Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon



Mă mângâi că am cum să grăiesc și cum să împart cuvântul Meu, spre mângâierea celor ce Mă iubesc cu iubirea Mea din ei. Sunt Mângâietor, sunt Domnul Mângâietorul, fiilor pregătiți de Mine ca să grăiesc cuvântul Meu vouă. O, ce mare lucrare port între cer și pământ cu voi, ce mare! Tot cerul de sfinți e în uimire tot timpul, văzând lucrul Meu de peste voi în vremea aceasta. Vin cu sfinții la masă de cuvânt aici, cu voi. Dau și ei să Mă ajute în lucrul Meu cu voi, să vă sprijinească, să ia de la Mine și să vă ajute sub greul venirii Mele de azi pe pământ cuvânt, și stau purtați de un duh minunat, de un fior sfânt, privind la Mine și la voi, la mersul Meu cu voi între Dumnezeu și oameni, fiilor.

O, pace vouă în zi de sărbătoare cerească și bisericească, măi fiilor! Mi-e tare milă de voi mereu, mereu, că sunteți mici și răniți. E greul mersului Meu peste voi, și vă rănesc și încercări dureroase și vă frâng inimioarele când nu vă așteptați, dar mângâierea Mea e cu voi și ducem împreună suspinul tot, și lucrăm Tatălui ceea ce are de lucrat cu noi, că n-are cine să împlinească Scripturile, decât lucrându-se la împlinirea lor, și sunt cuvinte de împlinit în Scripturi, așa cum și peste voi sunt de la Mine cuvinte ca să le împliniți când gura Mea de deasupra le lasă peste voi ca să fie ele puse la lucru cu puterea credinței și a dragostei, puse acestea de Mine în voi ca să lucrați prin ele lui Dumnezeu, fiilor, că toți cei de pe pământ lucrează pentru ei înșiși și unii pentru alții, dar lui Dumnezeu nu, și n-are Domnul ce plată să le dea lor dacă nu strâng la cer plată ca să aibă.

Grăiesc aici la izvor cu voi ca să vă întăresc în lucru cu Mine, fiilor, și grăiesc aici și cu cei ce se știu popor al cuvântului Meu de azi, dacă s-au născut de sus, din el.

O, vă spun vouă, fiilor care luați de la Mine cuvântul Meu spre creștere, vă spun vouă, priviți-vă și cercetați-vă dacă v-ați născut din cuvântul Meu de înviere a omului, iar dacă nu v-ați născut încă și nu faceți încă faptă cuvântul Meu, Eu, Domnul, vă îndemn cu milă, ridicați-vă deasupra neputinței care vă ține fără Domnul în voi și fără dragoste în lucrul vostru de mântuire, că nu e de glumă cu omul cel fără Domnul în el.

Voi, cei care vă simțiți că sunteți cu Domnul, o, aveți grijă mare ziua și noaptea, aveți grijă să nu cădeți din Dumnezeu, să nu-L pierdeți pe Domnul. Neîmplinirea poruncilor vieții vă cade, fiilor. Așadar, fiți tot timpul ochi și urechi peste pașii duhului și ai trupului vostru, ca nu cumva să fiți neatenți, nepăsători, nemulțumitori, neascultători, nesupuși voii și dragostei de Dumnezeu, neiubitori de frați, ambițioși fără de rost, lipsiți de dorul de Domnul, sau câte alte stări v-ar mai putea cădea din Dumnezeu, că greu dă să se mai scoale cel căzut prin acestea, dacă dă să se mai scoale.

O, nu suflați în lumina care stă aproape să vă călăuzească! O, fiilor care nu ascultați și care nu sunteți atenți la mersul vostru, când suflați în lumina care vă călăuzește ca să nu cădeți, o, mai vedeți voi să mergeți fără să rătăciți sau fără să vă loviți? Cei ce cad de la pieptul Meu, de aceea cad. Ei suflă în lumină ca să nu fie vegheați, ca să nu fie văzuți, zic ei, când merg urât, nu că ar avea ei ceva cu cei ce-Mi fac lumina să fie și să se știe de ea și de la ea. Nimeni nu cade din bărcuța Mea, decât cei care s-au ascuns în ei înșiși și unii pe alții față de cărarea Mea spre pământ și spre ei. Lumină am de lucrat cu venirea Mea cuvânt la cei ce se vor călăuziți pe cale, că vai omului care merge de capul lui pe calea vieții lui.

O, fiilor care luați cuvântul Meu și vă uitați în el, Eu, Domnul, vă spun vouă ca să știți că tot ce nu este de la Dumnezeu în viața omului se sfârșește, și îl sfârșește și pe om. O, tot ceea ce nu este de la Dumnezeu cu omul el caută să ascundă de vederea celorlalți, iar cele ce se vor a fi ascunse nu sunt curate, nu sunt lumină pe calea vieții omului, și se bagă omul cu ele la întuneric și nu se mai poate umili apoi pentru învierea lui când vede cât întuneric îl învinuiește din urmă ca să-i stingă puterea și voința pentru scularea iar și iar din greșeală.

O, aveți grijă să nu cădeți din Dumnezeu, fiilor povățuiți de lumina cuvântului Meu! Cercetați-vă pașii și duhul și stați de veghe peste voi pentru voia Mea în voi, că altfel lupul de diavol vine pe întuneric, vine pe furiș și vă sfâșie și fuge și se ascunde și vă lasă răniți și vă lasă singuri sub rană.

Vă învăț statul cu Dumnezeu, statul în lumină, fiilor. O, nu vă bizuiți pe voi înșivă dacă Domnul nu poate peste voi cu voia Sa, căci, vai, vine o vreme de lacrimi grele și de mari păreri de rău pentru această înstrăinare de Domnul. Lipsa de ascultare și de umilință, acestea sunt cele ce strică iubirea de Domnul și dărâmă pe creștin de pe calea mântuirii și de lângă frații bisericii. Lovitura de lup vine pe întuneric, și trebuie veghe mare împotriva dușmanului vieții, iar pentru aceasta trebuie înțelepciune de sus peste om. Așadar, spălați-vă bine vederea și auzul și cămășuța, că musca trage numai la murdărie, iar dacă totul este spălat și primenit, se depărtează otrava și se duce cu apa.

