Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul



Această zi de pomenire sfântă în cer și pe pământ este o zi de școală, de creștere, de povață, căci celui ce voiește să fie înțelept pentru viață îi trebuie carte să învețe și să știe apoi carte, să știe de ce este el, de ce trăiește el, ce trebuie să lucreze, unde trebuie să ajungă, o, și multă carte trebuie să învețe cel ce voiește să vină după Mine și să fiu Eu apoi viața lui, începând cu învierea lui și cu lumina ei apoi mereu, și fericit este omul cel ales încă din pântece pentru trăirea lui cu Dumnezeu pe pământ, de pe pământ și până în cer, o, și așa a fost Ioan Botezătorul, nașul Meu de botez, omul care își cunoștea Stăpânul, măi poporul Meu. Iar azi este o zi de școală și te voi trece prin ea și prin multa ei povață, ca să ia din cartea ta cu Mine lumea cea trecătoare, omul cel fără de carte pentru viață, toți cei ce trăiesc în desfrâul vieții lor. Că iată, fiilor, lipsește învățătorul, lipsește cartea și școala cea pentru viață, o, și nu știe omul carte de sus, și pier din lipsă de înțelepciune popoare întregi, rânduri de oameni născuți din oameni, și se fac gunoi, dar Eu vin Învățător pe pământ și grăiesc la voi, iar voi Mă împărțiți, fiilor.

În duhul păcii sfinte voiesc să vă grăiesc când vin cuvânt la voi. Această pace Îmi face calea ușoară ca să vin să lucrez și ca să Mă așez în carte și ca să-Mi fie împărțit cuvântul. O, pace vouă în lucru cu Mine, fiilor! Așezați-vă înaintea Mea ca să Mă primiți, ca să Mă împliniți în voi și ca să-Mi găsesc odihna în voi și între voi, fiilor.

O, fiul acestui cuvânt trebuie să dovedească de unde învață și pe cine slujește cu viața sa. Așadar, fiule, întreabă-te la ce este bun Dumnezeu pentru tine și răspunde-ți cu înțelepciune și cu pricepere la întrebare. Apoi întreabă-te, cu inima trează întreabă-te atent de ce ești tu bun pentru Dumnezeu, și numai apoi vei înțelege de ce îți este ție bine, sau de ce nu-ți este bine de atâtea ori și în atâtea feluri când ai nevoie de Dumnezeu, când ar fi bun Dumnezeu să te sprijinească, o, și umilește-te dacă nu-I folosești lui Dumnezeu și caută să trăiești cu folos viața, căci vei rămâne sau nu vei rămâne cu cele lucrate de tine, cu cele de folos lui Dumnezeu și ție dacă le lucrezi, și iată de ce te povățuiesc să te întrebi la ce ești tu bun lui Dumnezeu și lucrului Său, care va rămâne, că numai Dumnezeu va rămâne, El și lucrul Său și toți cei care cu El își au lucrul lor pe pământ.

O, fiilor, fugiți de semeție, fugiți spre smerenie a inimii, fugiți mereu spre ea și socotiți-vă fiecare din voi mai jos decât celălalt, și veți scăpa de atacul trufiei și al purtărilor ei urâte, numai că vă trebuie mereu și umilire, și dojană, că acestea vă țin în smerenie, vă țin să nu cădeți de la Dumnezeu prin părerea de sine, o, și nu știu oamenii să fie ai lui Dumnezeu, nu știu că smerenia inimii îl ține cu Mine pe om, și mai ales când omul iubește îngenuncherea, fiilor. Este scris în Scripturi de boi, de cai, de asini, că sunt de slujire şi de ajutor în truda vieţii omului şi îşi cunosc stăpânul şi nu-l părăsesc şi nu se supără pe el şi nu-l pedepsesc aşa, chiar dacă le mai dă stăpânul şi cu biciul pe spate ca să meargă şi să tragă greutăţi, sau să asculte cum spune stăpânul, sau ca să nu se lenevească pentru grijile purtate de stăpân cu ajutorul lor. O, dar omul nu este aşa, nu este supus, nu-i place, se dă mare, se ridică peste cel care-i poartă de grijă, se semeţeşte peste el, îl cleveteşte, îl judecă, îi găsește vină, se plânge cu ea şi o povesteşte purtând de colo-colo vorba cea defăimătoare şi nemulţumirea lui, îi răspunde înapoi cu vorbă în răspăr, fără de ruşine, precum este scris în Scripturi despre cei îndărătnici şi neascultători, nesupuşi şi batjocoritori asupra celor aşezaţi de veghe peste viaţa cea vegheată a celor ce se aleg cu Dumnezeu.

