Sunt deasupra cetății cuvântului Meu cu locuința Mea și cu toți casnicii Mei. Sunt cu cerurile, cu nevăzutele în care  Dumnezeu Își are sălașul, iar nevăzutele sunt fără de început și se numesc veciile, cerurile, slava lui Dumnezeu.

Cu slava Mea Mă port pe deasupra și se cântă și în ziua aceasta și cântă cei din ceruri cu voi, cântă vestea învierii Mele: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!”, iar Eu, Domnul, vă cuprind și vă spun: Pace vouă, fiilor!

Cu această mărturisire Îmi așez în duminica aceasta masă de cuvânt în cetatea în care Eu, Domnul, și cerurile toate Ne avem sălaș pe pământ între oameni după două mii de ani de la nașterea Mea pe pământ ca să vin și să-Mi pun trupul Meu cel veșnic pe cruce și să-i lucrez omului întoarcerea la Tatăl Dumnezeu și calea pe care să se întoarcă, și am voit atunci să dăruiesc credință oamenilor, și mai ales poporului mărturisitor de Dumnezeu în vremea aceea, dar dacă el n-a putut primi acest dar, ca să Mă cunoască el că am venit de la Tatăl cerurilor după om ca să-l întorc la Tatăl Meu și al lui, iată, n-a mai fost apoi să rămân Mântuitor al acestui popor, și am luat ce a fost al lui Dumnezeu și am ieșit de la el, o, și Mi-a pregătit Tatăl încă din vremea aceea altă țară s-o am a Mea, și iată-Mă întors pe pământul român cuvânt ca la facerea lumii și cuvântând și lucrând și arătându-i omului calea spre credință, căci credința lui este ceea ce-Mi face Mie cărare ca să vin să lucrez Scripturile scrise din vreme pentru vremea aceasta, în care credinţa nu-şi mai are lucrarea sa şi puterea cea pentru facerea din nou a lumii, iar Eu, Domnul, aceasta am de împlinit, lucrarea cea de la Tatăl s-o împlinesc pe pământ, înnoirea a toate ca să fie toate iarăși la locul lor de la Dumnezeu, căci veșnicia stă în așteptare ca să cuprindă în ea biruința Fiului lui Dumnezeu împotriva duşmanului de satana, şi apoi toate se vor uni întru Dumnezeu, toate iarăşi, văzutele şi nevăzutele, căci văzutele suspină de șapte mii de ani și mai bine, suspină după veșnicie, suspină cu dor greu, suspină cu jale, suspină pentru omul care s-a lepădat de credință ca să nu-I dea lui Dumnezeu puterea așteptată de la om pentru înnoirea a toate, și iată, trebuie credință, și nu este să fie ea găsită și culeasă de pe pământ, ci numai din Scripturi, o, și nu este căutare și nu mai este credință pentru Scripturi pe pământ între oameni, nu mai este decât dacă Eu, Domnul, aduc în dar această minune.

Mă așez pe pământ cuvânt, că iată, a venit vremea să se unească începutul cu sfârșitul prin venirea Mea cuvânt pe pământ la oameni, și de aceea am adus și am dăruit putere de credință și am un popor pe pământ care Mă primește și Mă împarte de la margini la margini cu vestea cea din cer pentru pregătirea slavei venirii Mele ca să dau în lături perdeaua de despărțitură și să se arate nevăzutele lui Dumnezeu și să vină veciile peste cele văzute ale facerii, ca iarăși să fie toate una ca și Dumnezeu, și iată, e zi de duminică și vine cuvântul Meu pe pământ și Mă împarte el cu lucrarea lui peste oameni, căci oamenii nu mai au îndemânare să-L așeze pe Domnul în toate ale lor, în mersul lor, în credința lor, iar Eu, Domnul, va fi să-Mi fac lucrarea toată, și iată, stau cerurile deasupra și Mă țin în ele, că vine veșnicia, și toate trec dacă ea vine, vine cum a venit acum șapte mii de ani de a lucrat Dumnezeu atât de minunat văzutele şi toată lucrarea lor dintre pământ şi cer apoi şi viaţa tuturor vietăților care au viață de la Dumnezeu.