O, e atât de neînsemnat la Dumnezeu și atât de puțin și de mic să faci cele pe care mai tot creștinul le împlinește, adică: să mănânce el așa cum am spus să fie hrana în poporul Meu cel de azi, să se îmbrace cu haine de creștin, și apoi să stea la rugăciune cu ordine pentru ea înaintea Mea. Dar dacă purtarea, duhul, ascultarea, credincioșia, credința, dacă acestea toate, și cele mai sus arătate nu se desăvârșesc în iubire printr-o purtare aleasă și cuviincioasă, o, nu au acestea preț, de vreme ce iubirea ta nu ajunge la Domnul prin asemănarea ta cu El, și iată câtă rămânere în urmă pe cale aduce creștinului lipsa iubirii de Dumnezeu și de frați și buna lui purtare!

O, fiilor de la izvor, am pus în carte povață de veghe pe cale peste cei ce se știu a fi din poporul cuvântului Meu, căci credința e atât de slabă ca răsplată dacă faptele ei nu vin după ea. Iar azi stau cu voi aici la masă de cuvânt, și am ceata mucenicilor, în mijlocul cărora se cinstește mucenicul Pantelimon, copilul iubirii de Dumnezeu și de oameni, fiu statornic până la sânge, fiilor. O, e cu dorul aprins, gata să se arate cu el lângă Mine în carte, iar cartea Mea merge și se deschide și se vede în ea petrecerea Mea cu voi și venirea Mea cu sfinții, precum este scris să vin, fiilor.

O, copil al iubirii de Dumnezeu și de oameni, îți binecuvintez grăirea în ziua ta de serbare între sfinți. Împarte-Mă, și împarte-te, copil credincios, spre hrana sufletelor care caută înspre izvorul Meu de cuvânt, iar răcorirea lor să rodească în ei duhul ascultării de poruncile vieții, așa cum tu ai ascultat pe pământ, copil iubit. Amin.

— O, cel ce Te iubește este cel ce se leapădă de toate, Doamne, de toate câte are și poate și primește, de toate câte știe și vrea, ca să Te ia apoi pe Tine de viață a sa, iar în acela arde iubirea Ta, prin care el poate, iubirea pentru Tine, Doamne, că acela ajunge să Te cunoască deplin, și nu mai poate cu minciuna nici o clipă, și poate numai cu adevărul, numai cu Tine, numai pentru Tine, Doamne.

Aș fi voit cu iubirea din mine să-i fac pe toți de pe pământ să Te iubească, Doamne, și să ardă de dragostea Ta ca și mine. De mila Ta și a lor aș fi voit să le fie lor așa. Aveam putere prin iubire și eram ars de iubire. Am urmat cu tot dorul tot ce m-a învățat de la Tine dascălul sufletului meu, și nu m-am putut despărți de el nici în viață, nici în moarte, și am venit cu el la Tine sus, Doamne. O, câtă iubire între dascăl și ucenic, între ucenic și dascăl, Doamne, iubire de nedespărțit între noi, între noi și Tine apoi!

Grăiesc vouă de lângă Domnul, fii ai cuvântului care vă hrănește peste tot pe unde stați și luați de la El. O, frați iubiți, să știți că dacă nu este legătură de iubire și de credincioșie între voi și Domnul prin slugile Sale cu care Domnul Își slujește un popor, o, nu înseamnă că aveți iubire de Domnul. Peste tot în orânduielile omenești este așezare de superiori și supuși, și cu atât mai mult pe calea creștinismului, iar unde nu este această lucrare nu este nici iubire, nici credincioșie și nici răsplată. Purtarea de creștin este cea mai înaltă și cea mai de sus ținută pe care o poate avea omul pe pământ, dar aceasta trebuie căutată, trebuie dorită, trebuie învățată și trebuie urmată apoi, și numai cei cu înțelepciune de sus peste ei au această căutare. Nimic nu are preț în viața de creștin ca și purtarea cea cuviincioasă, cea sfântă, cea plină de ascultare și de credință și de supunere pentru frumusețea omului bine crescut și mult silitor la învățat, că urât este omul care nu este mic, care nu învață ca un școlar, care nu are peste el pe cineva pe care să-l prețuiască și să-l asculte pas cu pas, iar altfel cum s-ar dovedi că are iubire creștinul? O, dacă nu iubești ai iubire? O, nu ai, și de aceea nu prețuiești să ai.

Vă învăț cum să aveți iubire și cum să puteți dovedi că aveți, fiilor hrăniți de Domnul cu mult cuvânt din cer, și rog smerit pe Domnul să vă îmbogățească pe voi cu acest mare dar, cu iubirea de El și de semeni și de toți copiii Lui ascultători, darul prin care să aveți parte pe vecii cu Domnul și cu frații.

O, ești în toi, Doamne, aici cu pregătirea cea de praznic al mamei Fecioare, a Ta și a noastră, și dau și eu în dar vioiciune și sănătate celor ce slujesc pentru Tine aici, la izvor, lucrările Tale mărețe de azi și de mâine. Mă apropii cu tămăduire de neputințe prin iubirea mea de Tine și de ei. Le dau ca să aibă pentru Tine, pentru truda Ta din vremea aceasta, prin care lucrezi să înnoiești toate, precum este scris, o, Doamne.

Iar eu m-am mângâiat acum lângă Tine, și am lăsat mângâierea mea în cartea Ta cu ei și peste ei. O, dă-le lor tot cerul Tău de sfinți în ajutor mereu, dă-le lor putere pentru Tine, o, Doamne. Amin.

— O, copil îndurerat pe pământ, cu dor și cu durere M-ai iubit și cu suferință pentru iubirea ta de Dumnezeu. Ai rămas milos peste timp, și ajuți din cer în dureri și alini pe cei ce strigă după alin. Suntem îndurerați, dar mângâierea ne este alin. Grăim cât se poate grăi, și purtăm în taină dureri sus și jos. Cei ce iubesc au de purtat dureri, iar cei ce nu iubesc nu pot cu Dumnezeu, ci doar pe ei înșiși se poartă în spate, și uită de toți cei îndurerați ca Dumnezeu. Numai sfinții de sus sunt cei ce alină și cei ce primesc alin de la cei alinați de ei. Așa este pe calea creștină, și numai pe ea este așa, și nu este cale mai frumoasă, și aceasta din pricina adevărului de pe cale.

