Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Acoperământul Maicii Domnului



Eu sunt, și ca un Fiu ascultător ascult de Tatăl, Care Mă trimite la voi, fiilor așezați de Dumnezeu ca să primiți cuvântul Meu cel din vremea voastră cu Mine pe pământ acum. Mă poartă cuvântul spre cetatea în care stați așezați de Dumnezeu înaintea Mea, fiilor. Cuvântul Mă aduce la voi, o, fiilor. O, întăriți-Mi intrarea, ca să vă întăresc Eu pentru intrarea Mea cuvânt în cetate, că e zi de sărbătoare cerească pentru mama Mea Fecioara. Vă știu ranele, le port și Eu cât le purtați și voi, și mult mai mult, că mai întâi Eu le primesc, căci stau în fața voastră când vin lovituri să vă slăbească, să vă doară, să vă înlăcrimeze, căci Eu le primesc mai întâi, în Mine se descarcă durerea întreagă, și apoi simțiți și voi din ea mare, mare parte, dar vin Eu tainic cu mângâierea și cu puterea cea pentru voi, o, și așa se merge cu Dumnezeu, așa e mersul cu cerul pe pământ spre cer, iar cerul și locuitorii lui sunt prea puțin cunoscuți, prea puțin iubiți de cei de pe pământ, care vor atât de puțin cu cerul pentru pașii lor, de vreme ce duhul lumii e atât de dăruitor cu hrana lui la toți cei ce își trăiesc zilele pe pământ și ca pe pământ doar pentru cele ce se văd ale facerii lui Dumnezeu, și totul se amână zi de zi pentru rostul celor nevăzute, și care așteaptă moștenitori să se arate pentru ele, iar Eu călătoresc între cer și pământ purtat de cuvântul gurii Mele, căci acum, în vremea aceasta a Mea cu voi cerul este deschis, iar Eu pe cal alb sunt purtat de cuvânt și Mă războiesc cu satana pentru salvarea omului lipsit de Dumnezeu, și care nu înțelege numele Meu și lucrarea cuvântului Meu cu care îl tot chem să iasă din robie, că vin cu oști din cer după el să păstoresc peste pământ, și iată, în văzduh sunt purtat de cuvânt, iar pe pământ sunt purtat de voi, și voi Mă împărțiți, fiilor.

O, e sărbătoare, e la locul ei din vreme și din calendar sărbătoarea cea de azi, iar Eu grăiesc celor ce-și hrănesc duhul și sufletul cu venirea Mea cuvânt pe pământ și le spun că Dumnezeu trebuie iubit și așteptat și primit cu mare cinste, și urmat apoi.

O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor, am nevoie de la voi de clipe de iubire între voi și Mine. Lucrul cel pentru voi, cel de toată ziua, vă ia mereu de lângă Mine, și nu vă puteți deprinde cu simțământul iubirii și al petrecerii împreună, fără de griji care golesc de Dumnezeu inima omului pe pământ. O, cu atât veți rămâne înaintea Mea, cu clipele iubirii dintre voi și Mine, și apoi dintre Mine și voi, că nu pot să grăiesc și să dăruiesc, decât dacă vă dăruiți, dacă stați în baia iubirii cu clipe de iubire între voi, o, fiilor, și iată, vă îndemn cu milă să căutați să faceți în așa fel să dați loc clipelor mărețe, care vă umplu de har prin iubirea cea de sus, că Eu, Domnul, la unii le-am dat har mult, dar i-am și pus deoparte de tot ce înseamnă grijile pământești, chiar dacă a trebuit să stea închiși deoparte prin cei ce i-au închis din pricina numelui Meu iubit de ei și a ființei Mele dragă lor, și M-au iubit ei acolo cu foc și cu har și a ars ca jarul iubirea Mea în ei, și, iarăși, alții au fost care au primit har pentru jertfire multă, pentru fapte mari trebuitoare lui Dumnezeu și slavei Lui de pe pământ între oameni, o, că nu trebuie oricum înțeleasă viața de creștin, și nu poți cere oricui să înțeleagă ce înseamnă să fii creștin cu viața și cu duhul, căci trebuie cu mintea mai întâi să poți să fii creștin statornic în jertfă și în iubire, și apoi cu purtarea față de Dumnezeu și de semeni, și apoi cu viața ta jertfitoare cu trupul și cu duhul, cu dragostea toată, cu necruțarea, o, și nu-ți trebuie să ai la îndemână prilej bun să-L urmezi pe Domnul după voia Lui, cum dau mulți să spună, ci trebuie numai prin strâmtorări să-ți arăți inima și dăruirea și statul tău cu Domnul, iar de tine să uiți, așa cum Eu am lăsat învățătură pentru cei ce dau să Mă urmeze, ca nu cumva trupul să poftească împotriva duhului, și e mai bine ca trupul să nu se amestece, că Duh este Dumnezeu, și în duh stă omul cu Domnul, și așa poate fi el creștin, și nu oricum poate aceasta.

Toți sfinții care au fost purtători de har au știut să dea trupului ce e pentru trup, dar n-au știrbit lucrarea harului coborât la ei din cer, iar Eu, Domnul, M-am împărțit prin ei și Mi-am lărgit împărăția cerurilor, cu care am venit pe pământ acum două mii de ani s-o așez între oameni, și s-a numit ea biserica lui Hristos, sfinții bisericii, cei ce au înțeles îndeajuns viața de creștin și harul ei lucrător pentru cer, și care adună în cer bogății, și așa au știut ei să aducă Domnului rod de pe pământ și să fie prietenii lui Dumnezeu și ai celor ce vor ca și ei să fie cu Domnul între oameni pe pământ.

O, fiilor, prietenul bun este cel ce-ți arată greșeala, iar dușmanul este cel ce te laudă și te încântă. Un suflet cald este cel ce grăiește cu tine și-ți arată adevărul lucrurilor ca să te ajute să fii adevărat, luminos, deschis, te povățuiește, te ajută să poți, te ajută să vrei, să știi, îți aduce din cer, te mângâie când ești mângâios, te așteaptă când nu ești cald cu sufletul, se apleacă și te rabdă până poți și tu să fii adevărat, plăcut, o, că e mare lucrare să te faci plăcut pe pământ și în cer, ușor, duios prin acestea, iar toate acestea se pot proba atunci când tu stai la întuneric, la felul tău de a fi, și când trebuie să fii dus în spate cu felul tău de a fi, care apasă cu greutate pe toți deodată dintre cei din jurul tău, o, și se face aceasta răbdare tăcută, purtată în tăcere de toți cei ce stau sub har.