O, fiilor, fiilor, aveți grijă de sfințenia inimii din voi, aveți grijă mai mult decât de ce veți mânca sau cu ce vă veți îmbrăca și cu ce vă veți ocupa pentru ceea ce simte inima să vrea, și spun vouă așa ca să pot sta Eu în voi, și să nu mai stați tot voi dacă M-ați aflat, dacă v-am aflat, și ca să pot fi Eu viața voastră, fiilor, iar voi să fiți viața Mea pe pământ între oameni. O, nimic să nu vă încânte pe pământ, nimic și nimeni să nu vă atragă inima din voi. Umilința inimii, dacă aceasta îți lipsește, tu poți părăsi de tot pe Dumnezeu într-o clipă, fiule. O, uită-te cum din lipsa umilinței de o clipă a inimii s-au dus din brațul Meu, s-au dus spre lume cei ce s-au dus, și-au luat inima din duhul umilinței și și-au înstrăinat-o pe calea vremelniciei și a păcatelor ei de peste cei fără Dumnezeu pe pământ, iar cine cade cu trupul în mijlocul fiilor oamenilor în acest întuneric de afară, acela este părăsit de Dumnezeu, căci Domnul stă cu cei ce stau cu El pe pământ.

O, umilința inimii dacă n-o ai, și ca s-o păstrezi s-o ai, e gata căderea în păcat, e gata înstrăinarea de taina vieții veșnice, taina care nu te lasă să cazi spre slăbiciuni și păcate ca să plângi apoi mult și bine cu sau fără de folos, căci omul lăsat spre păcat, e greu să mai poată să iubească o viață curată, viața pe care Eu i-am hărăzit-o omului s-o trăiască în vremea trupului lui, că iată, omul își ia trupul în stăpânire și îl duce spre păcat mereu, mereu, și face numai cele rele ca un copil care este lăsat singur, de capul lui. Un copil dacă e lăsat singur strică mult și multe. Un creștin dacă e lăsat singur, dacă umblă singur, la fel lucrează și el asupra sa însuși și asupra altuia, și apoi ascunde lucrările lui singuratice și cade sub ele, căci ele îl acoperă de tot, de nu se mai vede de sub ele, de nu se mai poate repara ceva, căci cele ascunse nu se mai repară fiindcă sunt ținute în ascuns, sunt lucrate de diavolul și puse bine ca agoniseală a celui neascultător și ascuns cu faptele lui. Așadar, nu este bine să fie omul singur nici o clipă, și e bine să aibă martori, să aibă mărturisitori clipelor vieții lui, căci așa este scris.

Această zi de sărbătoare sfântă este zi de școală, fiilor. Ioan, Botezătorul Meu, a fost doborât de pe pământ de mintea și duhul de femeie, iar povața pentru ferirea de păcat, o, cine s-o mai dea oamenilor care se țin atât de mari și de tari și de preț unii în fața altora!