Iar acum mâna Mea de peste voi vă dă noi puteri vouă, fiilor de la izvor, căci sunteți în zor mare cu împodobirea sărbătorii cu strângere la izvor. Să nu intrați sub apăsări, fiilor. Voință și iubire să aveți, și cârmă, fiilor. Aceasta este taina celor ce pot totul întru Mine, dar și această taină trebuie deprinsă bine de cei ce stau sub ea, iar cei ce nu stau sub ea sunt slabi de tot întru toate, măi fiilor.

Binecuvintez mânuțele toate care lucrează podoabele pentru împodobirea sărbătorii mamei Mele Fecioara. Toată zarva cea sfântă să fie umbrită mereu de Duhul lui Dumnezeu aici. Vine sărbătoarea, fiilor, și mulți o doresc așteptând după ea să vină, iar voi primiți puteri de sus și lucrați cu ele, cu ele, fiilor, tot ce este de pregătit și de așezat pentru sărbătoare cu mare frumusețe peste ea.

S-a coborât aproape de voi aici tot înaltul cerului lui Dumnezeu. S-a apropiat aproape toată facerea cea nevăzută a lui Dumnezeu și stă în lucru aici cu voi. O, nu sunteți singuri, fiilor. Stați sub puterile de sus, căci suitele cerești vă sunt aproape. Aveți grijă să le simțiți aproape. O, aveți grijă de statul lor lângă voi tot timpul, în tot lucrul Meu cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

09-08-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul



Mângâiere cobor să vă dau, fiilor de la izvor. Pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să vă mângâie vă aduc vouă, căci sub cruce trebuie mângâiere de la Dumnezeu, de la Cel ce știe cum este sub cruce, măi fiilor. Când nu aveți mângâiere sub greu și sub dureri, dați voi mângâiere celorlalți fiecare, și aceasta vă va mângâia. Fiți mângâietori ca și Mine, ca și Duhul Sfânt Mângâietorul, și veți avea mângâiere prin mângâierea pe care o împărțiți, căci așa este împărțită de la Dumnezeu lucrarea celor ce Îl iubesc pe El, a celor ce se fac asemenea Lui, că aceasta înseamnă să fie Domnul iubit de cei ce Îl iubesc pe El.

E zi de sărbătoare și vin în carte cuvânt și stau cu voi și vă dau mângâieri și vă dau puteri, fiilor. Puterile cerești dau să sălășluiască în voi cu lucrările lor sfinte și mărețe în lucrare, căci în sufletul în care sălășluiește și lucrează mânia, răzbunarea, ambiția, zgârcenia, nesupunerea, ura apoi, o, în așa suflet nu pot puterile cerești cu statul și cu lucrarea lor.

Duhul duioșiei voiesc să-l înmulțesc în voi, că el lucrează mângâiere, fiilor. Ba îl voiesc pe el și în cei care întorc spatele Mie și vouă, căci duioșia cea de la Mine îl ajută pe om spre Dumnezeu și spre sfințenie, spre răbdare dulce, spre nădejde, spre liniște sfântă, oricât ar fi de dureroasă calea crucii pentru ai Mei, calea spre Dumnezeu, căci trebuie luptă pentru încununarea vieții. Dar de se încumetă careva să se ridice împotriva Mea sau a voastră, va sta în lături oricine ar fi el, căci calea voastră cu Mine este slujită de îngeri în cete-cete tot timpul, că e greu pe calea aceasta, așa cum grele sunt și zilele de acum, când diavolul se strâmbă la Mine ca să nimicească mersul și sprijinul cel de la voi pentru Mine ca să merg, dar Eu sunt Domnul puterilor, sunt Cel ce am biruit moartea și pe diavolul și lumea, o, fiilor.

O, iubiții Mei frați și surori, o, să nu vă pară glumă ascultarea de Dumnezeu, de tot cuvântul Meu de peste voi, și de veghea cea de peste voi pentru păzirea cuvântului Meu, căci David veghea între el și Mine ca să nu Mă lase și ca să nu-l las, și-Mi spunea acest uns al Meu: «Tu, Doamne, ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfințenie, și, o, de ar ținti căile mele spre păzirea poruncilor Tale așa cum voiesc! Iar tu nu mă lăsa să mă abat, că eu strâng cuvântul Tău în inima mea ca să nu greșesc Ție, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta, că Tu mustri pe cei îngâmfați, care cad sub blestem, rătăcind ei de la poruncile Tale, Doamne».

Vă mângâi cu cuvântul Meu, fiilor. În bucurii și în dureri, în vremi de neputință sau sub multele voastre sarcini de purtat, când timpul vă strânge sub îndatoririle cele pentru Mine, când încercări brăzdează inimioarele voastre, când pregătiți pentru cei din cer popas la voi și zile de slavă aici în sărbători, Eu, Domnul, vă aduc mângâiere vouă, fiilor încărcați de griji și de apăsări și de tristeți pe calea Mea cu voi. Toate câte voi aveți de purtat și de trecut, toate să vă întărească pe voi, căci pomul se mlădie dintr-o parte în alta în vremi de furtună, dar stă în rădăcina lui credincios și și-o întărește mai adânc în pământul în care stă, și iată, poate pomul, și rămâne credincios. Și iată, avem de trecut acum prin vreme de pregătire a sărbătorii pentru mama Mea Fecioara, căci inimi cu dor în ele așteaptă să pornească spre izvor aici, și să ridicăm împreună spre cer praznic sfânt, și cu răsunet sfânt între cer și pământ, și avem să aducem jertfă de iubire ca să pregătim această zi de slavă, și doar pe voi vă am sub cruce, dar vă dau puterile cerești să vă poarte, și vor putea ele ca în cer în voi și peste voi, iar Eu sunt Cel ce împlinesc tot ceea ce rostesc cu cuvântul, fiilor.