De aceea, fiilor, stați cu frică, luați aminte la Dumnezeu și la slava Lui, ca să nu cădeți de la Domnul, Care rabdă, și Căruia trebuie să-I slujiți îngerește, căci îngeri Îl slujesc pe El și-I cântă Lui: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, plin este cerul și plin pământul de mărirea Lui!», iar în fața măririi Lui nu se poate să ai vreme să fii nemulțumit, ci numai aplecat și spunându-ți: „pot totul în Hristos”, o, și așa să spui mereu, căci puterea este numai de la Dumnezeu și de la îngerii lui Dumnezeu.

O, mama Mea Fecioară, o, mamă, e sărbătoare pentru tine, mamă. Te-ai arătat demult deasupra cetei creștine cum stăteai și cum mijloceai înlăcrimată pentru salvarea cetății căzute sub dușmani, și cum acopereai turma cu omoforul tău deasupra capetelor creștinilor îndurerați, și erai însoțită de apostoli și de mucenici rugători cu tine deodată, iar cei ce te-au văzut au mărturisit, mamă, și lumea toată e purtată mereu de rugăciunile tale înaintea Mea, cerând tu pace peste lume, mama Mea, mamă miloasă.

O, cum să facem să fie pace între om și Dumnezeu, mamă? O, e lungă așteptarea și tot așteptăm, iar Eu stăruiesc în vremea aceasta de beznă groasă, și care nu se mai ridică pentru seninul Meu peste lume, mamă, căci omul își alimentează duhul minții cu cele de la duhul lumii din noapte în noapte, și nu mai este loc și timp curat pentru așezarea celor din cer în urechile și în mintea celor ce se vor a fi cu Dumnezeu, dar la doi domni nu se poate sluji, nu se poate cu jumătate de măsură, cum e în lume cu cei ce muncesc cu jumătate de normă în două locuri pentru înmulțirea avuțiilor de pe pământ.

O, e tot o infecție în creștere în om, ba și în creștin, mamă. Statul cu ochii și cu mintea pe duhul și pe lucrarea lumii, hrana minții cu duhul lumii, cu fața lumii, aceasta e tot o infecție, și totul e încurcat pentru Dumnezeu în mintea unuia care stă și ia din lume, o, că a biruit atâta de ușor lumea această lucrare satanică, ochii și urechile tuturor spre ferestrele și spre lucrările demonilor, care-i lucrează pe oameni din noapte în noapte prin știri, prin vedere, și aceștia sunt agitați, neliniștiți, neastâmpărați, încordați, nemulțumiți, reci pentru Dumnezeu, aspri și tari la cerbice, străini pentru iubirea cea din cer, și iată-l pe satana biruitor asupra omului, mamă!

O, duhul lumii n-a fost niciodată decât minciună, ca minciuna aceea plătită cu bani ca să se împartă cu martori mincinoși peste tot că Eu am fost luat din mormânt de ucenici și nu că am înviat și că sunt viu în vecii vecilor, iar cine se ajută cu minciuna se ajută cu diavolul, și se cunoaște apoi aceasta după cum ies lucrurile pe gustul diavolului, și iese rău pentru cei ce lucrează minciuna împărțită cu gând să se ajute cu ea, sau să se ascundă prin ea, dar diavolul te ascunde până ce te dă de gol că l-ai ascultat, că ai lucrat cu uneltele lui între frate și frate, și măcar de ar fi fost pentru propășirea cea bună a lucrurilor împotriva dușmanilor lui Dumnezeu, măcar de ar ieși de partea smereniei tale, omule, ca să-l păcălești pe diavolul cel viclean, dar tu n-ai minte înțeleaptă ca să-l poți birui pe diavol, și n-ai nici aplecare ca să te lași ajutat și ca să se îngrijească de sufletul tău Dumnezeu și îngerii Lui, Care să doboare pe îngerii întunericului, cu care tu te ajuți de atâtea ori, fără teamă că te pot ei doborî din fața lui Dumnezeu apoi.

O, nu grăiesc pentru surzi, dar și surdă de le-ar fi urechea tot nu se vor putea dezvinovăți că n-au știut de la Dumnezeu cum să-și croiască viața, ca să nu și-o piardă și ca să se spele când se murdăresc, și ca să învețe cum să stea în smerenie, cum să împartă blândețe și iubire, cum să stea sub învățătura de sus și sub purtare sfântă cu viața lor.

O, ce va fi cu cei ce au urechi sănătoase cu auzul și stau cu nepăsare în vremea lucrărilor Mele și nu merg după glasul Meu de Păstor ca să facă parte din oile cele păstorite, căci cele răzlețe cad în gura lupului, cad cu sufletul nepregătit, cad în lenevie, cad spre neiubire de Dumnezeu, și apoi spre plata goală de bucuria cea cerească a celor ce pasc cu păstor, cu turmă vie și vegheată mereu cu drag și dor pentru mers cu Hristos?

O, e nevoie de ajutor și de mângâiere peste vremea asta de încercare, mamă. E vreme de strâmtorare pentru mers la biserică și e încercare mare peste pământ, iar Eu veghez cu cei din cer și cu tine, mamă. Am rugat nu demult pe preoții bisericii să mângâie, să vegheze, să îmbărbăteze pe cei apăsați de vremea asta grea, și unii fac aceasta pe cât pot ei de mult, iar alții mulți nu tot așa fac, o, și e nevoie de post și de rugăciune, de Duhul Sfânt este nevoie pe pământ, mamă. Eu stau cuvânt din cer peste vremea asta grea, dar nu e omul învățat cu Dumnezeu, fiindcă dacă Eu am mers cu cuvântul să le dau din el slujitorilor bisericii și să-l împartă ei spre viața sfântă a bisericii, ei nu M-au primit, iar acum nu au sprijin nici ei, dar Eu tot strig, tot dau mângâiere, tot aduc și tot dăruiesc puteri de biruință peste vremea grea, dar trebuie credință, mamă, că numai ea curăță răul și îl duce în pustiu.

