaptea, ca nu cumva să mori, și apoi ca nu cumva să moară cineva prin tine, din pricina ta!

O, fiilor de la izvor, și voi, cei ce vă adunați în sărbători aici, în cetatea dată vouă de Domnul, o, păziți cetatea, dar nu de Dumnezeu și de Duhul Lui Cel cercetător când vine să vă cerceteze, măcar în sărbători când vă adunați. O, păziți cetatea, păziți-o de păcate și de căderile voastre, de satana păziți-o, de lucrări pe furiș, care nu sunt din Dumnezeu și pentru Dumnezeu. O, nu stați cu cuvântul vostru în fața Lui când vine Domnul să vă cerceteze, când sunteți cercetați de El sau de solii Lui. O, învățați să vă deschideți când sunteți cercetați și întrebați de lucrul vieții voastre. Vedeți, o, vedeți, fiilor, să nu vă pedepsească venirea voastră aici în sărbători, căci voi aveți datorie mare înaintea iubirii Domnului.

Fiilor, fiilor, vine Domnul să ridice ocara de peste mersul cuvântului Său în vremea acestei lucrări, și vine să vă descopere vouă câtă ocară a purtat peste el mersul Domnului prin mine, și prin urmașii mei apoi, prin voi, fiilor credincioși, căci Goliat, care a stat Domnului împotrivă de peste tot cu pânda lui, va fi străpuns de însăși sabia sa, de însăși lucrarea sa. Amin.

Eu, Doamne, sunt sărbătorită cu sfinții și între sfinți, și e duminica tuturor sfinților în sărbătoare pentru noi toți, cei din cer, și toți așteptăm vremea cea bună, cea cu sărbătoare veșnică, vremea Ta pe pământ, căci vremea omului este spre apus, precum este scris, și va veni cerul cel nou și pământul cel nou, o, va veni această bucurie, și toți sfinții se uită să vină ea, să vină Domnul, să vii să-Ți dezrobești mersul, Doamne, și să mergi biruitor pentru neamul român, și apoi pentru toate popoarele care se vor apleca înaintea Ta, că iată, venirea Ta și cuvântul Tău de mângâiere pentru cei ce vor crede și vor primi slava Ta pentru ei și peste ei ca s-o iubească ei, și să întâmpine apoi țara Ta de la sfârșit de timp, țara pe care ai ales-o ca să Te slăvești, Doamne, din ea pe pământ. Amin.

— O, Verginica Mea, fluierașul Meu dulce, Mi-am cântat cântecul Meu de jale prin graiul gurii tale în vremea ta pe pământ, iar acum grăiesc din slavă purtată pe nori și-Mi las glasul auzit aici, la izvor, de unde se împarte peste pământ cuvântul Meu și al sfinților Mei. Eu, Domnul, Eu Însumi Mă aplec înaintea ta, așa cum tu te-ai aplecat Mie de M-ai sprijinit să vin și să-Mi las pe pământ cuvântul și calea lui și mersul lui pe mai departe, ca să nu stau din lucru început cu tine, o, Verginica Mea.

Iar voi, fiilor așezați la masă de sărbătoare pentru sfinți, ridicați acum masa de praznic de Duh Sfânt și mergeți mai departe cu lucrul Meu cu voi, așa cum este împărțit de Mine, fiilor.

Și acum slobozim pe cei ce au stat aici, în grădină, pe cei din locul așteptării, care au poposit încă până acum aici din ziua de Rusalii, când au fost chemați la masa de pomenire pentru ei, și merg ei acum la locurile lor, unde au mângâierea Mea până la biruința Mea cea întreagă, fiilor.

Mergem și Noi, Eu și sfinții Mei, merge Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt la locul slavei Domnului, și merg și sfinții Lui, toate oștirile Lui, și ridicăm acum cortul până la o nouă sărbătoare aici, în grădină, aici, în cetatea cuvântului Meu.

Ne salutăm și Ne aplecăm spunând peste voi: pace vouă, fiilor!

O, dar nu e bună viața tihnită, măi fiilor. O, nu e bună, pentru că ea nu este plătită, și este ea fără de preț, ci este bună o viață trăită din plin și mereu cu toate durerile și bucuriile cele de după dureri, e bună cu toată neodihna cea din pricina lucrului mult și mereu, cu gustarea din fugă a bucății de pâine uneori, sau cu ostoirea din fugă a setei istovitoare de suflet când nu este apă, când n-ai timp să-ți tragi sufletul din pricina multor osteneli care-ți ies în cale să le duci, care te cer să te pună la încercare dacă vei vrea, sau dacă vei căuta să te abați de la lucrul care-ți iese în drum ca să nu-l lași nefăcut, dar în toate voi Mă aveți pe Mine, și cu voi trudesc Eu, fiilor, nu numai voi. Voi fără Mine n-ați fi ceea ce sunteți, și-Mi datorați mult, fiilor.