În ziua aceasta stăm la masă de cuvânt cu ceata proorocilor. Această ceată însoțește acum pe Ilie proorocul, pe cel sărbătorit acum între sfinți, pe cel ce n-a mâncat și n-a băut patruzeci de zile și patruzeci de nopți de dragul și de dorul întâlnirii lui cu Dumnezeu, și este viu cu trupul și este ca focul, și are lucrare mare și lucrează mult acest sfânt, ca și atunci lucrează mult, și va fi mărturisită lucrarea lui, căci Eu, Domnul, cu sfinții cerului M-am purtat și acum două mii de ani, și tot așa Mă port și azi, dacă sunt din cer venit pe pământ atunci și acum, iar Tatăl Mi-a dat și-Mi dă însoțitori sfinții. Diavolul ține lumea în întuneric, dar lumina cea din cer alungă întunericul, și se face lumină în întuneric, și va vedea omul de pe pământ că este Dumnezeu și că aduce la vedere slava Lui, și pe sfinții Lui în slavă spre mărturie, că mare este frumusețea lumii nevăzute, iar când se vor lăsa descoperite nevăzutele lui Dumnezeu va tresări tot trupul și va fi numai credință, și apoi numai lumină și slavă, de aici peste tot, căci țara română are soarta de la Domnul să facă lumină peste popoare și să mângâie peste tot cu slava Mea noroadele toate, iar această vreme este aici, este aproape, este în cuvântul Meu, care merge peste pământ spre descoperirea lui și a Mea, și se va coborî din cer foc, focul Duhului Sfânt, și se vor înțelepți popoarele și vor lua împlinirile Mele și vor trage spre Mine, căci sunt Mântuitorul Cel de două mii de ani venit din cer pe pământ, și lucrez de atunci și până azi pentru lumină mare peste neamurile pământului, precum este scris, iar proorocul Ilie se va arăta cu slava întoarcerii spre Dumnezeu a multor noroade și va înceta blestemul, și va fi numai Domnul și cei îndreptați ai Săi. Amin.

— O, Doamne, bine ești cuvântat și mult mărturisit de sfinții Tăi martori, Doamne! Scris este că blestemați sunt cei ce leapădă poruncile Tale, cuvintele Tale, iar despre mine este scris să vin să întorc cu fața spre Tine neamurile de pe pământ și să păzesc de blestem pământul și țările de pe el, Doamne. Voiesc să știe toți de pe pământ că lucrul meu este să întorc inima părinților către fii, și a fiilor către părinți, iar părinții sunt sfinții cei de demult și de mai încoace și sunt în cer, iar eu voi arăta pe pământ semne mari ca să-L înțeleagă oamenii pe Dumnezeu prin ele și să se întoarcă cu inima spre părinți, spre sfinți, și să strige spre ei ca să le stea în ajutor, iar fiii să fie ocrotiți de blestem prin păzirea poruncilor Tale, a cuvintelor Tale, Doamne.

Curge din gura Ta râu de cuvânt, și se împarte peste tot, că are cine să-l împartă, are unde să vină, și de unde să se împartă acest dar al Tău peste pământ. O, și avem de întărit peste tot înăuntru și în afară cetatea cuvântului Tău, ca să aibă ea întărituri cerești, Doamne, că-i slava Ta această cetate din acest oraș cu nume de foc, căci cuvântul Tău este foc curățitor de păcate și înnoitor de cer și de pământ, căci scris este să se facă cer nou și pământ nou, și prin cuvânt lucrezi și împlinești așa.

O, fii ai cuvântului lui Dumnezeu și ai cetății Lui de azi pe vatra neamului român, o, fiilor români, mare va fi peste neamuri numele de român! Se luptă diavolul cu toate forțele răului și dă să stârpească de pe pământ numele de creștin al fiilor lui Dumnezeu, dar va rămâne numele de român și va răsuna în trâmbițe cerești acest nume, și se va face român tot omul care va lua din cuvântul lui Dumnezeu de pe această vatră, vatra neamului român, că mulți se vor naște de sus din cuvântul lui Dumnezeu, din cuvântul acesta, căci Iisus Hristos grăiește românește și S-a făcut român, și vor avea nume nou cei ce se vor închina Lui în vremea care vine, iar noi, sfinții Săi, vom împlini lucrările Domnului, precum este scris.

Voi, însă, nu uitați cine sunteți. O, nu uitați să fiți la înălțimea darului de peste voi, și lucrați ca sfinții, fiilor. Foc din cer s-a coborât la rugăciunea mea, și a împlinit-o pe ea Dumnezeu, și iată câtă putere trebuie să aibă rugăciunea voastră și câtă biruință trebuie să aducă ea asupra celor ce se știu și se cred mari și tari, și care trebuie să se umilească și să vină spre lumina cea de sus a cuvântului lui Dumnezeu din vremea aceasta! Lumina lumii este cuvântul lui Dumnezeu în zilele acestea, iar voi sunteți rodul. Așa să lucrați și voi, căci vremea este potrivită. Rugăciune de foc să lucrați, și să poată ea ca și rugăciunea mea, și de aceea trebuie post și rugăciune după tot adevărul acesta, ca să puteți vedea și arăta ca și mine pe Domnul, și dulcea voastră grăire cu El, și a Sa cu voi, și peste tot apoi această slavă, că sunt mulți, mulți care așteaptă înfiorați, și se uită în zare ca să vină ea.

O, stați sub darul Domnului, fiilor. Stați sub focul Duhului Sfânt, ca să ia foc peste tot de la acest foc, și să-L cunoască pe Domnul noroadele toate, precum este scris.

