Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul



Cuvântul Meu e plin de dorul Meu, iar dorul lui Dumnezeu a fost și este mult și greu, pe cât de mult și de greu îi este omului să facă voia cea sfântă pe pământ, căci este scris cu foc pe piatră voia cea sfântă, pe care ar fi fost să o așeze omul pe pământ prin faptele sale, prin trăirea sa plină de dor de Dumnezeu, o, și n-ar mai fi să facă omul altfel pe pământ, altceva decât voia cea sfântă, lucrarea poruncilor vieții, care-i spun omului să nu facă răul pe pământ, să nu calce peste cuvântul lui Dumnezeu de peste el, o, și ce frumos ar fi omul dacă ar ști pe dinafară, dacă n-ar uita, dacă ar fi plin de grija aceasta: să nu calce peste cuvântul vieții, așa cum Eu i-am adus lui să împlinească pe pământ, și l-am învățat viața și i-am spus să nu ucidă, să nu fure, să nu mărturisească strâmb, să nu cadă spre desfrânare, să nu-i trebuiască ce nu este al lui, și i-am spus să-și aducă aminte de acestea ca să-l ajute ele să nu le calce, căci sunt ele ieșite din gura lui Dumnezeu pentru om.

O, pace vouă, și deschideți-Mi ca să Mă fac cuvânt, fiilor care vegheați pentru ca să vin la voi cuvânt și pentru ca să-l puneți voi pe cale să meargă de la margini la margini, proaspăt ieșit din gura lui Dumnezeu, hrană caldă, fiilor, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ acum, la sfârșit de timp!

Avem zi de serbare pentru apostolul Ioan Botezătorul, ziua de naștere a sa pe pământ între oameni, iar cetele de sfinți și de îngeri sunt în sărbătoare, fiilor. A croit Dumnezeu drum și naștere ca să vină pe pământ acest om îndumnezeit încă din pântecele mamei sale, căci era proorocit să vină și să-Mi facă Mie cale spre oameni, și Mi-a făcut, pregătind el oamenii pentru pocăință și pentru credință în Fiul lui Dumnezeu, Care vine spre ei cu împărăția Sa. O, numai cei smeriți și mult smeriți Mă pot ajuta, Mă pot înțelege prin smerenia minții lor, numai aceia pot cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, iar altfel omul Mă chinuie, Mă ține pe loc cu rodul cel așteptat de Tatăl și de sfinți să-l săvârșesc, o, că numai creștini neîmpliniți am purtat pe umeri, și Mă dor toate și-Mi plânge Duhul, Îmi plânge tăcut și fără vindecare și-Mi este tot un foc cuvântul, tot un dor, care Mă arde mereu, și Mă fac cuvânt de dor peste pământ.

Au tot căutat aproape lângă acest foc mulți în toată vremea de când Îmi curge din gură cuvântul peste pământ, aici avându-Mi izvorul lui, dar duhul statorniciei n-au putut să-l înțeleagă cei ce Mă căutau aici, lângă izvorul Meu de cuvânt. O, lângă acest foc, lângă acest loc în care lucrează focul dumnezeirii ca și atunci pe munte când s-a scris cu foc pe piatră cuvântul vieții, poruncile vieții, o, ar fi fost să stea și să fie aici numai cei ce pot să stea aplecați voilor Mele mereu, plini ei de jertfă curată și sfântă pentru mersul Meu cel de azi cuvânt peste pământ, peste mulțimi, fiilor, ca să am rod dacă merg.

A ținut atunci proorocul Moise patruzeci de zile de post ca să stea el înaintea Mea și să ia cuvântul Meu scris cu foc și să-l aducă să fie împlinit de om apoi. S-a ținut și acum post de patruzeci de zile ca să-Mi pregătesc vasul în care Mă deșertam cu cuvântul ca să-l fac auzit și scris, o, și mare aplecare am făcut ca să-Mi fac cale pentru așezarea cuvântului gurii Mele pe pământ acum, când toți oamenii calcă peste poruncile vieții ca în toate vremile pământului cu oameni pe el.

Își face omul mult rău prin călcarea poruncilor vieții și se strânge răul și vine peste om apoi, iar Eu, Domnul, văd aceasta, și n-a venit nici un rău peste om și peste pământ până nu am îndemnat la pocăință și la îndreptare pe cei care își pregăteau vremi de ispite prin depărtarea lor de Dumnezeu, și apoi venea pierzarea peste cei ce nu se îndreptau. Iată, și acum tot strig la om și la cei ce dau să cârmuiască peste oameni, dacă văd ce-și atrag toți prin depărtarea lor de Dumnezeu. Din pricina desfrâului de pe pământ a venit potopul și au pierit toți oamenii și toate vietățile, o, că nimeni nu mai căuta cu Dumnezeu între oameni, nu mai erau glasuri spre cer, ci numai desfrâu.

Fac vestire peste pământ și acum, Eu Însumi fac și spun că e nevoie de pocăință mare, de multă strigare spre cer, de rugăciuni fierbinți de pe pământ spre cer. Nepăsarea de suflet este cel mai greu păcat care-l pierde pe om, cea mai grea pedeapsă pe care omul o aduce asupra sa pic cu pic. O, vorbește, creștine și cu sufletul tău, el așteaptă de la tine grijă pentru el, căci el este veșnic, iar trupul nu-ți este tot așa. O, nu mai dormi, că a venit vremea cea pentru priveghere mare și pentru sfințenie multă, iar omul care doarme mult nu poate fi un om sfânt, că nu-l lasă trupul, își iubește trupul, nu veșnicia, care se dobândește prin sfințenie lucrătoare mereu și mult.

O, ferice de cel ce-și vede prostia când mintea îl ajută să vadă și să se smerească la vreme, că de cele mai multe ori e așa de târziu, așa de târziu, fiindcă la diavolul se strâng prea multe, prea multe una după alta prostiile minții omului cel fără de umilință la vreme, sau în toată vremea vieții lui.

Creștinul îl măsoară pe fratele său mai păcătos, mai greșit decât pe el, și de aceea nu-și pregătește cu toată inima și lucrarea sa purtarea cea frumoasă înaintea Mea și a semenilor lui, ba, din contra, se face greu pentru altul, o, și nu se teme să facă așa, de vreme ce are ca apărător iubirea de sine, dar aceea este pârâș asupra lui la Dumnezeu. Dar crede el aceasta? O, nu crede, din pricina orbirii lui de la iubirea de sine, de aceea nu crede.

Omul, când nu mai vede bine cu ochii lui el merge și-și cumpără ochelari ca să vadă bine. Trufia însă e cea mai mare orbire în care omul stă, dar pentru vindecare de ea nu-și caută ochelari ca să-și vadă prostia trufiei.