Așadar, acum și apoi, pace vouă lângă Mine mereu! Pace vouă!

Iarăși, pace vouă, fiilor trudiți și mângâiați de trudă cu slava cuvântului Meu, care se lasă peste voi plin de dor de voi, plin, plin de iubirea Mea, de mângâierea Mea vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

11-06-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt



O, am venit cu mângâierea, am venit cu praznic de Duh Sfânt aici, la izvorul Meu de cuvânt, și Ne așternem cu el în acest așternut, atât de frumos gătit pentru această zi.

Sunt cu oștirile cerești, cu cetele de sfinți sunt, și suntem așezați în mare frumusețe deasupra în văzduh. Sunt Domnul, Fiul Tatălui Savaot, înconjurat de cei din cer. Privim prelung, suntem uimiți. E tare frumos gătit așternutul aici!

O, pace vouă, celor de aici, și celor care ați călătorit și ați venit la praznic sfânt, pace vouă! Să ne păstrăm, fiilor, în duhul sărbătorii Duhului Sfânt, să fim sfioși, să fim cuminți cu cugetul și cu inima, că tot văzduhul e o minune acum aici. O, fiți frumoși! V-am învățat mereu aceasta, că iată cele de sus împreună aici cu cele de jos, și se minunează dintr-o parte într-alta, Noi, cei din cer, ne minunăm de cele ce sunt puse înainte aici, iar voi, de cele ce Eu, Domnul, spun că aveți deasupra în văzduh, oștiri cerești în straie de culori și de darurile Duhului Sfânt și de dragoste și de mângâiere, fiilor.

O, ce minuni dulci sunt pentru Noi toate câte cu trudă ați pregătit și ați grăit prin ele în limba cea dulce a Duhului Sfânt! O, ce frumos, ce mângâios, ce măreție Ne-ați pregătit ca să Ne faceți întâmpinarea, Nouă, celor din cer, și apoi celor ce au călătorit cu sufletul cald de dor și au venit la praznicul de azi aici! Vă ascultăm inimile și simțirile, vă privim cu nesaț, Ne mândrim că avem așa primire, așa căldură pentru Noi de la voi, și prin toate vă dovediți credința în venirea Mea cea de azi, fiilor, și puterea cuvântului Meu de peste voi.

O, pace vouă, fiilor! Ați trudit cu multă neodihnă pentru atâta bucurie ce Ne-ați pus înainte. Cei din cer sunt cu voi la masă pe pământ aici, și le-ați făcut primire minunată și multă mângâiere. O, iată de ce trebuie să fie bine îngrijită haina de nuntă a celor ce vin și se strâng la izvorul Meu de cuvânt în sărbători, că Mi-am pregătit pentru Mine grădinile Mele cu voi ca să pot veni la voi cu graiul Meu, și tot așa îi învăț pregătirea și pe cei care au dorul să vină la masă cu Mine și cu sfinții în sărbători.

O, fiilor de la izvor, mare mângâiere ați pregătit Nouă, celor din cer. Numai simboluri, numai taine, fiilor. O, minunați-vă și voi! V-am spus că voi fi cu voi aici tot timpul pregătirii. O, bucurați-vă de bucuria Noastră acum, iar Eu, Domnul, voi sta de vorbă cu poporul adunat la izvor, că Mi-e dor să-i dau povață sfântă și să Mă îngrijesc de viața lui, și pentru aceasta am așezat sărbători și coborârea Mea cuvânt la izvor ca să Mă împart lor.

O, Mi-ați vegheat intrarea, fiilor din porți. V-am găsit plăpânzi și osteniți de tot, dar datoria vă ajută să puteți, iar dragostea vă întărește. Voi privi cu dor și drag la seninul pe care l-ați pregătit ca să-l dăruiți privirilor celor sosiți la sărbătoare. O, câtă oștire deasupra aici și câtă mângâiere pe sfinți și pe îngeri, și, iarăși, câtă alinare și bucurie pe cei sosiți din locul așteptării și pomeniți aici! O, iată pentru ce trudiți voi atât de greu câteodată, și vă doboară osteneala prea multă, fiilor! N-aș grăi acum așa, dar dau să vă întăresc puterile trupului ostenit, că trebuie să Mă așezați în carte, și avem de stat înaintea oaspeților, măi fiilor. Primiți puteri, primiți, fiilor, că Eu vă dau! Amin.