Și mă aplec acum în fața Ta, Doamne, și Te mărturisesc cu venirea Ta însoțită de sfinți, iar eu și Moise suntem de o parte și alta lângă Tine peste tot, și lucrăm de lângă Tine ce mai este de lucrat, și lucrăm, Doamne, de aproape peste cetatea cuvântului Tău ca s-o ținem sub grijă și sub pază, că ea este a Ta. Și acum, Tu ești cu toată binecuvântarea peste ea și peste ei, ca să pregătească ei în ea întâmpinarea și serbarea cea pentru mama Ta Fecioară, mama Ta și a noastră, Doamne, și binecuvântați să fie ei și de sfinții Tăi, ca să-Ți aducă ei zi de slavă, neașteptat de frumoasă, precum binecuvântarea Ta de peste ei coboară lucrând și împodobind calea Ta și a sfinților Tăi, că a venit vremea Ta, vremea slavei Tale, din cer și până pe pământ slava Ta, Doamne. Amin.

— Eu, Domnul, întâmpin de pe acum ziua de praznic pentru mama Mea Fecioară și toată frumusețea care va fi gătită să Ne stea înainte, o, sfinți iubiți ai Mei, cu care Mă port și lucrez.

Iar vouă, fiilor lucrători la izvorul cuvântului Meu, lucrați totul ca fii ai slavei Mele din zilele acestea, că ea se va deschide tot mai mult și va umple de slavă cerul și pământul și inimile celor ce Mă vor descoperi în slava Mea, în cuvântul Meu, cu care-Mi vestesc și-Mi pregătesc slava.

O, vă privesc cu pornirea pregătirii și Mă bucur de voi și nu-Mi mai iau ochii de la voi. Ați pornit lucrul podoabei cea pentru ziua de praznic mult așteptat. Va fi măreață pregătirea, fiilor, dar nu vă îndoiți de mica voastră putere și de vremea care mai este până la sărbătoare. Mereu, mereu, Eu cu voi lucrez și nu vă las. Stau la cârmă în toate, fiți încrezători, căci voi sunteți mici, și numai cu Mine puteți tot ce este să puteți.

Mângâi inimioarele care așteaptă să vină sărbătoarea. Le trimit răcoare în inimi și le dau răbdare, le alin dorul, și apoi le ies în întâmpinare, așa cum mereu i-am așteptat.

Iar voi, binecuvântările toate le las peste voi ca să lucrați pentru bucuria sărbătorii care vine, fiilor. Iată, vedeți cât de minunat se lucrează toate. Toate vin la timpul lor și la locul lor, numai să ascultați cu grijă mare pentru ascultare, și nimic să nu faceți de la voi, și numai de la Mine toate, fiilor.

Vă prind la piept, și așa vă țin să lucrați, de acum și până la ziua așteptată de tot cerul și de toți cei ce iubesc și prețuiesc cetatea cuvântului Meu cu tot ce este în ea, fiilor. E mama Mea Fecioară tot timpul aici cu voi lângă Mine și vă dă har și vă însoțește tainic.

Va fi frumos, frumos, totul va fi frumos. O, fiți și voi, fiți și voi frumoși cu iubirea, cu purtarea, cu credința, cu răbdarea, cu cuvântul, fiți frumoși mereu, mereu, fiilor. Fiți ca Mine, frumoși, fiți după plăcerea Mea mereu, mereu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

02-08-2017

Cuvântul lui Dumnezeu la douăzeci și șase de ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim



Sunt Domnul, fiilor veghetori între pământ și cer pentru venirea Mea cuvânt pe pământ. Ne așezăm în carte cu zi de biruință, cu aducerea-aminte a zilei când Eu, Domnul, cu martori din cer și de pe pământ lângă Mine, am așezat la locul ei piatra de temelie a Sfintei Sfintelor Mele pe vatra neamului român, ca să aduc la vedere pietricica cea albă, profețită prin Scripturi să se ivească în zilele Mele cu voi și să mărturisească ea lucrarea cuvântului Meu din vremea aceasta, ca să-Mi pregătesc ziua slavei, și un popor cu care s-o lucrez, și când toată facerea va sta înaintea Mea în veșmântul ei cel nou, facere nouă, căci am spus prin profeți: «Noi le facem pe toate».

V-am pus de strajă peste cetate și pentru mersul poporului Meu, și toate sunt scrise în cartea Mea cu voi, fiilor. O, Eu nu Mă joc de-a cuvântul rostit, și nici de împlinirea lui apoi, căci acum un sfert de veac și mai bine am stat cu voi pe pământ și am așezat zi de biruință, și am lucrat tainic împlinirea ei, și Mă uit acum și o pun față în față cu cei din cer ca s-o sărbătorim cum se cuvine, că mare a fost pentru Mine împlinirea aceea ca să-Mi pun pe piatra cea dintâi biserica Mea și taina ei și lucrarea ei, căci acum două mii de ani am așezat cu ucenicii Mei biserica Mea și trupul Meu pe masa ei, ca să fiu cu ei până la sfârșitul timpului din urmaș în urmaș și să le dau putere și hrană sfântă trupul Meu, pe care l-am ridicat de pe cruce cu învierea Mea dintre cei morți, și l-am lăsat apoi lor cu mare taină, și le-am spus să fie sfinți pentru această masă și împărtășire între Mine și ei, și le-am promis că iarăși voi lua Paștele cu ei întru împărăția Tatălui Meu ca și atunci cu ei pe pământ, iar taina acestei promisiuni este atât de mare și atât de ascunsă, că de atunci și până azi nu s-a găsit minte ca să citească și să priceapă apoi, și este tăinuit în cer acest înțeles.

Iată lucrarea cuvântului Meu peste pământ și peste oameni de atâta vreme, o, fiilor! O, numai cei blânzi și curați cu inima și cu fapta, numai aceia primesc ca din cer cuvântul acestei profeții. O, dacă ar mai fi sfinți pe pământ ar cunoaște aceia pe Dumnezeu în acest cuvânt și s-ar lăsa înveșmântați în mângâierea lui prin tot adevărul cel de sus venit, dar ce să aștepți de la cei plini de duh de lume și de ei înșiși ziua și noaptea? Și cum să se poată apleca aceștia cu umilință la glasul Meu cel din cer, care umblă pe pământ să-l scoată din întuneric pe om și să-l tragă spre Domnul, Făcătorul omului, ca să-și aducă omul aminte de obârșia sa?