O, iată-L pe Domnul iarăși lucrând lumină și zicând: Să fie lumină! Eram Fiul Tatălui veşnic, eram Cuvântul Lui şi am spus din cele nevăzute ale locuinţei lui Dumnezeu, am spus: Să fie lumină! O, cum să înţelegi, omule, aceasta ce am spus? A stat Dumnezeu în întuneric până atunci? O, nu. Nu se pot desluși prin cuvinte veciile, nevăzutele lui Dumnezeu, locuința Domnului și toate cerurile ei, dar când a fost să se ivească văzutele facerii lui Dumnezeu, o, a început atunci timpul și facerea lumii văzute și trebuia lumină acestei faceri ca să se ivească pământul și cerul din întunericul adâncului deasupra căruia Se purta Duhul lui Dumnezeu, precum este scris, și de aceea a fost să se facă prin cuvânt lumea cea văzută de omul care avea apoi să fie făcut de Dumnezeu, de aceea lumina a despărțit într-o parte întunericul și a fost numită ziuă lumina, iar întunericul a fost numit noapte, și așa s-a întocmit ziua, întâia zi a facerii văzutelor. Apoi a făcut Dumnezeu cerul, așezându-l între apele de sus și apele de jos prin această tărie care a despărțit apele ca să se ivească cerul în a doua zi a facerii. Și a fost apoi ziua a treia, ziua când Dumnezeu a întocmit uscatul, adunând la locurile lor apele de sub cer, iar uscatul l-a numit pământ și l-a împodobit cu verdeață de tot soiul cu sămânță într-însa și pomi roditori cu sămânță după fel. A făcut apoi Dumnezeu semnele zilelor și ale anilor și ale anotimpurilor și a făcut cei doi luminători mari, pe cel mai mare pentru cârmuirea zilei, și pe cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și apoi stelele, toate așezate pe tăria cerului. În ziua a patra și a cincea a făcut Dumnezeu ființele din ape cu viață în ele și păsările pe întinsul pământului și al cerului, și apoi animalele mari din ape. A făcut Dumnezeu apoi ziua a șasea și toate lucrările ei, scoțând din pământ prin cuvânt animalele sălbatice și domestice după felul lor, o, și apoi l-a făcut pe om cu mâna Sa din pământ, după chipul și asemănarea Sa l-a făcut, bărbat și femeie l-a făcut și l-a numit om și l-a numit stăpân peste toate ființele vii de pe pământ și din ape și din văzduh și le-a pregătit hrană prin cuvânt rostit pentru toate câte va rodi pământul pentru om și pentru celelalte ființe vii. Încet, încet s-a umplut pământul și cerul de toate câte a făcut Dumnezeu între pământ și cer, iar lumea oamenilor a rămas din timp în timp tot mai mult departe de Făcătorul Dumnezeu, căci omul s-a semețit dorindu-se mare și liber de Dumnezeu. O, și am spus acum acestea toate ca să vezi, omule, să vezi tu cât te-ai obrăznicit de mult în mijlocul facerii lui Dumnezeu și cât de mult te-ai semețit și cât te-ai întins până azi cu despărțirea ta de Dumnezeu, de Cel ce a făcut cerul și pământul și pe tine, și să vezi tu azi cât de mare te crezi încă și câtă necredință ai purtat și porți în fiecare vreme de sub cer, iar nevăzutele lui Dumnezeu stau martore ale tuturor clipelor tale și a despărțirii tale de Cel ce a făcut cerul și pământul și omul, iar Eu, Domnul, privesc peste pământ și peste oameni și Mă doare lângă Tatăl și Îl doare lângă Mine pe Tatăl și este durere peste toate oștirile cerești slujitoare lui Dumnezeu, că iată, se pregătește vremea să încununeze timpurile toate, iar omul zăbovește și rătăcește tot mai mult de sub mâna lui Dumnezeu Făcătorul, și toate acestea din pricina necredinței, căci necredința a venit tot timpul, și vine numai din pricina răcirii dragostei de Dumnezeu, dragostea pe care omul n-o poate crește în el pentru Domnul, decât prin lepădarea de sine. El însă s-a lepădat de Dumnezeu, nu de sine, iar prin acest păcat el nu mai știe că este și Dumnezeu, de Care ar fi să-și amintească, bietul de el, dar preocupările lui vremelnice îi iau din minte datoriile cu care omul a rămas între el și Dumnezeu.