Iată, se merge greu la biserică, e strâmtorare. A pătruns minciuna diavolească la poarta și la ușa bisericii și se bucură diavolii minciunii de biruința lor, dar dacă s-ar ruga creștinii în duh și în adevăr odată cu preotul din biserică și n-ar sta nepăsători, sau chiar dormind în pat în vremea slujbelor din biserică, o, ar ajunge la Dumnezeu strigarea cea cu durere și ar sosi lumina și ar risipi negura și s-ar adeveri minciuna care caută să-L doboare pe Dumnezeu și pe om, că iată, nu la biserică se moare, ci se moare în lume, iar la biserică se citesc rugăciuni spre Dumnezeu, o, și fă și tu, creștine, așa la casa ta și aprinde o lumânare și cere-L pe Dumnezeu pe pământ cu tine, că iată, duhul lumii te minte din noapte în noapte, și tu iei de la acest duh pentru duhul tău, dar de la Dumnezeu când vei lua? O, roagă-te odată cu preotul din biserică, chiar dacă ești acum surd și nu auzi glasul Sfintei Liturghii, care-L pune pe Domnul pe masa creștinilor spre iertarea păcatelor lor, jertfă coborâtă din cer pe pământ pentru hrana dumnezeiască, și nu oricum hrană.

Toți cei ce sunt cu adevărat creștini știu ce se întâmplă acolo, la Sfânta Liturghie, că e acolo ziua Golgotei îndurerate, e ziua venirii Domnului, e ziua învierii, e tot ce a fost atunci, și trebuie prezență, dar trebuie viață creștină după datină, măi creștini, măi, și e sărăcie mare de tot pe pământ de viață creștină în cei botezați cu numele lui Iisus Hristos pe creștetul vieții lor, căci aproape toți nu trăiesc creștinește și nu-i cine să-i poarte de mânuță spre calea sfântă a celor ce merg prin biserică cu Domnul pe cale.

O, mama Mea, mult am grăit, mult am plâns, mult, mamă, mult, așa cum și tu plângeai în ziua aceea de încercare pentru creștini, și așa cum, și azi plângi cu mâinile întinse spre Dumnezeu pentru turma creștină, și pentru luminarea lumii veghind, mamă, ca să afle ea dulceața vieții cu Hristos.

O, aș grăi zi și noapte, mama Mea, că numai cei din cer văd necazul și strâmtorarea de pe pământ pentru Dumnezeu și pentru creștini și lupta lui satana asupra făpturii. Am pus hrană pe masă în ziua ta de serbare, iar tu ești de-a dreapta Mea și lucrăm masă de cuvânt în cetatea Mea de cuvânt. Am spus mereu la cei ce iubesc pe Dumnezeu, am spus: «Ieșiți din lume, voi, ca să nu beți din vinul ei!», și iată, vinul lumii îneacă totul, și se vede de ce am tot strigat de adăpost de duhul lumii a celor ce-și caută salvarea de la Dumnezeu. Tu ești izvorul milei, dar și omul, o, și omului îi trebuie milă, mamă.

— Milă, Doamne, milă, milă ai spus Tu că voiești. Este, oare, cel ce poate înțelege ce ai spus Tu, și de ce ai spus așa? «Milă voiesc», așa ai spus. Tu numai milă ai împărțit la cei ce Îți cereau. Le-ai fi dat și la cei ce nu au cerut, dar ei nu căutau, așa cum nici azi nu caută cei mai mulți de pe pământ, că ei își zic că au miluitorii lor, binefăcătorii lor, deștepții lor, învățații lor, vindecătorii lor, căci Tu ești în cer, nu pe pământ, își zic ei. Cei care zic că știu lucrarea milei îi învață pe cei mulți că mila înseamnă să împarți pâine, haină, adăpost și fapte bune fel de fel. Tu însă ai arătat ce înseamnă să împarți milă, Tu, numai Tu, și tot așa arăți și azi și mâine, Fiule scump.

O, Fiule Doamne, dacă găsești putere în porți într-o zi de sărbătoare și de cuvânt de sărbătoare, pune, Doamne, pe masa poporului cuvântului Tău învățătura aceasta, mila, ca să știe de la Tine taina și lucrarea ei și să învețe ei, că Tu din ale Tale iei și împarți spre învățătură peste fii, iar fiii sunt cei ce trăiesc după pilda Ta pe pământ. Iată, aceasta e dorința mea și aceasta făgăduiesc eu azi poporului cuvântului Tău, că Tu le vei da deslușirea acestei taine, de la care pot lua toți cei care vor să ia de la Dumnezeu prin acest izvor, care-și are aici albia sa și revărsarea ei în părți.

O, fii iubiți ai cetății Domnului, ce mare lecție, ce mare pildă sunteți voi pentru lucrarea milei, fiilor! Voi sunteți cei ce stați cu Domnul, voi v-ați dat Lui, voi stați sub Duhul Lui, voi mângâiați durerea Lui cea de la om, o, și de milă de Domnul stați lângă El și lângă lucrarea milei Lui, căci v-ați despărțit de lume și de amestecul ei ca să fiți folositori venirii Lui pe pământ acum, dacă a sosit acest timp hotărât mai dinainte prin Scripturi și prin prooroci ca să vină.

O, fiilor, puneți mila inimilor voastre pe ranele Fiului meu Iisus Hristos, așa mă rog vouă, iar Noi vă primim rugile voastre și punem milă pentru ele și lucrăm ca Dumnezeu, cu milă, fiilor, o, că frumoși sunt cei miloși, ca Fiul meu Iisus de frumoși sunt ei, ca Tine de frumoși, Fiul meu frumos și milos cu milă cerească, Fiule Iisus, așa cum Tu îi deprinzi pe cei ce-Ți primesc venirea, cartea venirii Tale, glasul Tău peste pământ, Doamne, că ai pus milă de Tine în ei, și au dacă ai pus, și tot cuvântul Tău de azi l-ai lucrat de lângă mine în ziua mea de serbare și totul se împarte cu milă și de milă, și slavă Ție pentru toată mila Ta, Fiul meu Iisus!

— Iar Eu dau Tatălui Nostru toată slava, toată mărirea, căci sunt Fiul Lui și Una suntem, mamă.

Și așa am stat în ziua aceasta cu tine în cuvânt, popor al venirii Mele în vremea ta cu Mine, o, și voi veni cu taina milei pe masă de cuvânt la tine și va fi deslușit bob cu bob ceea ce Eu am spus când am spus: «Milă voiesc».