Curând, curând voi închide porțile îndurării și-i voi cere omului răspuns pentru sufletul său, fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris, și după cum și-a adunat omul. O, își adună furtună omul. Nu mai are frică de Dumnezeu, care să-l păzească de păcat, bietul de el, omul, și de plata păcatului apoi să-l păzească. Tot ce a trebuit să-l țină pe om în viață el a pierdut, că a lepădat de la el frica de Dumnezeu.

O, n-o să mai cauți, omule, cuvântul Meu. Îți va fi teamă să te vezi în el ca vinovat față de poruncile vieții, și te vei duce la fund pic cu pic, că n-ai voit să-L asculți pe Domnul, n-ai voit să nu uiți că Eu te-am vestit despre această vreme cu cădere din Dumnezeu a omului și de ocrotirea Lui peste tine dacă vei asculta de El. O, păi dacă ieși la drum în bătaia furtunii, mai poate Domnul să te ocrotească acolo? Doar dacă ai ieși pentru El, dar nu, tu ieși de altceva, ieși să te dai păcatului vremii.

Această zi de amintire sfântă Îmi răvășește durerea Mea cea mare pe toată vremea coborârii cuvântului Meu, că greu am mers prin vremea aceasta grea, și n-am avut credincioșie de la cei care s-au apropiat să audă pe Domnul, iar azi stau cu voi în fața acestor amintiri, cu dulce și amar în ele, fiilor cu care azi stau înaintea Tatălui pentru mers înainte al lucrării cuvântului Meu, cu care cobor pe pământ din anul 1955, având ca temelie pe trâmbița Mea Verginica, piatra pe care am zidit cărarea Mea din cer pe pământ cuvânt, și pe care merg azi cu voi, urmașii ei, ucenici ai ei, fiilor. O, fiți cuminți, fiți cuminți, că mare jale Mi-au făcut în toată vremea mersului Meu cuvânt, mare durere Îmi aduceau înaintea Mea cei ce n-au voit și ei să fie cuminți, fiilor, că se lăsau cumpărați din lături și-Mi vindeau la vrăjmași cuvântul și cărările și întâlnirile și tainele toate, deșertându-le la cei ce se zbăteau să știe câtă apă se bea aici, ce se pune pe masă, ce dureri și ce bucurii se petrec, ce cununii, ce botezuri, ce greșeli și ce neascultare, ce mișcări fac cei cu care-Mi împărțeam tainele ca să le port cu lucrarea lor, și se duceau creștinii cumpărați și spuneau tot, și vindeau din cer și de pe pământ tot ce se cerea să fie puse bine, și găsite, iată, la vremea cercetării. O, sărmanii de ei, ce făceau, și nu înțelegeau ce fac!

O, voi, cei care vă știți pe voi atunci sau acum neascultători de binele vostru de la Dumnezeu, și care ați stat sau stați cu lucrarea cuvântului Meu, o, vindecați-vă de cuvinte rostite, și care vă pot vătăma acum și apoi cu împlinirea lor, căci cei de la început care s-au apropiat n-au înțeles mărirea tainei Mele în cuvânt și n-au știut ce fac când făceau și lucrau și grăiau de capul lor.

O, fiilor de ieri și de azi, Eu, Domnul, de aceea v-am povățuit tot timpul să nu clevetiți, să nu fiți nemulțumiți și necredincioși și neprimitori, și apoi să vorbiți doi câte doi vorbiri neștiute de cei cu frică de Dumnezeu în ei, și care umblă conștiincioși pe căile lui Dumnezeu, cu credință și cu plăcere mare. O, vindecați-vă de neveghea de peste voi și de cele ce v-a adus și vă aduce neveghea peste voi, peste pașii voștri, peste îndeletnicirile și cuvintele voastre rostite cu ușurință și cu ușurătate ca să vă vătămați cu ele pe voi și pe alții, care ascultă de la voi. O, v-am spus mereu, vă spun și azi, nu umblați singuri. O, nu e bine să fie omul singur, să se pitească de ceilalți cu ale lui lucrări ascunse, și trebuie în toată vremea martori peste viața lui, iar altfel omul nu poate fi al Domnului, oricine ar fi el și oricât de sfânt ar fi cu viața sa.

E zi de învățătură această zi de amintire sfântă, care ne învață să fim curați unii pentru alții și pentru Dumnezeu și să ne spălăm pentru cele sfinte ale Domnului cu omul, căci așa precum cărțile de slujbă, de pravilă, se ponosesc și se fac urâte dacă nu te speli bine pe mâini mai înainte de a pune mâna pe ele, pe cuvinte sfinte, o, tot așa se întâmplă dacă nu te speli pentru Dumnezeu, că nu poți să stai altfel lângă Dumnezeu, Care este curat și sfânt, și Îi murdărești curățenia de pe lângă El cu nespălarea ta, căci cu picioarele umbli și le murdărești, cu mâna lucrezi și se murdărește, și trebuie să-ți speli mâinile când pui mâna pe ceva sfânt, și iată, sufletul omului se vede după cele din afara lui lucrate și folosite de el, și se vede după umblet, după lucrul pe care-l face cu mâna, pe care-l ia cu mâna, după fapte, după obiceiuri, după purtarea inimii și a minții, după cuvinte, o, fiilor.

O, să nu fie amestecare la masa Mea de nuntă cu poporul pe care-l pregătesc pentru Mine, și să fie haină de nuntă bine îngrijită, bine cunoscută și ținută curată, ca nu cumva cineva să vină să spună că-ți lipsește haina, adică inima curată și pregătirea, și tu să sari atunci în sus de necaz și de înfumurare, căci omul este cel dinăuntrul lui, nu cel din afară, care-și arată doar interesul, nu și inima cum este ea pe dinăuntru, dar Eu, Domnul, scot omul deasupra prin istețimea Mea dumnezeiască și îl pun față în față cu el însuși, și apoi el nu Mă mai vrea, și-și arată fără să vrea partea lui cea lăuntrică, cea neplăcută lui Dumnezeu și semenilor lui, și Mi se face dușman rece și-Mi duce la străini taina, și prin aceasta se dă de partea întunericului faptelor lui și de partea și sub mâna lui satana. Și dacă l-aș lua pe fiecare în parte să grăiesc cu el cele ce dor la Dumnezeu de la el, o, nu M-ar primi, nu M-ar vedea bine nici pe Mine, nici pe servii Mei, și am văzut că nu pot creștinii primi să fie cercetați, numai că nici Mie nu Mi-e bine când cad de rușine înaintea diavolului pentru felul de a fi atât de îndărătnic, atât de mari cât se dau că sunt cei care înțeleg atât de puțin statul și petrecerea lor cu Dumnezeu pe pământ. Așa că Eu, Domnul, trebuie să sufăr, iar ei să nu sufere nici măcar să Mă plâng pentru nesupunerea și nestatura lor, chiar dacă să se supună Domnului au venit atunci când au venit. O, dar dintre ei Mi-au făcut dureri, și sunt și azi dintre cei ce-Mi fac dureri și nu-Mi păzesc cuvântul, căci hrănirea cu sine însuși nu poate ușor s-o lepede omul, iar despre această durere este încă și încă de pus pe masă învățătură și cuvânt.