Omule, deschide-te la glasul Meu! Întoarce-te la Tatăl tău, întoarce-te prin Fiul Său Iisus Hristos, Care a despărțit veacurile cu numele Său acum două mii de ani! Numele Său răsună în timp și peste timp, dar omul și-a vândut sufletul vremii de ieri și de azi, iar cuvântul Meu se întinde de la margini la margini venind pe pământ pe calea Duhului Sfânt și strigând: Să fie lumină! căci Eu sunt lumina lumii și luminez cu ea întunericul de pe pământ, necredința, iar lumina este cuvântul Meu, o, și toate se iartă omului, dar necredința este lepădare de Dumnezeu și de voia lui Dumnezeu între oameni și cu oamenii, și toți se dau mari și tot mai mari, și nu mai pot să ajung la inima lor ca să-i trezesc pentru venirea Mea cu judecata și ca să dau fiecăruia după faptă precum este scris.

Aş vrea să iert necredinţa ta, omule, dar dacă tu nu te opreşti din mersul tău când Eu te strig din cele veşnice, o, nu am cum să te dau Tatălui Meu, Care Mă aşteaptă să vin cu omul şi să-Şi ia Tatăl înapoi mângâierea, căci pentru mângâierea Lui a făcut Dumnezeu pe om.

O, fiilor străjeri în cetatea cuvântului Meu, și voi, cei de peste tot, care stați cu credința în Duhul cuvântului Meu, o, măi fiilor, lipsa bucuriilor sfinte micșorează pic cu pic și șubrezește credința și lucrarea ei și puterea ei de biruință asupra vrăjmașului Meu și al omului, asupra lui satana, care a tras pe om de partea sa.

O, fiilor, bucuria se naște din lucrarea credinței și a faptelor credinței. Din orice lucru mic faceți-vă bucurii și strângeți-le la Mine pentru voi, fiilor. Iată, se apropie încă o sărbătoare legată de praznicul învierii Mele. Vom sta la masă de cuvânt în duminica pomenirii femeilor mironosițe când Eu voi sta cu voi și cu poporul cu care am mai rămas, cu cel împlinitor al cuvântului Meu pentru creștinii de la sfârșit de timp. O, de ar fi rămas mai mulți, măi fiilor, dar la cei vicleni cu lucrarea lor le-am luat darul credinței și al temerii de Dumnezeu și s-au făcut defăimători, nu numai împotrivitori, și vai celor ce slăbesc credința celor ce cred în cuvântul Meu din vremea aceasta, căci acest păcat e cu vărsarea de sânge asemănat, și de aceea cei ce nu mai au frică și credință, aceia să stea cuminți și să-și vadă de-ale lor, că e greu păcatul cu care se lovește în credința celor rămași statornici, numai să creadă aceștia că Eu le spun aceasta.

Punem masă cu dulce cuvânt pe masă și bucurie punem în lucrare și vom sta în sfat cu toții la praznic de înviere, căci ucenicii și mironosițele sunt martorii crucii și învierii Mele și să aducem lor bucurii, fiilor, și iarăși să aducem mângâiere celor adormiți, care vor fi chemați la masa împărțită lor, și toate sunt sub grija Mea, sub mângâierea Mea.

Pregătiți masa acestei întâlniri, fiilor! Credința să crească mare și să facă minuni, așa cum a lucrat credința apostolului Toma și au rămas de pomenire faptele credinței lui și stă el la masă cu Noi și cu voi în ziua aceasta și-și mângâie duhul sub lucrarea Mea cu voi, fiilor.

O, luați pildă de la cei ce au crezut! Rămâneți pildă de credință, fiilor! Sunteți dragii Mei și ai Tatălui Meu și al vostru și am de mamă pe Fecioara mama Mea. Cereți-i ei, fiilor, cereți prin ea de la Dumnezeu, că mare mijlocitoare este ea înaintea Domnului pentru cei care caută de la Dumnezeu alin și mângâiere, iar voi știți aceasta și știți misiunea ei și dragostea ei pentru cei care au milă de Mine și drag de mersul lor cu Domnul spre Tatăl, o, și vom fi cu toții în cuvânt la masa de pomenire a mironosițelor învierii Mele și vom lua unii de la alții mângâieri.

Pace vouă și mângâiere vouă, fiilor! Cântarea Hristos a înviat ne aduce într-un glas pe Noi și pe voi. Pace vouă!