Pace ție acum, pace, poporul Meu! Am grăit cum am putut, am trecut peste neputințe și dureri și am grăit.

Pace vouă, și păstrați-vă în pacea Mea cu toate neputințele care vin, ori de câte ori sunteți chemați la lucrul înțelepciunii prin răbdare, iar și iar prin răbdare, totul prin lucrarea și prin taina milei, o, fiilor! Amin, amin, amin.

14-10-2020

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci



Ridicați-vă întru întâmpinarea Mea, voi, cei ce străjuiți în cetatea cuvântului Meu ca să-Mi așezați în carte cuvântul! Pace vouă! E zi de praznic sfânt, fiilor. O, pace și poporului cuvântului Meu din vremea aceasta, și pun masă de cuvânt în cetate și Mă port spre el să-i dau și să învețe de la Dumnezeu lucrarea sfințeniei, semnul celor ce sunt cu Dumnezeu pe pământ, crucea purtată, o, fiilor, semnul Fiului Omului, cu care Eu, Domnul, Mă arăt peste pământ, precum este scris.

O, ce frumos este între cei din cer când Eu vin la voi cu cuvântul Meu, ce frumos, ce mare bucurie, ce multă mângâiere, fiilor! Dragostea Mea de voi e tot ce Ne mai mângâie în cer, e nădejde mângâietoare, e Domnul în sfat cu omul pe pământ, și nu poate fi o mai mare mângâiere ca și aceasta, că nici în rai, unde l-am așezat pe omul cel zidit de mâna și de Duhul Meu ca să stau cu el și să Mă mângâi, o, nu M-am mângâiat atunci ca și acum, când stau cu voi atât de mult, atât de mult, dar mult prea puțin pe cât aș vrea de mult, o, și nu Mă mai încape cerul cu bucuria pe care o am că stau cu voi cuvânt pe pământ, fiilor, și atât de mult înseamnă pentru Dumnezeu calea Mea cu voi în vremea aceasta, atât de așteptată ea să vină și să fie.

O, măi fiilor, cât ar fi cerul de sfinți de bogat în cele de sus minuni și puteri, lipsește mângâierea care a fost făcută de la început să fie pentru stările cerești, pentru locașurile cerești, și iată, de aceea a făcut Dumnezeu omul, că l-a făcut de mângâiere pentru tainele cerești, pentru Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, o, și câtă durere și câtă căutare între cei din cer, după ce omul cel de mângâiere n-a mai stat cu Dumnezeu cu ființa lui, cu viața lui, cu dragostea lui!

O, ce mult M-a mângâiat crucea și suferința Mea cea din vremea crucii, fiilor! Era aceasta iubirea Mea pentru om, și Mă mângâiam că-Mi puteam arăta iubirea și rana ei, tânjirea Mea după cel pierdut din rai, iertarea lui din partea Mea, ca să se întoarcă la Mine iertat și curat de vină. Eram gol de om, de mângâierea Mea eram lipsit de tot, și numai iubirea Mi-a întărit pașii și sufletul sub cruce, și crucea Mi-a fost mângâiere, mărturisirea iubirii Mele Mi-a fost ea, și de atunci și până azi Mă mărturisește ea și Mă arată iubind și suferind în iubire, și cerul tot a suferit mereu pentru rana Mea, și lungă e această suferință, lungă de când l-am pierdut pe om și până azi, și până mâine.

Acum două mii de ani am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine», să se lepede ca să poată suferi cu Mine și după Mine cu iubirea lui, așa cum Eu am suferit după om cu iubirea Mea, și n-am ținut la nimic în cer și pe pământ, nici Eu, nici Tatăl, așa cum am ținut la om, la lucrarea pe care am zidit-o după chipul și asemănarea Noastră ca să Ne mângâiem cu ea, ca să avem mângâiere apoi, iar când pierzi mângâierea vine durerea în locul ei și dorul după mângâierea pierdută, și dacă omul nu s-a lepădat de sine ca și Dumnezeu, o, nu poate să se facă el mângâiere pentru Noi, nu poate semăna cu Dumnezeu prin cruce, căci Eu am venit cu crucea și pe cruce, și tot așa poate să vină și omul dacă vine înapoi la Dumnezeu, mai ales că Eu i-am descurcat pașii, i-am plătit viața și întoarcerea, numai să vrea el să învețe și să înțeleagă bine cum se poate întoarce, și ce este întoarcerea lui la Mine.

O, fiule, o, fiu de Dumnezeu, ia aminte, că drag trebuie să-ți fie să trăiești viața ta cu Dumnezeu, de dragul Lui să-ți placă viața și să te bucuri nespus de mult că ai venit pe lume și că ai cum să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu ființa ta, cu iubirea ta pentru El. O, nimic mai mult să nu faci cu viața ta, decât să te bucuri de ea pentru Dumnezeu, nu pentru tine, și vesel să trăiești de bucurie că ești cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu cu viața ta.

Cuvinte mari am spus că dau vouă azi, fiilor, o, și Mi-e tare drag să grăiesc, și ce bine și ce drag Mi-a fost să vă așez înaintea Mea și să pot grăi pe pământ în vremea Mea cu voi! Omul e învățat și el cu vorbitul, și chiar și de unul singur, că deschide radioul și stă în auz cu cele ale oamenilor lucruri vorbite, și nu-i stă cuminte căutarea după vorbire, o, și nu stă în Hristos cu iubirea și cu căutarea, nu se alege de-a dreapta Mea, și stă tot cu duhul lumii la ureche, iar cine a fost odată cu ascultarea lui lângă acest cuvânt, și îl calcă apoi cu neascultare, unul ca acela nu mai are pace, și tot caută pace pentru sufletul lui și nu găsește odihnă pentru suflet.

O, fiilor, iubirea Mea de voi e mare, de la voi Eu am mângâierea care-Mi vine de la grăirea Mea cea de azi peste pământ ca să-l chem pe om spre mila de Mine, că Mi-e mare rana pentru că l-am pierdut. Am înființat puterea semnului crucii prin statul Meu pe cruce și i-am pus nume mare și am zis: În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și acest nume să-l rostească cei care se închină cu semnul sfintei cruci, iar cei ce aruncă de pe trupul lor și de peste casa lor semnul sfintei cruci, aceia aruncă pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, căci sus e numele Tatălui, la mijloc al Fiului, iar în cele două părți e Duhul Sfânt, e Dumnezeu întreg aruncat de om cu tot cu crucea pe care Eu am stat cu trupul, iar Tatăl și Duhul Sfânt au stat cu duhul, și omul nu poate vedea aceasta cu ochii lui reci.