Îi povățuiesc acum pe fiii cei cu credincioșie în purtarea lor și le spun lor să urască adunarea celor ce viclenesc, căci împăratul David a spus: «Nu s-a lipit inima mea de cel rău, iar pe cel ce clevetea în ascuns pe aproapele său l-am izgonit, și n-am stat la masă cu cel mândru și flămând cu inima, care-și ascute ca sabia limba ca să săgeteze cu arcul ei din ascuns pe cel drept, și să spună apoi: cine mă va vedea?». Așadar, lucrați cu trudă și zidiți-vă în Domnul, ca să aveți în cer loc dulce cu sfinții Lui, și aceasta prin ascultare, fiilor, ca la mănăstire, prin ascultare.

O, cât sufere un om de când începe și până-și termină o casă vremelnică tot ca și el, și câtă trudă, câtă neodihnă, câte griji și lipsuri îndură pe toată vremea trudei zidirii casei, pe care apoi o părăsește, o pierde, căci omul e vremelnic pe pământ! O, toată această trudă nu are nici un preț, că numai sufletul are și merită preț, iar pentru ca să-i facă lui casă veșnică, o, nu trudește omul. Dacă ar avea minte cât trebuie să aibă ar pune orice clipă și orice trudă să-și împodobească viața și casa lui cea veșnică, dar o, numai trupul are preț pentru om, și aceasta pentru că nu are minte cât trebuie să aibă, căci omul și-a pierdut acest întreg, acest dar, odată cu nedragostea lui de Dumnezeu în rai l-a pierdut, că nu s-a bucurat omul în rai de Domnul și cu Domnul, fiindcă nu a avut minte cât trebuie. Omul trufaș Îl alungă cu trufia lui pe Domnul din mintea sa, fiindcă nu poate Domnul cu cel trufaș, și pleacă numaidecât, și rămâne omul slab cu mintea, slab de minte, căci mintea omului ar fi să însemne Dumnezeu în om, nu omul, iar cine nu are în el locuitor pe Domnul, o, de unde să aibă minte? De la carne, de la poftele ei?

Iată, nu are omul minte, nici nu știe că nu are, căci a dat mintea pe neascultare în rai, și face aceasta de atunci și până azi pe pământ. O, cine să înțeleagă taina cuvântului Meu cu care vin azi pe pământ, când omul are atât de puțină minte, după ce și-a împărțit-o în două în rai! Și iată, femeia are mai multă minte decât bărbatul, și o folosește spre ocara lui, și rar să mai găsești femeie cu milă de om în mintea ei. Eu însă Mi-am așezat taina Mea pe pământ și am luat-o de la început cu facerea și caut să-l fac pe om din cuvântul Meu, și aștept să se facă faptă împlinită în el cuvântul Meu de peste om, iar Eu, Domnul, voi grăbi această împlinire, și omul va vedea că sunt adevărat prin acest cuvânt pe vatra neamului român.

O, am voit să răscumpăr turma, și pe cei ce stăpânesc peste ea, că de păstorit ei nu o păstoresc. Am ieșit cu lucrarea cuvântului Meu deasupra și am început să trâmbițez peste slujitorii de altare, dar ei auzind, nu au dat să audă și să vrea să audă. Acum douăzeci și șase de ani am început să strig spre ei, dar ei s-au pus împotriva Mea cu mic, cu mare. O, dacă ar fi fost iubitori de Dumnezeu cu inima și cu viața nu M-ar fi lăsat afară să bat zadarnic la ușa lor. Le pregătisem bucurie mare, iertare multă, zile de slavă înaintea neamurilor de pe pământ, și aș fi ridicat țara Mea de azi pe culmi înaintea popoarelor ca un semn, ca un soare binefăcător peste pământ, dar, o, n-au cunoscut vremea cercetării, n-au cunoscut-o cei ce stau peste turma cea străină de obârșia ei.

O, Mi-e milă de voi, Mi-e tare milă de voi, de toți cei care stați pe scaune în numele lui Dumnezeu și al turmei creștine, și n-o păstoriți pe ea cu milă. Vă jucați de-a biserica, de-a botezatul, de-a îngropatul omului, vă jucați cu sufletele lor, ale celor ce vă știu pe voi din dreptul lui Dumnezeu peste ei. Voi înșivă sunteți tari la cerbice ca și ei, și nu dați să ascultați de voile Mele, de poruncile Mele, ca să asculte și oamenii apoi. Vă spun vouă acum că Eu, Domnul, am fost din cer venit, și M-am lăsat în mâna celor mari și tari, și în fața lor am fost plăpând, plăpând de tot, și Mi-am dat toată puterea Mea în mâinile lor, și apoi chiar viața, și au văzut ei apoi ce slabi sunt ei, căci Eu am înviat din moartea pe care Mi-o făcuseră ei, și am ieșit de sub ei și sunt deasupra, și lucrez lucrarea Tatălui Meu pe mai departe și sunt cu cei umiliți, căci plăpânzi sunt și cei ce-Mi poartă azi cuvântul venirii Mele, iar voi i-ați înjosit și ați învățat lumea împotriva lor și ați numit erezie venirea Mea în cuvânt pe pământ. O, și câtă gălăgie ați mai făcut atunci în toată țara și peste toată turma! Dar Eu, iată, am mers și merg cu slava cuvântului Meu peste pământ, și nu Mi-ați fost voi piedică, și din capii bisericii neamului român, care au dat cu pietre în cetatea cuvântului Meu, au plecat de pe pământ neîmpăcați cu venirea Mea cea de azi în cuvânt, neîmpăcați cu Mine, după ce Mi-au defăimat mersul, și ei nu sunt la bine, în afară de cel ce s-a pocăit, după ce a suferit atât de mult în urma luptei lui de șapte ani împotriva cetății Mele și a scaunului Meu din ea, din care curge cuvântul Meu peste pământ, și de unde aud rugă de iertare pentru toți cei care au lovit și n-au știut ce fac, căci Eu, Domnul, am orânduit pentru ei aici rugăciuni de iertare și Mă voi îndura de ei, și aș vrea și de voi să Mă îndur, și v-aș vrea sfinți, ca să puteți înțelege cărarea Mea spre voi și slava care este scrisă în Scripturi să vină pe pământ, căci Scripturile sunt scrise ca să se împlinească ele, o, fiilor puțin credincioși.