Dar cum să-și înțeleagă omul această orbire: trufia? O, fiilor, o, fiilor, pornirile iuți ale firii, ale inimii, ale gurii apoi, se nasc din duhul trufiei, când omul uită de păcătoșenia lui, de nevrednicia lui înaintea Mea și se apucă să-și arate sabia asupra celui ce nu-i intră în voie, iar Eu, Domnul, sunt atunci trecut neputincios, dat deoparte cu vederea Mea, și-Mi zice omul că știe el ce face, ce spune, ce lucrează, și așa își este sieși dumnezeu, hotărâtor în dreptul ființei lui. O, nu așa a făcut Dumnezeu pe pământ, nu așa a făcut Cel ce a zidit omul, și de Care omul nu mai ține seama când își dă drumul pornirilor iuți ale firii, ale inimii, ale limbii, duhul trufiei lucrătoare din om, fiilor, iar Eu vin cuvânt pe pământ și-i îndemn la pocăință pe cei ce se aleg spre Dumnezeu cu pașii lor și nu știu cum să le fie mersul.

O, creștine care cauți pe cale cu Mine, cercetează-te și tu, așa cum Eu te cercetez. Cercetează-te dacă iubești pe Dumnezeu sau dacă te iubești pe tine. O, după cât dormi, după cât mănânci, după câte îți strângi pe pământ ca să ai, după cum te apleci celorlalți pentru duhul smereniei tale lăuntrice înaintea Mea, după cum și cât și câte vorbești, după cum și cât asculți, după cât și cum te gătești să arăți, după acestea și altele ca acestea se cunoaște dacă iubești pe Dumnezeu și cât, că, fii cu credință pentru ce-ți spun, cu tot întregul tău trebuie să-L iubești pe Dumnezeu dacă-L iubești, așa și mereu, nu când și când, nu doar când vrei.

Omului îi trebuie și îi tot trebuie multe și mereu, iar pentru aceasta muncește toată viața lui pe pământ. Și stau acum înaintea ta cu Ioan Botezătorul, omule, că el a fost altfel, a putut altfel, în el a locuit Duhul lui Dumnezeu, nu duhul lui, nu vederea lui. El n-a trăit pentru sine pe pământ, ci pentru Dumnezeu și pentru oameni viața lui toată până la jertfa cea deplină. O, dacă ai rămâne cu ceva din câte faci, din câte strângi! O, n-ai ce să-I arăți lui Dumnezeu, omule, în clipa întâlnirii tale cu El după drumul vieții tale de pe pământ.

O, fiilor, iubiți să fiți sfioși, să fiți frumoși, să fiți sfinți. Sfiala cea sfântă, cea cerească, nu poți să arăți c-o ai, decât dacă o ai față de frați ca în fața unor ființe mărețe, și numai dacă ai nevoie tu de aceste ființe mărețe pentru tine față în față cu tine, iar altfel nu-ți poți dori să fii sfios, nu vei putea să te asemeni cu cei din cer, care tot timpul se apleacă unii în fața celorlalți, căci cei din cer au sfiala ca lucrare.

O, fiilor, o, fiilor, și cu trupul și cu duhul fiți cu mâinile curate, ca să nu vă scoată diavolul din împărăția Mea cu voi, căci el vă este vrăjmaș și vă învață să nu fiți curați cu mâinile, cu inima, cu fapta, fiilor. O, dacă nu izbutiți să fiți smeriți, să aveți inimă curată față de Dumnezeu și de semeni ca să nu vă ascundeți cu cele cu care vă îndeamnă satana să le faceți când sunteți singuri, o, nu mai umblați singuri, nu mai stați singuri nici o clipă cu nici un chip, fiilor, că e primejdios să vă tot încercați cu duhul fățărniciei apoi, așa cum a dat să facă Adam în rai cu Dumnezeu, Care l-a cercetat, după ce n-a ascultat de cuvântul Domnului pus peste el.

O, fiți cu inima curată, iar dacă nu puteți, măcar nu mai umblați și nu mai stați singuri nici o clipă, fiilor, că umblatul de unul singur este cursă de fiecare dată pusă de satana ca să te ajute să greșești, să-ți faci voia pe ascuns, iar dacă apoi nu-ți însușești cu iubire vina ce ți-o arată celălalt prin îndemnul Duhului Meu, Care te veghează din cer și de lângă tine, o, tu n-ai stofă de creștin, chiar dacă spui mereu cuvinte de umilință, de pocăință, dar pe acelea le spui tu și nu-ți este greu, căci omul este îngăduitor cu el însuși, dar așa nu-i crește cu nimic statura lui cea pentru mersul cu Dumnezeu, ci numai dacă se lasă lucrat mereu cu umilință în inimă cu fiecare probă care-i vine.

O, fiilor, aveți grijă de credința voastră în Mine și în cuvântul Meu, că mari furtuni bat de peste tot, și va fi să vorbim despre ele ca să știm cum să ne adăpostim și să ne ocrotim unii pe alții pentru credință, ca să vă am în credință, fiilor, și ca să nu slăbiți credința celor ce cred, măi fiilor. Când dai să-l faci pe creștin să-și piardă credința, să-i slăbească ea, așa cum au făcut unii spre alții cei ce s-au smuls din bărcuța Mea și au căzut în valuri, o, acest păcat îți va atârna greu, atât de greu, mult mai greu decât i-ai fi luat viața trupului celui clătinat de tine în credință.

Am avut grijă mare și multă să nu-și piardă ucenicii Mei credința, să nu se îndoiască de Mine în încercările cele grele prin care aveau să treacă, și M-am rugat Tatălui pentru credința lor și a căpeteniei lor, că i-am spus lui Petru să întărească el apoi credința celorlalți care au umblat cu Mine trei ani și jumătate și au văzut ei slava Mea, puțin înțeleasă de ei atunci, căci omul este prea neputincios pentru Dumnezeu pe pământ.

O, fiilor, căutați să vă întăriți în credință, voi, și cei cu care mergeți pe cale, și aceasta să vă fie o lucrare mare, și ajutați-vă pentru ea cu toate câte v-am arătat vouă că Eu sunt cu voi, că împlinesc cu voi și că biruiesc pentru voi, că pot să vă port de grijă așa de minunat, vouă și mersului Meu cu voi, iar voi întăriți-vă statornicia ca să stați cu Domnul pe cale și să-L ajutați pentru mers, ca să fie aceasta și pentru cei ce n-au stat până la sfârșit ca să ajute mersului și lucrului Meu cel mult.