Vă împrospătez puterile sfinte pentru gătirea grădinii de la Maluri, dar folosiți din plin timpul, o, fiilor. E mare așteptarea celor din cer, e mare de tot, și tot crește, și Eu le-o mângâi mereu. O, mângâiați-i și voi! Și iarăși pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Deschideți Domnului, voi, străjeri ai cetății cuvântului Meu! Punem masă de cuvânt, fiilor. Împărțim tămăduire și întărire peste popor. Binecuvintez tot timpul pământul român în care-Mi am sălaș de venire acum, la sfârșit de timp, și din care Mă împart cuvânt de veghe și de povață peste pământ, căci Eu, Domnul, veghez fără de încetare peste tot cu toate puterile cerești și cu toate oștirile de sfinți, ca nu cumva omul fără de minte din cer să umble el cu mintea lui căzută la cele lucrate de el și care dau să-l prindă sub clătinarea lor cea fără de veste și să zădărnicească el planul lui Dumnezeu cu cerul și cu pământul și cu omul, o, și trebuie să fim la veghe ochi și urechi, Noi, cei din cer, ca să se lucreze după Scripturi, doar după Scripturi, că este de așezat pe pământ împlinirea împărăției lui Dumnezeu cu oamenii, după ce mulți vor înțelege și tot mai mult vor pricepe și li se va limpezi mintea ca să vadă cu ea că vine biruința Domnului, că vine Duhul lui Dumnezeu cârmuitor peste pământ și peste oameni și va așeza prin lucrarea Sa împărăție nouă, cer nou și pământ nou și om nou născut de sus, din cuvântul Meu, care iarăși le face pe toate, precum este scris, și toate încep cu pământul și neamul român și cu binecuvântarea cea de la începutul facerii, și iată, întețesc binecuvântarea pământului român și toată lucrarea lui Dumnezeu pentru slava Mea de la sfârșit de timp pe acest meleag al iubirii Mele, iubirea cea de la început care nu se ia înapoi, ci, din contra, se înnoiește, precum este scris.

O, nu-i pot da omului minte la nașterea sa pe pământ, că dacă-i dau, pățesc ce am pățit cu Adam, și de aceea omul își are mintea sa și ia din ea și pentru Dumnezeu, dar Eu, Domnul, nu pot lucra după mintea omului și nu înțelege aceasta omul ca să se supună lui Dumnezeu și să-i fie lui bine pe pământ, și apoi între cei din cer, iar tămăduirea cea pentru omul cu mintea lui nu se prea poate apropia ca să-și găsească el vindecare de răutățile minții lui, de mintea de sine a sa, și rar mai găsește Domnul pe pământ pe cel ce nu ia din mintea sa și numai de la Dumnezeu ia, și iată, poate Dumnezeu, poate prin cei cu lepădare de sine pentru cei ce nu pot ca Dumnezeu și de la Dumnezeu să poarte cu mintea și viața lor de pe pământ.

O, hai, mama Mea, că tu ești izvorul acestei sărbători așezate după praznicul Învierii Mele în calendarul creștinesc! Hai să împărțim tămăduire și puteri sfinte pentru Noi, peste cei care s-au dat și se dau lui Dumnezeu cu mintea lor, cu credința și cu nădejdea împlinirilor de cer nou și pământ nou și om nou, și cu dragostea care crede și nădăjduiește, mama Mea. Am făcut sfat cu Tatăl și cu toate puterile cerești și cu toate oștirile de sfinți lucrători și am așezat sub veghea ta, sub mâna ta de mamă pământul și neamul român ca să te îngrijești de soarta lor de la Dumnezeu, așa cum a fost alegerea acestui pământ încă de la facerea lumii, mama Mea. O, hai să așezăm mângâiere și tămăduiri cu mângâiere peste cei ce Ne țin urma și beau din izvorul cuvântului Meu ca să fie ei ai Noștri, mamă! Binecuvântat să fie graiul tău peste poporul acestui cuvânt, mama Mea!