Împart acum învățătură peste cei adunați la praznic, că asta Îmi este lucrarea. Privirea Mea e mereu peste voi și peste cei ce vin în sărbători aici, o, și este atâta nevoie de povețe noi și tari, ca nu cumva să-Mi pară rău apoi că nu M-am aplecat atât cât se cere, ca să ridic pe mulți mai sus, mai mult, mai adevărat, căci viața cu greșeli poate aduce întristări, iar Eu, Domnul, am milă mare de cei ce au credință în cuvântul venirii Mele de azi, chiar dacă nu dau ei să împlinească ceea ce Eu aduc spre învățare și spre împlinire apoi.

Ne așezăm acum. O iau cu deamănuntul iar și iar pentru cei ce știu de la Mine, și nu dau încă să împlinească povața Mea cea plină de grijă părintească. Le-am spus că se ține post așa și așa, și n-o iau acum de la început cu povața despre îmbrăcăminte, și despre umblare pe cale, și despre lume, și le-am spus că lumea este amară, nu este dulce, că este urâtă, nu frumoasă. Am spus umilință, pocăință, răbdare, curăție, și toate întru sfințenie, purtare aleasă și vorbire la fel.

O, am durere și îngrijorare pentru mulți dintre voi, și grăiesc vouă, fiilor adunați la izvor. E Duhul Sfânt Învățător vouă în ziua aceasta. O, deschideți-vă, și deschideți-Mi, fiilor! Vă grăiesc cu rugăminte. Taina locului de aici și lucrarea Mea toată în mijlocul cetății cuvântului Meu, o, e taină înaltă ceea ce Eu am aici, dar pe cât de înaltă este această taină, spre care ați venit și voi, o, e pe atât de grea căderea celui ce nu vrea până la sfârșit cu taina aceasta și cu învățătura ei și se clatină pe acest vârf de munte, pe care Eu stau și cuvintez și Mă împart, iar cel ce se clatină trebuie să aibă grijă să nu cadă. O, de aceea cuvântul Meu veghează, și se cere înțelepciune pentru împlinirea lui, și nu este cu neputință aceasta, numai să vrea așa omul cel cuprins în taina aceasta.

O, este, fiilor, la voi, este o lucrare lucrată de voi, și care vă trage prea mult spre ea, dacă ați ales-o pentru voi. Am privit în sărbători aici. V-am văzut pe mulți din voi fără de sfială pentru acest așternut, în care Eu, Domnul, poposesc cu sfinții Mei. Aș vrea, o, aș vrea să Mă primiți să vă spun ce vreau să vă spun acum. Mă sfiesc să vă spun, dar nici nu pot să nu vă arăt primejdia, pe care n-o gândiți a fi.

O, iată, fiilor, grăiesc cu voi pe limba cea de azi a lumii, că văd că toți, aproape toți v-ați făcut rost de un lucru primejdios minții și inimii omului, o jucărie cu care stau în buzunar și în mână toți oamenii de azi, de parcă altfel ei n-au mai trăit până acum, iar această bătaie de cap au luat-o în plăcere și în obicei de zi cu zi și cei ce știu de la Mine despre această primejdie, și toți, aproape toți se închină la această jucărie, în care-și prind urechile și ochii și inima și mintea și dorirea, și numai neastâmpăr le aduce, iar Eu am privit și am văzut cum vin destui în buzunar cu această jucărie aici la sărbători și o scot pe masă și se joacă cu ea de-a trufia, de-a îngâmfarea, de-a neumilința și nesfiala față de acest loc ales deosebit pentru Domnul, și față de taina Mea așezată aici, și trebuie să spun că ați ieșit pe câmp deschis prin această îndeletnicire și n-aveți armătură și n-aveți scut în luptă, fiilor, și n-ați făcut cu știre aceasta, iar duhul satanei v-a biruit pe mulți și v-a dat de la el ca să aveți, și ca să puteți ca el, și ca să vă smulgă apoi de la Dumnezeu pic cu pic. Eu însă vă spun că mai mare cursă nu este întinsă de satana pentru suflete acum ca și această jucărie, care se cheamă telefon, și este acest telefon folosit din plin și cheamă el spre satana pe toți, pe toți, iar satana îi atrage la dezbrăcarea de veghe, la libertatea de a simți tot ce este mai primejdios pentru sufletul din om, care înseamnă Dumnezeu în om, iar Eu, Domnul, văd toată marfa lui satana, tot ce scoate el la vânzare pentru cei neîncercați, și nu se poate să nu omoare el oameni cu grămada ca să fie ai lui, dacă și pe cei care mai citesc câte o rugăciune ca să se creadă ei cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu ei, o, și pe aceia îi atrage și îi înșeală cu această îndeletnicire pierzătoare de om. Vă veți spune vouă și unii altora că pentru căutat după cuvântul Meu ați ieșit pe câmp deschis și spre primejdie, dar iată ce vă spun: O, nu e bine să bagi mâna în buzunar și să asculți cuvântul Meu purtat în buzunar, ci e bine cu lucrare bisericească să se stea înaintea cuvântului Meu când el vine spre oameni. O, cum să prindă putere în voi cuvântul Meu când fiecare zice că și-l are în buzunar și nu se strânge frățește ca să audă pe Domnul? Vita care scapă în iarbă grasă se umflă și se îmbolnăvește, și tot așa pățiți și voi cu privitul prin telefon la toate relele satanicești, iar în loc să-l biruie creștinul pe satana, iată, Îl biruie pe Domnul înăuntrul lui.