O, fiilor, grăiți numai și numai bisericește pentru cele dintre voi, iar altfel feriți-vă să grăiți despărțiți doi câte doi, că e păcat, e obicei urât, disprețuitor de frați, fiilor, o, dar să credeți ce vă spun. Rugați-vă cu gândul, cântați, priviți spre cer, dar nu vă învățați să măsurați de pe margine pe cele dintre voi, că iată, de aceea n-au mai rămas cei ce n-au mai stat cu voi și au plecat, că au clevetit cu nemulțumire, cu învinuire plină de venin, sau pentru duhul slăbiciunilor lor, spre care s-au lăsat și nu s-au mai ridicat apoi, iar voi să vegheați când știți acestea.

O, fiilor, feriți-vă de diavolul! Musca stă la masă cu împăratul și-i ciugule din blidele de pe masă și n-ai cum s-o oprești să facă aceasta, căci diavolul este duh ca și Dumnezeu, iar voi să știți și să vă feriți să-i dați să mănânce când îi știți îndrăzneala și lucrarea. Învățați de la împăratul David care a zis: «Pe cel ce clevetea în ascuns pe aproapele său, pe acela l-am izgonit», o, și se smerea împăratul zicând: «Eu gata sunt spre bătăi, și durerea mea stă pururea înaintea mea, căci îmi cunosc fărădelegea și o voi vesti pe ea și voi purta grijă de păcatul meu, dar nu mă lăsa, Doamne, nu Te depărta și mă ajută Tu!».

Ioan Botezătorul este mărit de puterile cerești în ziua lui de pomenire a nașterii lui pe pământ, o, și ce dragă și ce scumpă a fost acum pentru el grăirea Mea cu voi, fiilor, și mult s-a bucurat și mult s-a mângâiat împreună cu toți sfinții, și vă aduce el salutarea sa de lângă Mine și-și scrie grăirea ca să rămână ea, ca să mărturisească ea, iar voi luați și învățați, fiilor.

— O, Bunule Învățător al lor și al meu, lucrarea pocăinței să le fie lor dragă și scumpă mereu, și să nu uite ei de această frumusețe a omului sfânt, și de cele de pe pământ să nu-și robească ei inima, în care să aibă lărgime numai cele cerești, cele ce vor rămâne, Doamne, că Tu le-ai spus lor să dea pomană pe pământ pentru cei ce au murit bogați de cele pământești, și care n-au nimic acum, și au nevoie de rugăciuni de pe pământ pentru ei de la cei săraci de cele pământești, de la cei frumoși ai Tăi, cei plini de duhul pocăinței și al umilinței mereu, așa cum am fost eu mereu pe pământ. Da, Doamne, am fost mereu cu duhul pocăinței în mine și am împărțit oamenilor ceea ce am avut eu, și cine ar putea da cuiva ceea ce nu are?

O, este nevoie de multă rugăciune de pe pământ spre cer, acum mai mult ca în toate vremurile dintre pământ și cer, și numai cei plini de duhul pocăinței sfinte pot să facă aceasta, o, fiilor, fii ai Cuvântului Hristos, căci trebuie să se împlinească rugile venite de pe pământ, iar vremea cea atât de rea și de primejdioasă pentru suflet acum, iată, cere aceasta, iar Domnul v-a așezat pe voi rugători spre El pentru biruirea duhului satanei, care a luat pământul sub bătaia lui, iar oamenii de pe pământ nu cunosc primejdia care îi înconjoară clipă de clipă de peste tot prin cei ce nu pot să audă că pământul este al lui Dumnezeu și că Domnul este Stăpânul Cel veșnic, și că El este Făcătorul, nu omul este, iar omul nu are nimic, dar poate să aibă totul prin duhul pocăinței, duhul care-l ține pe om împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Amin.

— O, ucenicule mare, Eu, Domnul, am fost tot ce ai avut tu pe pământ și tot ce ai fost tu, căci pentru Mine a fost să te naști între oameni și să-Mi vestești venirea și calea și lucrarea. Pace ție cu cerul, așa este urarea Mea cea pentru tine în zi de serbare a ta între sfinți!

Tu, popor al cuvântului Meu, caută să știi bine viața ta cu Mine cum s-o ai și cum s-o păstrezi a Mea, și nu a ta, că se uită la tine Ioan Botezătorul și-ți vede mărirea cea de la Mine, iar ție îți trebuie multă umilință, multă pocăință pentru toate timpurile în care acestea n-au lucrat în oameni, și, iarăși, îți trebuie multă și întreagă credință, iar lucrul tău pe lângă acestea să-ți fie în slujba lor, căci vreau să pot prin tine așa cum a putut și poate prin Mine Tatăl Meu, și am nevoie de viața ta în slujba Mea, am nevoie până la biruința Mea să-Mi ajuți cu ascultarea ta cea statornică, și după voia Mea să Mă asculți, ca să pot să-ți dau în lucru voia Mea.

Pace ție! Lucrează voia Mea, poporul Meu! Pace ție, și fii cu grijă sfântă să nu-Mi faci dureri, și numai voia Mea să faci tu, mereu, mereu să stai în voia Mea, mereu, mereu să faci voia Mea pe pământ, o, poporul Meu! Amin, amin, amin.

07-07-2020

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinților, și pomenirea Sărbătorii Nașterii Sfintei Virginia, Trâmbița lui Dumnezeu



Între cei din cer este pregătire pentru duminică sărbătorească în sobor, duminica tuturor sfinților, iar Eu, Domnul, pun masă de cuvânt de sărbătoare pentru cei sărbătoriți, pentru sfinții Mei, și pentru cei ce sărbătoresc pe pământ, pentru poporul cuvântului Meu, căci în cetatea Mea de cuvânt este acum cu praznic sărbătorită trâmbița Mea Verginica, născută ea pe pământ în duminica tuturor sfinților, o, și ce frumos e așezată ea în mijlocul sărbătorii sfinților Mei, că dulce le este lor lucrarea cuvântului Meu, prin care grăiesc pe pământul român din anul 1955, după ce am pregătit pe Verginica să-Mi fie trâmbiță și să dau prin ea glas cuvântului Meu cel de azi, grăirea lui Dumnezeu peste pământ ca să-Mi ridic spre credință și spre ascultare un popor și să-l învăț pe el aparte să iubească pe Dumnezeu și să păstreze cu sfințenie datinile creștinești, lăsate prin biserica cea de la început pentru cei credincioși Mie, și care-și iau crucea ca să Mă urmeze, ca să facă voia Mea pe pământ, iar Eu să-i hrănesc pe ei din cer cu Duhul Sfânt Mângâietorul și să le întăresc mersul, și ca să-Mi fie ei martori coborârii cuvântului Meu, pentru când va fi să-l scot deasupra și să se știe în lung și în lat că Dumnezeu a coborât și a grăit cuvântul Său cel de la sfârșit de timp în mijlocul neamului român, că a venit această vreme.