O, fiule creștin, nu fugi de cruce, de iubire nu fugi! Eu așa te-am iubit, pe cruce, fiule, te-am iubit cel mai mult, pe cruce ți-am cerut de la Tatăl iertarea, pe cruce a plâns iubirea Mea cea pentru tine, iar dacă tu nu poți tot așa, o, cum altfel vrei să iubești pe Dumnezeu cu iubirea ta? El ți-a arătat cum este iubirea Lui pentru tine și ce a făcut ea pentru viața ta, iar crucea ta înseamnă viața ta, și dacă nu știi să-ți porți crucea spre Hristos, tu dai să scapi de ea, ți se pare grea și dorești să ți-o ușurezi, mereu să ți-o ușurezi, dar fără cruce omul se duce să meargă pe calea lumii, unde toți își leapădă crucea și fug de greu, căutând fericirea, nu crucea, și de aceea stă omul în lume, nu de altceva, și stă că nu vrea cruce, nu-L vrea Stăpân pe Dumnezeu, ci el să-și fie stăpân, el să vrea ce vrea el. Dar lumea și duhul ei e cruce și aceasta, dar cea mai rușinoasă, cea mai murdară, cea mai goală de slavă și plină de rușinea vieții, murdară de rugină și de molii, precum este scris, și mor oamenii și rămâne pe pământ averea și se bat pentru ea urmașii, și e rușinoasă crucea omului cel fără Dumnezeu între oameni pe pământ.

O, ce mult, ce mult trăgea cu Dumnezeu în Egipt poporul Israel! Erau sub sarcină, sub supunere, își jertfeau puterea trupului și lucrau mult, căci li se cerea dacă erau robi, iar când a venit vremea cercetării ca să fie scoși din Egipt și din robie, au ieșit toți, toți, și nu era nici unul bolnav în toată seminția lor, o, nu erau, ba erau bine sănătoși toți, și lucrau cu sănătatea lor ajutați, și așa își poate oricine păstra sănătatea, dăruindu-se cu lepădare de sine, sau frângându-i-se voia, iar dacă ei se păstrează pentru ei nu mai rămân sănătoși, fiindcă sănătatea e bună numai dacă ești de folos cu ea, iar altfel nu-ți trebuie, ba îți dăunează sufletului, care rămâne fără fapte mari, fără strânsură pentru el în cer.

O, cine poate înțelege acest cuvânt, această taină a crucii purtate? A venit salvarea și i-a luat pe toți din robie, din suferință, i-a luat pe fiii lui Israel, și nici Iosif n-a rămas cu oasele lui acolo, o, și tot așa va fi și când Eu voi deosebi mireasa Mea ca să-i dau salvarea, că iată, vin după ea mereu, dau să-Mi pregătesc mireasă frumoasă, și aceasta este lucrarea pe care o am astăzi de lucrat pe pământ.

O, poporule Israel, ai uitat de iubirea Mea de atunci pentru tine și te-ai depărtat de Dumnezeul tău cu viața ta apoi, iar când Eu am venit de la Tatăl ca să-ți aduc iertarea și căința ca să ți le dau, o, numai o rămășiță mică din tine s-a alipit cu venirea Mea la tine când tu nu M-ai primit și nu Mi-ai deschis. M-a trimis Tatăl din cer la tine, dar tu nu M-ai primit. Ai crezut că-ți iau casa și agoniseala, dar Eu nu eram din lumea aceasta ca să-Mi trebuiască ale tale. N-am avut nimic în lumea aceasta decât pe tine și am venit la tine, dar M-ai urât, nu M-ai iubit așa cum Eu te-am iubit de am părăsit cerul ca să vin la tine pe pământ și să te aduc înapoi Tatălui, de Care te-ai despărțit prin călcarea poruncilor vieții, dar tu nu M-ai primit. M-au primit însă Petru și Pavel, Iacov și Ioan, Andrei și Filip și toți cei doisprezece ucenici ai Mei dintre ai tăi, și cu ei a mers mai departe istoria ta, istoria lui Israel, cu Mine și cu ei a mers, iar tu ai căzut a doua oară din brațul Tatălui Nostru Dumnezeu și L-a îndurerat adânc când M-a răstignit pe cruce răceala ta de Mine, după ce atâta bine am făcut în vremea aceea neamului tău bolnav și rănit peste tot, din creștet până în tălpi, precum este scris în prooroci de ranele lui Israel. Tu însă ai stat cu cerbicea întărită și ai uitat ce este scris despre tine și despre Mine, despre crucea Mea cea dureroasă, pe care M-ai aruncat să stau răstignit cu tâlharii deodată ca să-ți tot mărești vina și ca să vezi apoi ce ai făcut, și ca să nu poți fugi de fapta ta, de care de două mii de ani tot dai să fugi fără să te rușinezi în fața popoarelor lumii de fapta ta, cu care ai urât pe Dumnezeu în chip atât de rușinos pentru tine.

O, ce mare salvare ți-am făcut Eu când te-am dezrobit din Egipt și te-am eliberat de toți vrăjmașii tăi și i-am trimis la culcare ca să te pot salva pe tine și să te iert de toată vina ta, iar tu Mi-ai plătit cu moartea Mea iubirea Mea de tine, o, și Mi-e tare dor de dorul tău de Mine, Mi-e tare dor să te doară de ce ai făcut cu Mine, o, că nu poți să spui că nu M-ai cunoscut, că n-ai știut că sunt Fiul lui Dumnezeu și că M-a trimis Tatăl după tine, și chiar fiindcă ai știut că sunt moștenitorul, de aceea te-ai umplut de răutate și ți-ai ocrotit averea și rangul, de care Eu n-am avut nevoie, ci numai să-ți aduc iertarea am voit, numai să te împac cu Tatăl prin Fiul, numai de aceea am venit, și apoi M-am întors în cer și Mi-am lăsat ucenicii să meargă și să lase din unii în alții pe Hristos, și până la sfârșitul timpului să fiu cu ei, și cu cei ce Mă primesc să le fiu Mântuitor și să-i păstoresc pe ei.