O, a pus satana cheia în mâna omului și-și deschide omul singur și intră pe tărâmurile morții și învață lucrarea primejdioasă cu care se încântă, iar Eu, Domnul, am spus cu zeci de ani în urmă că vine vremea cea rea de tot, când nici un trup nu va scăpa de desfrânare, și se va uita pe fereastră, și ce va vedea omul, aceea va face.

Mă îngrijorez ca un Părinte și dau să-i învăț pe cei ce cred cuvântului Meu și să le spun lor că nu aveau nevoie de această înșelare ca să-și facă rost de ea, și care este cursă pentru suflet, și cu care caută peste tot ca să știe de om satana și oamenii lui, iar Eu aduc spre știință iar și iar să aibă grijă cei ce vor să fie fii ai lui Dumnezeu cu viața lor, căci viața din ei este atacată când ei nu știu să se ocrotească de fața lumii, care le sluțește viața și le face vină înaintea Mea, căci ca să fie omul sfânt, trebuie să vrea aceasta.

O, fiilor, toți ochii de sus vă privesc din văzduh, și toți aveți nevoie de povață de îndreptare, iar unii din voi aveți nevoie de multă îndreptare. Pe vremea când lucram cu trâmbița Mea Verginica, o luam și Mă purtam cu ea peste pământ ca să vadă ea tot ce Mă doare de la om, și o purtam prin case de desfrânare, prin fabrici de tutun și de băuturi și o umpleam de jalea Mea cea de la om, ca să-i fie milă de Mine și de om și să Mă ajute să vin pe pământ cuvânt ca să strig după om, ca să-l călăuzesc pe cale cu sfințenie și ca să-i spun cum să se ferească de păcat, sau cum să se vindece de el, și-Mi plângeam plânsul Meu, așa cum și azi Mi-l plâng, rugându-vă pe voi să vă păstrați nu numai credința, dar și viața cea curată de cele rele de peste oameni, o, fiilor. Și vă rog cu suspin să nu vă mai încântați să spuneți că vă e de folos ceea ce folosiți, dar nu numai că nu vă e de folos, ci vă și vatămă sufletul și inima și mersul cel credincios. O, veniți-vă în fire, vă rog aceasta Eu pe voi și luați-vă din mâna duhului rău, din calea lui. Fugiți de primejdiile pe care nu le cunoașteți cu lucrarea lor, și bucurați-vă în Duhul Sfânt, căci clipa în care ați găsit această cale cu învățătură pe ea, a fost clipa salvării voastre, dar prețuiți-o, fiilor, și nu dați s-o pierdeți, că aveți apoi de dat răspuns. Cu milă vă ies în cale, și vă spun ce este pe cale și cum să mergeți ca să nu fiți voi vătămați.

O, fiilor adunați la glasul Meu, nu poate sluji omul la doi stăpâni, iar voi să credeți aceasta ce vă spun. Mă umple jalea și mila de toată făptura, și vă spun vouă aici, că asta se vede din cer, și asta lucrează oamenii, propria lor pierzare. E bine să nu aleagă omul așa. El însă nu mai poate altfel.

Aș vrea să Mă sprijin cu voi, și să fiți voi dorul Meu cel împlinit, să fiți ca pruncii, ca să aveți în voi împărăția Mea, fiilor, și să strălucească ea înaintea oamenilor, și să le atragem atenția de la cele cu care ei se îndeletnicesc de pe piața cea mare a Sodomei ca să nu mai scape nici un trup de păcat.

Fiilor, fiilor, iubiți să fiți prunci, iubiți petrecerea cu cei din cer, cu sfinții cerului. O, iată ce minune este aici acum cu voi: Eu, Domnul, grăind în mijlocul vostru și căutând cu împărăția Mea în voi. Fie să ardeți de dor după așa clipe cerești pe pământ cu voi, ca nu cumva să le pierdeți puterea și iubirea cu care vi se dăruiesc vouă de sus, și care aduc cerul pe pământ la voi, ca să vă am ai Mei într-o lume de oameni care slujesc păcatului, hrănit în ei de duhul lui satana, căci el acum dă să înghită pe cei ce au ales pe Domnul și să-Mi frângă rodul, după care atâta am plâns și am așteptat.