O, pace ție, poporul Meu cel de azi pe pământ, pace ție, celui ce ești mai mult sau mai puțin după faptă și după credință popor al cuvântului Meu! O, ridică-te să-Mi asculți cuvântul, cu care în ziua aceasta de sărbătoare grăiesc în cer și pe pământ, adică cu cei din cer, și cu tine pe pământ, poporul Meu cel ce ești pe pământ, o, că au sfinții sobor, și iau pentru ei de pe pământ mângâiere și bucurie de la cei care aduc lor mărire și pomenire sărbătorească după datină, duminica tuturor sfinților, iar după ea vine să înceapă vremea postului cel pentru întâmpinarea sărbătorii sfinților apostoli, și care post a ajuns mic de tot cu vremea sa, după ce în neamul român s-au clătinat de la locul lor zilele de sărbătoare ale sfinților Mei prin mutarea lor de la locul lor din calendar, pierzându-se datina ținerii la timp a lor.

O, am început cuvântul Meu în anul 1955, dar n-am putut face acest anunț pentru ținerea sărbătorilor sfinte la locul lor ca la începutul bisericii Mele, că veneau cumpărători și vânzători de taine printre cei ce se apropiau să audă glasul cuvântului Meu, și a fost să aștept cu răbdare ca un Dumnezeu și să-Mi fac cale prielnică să pot să aduc repararea. Că a venit omul antichrist și a prins atunci în cursa lui pe cel mare de peste biserica neamului român și l-a forțat apoi să facă mutarea, să aducă stricăciunea, să lovească în mersul cel îndătinat al bisericii Mele în neamul român, neamul cel mai greu lovit atunci, cel mai îngenuncheat sub duhul rătăcirii, care a ridicat prigoană peste creștinii de atunci, o, că așa de greu le-a fost la creștini să facă acest păcat cerut de mai-marii bisericii care n-au vegheat pentru viața turmei și au lăsat-o sub prigoana lui antichrist, care avea și care are ca lucrare dezbrăcarea de veșmântul cel sfânt al fiilor bisericii ortodoxe, și pentru care slugile lui antichrist nu se pot odihni din lucrarea lor vrăjmașă pe Dumnezeu și pe slujitorii lui Dumnezeu, dar Eu, Domnul, am lucrat odată cu această lucrare vrăjmașă și am făcut să se nască atunci pe pământ o fetiță, ca să repar apoi prin ea pe cele lovite de vrăjmaș, o, și am crescut-o pe ea apoi sub taina Mea acoperită și am pregătit-o mult și M-am arătat ei, iar în anul 1955 Mi-am început trâmbițarea prin ea. Grăiam cuvântul Meu cu gura Mea și treceam prin gura ei cu el, și am pus să fie scris cuvântul lui Dumnezeu, ca să-l pot arăta la vreme potrivită și ca să pot împlini apoi cele vestite prin el, și vestirea lui peste tot pământul apoi.

O, popor al cuvântului Meu, ia aminte la grăirea Mea de azi, că-ți grăiesc despre taina cu care am stat și stau în mijlocul tău. Iar dacă au plecat de pe pământ mulți din cei ce au stat la masa Mea de cuvânt în tot acest timp de după anul 1955 și până azi, iată, îi așez acum pe toți înaintea cuvântului Meu, ca să fie la masă toți cei care au băut din acest izvor de cuvânt în toți anii coborârii Mele pentru ca să păstoresc un popor, și tainic să-i arăt lui lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ, o, că așa era scris, măi poporul Meu.

Sunt aproape o sută de ani de la începutul din plin al prigonirii creștinilor bisericii Mele, al celor care au îndurat atunci clătinarea cea mare, mutarea calendarului sărbătorilor sfinților Mei. S-a născut atunci pe pământ dintr-o familie săracă de toate cele pământești copila Verginica. Eu, Domnul, am luat-o pe ea atunci sub grija puterilor cerești, și mare a fost taina vieții ei pe pământ în vreme de prigoană a datinilor sfinte, iar ea creștea sub privirile cerești ale sfinților Mei, care-i așteptau creșterea, o, și M-am arătat ei și i-am spus că va fi purtată de mânuță și că va fi trâmbița Mea și că va fi să-i fac pregătirea, și i-am făcut pregătirea și am lăsat peste ea darul purtării lui Dumnezeu Cuvântul, grăirea Mea prin grăirea ei, trâmbița lui Dumnezeu.

O, poporul Meu, lucrarea Mea de trâmbițare prin Verginica a fost taină mare pe pământ, că o făceam să adoarmă în somn greu ca acela cu care l-am adormit pe Adam în rai de am luat din el ca să zidesc femeia, căci Eu îl făcusem pe el întreg la facerea lui, și am luat apoi din el pe femeie și am pus-o înaintea lui.

Somn greu coboram peste trâmbița Mea, de nu mai simțea nimic trupul ei chiar dacă era ars, lovit, înțepat, strivit, și treceam Eu cu cuvântul Meu prin ea și ieșea din ea cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. O, așa M-a purtat ea vreme de douăzeci și cinci de ani ca să-Mi grăiesc cuvântul Meu, iar suferința trupului și a duhului ei era mare. Curgeau râuri de sudori din ea în vremea grăirii Mele prin gura ei plină de mireasmă simțită de cei ce ascultau cuvântul Meu prin ea, o, și numai Eu știam suferința ei și focul din ea ca să nu-i ardă trupul, o, și se uitau din cer sfinții la lucrul Meu prin ea, și se mirau cu mirare mare oștirile de sfinți, și taina Mea cu Verginica a fost mare pe pământ, măi poporul Meu, și se nășteau în multe minți iscodiri și vorbe de colo-colo duse de cei ce veneau și iscodeau, iar ea era luată și dusă la cercetare, la defăimare și la suferință, dar mâna Mea era ocrotitoare peste ea, și o puneam sub pază de îngeri ca să n-o poată doborî prigonitorii și iscoditorii, o, și se uită ea acum din cer dintre sfinți la vremea Mea cu ea pe pământ și o doare, o doare pentru toți cei care n-au avut darul să înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu și să ajungă ei să descopere voia Mea, cu care Mă purtam după ei ca s-o priceapă și s-o urmeze ei.