— Te cuprind cu Fiul meu Hristos, popor hrănit din cer din gura Fiului lui Dumnezeu, Care-ți împarte cuvântul cel pentru tine și Care așteaptă mărirea ta lângă mărirea Lui. O, rămâi în dragostea Lui cea pentru tine ca s-o împartă El la cei care vor iubi calea ta cu El! Rămâi și te întărește cu veghe la căpătâiul iubirii Lui și veghează cu supunere înaintea acestui măreț dar și vindecă-I tu rana cea de la cei nestatornici în iubirea cea pentru El până la sfârșit, o, și cere-I Domnului ridicarea la veghe pentru sfințenie a celor ce și-au călcat peste împlinirile așezate pentru viața poporului sfânt de la sfârșit, și iată, nu uita așezarea în care Domnul te-a întărit la vremea de sfârșit s-o aduci Lui jertfă de iubire pentru venirea Lui cuvânt pe pământ, căci ți-a împărțit Domnul să te păstrezi în viața cerută de El și s-o aduci înaintea Lui. Așadar, portul creștinesc plăcut celor din cer în toată vremea, hrana cea pentru trup așa cum El te-a povățuit pentru sfințenia ta, bucatele pentru hrană de rai, neamestecate cu mâinile celor ce nu se spală pe mâini pentru cele curate ale vieții de creștin, și apoi lucrarea și duhul rugăciunii după orânduiala pe care ți-a împărțit-o Domnul pentru purtarea cea sfântă a inimii, a gurii și a învățăturii sfinte, și mai ales pilda pe care o dai la cei ce te știu și te văd că ești al lui Hristos în vremea aceasta de pregătire pentru slava Lui cu tine înaintea celor fără de viață sfântă la venirea Lui. Mai este cântarea spre mângâierea Domnului, și care te așează mărturisitor și slăvitor de Dumnezeu, iar peste toate cele așezate pentru viața ta cu El nu uita lucrarea nejudecății de frați, umilința inimii, căința pentru cele greșite ca să fie șterse de la fața Domnului, dar trecutul dureros Lui și ție, o, nu-l mai adu în amintire în cuvânt și în grăire între frate și frate, căci durerile trebuie să se șteargă și să vină duhul bucuriilor sfinte, de care tu ai atâta nevoie, popor iubit de Dumnezeu.

O, nu vă mai amintiți, fiilor, de cele ce v-au adus dureri și regrete și tăceri și depărtări, și spun aceasta pentru cei care nu s-au abătut pentru călcarea rânduielilor sfinte cu viața de creștin învățată de aici, de la izvorul Domnului, căci cei care au călcat cu îndrăzneală, schimbând împlinirea și alegerea cea pentru Domnul cu alegerea cea de la ei, acelora nu le-a plăcut cu viața duhovnicească, o, nu, căci au crescut în dorințe și au prins îndrăzneală pentru necredință ca să-și poată împlini voia cea de la ei înșiși, nu cea de la Dumnezeu, dar și unii ca aceștia dacă iubesc umilința și căința își pot păstra în cumințenie iarăși pașii pe cărările lor, căci unii din ei s-au lăsat spre neîmpliniri, din pricina duhului judecății semenilor, duhul care se naște din trufia omului neaplecat și îndrăzneț pentru sine, și trebuie răbdare și pentru ei și pentru Dumnezeu de la ei, și de aceea toți cei care s-au ales într-o parte sau în alta, fiecare din ei să caute să se asemene între ei cu împlinirea sau neîmplinirea pe care o lucrează, ca nu cumva amestecarea neîmplinirilor să vateme conștiința celor slabi, și de aceea sfatul ceresc trebuie să rămână pe masă pentru cei rămași în rânduiala cea nouă pentru poporul sfințit, căci Domnul veghează pentru cei ce ascultă cu supunere și nu se aleg pe ei înșiși cu voile lor, ci numai de la Dumnezeu iau lucrare peste viața lor cea nouă, cea înnoită prin har, iar eu, de lângă Fiul meu Iisus Hristos veghez și sprijin iubirea celor rămași ascultători și care nu trebuie de la ei înșiși să-și socotească pașii și lucrarea, ci numai sub veghea cuvântului lui Dumnezeu să rămână și să stea ei, căci duhul dușman pe ei nu ațipește nicicum pe urma lor, odată cu apropierea slavei cerești peste pământ, că se apropie aceste scripturi și va fi biruit satana și îngerii lui și slujitorii lui de orice fel, și toți vor fi biruiți prin această ascultare de cele din cer venite pentru viața unui popor pregătit de Dumnezeu pentru slava Sa.

Așadar, fii și fiice ale Ierusalimului nou, acesta este îndemnul meu de mamă cerească, să țineți în sfințenie rânduiala venită din cer pentru voi și să fiți tot timpul poporul întâmpinării Domnului, și veți putea aceasta neluând de la voi îndemn, decât numai pentru ascultarea cea din cer venită s-o lucrați voi pe pământ. Amin.

Eu, Fiule Iisus, am așezat duhul și lucrarea tămăduirii iar și iar înaintea poporului care se pregătește tot timpul, ba am îndemnat și pe cei care dau să-și întărească pașii săbiți pe cale și să umble după plăcerea Ta înaintea Ta și să-și întărească duhul mărturisirii, neîmpiedicându-se în durerile ivite pe cale și care i-au slăbit o vreme, dar neabătându-se de la credința pentru cuvântul ceresc și neschimbându-și pașii pentru rânduiala sfințeniei, se ridică mărturisind cu putere pentru Domnul și pentru lucrările Sale peste pământ, iar Tu, Doamne, le dai putere ca să-Ți dea ei mărturisirea credinței lor în adevărul cuvântului Tău din zilele acestea.