Vin acum spre voi și vă rog cu aplecare, vă rog, o, feriți-vă, fiilor, să loviți în cetatea cuvântului Meu, că îngeri fără de număr străjuiesc peste ea și în tot jurul ei. Am pus atunci poarta la locul ei, și cum am pus-o, gata, am îmbrăcat-o cu putere de sus, precum i-a fost menirea sa să despartă ea pe cele din cer de cele de pe pământ, iar lucrul Meu de azi o umple de putere, și fuge răul dinaintea acestei împuterniciri, și este slujire de îngeri în fața ei și în jurul ei și sus, iar glasul Meu răsună de deasupra și se face auzit și așezat în cartea Mea cea de azi, întocmită aici, și poarta Îmi străjuiește cetatea. O, veniți-vă în fire și fiți veghetori, și iubiți-vă cu har și cu dor turma și țara, nu pe voi înșivă, că știți ce scrie în Scripturi despre păstorii cei mincinoși, care nu păstoresc și nu ocrotesc turma, iar dacă ei o lasă spre moarte și spre jefuire, iată, Eu Însumi o iau și o păstoresc și-i îngrijesc mersul și rana și cămașa și credința, și mult Mă voi îndura de ea, și voiesc și pentru voi să fiu, dacă și voi voiți.

Mă doare că Mi-ați dezbrăcat de har pe cel dintre voi, cu care am rostit în ziua aceea binecuvântarea cetății cuvântului Meu acum douăzeci și șase de ani, și apoi pecetluirea cu sfințenie a grădiniței cuvântului Meu și punerea ei deoparte pentru Dumnezeu. O, Mă doare de la voi această durere, și numai în voia voastră stă să Mă vindecați de ea, căci acest martor al Meu lângă Mine aici atunci, s-a făcut ca unul dintre voi acum, și s-a lăsat cu amestecarea, în care nu trebuia să vă duceți, dar voi v-ați dus, chiar dacă Eu, Domnul, v-am trimis carte și M-am rugat de voi să nu vă duceți, iar apoi s-a ridicat defăimare multă peste voi de la cei ce știu cum este să fie cârmuită biserica, și nu cum voiește omul cel păcătos, căci prin sfinți am așezat Eu biserica pe temelie pe care trebuie să stea, și care nu trebuie să fie clătinată de pe locul ei, de pe întăriturile ei. Eu însă vă spun că biserica Mea va sta pe întăriturile ei, că așa este voia Mea. Amin.

O, e zi de durere această zi de aducere-aminte. Mă uit la ea, și Mă uit la cei pe care i-am avut atunci martori ai tainei Mele aici. Mă doare, Mă doare, și aștept să-i doară și pe ei ca și pe Mine, căci ceea ce-I faci lui Dumnezeu ție îți faci, iar ei M-au părăsit și au disprețuit pe cei rămași, căci scris este despre ai Mei: «M-au disprețuit pe Mine, și pe voi vă vor disprețui». Dar vine ziua să se pună la socoteală credința și faptele ei, ca și necredința și faptele ei.

Am dat învățătură poporului pe care-l îngrijesc cu cuvântul Meu și l-am povățuit să se vindece de cuvintele care-l pot învinui. Iar voi, cei ce vegheați din partea Mea mersul cuvântului Meu, o, vegheați să fie și împlinitor de cuvânt poporul cel hrănit de sus, fiilor, iar Eu vă voi dărui cu daruri mari când voi veni în slava Mea. Acum însă vă vestesc să începeți pregătirea slavei zilei cu strângere la izvor, că iată, se apropie, fiilor, și e de pregătit mult, mult pentru slava aceea și pentru bucuria celor ce se vor strânge ciorchine lângă Mine și lângă voi. O, îngrijiți-vă tot timpul, de acum și până atunci, și stați sub umbrirea harului de sus. Și binecuvântare pun peste voi pentru această slavă adusă de sus și de jos, odată cu sărbătoarea cea pentru mama Mea Fecioara, când vin creștini la izvor ca să se mângâie, ca să-i mângâiem în legănări mângâioase, ca să se umple de sus inima lor, care dorește apropierea zilei și pornirea lor spre cetatea Mea cu voi, aici.

O, pace vouă și mângâiere în ziua aceasta de bucurie și de durere, că pe cât de dulce a fost bucuria atunci pentru Noi și pentru voi, pe atât de mare durere a lovit în Mine și în voi de la nestatornicia celor ce n-au căutat apoi să nu se hrănească cu ei înșiși spre paguba Mea și a lor, dar pentru aceasta îi trebuie omului minte întreagă, nu pe jumătate, nu, fiilor, nu.

Vă cuprind în brațe cu ziua aceea. Vă cuprind acum și cu ziua aceasta de amintire, și punem pe rane alifie și răbdare și gânduri de iubire, fiilor. Iubirea ne umple de dor.

Iubirea, ea va înnoi totul, totul, o, fiilor. Amin, amin, amin.

22-07-2017