O, fiilor, o, fiilor, cei ce iscodesc cu mintea lor, aceia încă n-au aflat cărarea, chiar dacă au stat și stau aproape de glasul cuvântului Meu, o, că tot iscodesc ei cu mintea după știința cea omenească. Dar cei sfinți ai Domnului, cei treji și așezați cu mintea, aceia surpă iscodirile minții celor ce iscodesc din ascuns tainele lui Dumnezeu și tainele oamenilor sfinți, căci trufia omului iese ca untdelemnul deasupra apei și nu-l lasă pe om să afle cărarea vieții lui, dacă tot iscodește prin cele ale minții lui, sau prin cele din cărți citite. Știut să fie însă că toate cele de la Dumnezeu lucrate și insuflate sunt cele ce întăresc calea creștină și biserica, și sunt ele de folos doar pentru cei ce îi ajută mintea ca să nu se hrănească ei cu duhul trufiei omenești, dar dacă nu știi să culegi, și ce să faci cu culesul, e pentru că nu te ajută mintea decât pentru iscodire, și apoi pentru duhul trufiei și al necredinței ajutată de trufie, și care nu-l poate lumina pe om. Și toți cei care au fost hrăniți cu cuvântul Meu, și n-au rămas pe cale până la sfârșit, aceia nu pentru păcatele lor s-au tras în lături, ci din pricina duhului trufiei au căzut ei de la Dumnezeu, așa cum și îngerii care s-au trufit au căzut.

Am lucrat și lucrez prin acest cuvânt ca să le descopăr voia Mea la cei ce vor s-o afle și s-o urmeze pe ea și să-Mi fie ei apoi popor credincios și statornic, iar prin cuvântul Meu de azi Mi-am zidit un popor, o cetate, și-Mi tot zidesc cuvântul în carte ca să-l împlinesc apoi, așa cum am făcut în toate vremurile de sub cer, că descopeream voia lui Dumnezeu, și apoi împlineam, și am aici cetate și poposesc deasupra și în ea cu oștirile cerești, și țin sub privirea Mea și sub veghea Mea mersul și lucrarea cuvântului Meu, și lucrează Dumnezeu și merge, și odată cu Mine merge și răutatea omului potrivnic, antichrist, și-Mi place să-i spun pe nume și să Mă audă că-i spun potrivnic şi să se dea în lături, că Eu merg spre biruinţă şi să nu-Mi stea el în cale, căci Dumnezeu este foc mistuitor pentru toţi potrivnicii Lui, precum este scris.

O, Verginica Mea, te sărbătoresc sfinţii în sărbătoarea lor de azi, în duminica tuturor sfinților, așa cum au hotărât sfinții părinți sărbătoarea aceasta pentru toți sfinții Mei. O, ce frumoasă a fost supunerea ta sub voia Mea, Verginica Mea! O, ce frumos este omul a cărui inimă nu cunoaște trufia și îngâmfarea! El stă înaintea Mea și descoperă voia Mea cea pentru el.

O, ce mare grijă a fost să am cu toți sfinții Mei, și ce frumos am lucrat când am început cu tine trâmbițarea Mea și toată calea cuvântului Meu apoi peste pământ până azi, Verginica Mea! Tu ești rădăcina, tu ești temelia pe care am început, și pe care am zidit apoi mersul cuvântului Meu pe mai departe peste pământ ca să nu stau din mers, din drumul cel croit prin suferință și prin răbdare ca să merg cu lucrarea facerii cerului cel nou și a pământului cel nou, așa cum este scris să ajung cu facerea cea nouă, lucrată prin cuvântul gurii Mele peste pământ.

Toți sfinții te privesc cu nesaț și-ți așteaptă grăirea peste cetatea Mea de cuvânt și peste sărbătoarea lor și a ta, Verginica Mea. Eu sunt tot ce ești tu, Eu sunt, așa cum tu ai fost tot ce a fost să pot Eu prin tine în vremea Mea cu tine pe pământ, iar acum Eu sunt, și toți sfinții Mei trăiesc în Mine, precum este scris.

— O, cine, Doamne, cine poate să se laude cu ceva după adevăr, dacă nu doar numai cu Ființa Ta înăuntrul său? Lauda mea ești Tu. M-am născut pentru Tine pe pământ, după cum a fost voia Ta, și m-ai crescut apoi în voile Tale, iar eu Te-am ascultat. Ascultarea mea de Tine a fost tot sprijinul meu pe pământ în durerile vieții, dureri care ne țin ai Tăi pe noi, pe cei ce suferim dureri.

O, le-aș spune și eu, Doamne, le-aș spune de lângă Tine, le-aș spune la toți cei de pe pământ, la toți cei care cunosc sau nu cunosc îndeajuns taina Ta, taina cuvântului Tău peste pământ lucrând de mai bine de șaizeci și cinci de ani venită cu Tine pe pământ, și iată ce le spun:

O, feriți-vă, și sfânt să vă fie acest cuvânt, feriți-vă să iscodiți sau să vorbiți de rău sau să clevetiți asupra venirii Domnului Iisus Hristos cuvânt peste pământ acum, și asupra poporului la care El poposește cu lucrarea Sa cea de azi, căci toți cei care s-au încercat prin vreme în această sabie cu două capete a slavei cuvântului Său ca să-l iscodească sau ca să-l defaime sau ca să nu-l creadă, toți au rămas fără putere, toți au suferit și suferă pentru necredința lor, pentru nestatornicia lor. O, mușcați-vă limba când vă vine să grăiți rău în dreptul acestui cuvânt! Stați deoparte dacă nu puteți să vă aplecați cu credința, dar nu ridicați mâna spre această sabie care ocrotește taina lui Dumnezeu, lucrătoare acum pentru venirea Domnului cuvânt peste pământ, pentru nașterea din nou a lumii, precum Domnul a spus că se va împlini.

Poporului cuvântului Tău, la toți cei credincioși și statornici cu Tine, le spun, Doamne, și lor: Fiilor, fiilor, nu vă hrăniți, o, nu vă hrăniți cu voi înșivă. E primejdios, e tare primejdios pentru mântuirea de veci a sufletului, și nu știți apoi dacă mai aveți vreme să vă umiliți cu inima și să vă îndreptați vederea minții.

O, numai iubirea dintre ei, numai ea poate ține până la sfârșit frații împreună, nu uitați aceasta. Cel ce nu poate sta într-o mare umilință înaintea Domnului și a fraților de obște, îl îndemn să-și privească trecutul vinovat și rușinos față de Dumnezeu, sau, din contra, dacă este așa de sfânt cum se vrea și se arată, unul ca acela să-și închipuie cât de păcătos ar fi putut fi și ar fi putut muri așa, dacă n-ar fi murit Dumnezeu pentru păcatul său ca să-l micșoreze, ca să-l șteargă cu chinul Lui de pe crucea cea grea, și pe care cu greu a ridicat-o ca s-o ducă și ca să Se așeze apoi pe ea bătut în cuie, osândit Dumnezeu la moarte pe cruce, iar rușinea aceasta sau jalea te vor ajuta să scapi de trufia cea oarbă de tot, și de întunericul cel de la ea, și te vei vedea cine ai fost, sau cine puteai să fii, și ce preț s-a dat pentru tine ca să nu pieri păcătos.