Duhul Sfânt Mângâietorul vă învață pe voi și vă spune să rămâneți întru iubirea Mea, iubirea cea de sus, floare rară, care nu se veștejește, și nu vă veștejește pe voi, cei care o purtați.

O, e atât de dulce aici acum! Noi, cei din cer sosiți, suntem în uimire clipă de clipă. O, tot așa și voi să simțiți să fiți. O, unde ar fi să găsesc popas mai drag ca și la voi? Mi-e dor de toată România și stau cu dorul de ea aici cu voi, dar Mi-e dor de voi, și pentru ea Mi-e dor. Ea e țara venirii Mele acum, e casa în care trag și-Mi aștern cuvântul cărții Mele de azi. E pe mâini dușmane țara Mea de azi, și Eu plâng cu voi de dor de ea și de toți fiii ei români, și vă spun aceasta de atâta timp. O, strigați la Dumnezeu pentru ea, pentru țara Mea de azi strigați voi, cei ce iubiți pe Dumnezeu, și Domnul vă va auzi pe voi.

O, am aici cetate sfântă. Vă rog pe voi, fiilor, să Mă ascultați când veniți la izvor, și să păstrați cu iubire și cu veghe mare taina și sfințenia cetății Mele. Primiți-Mi plânsul, aduceți-Mi bucurii, fiți fiii cei iubitori, și multă grijă să aveți să fiți așa, iar încântarea pentru cele de afară să se stingă pic cu pic, și nimic să nu umbrească lumina Mea din voi, că vreau să fiți lumină pentru cei de pe pământ, fiilor.

O, dacă ați putea privi acum pe cei care au venit fără de număr, mulțime fără de margini, din locul așteptării sosiți, ați înțelege adânc ce este lucrarea Mea cu voi, și unde umblă ea, și câtă dezrobire dau să aduc cu ea celor ce au fost, celor ce sunt, și celor ce vor fi cât va ține timpul omului, ca apoi să fie Domnul, și cei răscumpărați de El.

O, v-aș hrăni mereu cu duhul cel de sus, ca să nu mai puteți altfel, ca să nu mai pierdeți nici o fărâmă de timp fără de Mine cu voi, și cu paza Mea de peste voi, fiilor. Am fost în ziua aceasta ca un om isteț, ca unul care a dat să vă prindă din părți de peste tot ca să nu mai dați să scăpați, și v-am spus ce Mă doare de la mulți din voi, fiilor. O, nu mai iubiți, nu mai căutați folos și timp irosit de la telefonul care vă fură spre el voința. Voi aveți pe Domnul, spre Care să căutați. Cine nu este trimis de Domnul și vegheat de sus când umblă pe această cale, pe care și Eu trimit spre lume cuvântul Meu, o, acela face de la el aceasta și cade în bătălie, dar Eu n-am spus să facă aceasta creștinii poporului Meu ca să umble și ei cu lumea aceasta pe calea ei. Dacă Eu, Domnul, nu v-am dat această îndeletnicire, iată, v-ați luat singuri, și vă faceți prea mult de lucru de la lumea cea urâtă, și spun aceasta fiindcă îl văd pe creștin cât este de neastâmpărat în mână cu această jucărie, care-l scoate pe drum ca să-l încânte, dar Eu nu pot să nu Mă îngrijorez, să nu Mă doară când văd câtă vătămare aduce celui neîmbrăcat gros pentru vremea cea rea de azi.

Fiilor, fiilor, cum sunteți aici acum, o, așa doresc să fiți și acasă la voi mereu, mereu, tot o iubire între Mine și voi. Mângâiere mare unii de la alții ne-am dat și ne dăm în ziua aceasta minunată. Frumusețea cea de sus am dat-o pe cea de aici, și am venit cu tot cerul aici, și mângâiere ne împărțim.

Privesc sfinții la voi plini de fiori și vă văd slăbiți de puteri, dar plini de voință sfântă pentru slava Duhului Sfânt. O, de ar fi cineva între voi să simtă toată starea celor din cer, și apoi toată zvârcolirea satanei față în față cu bucuria cea de aici a Mea cu voi!

Vă voi conduce pe cale cu îngeri, vă voi trimite carte dulce pentru sărbătoarea cea de azi, și tot ceea ce s-a lucrat în ziua aceasta.

O, veniți spre brațele Mele acum! E tot o îmbrățișare duhul cu care vă învălui și vă grăiesc. Vă umplu de pacea cea de sus. Pace vouă! Vă mângâi cu dor. Pace vouă! Vă dau să păstrați în voi împărăția Mea. O, pace vouă!