O, fiilor, pe voi să nu vă aplece statura omului. Voi să nu fiți încântați de oameni cu stare și cu nume mare, ci să aveți ochii spre măreția cea de la Dumnezeu în om, așa cum s-a arătat a fi voievodul Mircea în fața sultanului Baiazid al turcilor cei cuceritori, și care au dat de atâtea ori să-i țină robi pe români. Iată personalitățile care-și zic personalități și sunt numite așa, acestea nu sunt altceva decât irozi, caiafe, cezari, pilați, cărturari și farisei, toți cei care au dat și dau să calce pe gâtul lui Dumnezeu ca să fie ei cei mari și tari și cu vază, o, și-și hrănesc aceștia viața cu păcat și cu gusturi vinovate și otrăvitoare de suflet, căci bărbatului îi trebuie femeie, nu pe Dumnezeu, nu pe sfinți, nu pe îngeri, care să-i vegheze viața, o, și sunt rari bărbații, rari de tot, căci bărbați nu sunt cei plini de slăbiciuni ca și regele Irod, nu sunt cei slabi în fața trupurilor de orice fel, ci sunt cei bravi pentru ei și pentru neamul lor și pentru fapte mărețe, și sunt cei vrednici de Duhul Sfânt sălășluit în ei pentru slava lui Dumnezeu prin ei pe pământ, și iată, fiilor, între Mine și femeie omul încă de la începutul său a ales și alege femeia, și acesta este adevărul cu bărbatul, bietul de el.

O, păi dacă tu, omule bărbat, calci peste cinstea propriei tale familii, soție și copii, și mergi pe ascuns în desfătări cu femei, o, păi cum să nu calci tu prin asta și prin altele și mai și, cum să nu calci tu peste cinstea legăturii tale cu Dumnezeu ducându-te de acasă pe alături, pe la alte iubiri și chiar credințe, cărări de tot felul spre Dumnezeu, dar după Dumnezeu nu trebuie cărări să cauți, ci doar pe tine să te regăsești și să nu părăsești calea, căci ea se cheamă Dumnezeu și frații Lui pe ea, se cheamă neclătinare de la moștenirea lăsată de Hristos, și care n-a fost de mai multe feluri și culori, că are istorie scrisă, numai să deschizi cartea ei și să vezi și să înțelegi bine ce înseamnă Dumnezeu și mersul omului cu Domnul, că El e calea, numai să nu-L pierzi pe El, numai să nu-L vinzi pe plăceri și să dai de la tine dragostea de Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, fericiți sunt cei curați cu inima, și aceasta din pricina lui Dumnezeu din ei și a luminii în care umblă și prin care sunt văzuți și cunoscuți tot timpul cu toate ale lor bune și rele. Cei care nu au inima curată sunt răpiți de diavolul și de aceea își ascund purtarea ca și Cain, și se cunosc aceștia după chip că au ascunderi de ceilalți, că joacă teatru, că nu-și lasă pe cele din inimă să fie văzute și știute, și aceasta pentru că primesc voia diavolului în ei, pe cel ascuns în ei cu lucrările lui, căci diavolul s-a pitit încă de la început în om și l-a învățat ascunderea, care înseamnă părăsirea lui Dumnezeu și de Dumnezeu, despărțirea de Dumnezeu și unirea cu diavolul și cu ascunsurile lui, o, că numai cu cele rele și urâte se ascunde omul!

Păcatul este rușinos ca să se arate omul cu el, și de aceea se ascund cei ce păcătuiesc, se ascund așa cum s-a ascuns și Adam, iar apoi l-a prins frica și rușinea, dar și ambiția cea împotriva lui Dumnezeu, Care ar fi dat să-l despartă de păcat. El însă n-a voit aceasta, dar s-a despărțit de Dumnezeu și n-a mai fost cu Dumnezeu, și nici Dumnezeu cu el și nici îngerii, căci cine trage la slăbirea spre păcat este părăsit de îngeri, și de aceea cade rușinos și se ascunde de rușine, ca furul care se ascunde ca să fure și ca nu cumva să fie prins.

O, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, ocrotiți-vă unii pe alții de păcatul din voi! Nu vă faceți primejdie unul altuia prin păcat! Îndeletniciți-vă să vă păziți de căderea în păcat, dar îndeletniciți-vă să nu deveniți cursă unul altuia pentru săvârșirea păcatului urât de Dumnezeu, și care vă ține robi, căci Adam și femeia lui s-au ascuns când au avut dor de păcat și unul de altul, iar Eu, Domnul, i-am învățat pe toți și le-am spus: «Umblați în lumină!», căci cine n-a ascultat așa în poporul cuvântului Meu de azi, iată-i, au căutat pe furiș unii spre alții și nu s-au mai oprit, și nu s-au mai sculat spre pocăință, ba au mers spre plăceri și mai mult, și s-au dus în mijlocul întunericului fiilor oamenilor, care și ei păcătuiesc zi și noapte cu dor și cu căutare spre păcat. O, păi dacă tu vii pe cale cu Domnul și cu frații și te încumeți apoi să-ți cuibărești în inimă ca rob pe cineva din aceștia fiindcă așa îți vine ție și așa simți să faci, o, tu faci atunci răul cel mare de a depărta pe îngerii lui Dumnezeu de cel purtat în inima ta și-l faci și pe el vinovat de necurățenie de inimă, și așa au căzut de la Mine fii cu care ar fi fost să Mă sprijin sub greul crucii purtate, o, și te-ai făcut fur de suflete și ai adus stricăciune lucrului și trudei Mele pentru om și casei Domnului, și ai tăcut lucrând răul asupra mersului Meu și al numelui Meu cel mare între cer și pământ.

Durerea lui Ioan Botezătorul, care privea peste păcatul din mijlocul lui Israel ca să-l oprească el cumva, o, e mare durere o așa durere pe Duhul lui Dumnezeu și al sfinților Lui. Mari cu mici, stăpâni cu robi, regi cu supuși, părinți cu copii, frați cu frați, veri cu veri, bătrâni cu tineri, bărbați cu bărbați, femei cu femei, ba și mai urât de atât, că omul se desfrânează cu fel de fel de trupuri, ba și cu trupuri moarte, o, aceasta înseamnă spinii de pe fruntea Mea și sânge curs din inima Mea dumnezeiască pentru om și de la om.

Sodome și Gomore înfloresc de păcat, și e în floarea lui păcatul peste tot. Iar Eu, Domnul, am o mânuță de popor, cu care stau mereu în cuvânt și îl povățuiesc pentru sfințenie pe el și îi spun lui tot răul de pe pământ și de pe inima Mea din pricina omului lipit cu păcatul, omul prin care Ioan Botezătorul a fost sortit să moară cu capul tăiat, să moară pentru păcat Botezătorul Meu, iar Eu sunt și azi la masă cu voi și cu el, fiilor, și împărțim aici cu voi tot ce ne apasă de pe pământ și până în cer.

O, ei sunt cei pe care-i avem pentru Noi, Botezătorule al Meu, și lor le spunem jalea și o purtăm cu ei, și au de învățat ca la școală toată înțelepciunea cea împotriva păcatului în care omenirea stă cuprinsă, iar Eu și tu suspinăm și tot suspinăm, și suspină cerul de sfinți și de îngeri sub această jale, și suspină pământul, o, Botezătorule al Meu, și strigă pământul, strigă la Dumnezeu pământul, strigă către cer.

— Da! Această jale ne ține sub ea, Doamne, și avem mereu de așezat pe fiii poporului Tău în Duhul Sfânt, Iisuse Doamne, în dorul de Tine, de noi, de sfinți, de îngeri cu ei mereu, că trebuie tot cerul să le stea aproape mereu, mereu în această vale plină de primejdii, de dușmani din iad ieșiți ca să înșele tot trupul și să tragă tot timpul suflete de pe calea vieții.