Fiilor care sunteți mai slabi cu iubirea și cu statura cea întru Hristos, o, schimbați-vă purtarea într-o sfială sfântă față de toți, și de la care vă va veni un simțământ puternic de iubire pentru duhul frăției sfinte și al bucuriei care vă unește întru unul pe toți, și apoi o pace sfântă va veni, și apoi o bucurie nouă, mângâietoare, o credință tare, lucrată de o nădejde mângâioasă, și vă veți umple de putere, de sănătate, căci toate aceste simțăminte se numesc sănătate și vindecare de omul cel vechi, fiilor, și înnoire a minții, a doririlor sfinte, frumusețe cerească în inimă nouă, duh mult, și trup puțin, cuprins de duhul cel mult, și așa se poate trece din trup în duh, și duhul este fericirea cea necunoscută de cei trupești și prea trupești, iar fericirea aceasta îl face pe om să-și lumineze trecutul vieții ca să-și vadă greșelile din care a ieșit ca să plutească deasupra trupului și să vindece vina trecutului, căci cel ce-și privește păcatele se schimbă prin toate încheieturile, iar printr-o rușine sfântă se umple de bucuria umilinței asupra sa însuși, căci trupul nu folosește la nimic bun, ci Duhul, fiilor, El dă viață și bucurie de viață.

Feriți-vă de nemulțumire, fiilor, căci unul ca acela este iubitor de sine și este trufaș și caută preț pentru el și caută de la om, nu de la cer. Este o povestioară frumoasă despre cei cinci prieteni care trăiau în fericire, chiar dacă erau diferiți după trup, și se adunaseră ei să stea toți laolaltă, și toți erau mici, cinci prieteni mici, iar cei mici stau în iubire, stau împreună din iubire, iar obștea lor era formată din doi pitici, o păsărică mică, o broscuță mică și un șoricel mic, toți într-o căsuță mică, iar cei mici stau împreună până la sfârșit, căci sunt mici. Această pildă este pentru cei ce sunt creștini, și care pot sta împreună mai mulți sau mai puțini laolaltă în pace și în iubire sfântă doar dacă sunt mici.

Cel mai sănătos om, cel mai vindecător pentru sine este cel care-și vede și-și recunoaște păcatele vieții și se umilește mult pentru ele, și este sănătos cel ce-și vede păcatele și are minte dacă face așa, dacă-și vede răul pe care-l face și ca să iasă deasupra răului, și își face bine vieții prin umilința inimii care se umilește. Aceasta vă învăț eu în ziua mea de serbare între sfinți, iar aplecarea voastră spre învățătură să n-o uitați, că dacă nu învățați nu știți să lucrați, fiilor.

O, ascultați de Domnul! El vă aduce mereu ceea ce trebuie să ascultați, și e primejdios să nu ascultați de Dumnezeu, fiilor. Eu vă rog, eu, cea care Îl rog pe Domnul mereu pentru voi ca să vă ajute să vă țineți ai Lui, pe urma Lui mereu, mereu, și așa să vă învățați mersul, mers după cuvântul Lui de peste voi, o, fiilor.

Iar Ție, Doamne, o, slavă Ție, Doamne, Ție și slavei Tale cu poporul cuvântului Tău! Glasul meu s-a făcut trâmbiță peste el în ziua mea de serbare între sfinți, și slavă numelui Tău mare de peste ei, o, Doamne, slavă cuvântului Tău de peste ei! Amin.

— O, i-ai ridicat la veghe mare, Verginica Mea. Ești glas din glasul Meu, ești duh din Duhul Meu, și așa lucrezi când grăiești peste ei. O, pace ție între sfinții Mei toți! Ești ca o comoară a lor între ei. Ai fost făgăduită să Mă porți la vremea cea de apoi, Verginica Mea. Suferința ta s-a făcut în cer tot o slavă și strălucește ea în slava lui Dumnezeu acum. O, pace ție, pace ție, trâmbița Mea!

Ia aminte, poporul Meu, o, ia aminte cu duhul! Trâmbița Mea a sunat, ia aminte!

Iar tu, cetate a cuvântului Meu, ești azi în sărbătoare și ai primit pe sfinții Mei la masă în grădină aici, și stau deasupra cetele de sfinți, iar Eu am pus masă de cuvânt pentru ei și pentru tine și pentru poporul care se hrănește de la Dumnezeu cu zile de serbare și de cuvânt, și căruia îi spun iar și iar:

O, nu uita, poporul Meu, nu uita să faci voia Mea, și nu voia ta pe pământ, și vei fi cel ocrotit și vei fi cel slăvit de sfinții Mei, care-Mi slăvesc lucrarea Mea cu tine, stând ei la masă cu tine aici, în vremea coborârii la tine a cuvântului Meu. Amin, amin, amin.

14-06-2020

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt



Vin cetele cerești la sărbătoare, vin în cetatea cuvântului Meu pe pământul neamului român.

Vin cete-cete oștirile de sfinți și de îngeri, și li se face primire frumoasă la praznic de Rusalii, cum este aici acum pregătirea pentru sărbătoarea Duhului Sfânt.

Se așează acum oaspeții cerești deasupra aici, și privesc peste cetate și se apleacă înaintea iubirii cu care sunt întâmpinați mereu cei din cer aici.

Plutește Duhul, plutește mângâierea, iar șoapta cuvântului Meu dă de știre la porți că vine Domnul cu sfinții și așează în cartea Sa de azi praznicul Duhului Sfânt.

Cine are urechi de auzit cu ele vuietul de vânt al coborârii Duhului cuvântului, și apoi adierea lui, pe care Eu Domnul, vin cuvânt pe pământ? Pe șoapta lină a cuvântului Duhului Sfânt Îmi las cuvântul peste cetate, și acesta este semnul că vine Domnul și-Și lasă cuvântul în carte.

O, pace peste cetatea cuvântului Meu în zi de praznic de Rusalii! Și pace vouă, celor din cetate, și care ați gătit sărbătoarea cea pentru Mine cu ucenicii Mei, serbați acum de oștirile cerești, o, că au fost ei îmbrăcați în Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii acum două mii de ani ca să vestească de la margini la margini pe Hristos Cel înviat, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, martori ai învierii Mele, după ce au fost ei martori atâtor semne și minuni cerești, cu care a fost să Mă dovedesc că sunt Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ, și apoi M-am ridicat de-a dreapta Tatălui, de unde am coborât ca să vin și să Mă nasc ca omul și să cresc și să primesc răstignire pe cruce și să înviez întru slavă, și iarăși să merg lângă Tatăl, dar nu înainte de a le face lor făgăduința că le voi lăsa pe Duhul Sfânt ca să fie cu ei, și ca să le dea de la Mine mereu până la sfârșitul timpului. O, și așa a fost, că a venit Duhul Sfânt, a venit cu putere peste ei, cu vuiet ca de furtună pornită deodată, de a răvășit liniștea Ierusalimului, și apoi ei au primit limbi noi și au lăsat peste cetate mărturisirea despre Hristos Cel înviat din răstignirea făcută de preoți și de arhierei și de farisei, care M-au dat să fiu pus pe cruce, o, și au îndemnat ucenicii Mei pe tot norodul la pocăință și la primirea Duhului Sfânt, ca semn al încreștinării lor întru Hristos, și mare a fost minunea zilei de Rusalii, și mare este până acum această sărbătoare, și hram al cetății Mele aici este această zi sfântă, o, și Ni s-a făcut primire frumoasă aici, acum, și punem masă de praznic, și Duhul plutește și mângâie și unește cerul și pământul aici.