Și acum petrecerea celor din cer cu voi rămâne pe tot timpul sărbătorii de Duh Sfânt. Ne umplem de drag de voi privindu-vă dăruirea. O, va veni o zi de sărbătoare, fiilor, și ziua aceea va rămâne veșnică, și veșnic vom fi cu ea și cu dragostea ei.

Pace vouă! Luați în voi ceea ce vă dau. Pacea Mea o dau vouă, fiilor. Amin, amin, amin.

04-06-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Domnului



E zi de amintire sfântă, iar Eu, Domnul, cobor în grădină cuvânt și îl așez în cartea Mea cea de azi, cartea cuvântului Meu din vremea aceasta, că este scris în Scripturi să se împlinească această lucrare de cuvânt peste pământ.

Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt învăluit în cuvânt și curge cuvântul Meu peste pământ, că a venit vremea să vin cu sfinții sub numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și aud din morminte cei morți și tresaltă când văd ei că se apropie mângâierea lor, învierea lor, și vor mărturisi ei venirea Mea cuvânt pe pământ și vor auzi cei vii cu trupul mărturisirea lor și vor vedea această Scriptură împlinită și vor plânge cu șiroaie de lacrimi, ca unii care s-au jucat pe pământ de-a voia lui satana, dând de la ei voia lui Dumnezeu pentru voia lui satana. O, și cum să nu plângă dacă Eu vin și-Mi scutur cuvântul ca să audă ei și să caute la Mine, dar satana le arată lor toate câte îi desfată pe pământ și le ia ochii și le ia inima și voința și îi ajută mereu pentru voile lui, de vreme ce pe toate le scoate în față ca să înșele pe toți oamenii și să le strivească de tot frica de Dumnezeu și să-și piardă mintea toți, iar cuvântul Meu rămâne plânsul dintre cer și pământ, și numai cei ce dorm în morminte mai tresaltă la glasul Meu, care străbate văzduhul și adâncul și merge ca fulgerul de pe cer și merge și strigă și cheamă și așteaptă după om, și tot și toate așteaptă după om, iar Eu, Domnul, îl găsesc pe om în păcat și cu lucrarea păcatului peste el mereu, mereu.

O, e zi de praznic sfânt în amintirea înălțării Mele la Tatăl după patruzeci de zile de la învierea Mea, și când M-am despărțit de ucenici și i-am îndurerat și i-am umplut de jale și de lacrimi, dar în ziua aceea le-am spus că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului și le-am promis mângâierea care va veni la ei ca s-o împartă ei, și le-am spus să stea în Ierusalim până va veni Duhul Sfânt Mângâietorul, Care va plini lucrarea lui Dumnezeu toată, o, și le-am grăit lor acestea și M-am lăsat apoi luat de nor deasupra lor, și numaidecât le-am lăsat doi îngeri, doi soli cerești, și știți că v-am spus cine erau aceia, o, fii ai poporului cuvântului Meu, și i-au întărit pe ucenicii Mei acești soli cerești, nedespărțiți ei de Mine mereu, și cu care stau la cârmă în cer și pe pământ, iar toiagul de cârmuire este Cuvântul lui Dumnezeu.

Mi-am îndurerat ucenicii în ziua aceea, dar i-am și mângâiat, i-am și întărit, i-am și împuternicit, Eu, și solii Mei cerești, și mare mângâiere are Dumnezeu când are ce mângâia, și când și El găsește mângâiere și ajutorare de pe pământ în lucrul Său cel sfânt.

O, fiilor veghetori în mijlocul poporului cuvântului Meu, vă găsesc în porți pentru întâmpinarea Mea. Sunteți plăpânzi, fiilor. O, întăriți-vă la veghe, că vă întăresc Eu. Avem de pregătit praznic mare și vine popor la izvor și avem să punem peste el pe Duhul Sfânt și pregătire mare pentru viața acestui popor, că nu toți dintre cei care vin la izvor au drag să și împlinească voia Mea cea pentru vremea aceasta frumoasă, dar și atât de grea sub amenințarea întunericului de azi, și câte avem să-i învățăm pe cei ce vin la izvor, fiilor.