Omul și-a târât trupul spre păcat încă de la început, și M-a durut amar, și Mă doare pentru trupul omului, căci sufletul din om are nevoie de Dumnezeu, nu de păcat, atât de mult păcat. Trebuie hrană multă minții omului, hrană curată, sfântă mereu, ca să nu mai tragă omul spre păcat trupul său.

M-a zdrobit de tot păcatul tău, omule! Fie-ți milă de suferința Mea cea de la tine, că o să te doară despărțirea de Mine ca să tot tragi spre păcat viața ta, trupul tău, cinstea ta cea de la Dumnezeu, Cel Care a dat omului înțelepciune ca să se folosească de ea pentru Dumnezeu, pentru iubirea dintre el și Dumnezeu.

Duhul Sfânt i-a dat lui Adam gând, grai și știință, că mulți se întreabă de unde a știut Adam să vorbească. Duhul lui satana, tot la fel, îi dă omului de la satana, de la cel potrivnic lui Dumnezeu, și care l-a biruit pe om în rai.

Ține de om de care parte se alege, căci omul este liber să aleagă ori cu Duhul Sfânt, ori cu duhul satanei, și se cunoaște omul prin lucrarea sa, prin purtarea sa de a cui parte lucrează, și se cunoaște după uitătură, după grai, după roade. În vremea lucrului cel cu mâna se vede harul, sau se vede lipsa harului, lipsa purtării cerești, și de aceea, fiilor, nu uitați, o, nu uitați să stați sub har, ca să stea peste voi harul, căci cine nu alege harul peste el, acela nu stă sub har și iese mereu de sub lucrarea harului și se face urât lui Dumnezeu și celor din jurul lui.

O, Eu știu să-Mi pregătesc vase de trebuință pentru tot lucrul Meu, dar trebuie cruce purtată, fiilor. Dispreț mare de tot a fost slobozit peste cei ce-Mi poartă venirea Mea cuvânt pe pământ, dispreț dinăuntru, și din afară apoi, iar răbdarea cea de aur s-a dovedit lucrătoare și a dat rod, de pot Eu, Domnul, să-Mi port mai departe lucrul venirii Mele, căci șlefuirea trebuie mereu împrospătată pe vasele cu care lucrează Dumnezeu, așa cum s-a petrecut cu toate vasele purtătoare de taine cerești între oameni pe pământ, o, și n-a fost altfel niciodată pentru împodobirea cu cele cerești ale vaselor de trebuință tainelor lui Dumnezeu, care trebuie așezate și știute pe pământ.

Au fost cutremure mari, mari, fiilor, și au rămas durerile de după ele și ranele ca după război. Eu știu cum să-Mi înfrumusețez și să-Mi împodobesc vasele de trebuință, că le înfierbânt, le șlefuiesc, lovesc în ele ca să le încerc puterea de lucru, de răbdare, de recunoștință față de Stăpân, de supunere, și apoi slava Mea lucrează cu ele tainele lui Dumnezeu și așezarea lor pe pământ.

Fiilor, fiilor, disprețul cel asupra vaselor de trebuință lui Dumnezeu are lucrare mare peste un vas care stă mereu la făcut, căci omul trebuie să se recunoască gol de tot dacă Domnul nu-i dă o folosință pentru lucrările duhovnicești, trebuitoare lucrului Lui pe pământ între oameni, iar cine nu învață purtarea crucii nu stă la făcut, și cade din lucru, o, și cât de jos s-au dus cei ce au căzut din cuibul Meu, din brațul Meu! Ca pasărea care cade din cuib și o înhață pândarii de sub cuib, așa au pățit cei ce nu s-au smerit, ci, din contra, au dat să poată răul să și-l lucreze, bieții de ei.

O, aveți grijă mare, fiilor, să vă măsurați grăirea și să nu rostiți cuvinte care vă pot primejdui viața sau statul lângă Dumnezeu, că lupul de satana stă lângă limba voastră la pândă. Iar Eu vă învăț, purtați-vă cuminți și cu dulce din toată inima cu cei din partea Mea peste voi așezați, o, că au căzut fii prin înseși cuvintele gurii lor împrăștiate și neatente cu gândirea, cu iubirea și cu vorbirea, măi fiilor. Iar Eu învăț pe fiii poporului cuvântului Meu iubirea și răbdarea sub cruce, numai să iubească ei purtarea crucii, asemănarea lor cu Mine, cu Păstorul lor.

O, e praznic sfânt pe pământ și în cer pentru crucea răstignirii Mele, căci iubirea Mea a stat pe cruce iubind. Mă așez cu sfinții în așternutul Meu cu voi, în cetatea cuvântului Meu și așezăm masă de praznic sfânt, fiilor. Stăm deasupra și privim cu nesaț. Nu uitați, suntem aici, deasupra, o, și dulci Ne sunt clipele cu voi, iar voi le faceți tot mai dulci, tot mai dulci să fie, și pace vouă acum, fiilor!

Însemnăm în carte această grăire sfântă și merge ea și se împarte din cer și mângâie pe unde trece, că Noi numai mângâiere, numai duhul mângâierii îl lăsăm în sărbători pe masă între voi, la masa Mea cu sfinții și cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

27-09-2020

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Nașterii Maicii Domnului



Între cei din cer este pregătire de coborâre cu masă de cuvânt în cetatea cuvântului Meu și în carte în zi de praznic sfânt, împărătesc, iar Eu, Domnul, am de-a dreapta Mea pe mama Mea Fecioară cu sărbătoarea zilei de naștere a ei acum două mii de ani ca să ducă ea viață îngerească pe pământ între oameni și să fie pregătită locaș împodobit pentru venirea Mea, ca să Mă nasc Eu prin ea și să Mă fac om, că aveam atunci să împlinesc proorociile din Scripturi pentru venirea Mea de la Tatăl la oameni și să iau pe umerii Mei crucea mântuirii oamenilor care vor cunoaște pe Dumnezeu venit din cer, ca să-i răscumpăr din blestemul păcatelor lor multe, și pe care nu le putea pierde nimeni din fața lui Dumnezeu, decât Eu, jertfindu-Mi trupul pe cruce, ca să poată iubirea Mea, iubirea care vindecă pe om de păcat, o, și numai iubirea Mea a putut răscumpăra pe om din mâna lui satana cel vrăjmaș de șapte mii de ani pentru Dumnezeu și pentru om, iar mama Mea Fecioara a fost începutul, a fost cărarea Mea, venirea Mea, venirea ei și a Mea pe pământ după om.