Voi, muncitorii Mei, voi ați trudit, fiilor, și ați pregătit praznicul Duhului Sfânt și ați mers și ați împărțit binecuvântarea la poporul care venea aici, la praznic de Duh Sfânt. Iar acum, sub slava pregătirii cu care ați primit pe cei din cer cu gătirea frumoasă a popasului pentru Noi, o, acum așezați-vă cu ucenicii Mei la masa lor de serbare, fiilor. Ei au vegheat și v-au privit munca și pregătirea făcută pentru întâmpinarea la serbare, și sunt ei acum aici cu voi, sunt toți cei de atunci, care au mărturisit venirea Duhului Sfânt în chip de limbi sfinte, cerești, și cu care au uimit Ierusalimul și pe toți oaspeții aflați acolo atunci, o, și ce frumos, și cu ce duh tare i-au îndemnat ei pe toți la pocăință, după ce le-au amintit păcatul cu care s-au ridicat pentru răstignirea Mea și că am înviat și că sunt Dumnezeu adevărat!

O, fiilor, Eu le-am promis la ucenici că vor sta pe douăsprezece scaune și vor judeca peste semințiile lui Israel, iar în ziua aceea au făcut ei aceasta și le-au spus la toți cei care M-au răstignit că Eu am fost Fiul lui Dumnezeu, iar ei să se pocăiască, o, și erau ucenicii Mei tot o lucrare cu Duhul Sfânt peste ei mereu, și lucrau ca și Mine, semne și minuni, așa cum le-am spus că vor lucra, și că nu vor fi vătămați chiar dacă vor bea băuturi otrăvitoare, chiar dacă vor prinde cu mâinile șerpi, iar Eu eram cu ei cu numele Meu, sub care ei lucrau și mărturiseau adevărul că Eu sunt Hristosul.

O, iată sărbătoare dulce, iar voi, muncitorii Mei pentru toate câte am Eu să lucrez prin voi, așezați-vă acum, o, așezați-vă cu ucenicii Mei la masă de praznic sfânt, iar inimile celor ce se strângeau aici în ziua aceasta sfântă sunt adunate aici mai mult decât atunci când veneau cu trupul la serbare. În duh și în adevăr sunt ei aici lângă voi acum, căci bucatele de pe masă nu mai fac acum unirea și întâlnirea, ci Duhul face una mai mult acum pe frați.

Acum bogăția iubirii cerești este mare, căci iubirea este mai mare când ea tânjește cu rană, cu dor, iar când dorul se sfârșește e semn că iubirea se face mai mică, mai rece, o, și nu-i de glumă, și trebuie întețită iubirea cea pentru Domnul, fiilor, că numai ea este bogăția care îndestulează cu adevărat pe om, iar acum e vremea prielnică de duh de rugăciune, că e vreme de strâmtorare pentru strângere cu trupul în sărbători. Așadar, duh și adevăr să fie rugăciunea poporului cuvântului Meu, adică nu în locuri anume, ci în Tatăl și în Fiul, căci Duh este Dumnezeu, și așa să fie și închinarea spre El, că am spus femeii samarinence la fântână: «Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci din iudei vine mântuirea», iar ea a zis: «Știu că va veni Mesia Hristos, iar El ne va spune toate», și i-am zis ei: «Eu sunt!». O, și ce ușor a crezut ea că Eu sunt Hristos, ce ușor! Tot așa de ușor le-a fost și celor din cetatea ei, și a lucrat ea apoi pentru mărturisirea lui Hristos, și au lucrat apoi ucenicii Mei peste noroade vestea că a venit Hristos și că n-a fost primit de mai-marii Ierusalimului, care se temeau și spuneau: «Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?».

O, tot așa a fost și în zilele acestea, când Eu vin cuvânt pe pământ și când mai-marii de peste biserică s-au tulburat și au stat de veghe ca nu cumva să creadă în cuvântul Meu de azi cineva dintre preoți sau arhierei că Eu sunt acest cuvânt, dar lucrarea Mea, ca și atunci, tot așa și acum lucrează și merge și hrănește pe cei nehrăniți din cer, o, că n-are cine să le dea dacă n-are din cer, dar vin Eu și le dau, și lucrez cu voi, fiilor, și îi îndemn pe toți să nu vă necăjească cu ale lor, căci voi aveți sarcină grea și-Mi sunteți martori lucrului Meu de azi și venirii Mele cuvânt pe pământ, și iată, Îmi faceți mereu primirea și vin cu sfinții la voi, o, și ce frumos, și ce frumoasă este lucrarea Mea cu voi, și care face atâta mângâiere între cei din cer, fiilor!

Iar acum, dacă ați muncit și ați mers apoi cu masa de praznic către cei ce veneau aici în zile de Rusalii, hai să stăm cu masă de cuvânt și cu ucenicii de atunci ai Mei, și care s-au îmbrăcat în Duhul Sfânt și au grăit despre Mine poporului și mai-marilor din Israel, o, și minunată le-a fost grăirea, și multă a fost ridicarea spre Domnul a celor ce auzeau de la ei despre Mine, și mulți s-au umplut de iubire de Dumnezeu și tot mai mulți, care petreceau laolaltă viața cu Hristos apoi.

O, ucenici iubiți ai Mei și ai Duhului Sfânt atunci, așezați-vă cu graiul în cartea Mea de azi, că sunteți sărbătoriți între cetele cerești cu ziua venirii Duhului Sfânt de la Tatăl la voi. Și pace vouă, pace, fiilor, alături cu cei de azi ucenici ai Mei!

— O, Hristoase Doamne, bine ești cuvântat că ai lăsat peste noi pe Duhul Sfânt, așa cum ne-ai făgăduit mai înainte de vremea crucii Tale, când ne pregăteai pentru lucrul cel mult al vestirii Tale peste pământ, Doamne înviat și mărturisit de noi în toată lumea cu învierea Ta, și apoi lucrând noi în numele Tău atâtea semne mari și minuni, cu care să fim primiți, pentru ca să creadă prin noi în Tine mulți de peste tot pământul, Doamne!