O, cine poate pricepe îndeajuns cât de mare este această școală de cuvânt și câte bunătăți și câte bucurii pregătește ea pentru cei ce vin să învețe și să știe să împlinească apoi? O, nu mai sunt copii pe pământ, nu mai sunt ca să-i iau și să-i învăț, fiilor, și să învețe ei de la Mine să crească ei apoi împliniți. Pune mama sau tata mâna lor pe mânuța copilului lor. Conduce mama cu mâna ei mâna copilașului pentru ca să-l învețe să scrie și să facă litere: a,b,c, sau să scrie numere: 1,2,3, și așa se deprinde mânuța copilașului să scrie și să lucreze sub mâna mamei lui, iar dacă nu fac așa mama și copilul, o, nu iese ascultător copilul ei, și iese ca toți ceilalți oameni, neascultător și neștiutor iese, și tot așa și lucrează. O, așa am lucrat Eu cu acest popor care a venit la Mine să Mă audă ce grăiesc și să afle el voile Mele, dar greu îi mai vine firii omului să se îndeletnicească în voile lui Dumnezeu, că până una, alta, omul își vede de firea lui când nu dă să înțeleagă că-l așteaptă Domnul să facă voia Sa și să nu-și piardă veșnicia din pricina neascultării de Dumnezeu.

O, iată ce pildă sfântă vă spun încă: își crește mama copilașul și îl învață să vorbească și să spună primul cuvânt: mama, numele mamei lui, și să învețe cu ajutorul mamei lui să stea în picioare și să meargă singur, după ce ea îl hrănește la sân și-i dă apoi bucate tari de creștere a lui și crește copilul și se învață cu numele mamei lui și-și știe mama și urmează sfatul ei, și duce el apoi numele părinților lui și duce neamul mai departe, și are omul mers înainte prin copii și știu copiii obârșia lor și poartă peste timp numele părinților lor pe mai departe. O, tot așa voiesc și Eu să fac cu cel ce se face copilul Meu, fiu al lui Dumnezeu după har și după ascultare, ca să se învețe el cu primul cuvânt, cu numele Dumnezeu, numele Părintelui din cer, și cu sprijinul Lui să învețe copilul mers nou să meargă, hrănit cu lapte sfânt, cu cuvânt sfânt, și apoi creștere sfântă, bucate tari, cuvânt cu putere peste el, și să urmeze el sfatul Domnului și să ducă apoi pe mai departe numele Domnului și neamul Domnului și să ridice ucenici, așa cum Eu, Domnul, am lucrat de Mi-am făcut ucenici și i-am învățat prin cuvânt și prin minuni, până ce suit cu ei pe munte i-am binecuvântat și le-am dat să meargă mai departe cu numele Meu, și prin lucrarea Mea cu ei să-Mi ridice neam sfânt, popor creștinesc, sămânța lui Avraam între cer și pământ.

Voi lua cu de-amănuntul și voi împărți hrană poporului adunat la izvor în zi de praznic de Rusalii și-i voi da lui aducere-aminte de calea Mea cu el și-i voi da iar și iar povață sfântă, că n-au venit la Mine de copii, și numai după ce au crescut mari au venit, că M-au aflat grăind și au venit să audă cuvântul Meu, dar puțini, puțini din ei s-au lăsat să fac din ei copii și să-i pot plămădi plămadă nouă și naștere de sus, precum este scris despre omul cel nou, iar cei mai mulți care au venit și M-au auzit, o, au rămas mari, au rămas cu firea, și n-au fire bună cei ce nu s-au născut de sus, că au firea lor, care i-a tras mereu spre trup, și n-a putut îmbrățișa firea lor pe Dumnezeu în ea, iar Eu am plâns pe urma creștinilor care-Mi auzeau cuvântul și voia Mea în cuvânt, și am plâns din anul 1955 și până azi, și încă plâng, și mai am de plâns și de suferit și de suspinat, că Eu am nevoie de copii pentru împărăția cerurilor, și oricât de blând grăiesc omului, e mare îndărătnicia lui, e tare firea lui și îl trântește jos mereu, o, și vine Domnul cuvânt pe pământ ca să-l înnoiască pe om, și fiecare își alege sau nu pe Domnul peste viața lui.

O, sunt până la sfârșitul timpului cu cei ce-Mi poartă numele și neamul Meu creștinesc pe mai departe și lucrarea cea multă pentru dăinuirea Mea și a neamului Meu. De aceea Tatăl M-a trimis cu lucrarea cuvântului peste pământ, și vin mereu învăluit în cuvânt și pun cartea cuvântului Meu pe pământ și Mă găsește în ea oricine voiește să vină după Mine, dar venirea omului la Mine este așa cum am spus când am spus: «Oricine voiește să vină după Mine, acela să se lepede de sine și, luându-și crucea, să-Mi urmeze», iar cel ce nu înțelege acest cuvânt pentru cei ce-Mi țin urma, acela vine zadarnic și nu lucrează lucrarea cea de fiu înaintea Mea.