Fiilor, vă găsesc că-Mi aşteptaţi coborârea şi cuvântul. Vă găsesc în sărbători gata să Mă primiţi cu masă de cuvânt. Pace vouă! Aşa le spuneam şi ucenicilor Mei când Mă întâlneam cu ei. Pace vouă! Aşa vă zic şi vouă la întâlnirea Mea cu voi, la sfatul Meu cu voi şi cu poporul acestui cuvânt ieşit din gura Mea, şi pe care voi îl aşezaţi în cartea sa şi îl împărţiţi celor ce îl aşteaptă să vină de la izvor spre ei.

O, ce mare este lucrarea Mea cea de azi cu voi, ce mare, fiilor! Se minunează sfinții toți de vremea Mea cu voi, și vin cu Mine sfinții pentru slava Mea de peste voi și de peste ei și rostesc ei mirați și spun: Cine este asemenea Domnului în nori, și cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu, cu Cel proslăvit în sfatul sfinților, mare și înfricoșat peste cei dimprejurul Lui?

O, popor al cuvântului Meu, văd sfinții slava Mea cu care cobor pentru tine pe pământ ca să te hrănesc din cer, că pe pământ nu este hrană, nu mai este, măi poporul Meu, căci omul se hrănește numai cu păcat, numai cu moarte de peste tot, și totul, totul pe pământ e amestecat cu păcat.

O, fiilor, e sărbătoare de cuvânt, că e praznic sfânt, iar mama Mea Fecioara e împărăteasa cea sărbătorită azi.

O, hai, mama Mea, hai, ia în grija ta petrecerea de azi, și punem masă, mamă, totul cu binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și numai cu binecuvântare este lucrarea toată și în cer și pe pământ, ca să se tânguie satana și să nu mai aibă loc și timp pentru el, ci numai Dumnezeu cu ale Sale să rămână și să lucreze și să poată, că a venit această vreme, mama Mea!

— O, Fiul meu Iisus Hristos, a venit venirea Ta, a venit această vreme a Ta ca să fii proslăvit în sfatul sfinților și să fii mare și înfricoșat peste cei dimprejurul Tău, precum este scrisă această proorocie ca să se împlinească ea.

Acum așez povața mea peste poporul cuvântului Tău ca să ia din ea, și ca s-o împlinească dacă ia, căci cel ce împlinește este binecuvântat prin ascultare de cele de sus, iar cel ce nu împlinește este încă îndărătnic, și nu se apleacă încă, nu dă încă să aibă grijă de împlinirea cuvântului ceresc, iar eu grăiesc acum celor ce se hrănesc din gura Ta prin acest izvor de cuvânt, și așa le spun:

O, fiilor care aveți masa pusă de Fiul meu Iisus Hristos ca să vă hrăniți voi din ea și să ascultați de El, vă dau povață dulce, îngerească, sfântă povață vouă.

Fiilor, o sărbătoare îngerească să vă fie viața, iar îndeletnicirile voastre o zi de sărbătoare mereu, căci îngerii Domnului lucrează mereu, lucrează zi și noapte lui Dumnezeu și oamenilor de pe pământ, și celor ce dorm așteptând învierea cea mare, ziua Fiului meu Iisus Hristos cu învierea lor.

O, fiilor, cât îngerii cei buni, tot atâta și voi trebuie să lucrați pe pământ lui Dumnezeu, căci ei sunt mereu sărbătoarea Domnului, și Ne uităm la ei, Noi, cei din cer, la lucrul lor cel mult Ne uităm ca la o zi de sărbătoare nesfârșită, ca la desfășurarea unei bucurii lucrătoare mereu în toată frumusețea ei, și fac îngerii mereu această bucurie fără de hotar, fără de capăt, căci vai lor dacă n-ar lucra mereu lui Dumnezeu și oamenilor, după planul cel de sus pentru mântuirea multora!

O, dar cum mereu, mereu lucrarea cea îngerească? Fiilor, fiilor, cântarea sfântă, citirea sfântă, grăirea sfântă, dar nu cea de toată ziua grăire să-și facă obiceiul între voi cu deșertăciunile ei, o, că nu se suie la cer clipele voastre oricum folosite, ci vă coboară, vă țin ca pe niște fără de preț ființe, fiilor, și așa se naște mult rău: bârfirea, iscodirea, descusutul, lucrări neplăcute, și toate să vă fie mereu asemenea îngerilor, fiilor, o, și vai vouă dacă ați sta fără lucru, căci cei ce nu lucrează cad, cad ca îngerii care au căzut când n-au lucrat lui Dumnezeu, fiilor.

O, însănătoșiți-vă iubirea, aveți grijă de ea să nu vă fie șubredă, leneșă, uitucă, stătută, fără vlagă, fără viața ei cea din cer, o, și dați-i tratament de însănătoșire, fiilor, căci îndemnul vă este lângă voi mereu, iar raza la fel, și sfatul tot vine de lângă voi, și trebuie folosit tratamentul, ca nu cumva sănătatea iubirii să scadă, fiilor.

O, aveți grijă mare de mintea care vă lucrează pe voi dinăuntrul vostru, ca nu cumva să vă lucrați voi singuri prin mintea voastră rostul iubirii și al vieții, căci lucrul cel cu mâna vă face să vă credeți folositori îndeajuns lui Dumnezeu, o, dar nu aceasta vă lipsește vouă, ci iubirea, fiilor, vă este de folos vouă și Domnului în voi și între voi.

O, aveți grijă ca nu cumva iubirea să-și dea duhul din pricina lucrului cu mâna, și în mâna cui? Că iată, s-a întâmplat aceasta cu cei care s-au dus de la pieptul Domnului și au intrat ei iarăși în apa lumii.

O, fiilor, privesc peste poporul acestui cuvânt sfânt ca să pot să-i port de grijă din partea Fiului meu Iisus Hristos. Vă trebuie voință, fiilor, iar teama pentru neascultare să nu se ducă de la voi, că vine apoi nepăsarea ca un munte ca să cadă peste voi, și vine apoi nevindecarea și lumea cu duhul ei cel plin de duhul morții, o, că n-are duhul lumii altă lucrare, n-are lupul altă lucrare, decât pânda la strunga de oi, iar oaia care calcă peste hotar, care nu ascultă şi umblă aiurea şi nu se teme de lup, aceea trece peste orânduiala strungii şi uită de cioban şi cade pradă dinţilor lupului, care caută moartea oilor.