Ne aplecăm cu recunoștință înaintea ucenicilor Tăi de azi, cu care-Ți sprijini mersul, și-i rugăm să deschidă vremea pogorârii Duhului Sfânt peste noi și să pună pe masă frățească vorbirea noastră de atunci peste mulțimi și să fim un duh cu ei acum, aici, așa cum a fost atunci cu noi pe pământul lui Israel, o, că mare îndrăzneală ne-a dat nouă Duhul Sfânt de am împărțit lucrarea Lui atunci cu atâta bogăție de har și de rod adus Ție, Doamne!

Vom sta atenți și vom asculta cu ei alături, și vom aduce pe masă ziua cea de atunci, și va fi bucurie între cei din cer, că ziua aceea a fost o prea măreață zi a Ta cu noi pe pământ, și fi-va ea să vină iar, să vină, Doamne, iar, și să lucreze ea ca atunci mărturisirea lucrului Tău de azi, o, Doamne!

O, e frumos aici, și ne aduce mare bucurie primirea, că am fost primiți frumos, cu simboluri sfinte, Doamne, și cu aer sărbătoresc! Mare mângâiere vom trăi acum, deschizând aici cu ei vremea cea de atunci a Duhului Sfânt coborât peste noi, și care atât de mult ne-a întărit în lucrul cel pentru Tine apoi peste pământ, iar Ție Ți se cuvine toată slava în cer și pe pământ pentru marea și minunata Ta lucrare cu noi, și cu cei de acum, și binecuvântat să fii Tu, Cela ce ne-ai arătat pe noi atunci vase ale înțelepciunii de sus, spre slava Ta cea mare!

Cu aplecare sfântă stăm acum cuprinși în taina sărbătorii de azi, în grădinile Tale aici, unde așa de frumoasă este acum lucrarea îngerească pentru sărbătoarea cea de azi, de care este plin aici, în zi de praznic de Rusalii, o, Doamne!

— O, ucenici iubiți, cetele de sfinți și de îngeri încununează sărbătoarea cea pentru voi acum, aici, cu ziua cea de atunci, și pace vouă cu cei de azi, cu care Eu lucrez pe pământ acum!

Voi, fiilor de azi lucrători cu Mine, deschideți Scripturile acum și împărtășiți-vă de slava cea de atunci a praznicului de Rusalii, și ridicați spre cer bucurie pentru ucenicii Mei, căci întâlnirile frățești trebuie să aibă dor și căutare după Dumnezeu, ca și vorbirile dintre frați, ca și cântările pentru hrana sufletelor lor. Gura omului grăiește mult, prea mult, fiilor, și prea multe vorbește, și nu Se apropie Duhul Sfânt de mintea celui ce are mult și multe de vorbit, de cel ce nu stă în așteptarea Duhului Sfânt așa cum au stat ucenicii Mei, așteptând să vină peste ei grăirea în Duhul Sfânt, și nu grăirea lor.

O, ce bine este să-i placă fiului creștin să stea sub veghe, sub învățătură sfântă ca să nu greșească prea mult, ci să învețe să știe ce să facă cu vremea vieții lui! Când creștinul care se dă lui Dumnezeu nu este sub știrea cuiva pentru calea lui cu Domnul, el face rele de tot felul, și apoi face ascundere primejdioasă pentru el și pentru cei din jur, care-și lucrează ca și el voia, și de aceea caută el să nu aibă veghe peste el ca un fiu al lui Dumnezeu, ocrotit pentru Dumnezeu de cineva sub știrea căruia să stea cu pașii lui, cu gândul lui, cu lucrarea lui. O, și aceasta nu le-a plăcut celor ce au ieșit din staul, de și-au făcut și își fac pe deplin voia, fie ea și amestecată cu mers după tiparul unui creștin, dar dacă ești cu Domnul și ieși apoi, aceasta ți se pune voia ta, alegerea ta, de care se ține socoteală în cer ca de unul care-și face voia peste viața sa, o, și așa sunt toți creștinii, care doar știu de acest cuvânt al voii lui Dumnezeu pentru voia omului.

O, fiule creștin, ferește-te de păcat! Nu când stau Eu lângă tine, nu atunci să nu faci păcat, ci atunci când zici că nu te vede nimeni, și nici Dumnezeu, și când ar fi să te vadă Dumnezeu ascultând să nu faci păcat, că Eu de aceea am stat ascuns de ochii lui Adam în rai, ca să văd, și ca să vadă și el dacă ascultă. O, și de aceea M-am tras din ochii ucenicilor atunci când M-am înălțat și M-a acoperit norul, ca să văd apoi dacă ei vor asculta și vor face voia Celui ce M-a trimis la ei ca să-i fac pe ei fii ai lui Dumnezeu pe pământ.

O, fiu creștin, să nu cauți să fii liber de Hristos dacă El stă lângă tine nevăzut de ochii trupului tău! Cel care se vrea liber, pentru ca să facă păcat vrea așa, pentru ca să-și facă voia vrea așa, iar Eu, Domnul, sunt înlăcrimat de la tot omul care nu poate pentru voia lui Dumnezeu cu voia sa, și de aceea am spus Eu pentru cei ce nu știu când fac rău lui Dumnezeu cu voia lor, și am spus: «Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!».

Vă îndemn spre căință pe voi, pe toți cei care veneați la sărbătoarea de azi aici, și care nu aveți peste voi veghe pentru ca să faceți voia Mea. Luați, fiilor, peste voi povețele ucenicilor Mei, puse atunci peste cei ce voiau cu Dumnezeu în vremea propovăduirii lor peste mulțimi sub semnul și lucrarea Duhului Sfânt, căci ziua aceea a fost zi de pocăință și de botez cu Duhul Sfânt, și tot așa să lucreze și azi sărbătoarea cea de azi. Și pace vouă de la cei din cer, ca să puteți să vă închinați Tatălui Meu în Duh și în adevăr, căci Duh este Dumnezeu, și în Dumnezeu să se închine toți cei ce-și închină Lui viața!

Iar vouă, celor din cetate, vă înmulțesc puterile cele pentru Dumnezeu, și vă aduc mulțumire acum că ați fost să împărțiți binecuvântarea praznicului de azi, spre mângâierea celor ce au avut parte să ia din masa de praznic acum.

Petreceți acum sub cununa de deasupra, sub slava oștirilor cerești, fiilor, și apoi pace și putere vouă pe mai departe în toate câte lucrați și împărțiți în numele Meu!

Duhul Sfânt să nu-L uitați din lucrarea voastră, fiilor! Și țineți trează iubirea de Domnul, și îmbrăcați în Duhul Sfânt să vă am, că am nevoie de voi, fiilor, și nu pot fără voi. Și nici voi, o, nici voi, nici voi să nu puteți fără Mine, o, fiilor! Amin, amin, amin.

07-06-2020