Pace și mângâiere peste poporul cuvântului Tău, Fiul meu Iisus! O, și să învețe cei ce se fac una în iubire împreună lucrătoare între frați, să învețe ei să-și facă bucurii din orice lucru mic, ca să trăiască în mijlocul lor bucuria lor cu Tine și pentru Tine, pentru Noi, cei din cer, Doamne, și iată, duhul tămăduirii merge odată cu împlinirea cuvântului Tău din partea fiilor acestui popor în care Tu Îți ai acum sălașul venirii Tale cuvânt pe pământ. Amin.

— Eu, mamă, te cuprind mereu în venirea Mea cea de azi, căci ai lucrare de ocrotire pentru calea Mea cu poporul cuvântului Meu pe pământ. Acest popor să înteţească cu tot mai multă sfinţenie statul cu viaţa lor întru cele coborâte din cer pentru poporul întâmpinării Mele cuvânt pe pământ, iar Eu Mă preamăresc şi Mă voi preamări lângă el cu slava Mea cea de la sfârşit de timp şi vom fi bucuria Tatălui şi ne vom face bucurii, mamă.

Bucuraţi-vă pururea, bucuraţi-vă că sunt cu voi şi că sunteţi cu Mine şi ai Mei, voi, fii ai cuvântului Meu, iar bucuria voastră va fi deplină numai prin ascultarea voastră de cele din cer peste voi rânduite de Dumnezeu pentru poporul Meu cel ales la sfârșit.

Așadar, stați la datorie așa cum Noi lucrăm din cer și împreună lucrători suntem pentru slava Domnului, iar lucrul cel pentru împodobirea grădinii de la Maluri să vă fie acum întâia grijă și dăruire, și iarăși vom grăi și iarăși vom rosti binecuvântare peste tot lucrul lucrat de Dumnezeu cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Cetele cerești, îngerii și sfinții așezați într-o frumusețe de măreață sărbătoare a cerului pe pământ sunt cu Mine aici, deasupra cetății cuvântului Meu, iar bucuria din ziua aceasta a celor din cer nu se poate cuprinde în cuvinte, ci doar cu duhul și doar cu inima și cu credința îi pătrunde pe cei din cer și pe cei de pe pământ care Mi-au stat aproape vreme de mulți ani pe meleagul român, și pe cei care-Mi stau acum sub slava cuvântului Meu, pe care îl așez pe acest meleag de șaptezeci de ani, începând cu duminica învierii Mele din anul 1955 când Mi-am început peste pământ trâmbițarea cuvântului Meu, și iată, am împlinit Scriptura venirii Mele în cuvânt de pregătire a unui popor atras de Tatăl Meu Savaot spre acest izvor de viață vie, de apă vie, o, și se cântă acum între cei din cer „Hristos a înviat!” ca și între cei de pe pământ, și-Mi aduc aminte că acum șaptezeci de ani acestea Mi-au fost primele cuvinte: «Pace vouă! Hristos a înviat! Nu sunt în trup, ci sunt în Duh și am venit să-Mi culeg un popor și să-i grăiesc tainele cele pentru vremea aceasta și sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu».

O, ce mult, ce mult cuvânt am grăit în acest timp, și ce mult s-a scris de către cei ce veneau aproape ca să audă de la Dumnezeu, o, și ce mult grăiesc încă și acum, și este cuprins cuvântul în cartea sa!

E sărbătoarea cuvântului Meu pe vatra neamului român și pun masă de cuvânt pe vatra ta, țara Mea de azi. Ești țara venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, și în tine Mi-am așezat iatacul, România Mea, și sunt Soarele Care răsare pe pământ, iar tu ești sălașul Meu și ies din tine ca un Mire și grăiesc peste popoare cuvântul lui Dumnezeu. O, pace ție în zi de sărbătoare de înviere și de aniversare a lui Hristos Cuvântul pe meleagul tău! Am cerul de sfinți și de îngeri cu Mine în văzduhul tău, dar ce credință îți trebuie ție să-ți împart și să ai și să primești pe Domnul tău! S-a umplut pământul și neamurile de pe el de hristoși mincinoși, care visează ca Adam să fie deasupra lui Dumnezeu și ca să fie primiți în numele Meu și să li se aplece lumea, dar le spun la aceștia că Eu, Domnul, când am zidit omul am făcut sfat între Mine și Tatăl să facem omul după chipul și asemănarea Noastră, și nu oricum să fie cel ce lucrează și grăiește în numele lui Dumnezeu, iar cei care nu seamănă cu Dumnezeu sunt hristoși mincinoși. Și de ce hristoși dacă sunt mincinoși? Pentru că aceștia vorbesc împărțind cuvântul lui Dumnezeu, dar inima și viața lor sunt din lume, iar cei ce vin de la Mine ies din lume cu viața și cu fața, ca să poată avea de la Mine ceea ce dă să împartă în numele Meu peste cei săraci de Dumnezeu și de credință pentru Dumnezeu.