O, e de veghe acum pentru gătirea sărbătorii de Rusalii, fiilor veghetori. Însuflețiți-vă, măi fiilor, și stați la cârma pregătirii praznicului cu strângere la izvor, că Noi, cei din cer, Ne pregătim de zor și Ne gătim de sărbătoare alături cu cei ce se strâng la izvor. Odihniți-vă atât cât puteți să-Mi lucrați tot ce este de lucrat, voi, și cei ce-Mi lucrează cu voi, și pregătiți-Mi slavă mare, slavă văzută, fiilor, că le este dor la cei din cer să privească la cele pregătite de voi în sărbători cerești aici. Eu voi fi cu tot sprijinul, iar voi fiți sprijinul Meu, și unii altora ne vom da și ne vom sprijini.

Iar celor porniți cu dorirea spre izvor, și apoi cu pasul, Eu, Domnul, le dau lor pază cerească, alin pentru răbdare, și apoi cale cu îngeri, cale spre izvor, iar aici răcoare de suflet, apă vie, duh de mângâiere, văzduh cu slavă, cu cald și cu adiere răcoritoare, și pe care să le ceară poporul cel călător, și să le cereți și voi, cei de la izvorul Meu de cuvânt, că mare alin am când cereți, după ce cuvântul Meu vă învață cum să-Mi cereți, și ca pe niște copii vă învață cuvântul Meu, fiilor.

Iar acum să fie truda pusă la lucru pentru slava Domnului, iar truda să vă fie odihnă vouă, și toți cei care vor trudi vor fi scriși pe masa cea de dinaintea tronului Domnului și nu-și vor pierde plata.

Peste zece zile vom deschide porțile sus și jos și vom primi oaspeți aici, dar este de pregătit totul până atunci, fiilor. Cu multă pace să lucrați, cu dulce cuvânt între voi și cu multă grijă pentru Domnul, pentru statul Meu în voi și între voi, că unde sunt deosebiri prea mari e mult mai grea unitatea duhului și a cuvântului, e mai mult de trudit. Așadar, un singur gând, un singur duh, o singură vedere și dorire pun în voi ca să se facă tot ce este de făcut și de pregătit. O, nu lăsați pentru ultimile zile pregătirea, și folosiți din vreme orice fărâmă de timp și toți laolaltă numai pentru pregătirea sărbătorii. Aceasta este lucrarea ascultării pe care v-o dau acum, fiecare acolo unde vă potriviți, că multe sunt de lucrat și de potrivit.

Voie bună și sfântă să aveți între voi, măi fiilor, și s-o păstrați așa, fiilor. Atenție mare și mereu pentru unitate și armonie, și totul ca în cer la voi!

Binecuvântată să fie lucrarea de pregătire a praznicului de Rusalii și binecuvântată dragostea pentru acest măreț praznic! În straie de sărbătoare să vă gătiți din timp, mai înainte de ivirea zorilor răsăritului sărbătorii, iar când se crapă de zorii dimineții voi să fiți împodobiți de sărbătoare și gata pentru deschiderea porților sus și jos, și apoi petrecerea cea sfântă, cei din cer cu cei de pe pământ, iar Eu, Domnul, Cel dintâi cu voi și lângă voi.

Nu uitați, fiilor, o, nu uitați, trebuie să faceți mâncare de varză pentru cei ce vin din locul așteptării. Această hrană e mireasmă plăcută pe pământ și în cer, de pe pământ și până în cer, că așa este voia cea de sus.

Binecuvântată să fie și pregătirea bucatelor toate, care vor fi așezate pe masă!

Binecuvântate proaspăt să fie grădinile Mele cu voi și toată curățenia lor! Iar pentru aceasta avem de grăit cu poporul adunat la izvor, și voi grăi cuvânt minunat, fiilor.

O, pace multă cobor acum pentru toate zilele de pregătire, iar voi să nu pregetați, ci, din contra, armonie să puneți în toate și mereu, și așa să lucrați. Duhul Sfânt, Care vă insuflă vouă ceea ce veți lucra și pregăti, va sta deasupra tot timpul și vă va da vouă. Toți strânși laolaltă, așa să lucrați, și fiecare să lucreze după cum va fi împărțit tot lucrul, și după îndemânarea pentru lucru.

Voi fi aici cu voi tot timpul pregătirii, voi fi aici, fiilor. Deschideți ochii și faceți-i mari ca să vedeți că voi fi aici cu voi, numai să aveți pricepere să înțelegeți, măi fiilor.

Acum pace vouă! Iar și iar pace vouă, pace tot timpul vouă și între voi! Iubiți pe Dumnezeu, fiilor! Aceasta să învățați cel mai mult și în toată vremea. Duhul Sfânt Mângâietorul vine și aduce pe pământ mângâierea Lui. Pregătiți-I, pregătiți calea Lui, o, fiilor! Amin, amin, amin.

25-05-2017