Le spun oilor să nu iasă din staul, le spun să înţeleagă ce înseamnă cioban și ce înseamnă oaie şi ce înseamnă strungă şi ce înseamnă lupul, şi toate să le ia în seamă cu înțelepciunea ascultării, căci ca şi ascultarea nu este o mai mare înţelepciune de urmat, iar oile să nu se înveţe răzleţe, că afară este vaiul, este vrăjmașul de oi.

O, fiilor, îndeletniciți-vă cu lucrări sfinte cu toată bucuria inimii, și toată ziua să lucrați așa, căci vai celor fără de lucru, fiilor! Domnul are grijă de tot și de toate pentru lucrul Său cu voi, dar voi trebuie să fiți de folos, și nu o greutate de dus să fiți pentru El, că El merge din greu pentru voi prin vremea asta rea. Dacă în lume ești fără ocupație ți se spune șomer, iar dacă mai-marii vor să-ți dea vreun ajutor din avutul de grămadă poți să-ți iei de mâncare, de îmbrăcat, de adăpostit, sau nu-ți dă nimic din grămadă și muncești cu ziua să-ți iei de-ale îngrijirii zilelor vieții. O, tot așa este și cu creștinii cei fără ocupație în turmă, fără lucru cu darurile Duhului Sfânt și cu rod pentru cer prin lucru, sau cu darurile firii slujitori tot timpul pentru mersul lucrării Domnului, că altfel trebuie să fii dus pe umerii celor ce muncesc, o, dar nu uita, fiule creștin, că trebuie să ai lucrare, ca să ai și plată pentru ea.

Ar vrea Domnul să aibă ce să vă plătească, fiilor: iubirea, cântarea, ascultarea, rugăciunea cea sfântă pentru venirea Domnului, jertfa, statornicia, credința, crucea purtată, fiilor. Ar vrea Domnul să învățați să vă strângeți în cer, că dacă nu vă strângeți, nu are ce să vă atragă lângă El.

O, fiilor, slujba pentru Domnul te obligă să te formezi pe potriva Domnului, iar dacă vezi că nu poți să te apleci, atunci tu ieși și fugi, și nu mai ai pretenție de orânduială peste tine și faci apoi cele ale neorânduielii, o, și așa de greu se mai căiește omul pentru cele rele ale sale, o, greu de tot mai poate să se căiască, și trebuie ca viața să-l îndoaie îndeajuns ca să-l aducă la căință și la umilință pe un așa om împrăștiat și neadunat cu mintea și cu fapta și cu iubirea, iar împietrirea îl ține rece de duhul aplecării și al pocăinței și al ridicării de jos.

V-am învățat de aproape, fiilor. Ca de lângă voi v-am învățat, și v-am dat la toţi la fel, şi fiecare aveţi acum de luat, după cum sunteţi ascultători, sau mai puţin ascultători, că eu sunt mamă şi mi-e milă şi de cei buni, şi de cei mai puţin buni.

O, e greu să vă mai strângă Domnul în grădină aici acum şi să vă dea cuvânt şi putere prin cuvânt împlinit apoi, dar oricâţi şi pe oriunde sunteţi sub paza acestui cuvânt, luaţi în seamă durerea cu care v-am povățuit pentru viața cea duhovnicească, fiilor, căci voi aveți de dat un răspuns milei de voi a Fiului meu Iisus Hristos, Care are iubire de voi, dar vrea să vă și mântuiți, fiilor, nu numai să trăiți bine pe pământ, iar pentru mântuire trebuie cruce, trebuie ascultare, trebuie iubire, trebuie aplecare, trebuie suferință, fiilor, o, că n-are nimeni pe pământ atât cât vouă vă dă Domnul de la El ca să aveți din cer și să fiți recunoscători, iar recunoștința voastră vă va dovedi pe voi, o, fiilor.

O, am coborât până la felul lor, Fiule Doamne, și așa am grăit lor, că privirea Noastră e mereu între ei și după ei, și avem de lucrat pentru formarea lor în viața cea îngerească, așa cum Noi voim să trăiască poporul Tău pe pământ.

Și-Ți dau acum Ție să faci încununarea zilei de praznic sfânt, căci Tu ești Alfa și Omega, Tu ești semnul cel pus peste toate lucrările Tale în cer și pe pământ, iar eu mă aplec Ție, Celui proslăvit în sfatul sfinților Tăi, Doamne, Celui mare și înfricoșat peste cei dimprejurul Lui, o, și fericit este poporul care cunoaște sunetul trâmbiței și care umblă în lumina feței Tale, Doamne, și se bucură neîncetat de numele Tău! Amin.

— Binecuvântată ești, mama Mea, de cei ce Mă iubesc pe pământ, iar cei ce Mă iubesc sunt cei ce te iubesc și pe tine, chemându-te în ajutor pentru calea lor spre cer, iar azi am adus sărbătoare pentru tine între sfinți, și în mijlocul poporului Meu de azi pe pământ.

O, fiilor, v-a dat povață îngerească mama Mea. Voi trebuie să aveți pe pământ viață îngerească, fiilor. Îngerii cerului să lucreze de sus, iar voi de jos să lucrați lucrările Domnului.

O, fiilor, o, fiilor, voi să nu trăiți înaintea Mea pentru voi, ci pentru Domnul, fiilor. Atât cât înțelegeți aceasta veți putea să fiți voia Mea, iar altfel este mai greu să se poată aici, în acest popor povățuit din cer.

Acum lucrați sărbătoarea și petrecerea ei și suirea la cer a bucuriei sfinte aici în grădină, voi, cei din cetatea cuvântului Meu, și împărțiți apoi din ea celor ce iau pe Dumnezeu de la voi. Și pace vouă, fiilor!

Și iarăși vin cuvânt în grădină la voi, căci vine praznicul Sfintei Cruci și am de grăit pentru purtarea crucii, pentru asemănarea cu Mine a celor ce se leapădă de sine pentru purtarea crucii, căci crucea purtată este semnul celor ce sunt cu Dumnezeu pe pământ, este semnul Fiului Omului, este poporul cu care Eu, Domnul, Mă voi arăta curând, curând peste pământ, în cer și pe pământ Mă voi arăta cu el, o, fiilor. Amin, amin, amin.

21-09-2020