Amin, amin zic tuturor celor ce dau de acest izvor de cuvânt: cine nu are cruce nu este de la Dumnezeu trimis nicăieri și merge cu minciuna lui și cad mulți în laț și scapă greu dacă mai scapă, dacă-și mai vin în fire, o, și de aceea sunt venit cuvânt pe pământ odată cu înmulțirea hristoșilor mincinoși care culcă la pământ stelele cerului, creștinii cu care Eu, Domnul, luminez pe pământ între oameni și simt ei duhul credinței sfinte și înnoiesc lumea prin credință, nu prin vorbe fără putere în ele ca și cei ce le împart fără să le atingă cu vreun deget.

O, M-am dat la lucru pentru duhul învățăturii sfinte peste cei ce află cărarea cuvântului Meu, dar am în ziua aceasta mare, am de rostit binecuvântarea lui Dumnezeu și încununarea celor șaptezeci de ani de cuvântul lui Hristos pe plaiul neamului român, și această măreață binecuvântare va fi încununată cu înnoirea grădinii de la Maluri, pe piatra căreia Eu, Domnul Iisus Hristos, am coborât și am rostit cuvântul Meu cel de început prin trâmbița Mea, vasul pregătit de Mine încă din vremea prunciei ei ca să Mă poarte cu venirea Mea și să-Mi scriu pe pământ cuvântul și cartea lui și pe toți cei ce i-am avut la masă cu Mine și cu sfinții, și prin care a fost cules cuvântul și lucrarea lui și poporul martor al acestui timp, fiecare la vremea sa, la ceata sa, la lucrarea sa.

Binecuvintez și încununez această zi de praznic sfânt al învierii Mele și al cuvântului Meu și țara Mea de venire, întâia între popoare, întâia ca la începutul facerii când am scos din ape pământul și a fost ea creștetul pământului și are nume scris în Scripturi, țara strălucirii, că iată-Mă strălucind în ea prin cuvânt și prin harul Meu peste poporul cuvântului Meu cu care-Mi port pașii pe pământ până la margini, ca apoi să sfârșesc lucrul Meu, precum este scris, și să încep un nou început, o, că nu mai este în tine nimic ca în cer, țara Mea în care am stat la început și am zidit omul și grădina raiului și rochița cea mândră de pe trupul tău, harul Meu peste tine și dragostea Mea toată pentru tine și acum, ca să Mă port cu glasul cuvântului Meu prin tine, și apoi din tine peste pământ, o, și-Mi place că ești a Mea de la Tatăl și mulți în tine vor lăcrima că n-au cunoscut vremea Mea pe pământul tău și n-au înțeles strigarea Mea și școala înțelepciunii cerești pentru poporul tău, dar se va naște din cuvântul Meu un popor credincios care nu va mai cădea din har în mijlocul acestei vremi cu atâta rătăcire de Dumnezeu a oamenilor de pe pământ, că iată, totul s-a schimbat, toate merg spre nicăieri pe pământ, toate, și mari vor fi peste vremea aceasta cei care au aruncat de la ei stricarea omului acestei vremi pline de mascați ca să nu-i cunoști că sunt oameni, o, și voi avea o rămășiță aleasă prin har care va purta pe Dumnezeu trup și cuvânt, că Eu am plecat la Tatăl după înviere, dar n-am plecat până ce n-am lăsat trupul și sângele Meu de hrană pentru sfinți, pentru cei ce se sfințesc zi de zi ca să fie ei cu Mine, și Eu cu ei pe pământ și să rămână Dumnezeu cu o mână de fii așa cum a rămas Moise cu cei doi din Israel în vremea pieirii poporului rătăcit de la Dumnezeu, pierind el prin stricăciunea firii, așa cum și azi toți mor și pierd cărarea spre viață.

O, țara Mea, o, fii români, veniți și vedeți lucrările lui Dumnezeu! Cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Mele voi arăta vouă. Veniți la serbarea românească la Maluri, de unde Eu, Domnul, Mi-am început trâmbițarea cuvântului Meu acum șaptezeci de ani peste pământ! Fugiți de asemănarea cu lumea păgână, fugiți cât puteți dacă mai puteți fugi! Fugiți fuguța și ascundeți-vă în duhul cuvântului Meu, în asemănarea voastră cu Mine și cu sfinții ca să vă cunoască ai Mei dintre fiii lumii păgâne și să vă pot ocroti cu puterile cerești pe lângă voi tot timpul! O, ascultați-Mă așa cum Îl ascult Eu pe Tatăl, ca să fim frați și să am îndrăzneală la Tatăl pentru voi, căci vremea vopsită culcă la pământ pe mulți dintre voi dacă nu vegheați, dacă vă clătinați de pe un picior pe altul. Vegheați împreună cu Mine, lucrați împreună cu Mine când vedeți furtuni pe pământ. Fie-vă dragă și dulce lucrarea cuvântului Meu cu voi, și a voastră cu Mine apoi!

Se cântă acum pe pământ cântarea învierii Mele și se cântă și în cer, se cântă: „Hristos a înviat!” Se clatină și se cutremură iadul, de două mii de ani se clatină și se tânguiește duhul iadului amenințat prin cântarea aceasta. Cântați cu credință, voi, creștinii, cântați, ca păsările cerului cântați lui Dumnezeu, nu duhului iadului, căci distracția duhului lui satana se sfârșește cu durere grea adusă de duhul minciunii, care a îmbrăcat totul în făgăduințe mincinoase și în închipuiri vremelnice și fără de viitor, dar dragostea cea de la Dumnezeu nu piere, nu cade niciodată din lucrul său cel veșnic, căci dragostea e veșnică, e ca Dumnezeu, iar Eu vorbesc de dragostea care nu cade, și prin care nimeni nu cade, ci, din contra, ea arată drumul spre rai, spre cele pregătite de Dumnezeu pentru fiii iubirii Lui, pentru adevărații fii ai lui Dumnezeu pe pământ între oameni, și fericiți se simt și sunt cei care-L vestesc pe Domnul și lucrările Lui și făgăduințele fericirii Lui pentru cei rămași cu El și în iubirea Lui, care nu se găsește în lume și cu fiii lumii, căci lumea e plină de idoli și de plăceri ucigașe, iar otrava ei merge la inima omului și o trage spre minciună și spre tărâmul morții, unde femeia s-a făcut bărbat, iar bărbatul femeie, și toate acestea ieșite din iad, și nimeni nu va mai rămâne de partea vieții, decât cei ce rămân întru iubirea Mea în vremea aceasta de sfârșit de lume păgână, schimonosită la față și la faptă, până ce nu va mai avea ce culege din acest foc care mistuie totul și care sfârșește lumea care piere, așa cum a pierit poporul de demult al Domnului prin pustiul cel plin de dor de păcat și de moartea cea de la păcat, dar Dumnezeu și cei iubiți ai Săi vor birui și vor deschide harului și binecuvântării cerești care vor așeza pe pământ împărăția înnoită, promisă de Mine că va veni față în față cu lumea care dă să schimbe totul în blestem și în pustiu.

E zi de cântare de înviere și tremură duhul iadului. Se zguduie încuietorile iadului când aude satana vestea Mea cea mare, sărbătoarea românească de la Maluri, și care are lucrători din cer pentru gătirea ei, alături de muncitorii Mei din cetatea cuvântului Meu și dintre cei ce iubesc ca Dumnezeu pe pământ ca și în cer, și trebuie chemată să vină această împlinire.

Te iau în îmbrățișarea Mea, o, țara Mea de venire. Pace ție! Hristos a înviat! Îți grăiesc din mijlocul poporului cuvântului Meu. Te cuprind în cuvânt mai mult ca oricând, și de șaptezeci de ani se scrie pe meleagul tău cuvântul lui Dumnezeu și va veni o vreme când mulți, mulți de pe pământ vor căuta după această mângâiere spre alinarea ranelor lor și vor vesti pe Domnul, Cel ce vine pe pământ cuvânt în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și este fără de sfârșit acest izvor mângâietor, cuvântul Meu peste pământ pe vatra neamului român, șaptezeci de ani ai lui Iisus Hristos Cuvântul cu oamenii pe pământ. Amin, amin, amin.