Eu am fost omorât pentru că am căutat să aduc la cunoștință păcatul regelui, păcatul lui Israel, începând de la capul stricat de păcat al lui Irod, conducătorul poporului. O, și cum să fie altfel pământul cel cu rege desfrânat peste el? Tu însă acum două mii de ani ai așezat peste ucenicii aleși Ție împărăția Ta și i-ai cuprins în ea pe ei cu legătura Duhului Sfânt, cu Care i-ai pecetluit ai Tăi pe ei în mijlocul lumii desfrânate de atunci. O, acum iarăși, Doamne, iarăși ai făcut aceasta, și ai venit pe pământ cu lucrarea cuvântului Tău și ai așezat cu ea popor ascultător Ție și i-ai cuprins pe ei cu împărăția Ta prin lucrarea Duhului Sfânt. Iar acum le spun lor în ziua mea de suire la cer, le spun ca să știe tot mai deslușit că Duhul Sfânt Se sălășluiește lucrător în om prin lucrarea cea cu putere a dorului, prin dor, Doamne, așa cum și cu mine s-a petrecut pe pământ cât am stat cuprins în Duhul Sfânt, și pe Care L-am dorit din pricina lucrării Sale de peste mine. El este chiar dorul, iar cine nu are acest dor, nu are sălășluit în el pe Duhul Sfânt.

O, fericit este cel ce are dorul, pe Duhul Sfânt în inimioara lui, Doamne! Duhul Sfânt este chiar fericirea, cu neputință ea de descris. Poți fi fericit pe deplin, poți și când n-ai nimic, și tot fericit ești cu acest aluat în tine, cu dorul, o, fii iubiți de Dumnezeu, căci dorul acesta face fericire inimii și vieții, nu altceva de pe pământ face această fericire.

Duhul Sfânt este dorul dintre om și Dumnezeu, dintre frate și frate în Domnul și pentru Domnul în numele Domnului. El este dragostea, mângâierea, puterea iubirii de Dumnezeu și de oameni, mila și nejudecata, El este umilința inimii și inima duioasă, El este pacea cea deplină și înțelepciunea, El face pe Domnul pe masa creștinului și are omul pe Domnul de hrană pe masa sa.

O, fiilor, fiecare zi a creștinului îndumnezeit începe cu primirea Domnului, cu hrana aceasta din cer, căci Domnul este din cer, iar trupul și sângele Domnului sunt hrana sufletului, a bisericii lui Hristos, așa cum a lăsat Domnul așezarea bisericii Sale și hrana cea pentru ea. Voi sunteți în vremea aceasta prietenii Lui, cei care stați cu Domnul la masă trup și cuvânt, așa cum a stat atunci cu ucenicii Lui în seara cinei. Fiii oamenilor se împărtășesc mereu cu diavolul, cu vrăjmașul lui Dumnezeu și al lor, iar duhul lui este lucrarea lor, dar voi vă împărtășiți mereu cu Hristos, cu vrăjmașul diavolului și al slujitorilor diavolești, căci Duhul Domnului este lucrarea voastră.

Eu am fost omorât de duhul de femeie, duh care îl trage la păcat pe om, căci în preajma ei omului îi miroase a păcat, o, și m-a pedepsit la moarte duhul cel dușman din femeia cea de lângă regele Irod.

O, de ce s-a așezat în trupul omului acest duh urât mirositor și batjocoritor omului? Duhul desfrânării îl batjocorește, îl murdărește pe om tot timpul, e mai tare ca omul și îl biruiește, căci omul este rob, și spun acum cu glas durut:

O, bărbaților, o, bărbați, fugiți de femeie, fugiți din preajma lor, fugiți cât puteți, că ele vă murdăresc viața și fața și inima și duhul și veșnicia ca să n-o mai căpătați!

O, femeilor, fugiți de bărbați, fugiți cât vă țin puterile picioarelor, nu stați în preajma lor ca să-i doborâți spre diavolul desfrânării, căci desfrânarea este din iad ieșită și umblă pe pământ și sluțește pe bărbat și pe femeie și amestecă trupurile și le fierbe ca în oala cu mâncare și le face gunoi de aruncat în groapa iadului, plină de foc!

Omule, te va durea greu plăcerea cea pentru cineva drag, la fel și pe acela. O, nu primi să bagi în inima ta pe cineva la care crezi tu că ții mult, și cu care îți poți stârni pofta păcatului! O, nu pentru asta a zidit Dumnezeu pe om, nu, omule, nu! Se tulbură om spre om spre păcatul din ei când și-l trezesc de la unul spre celălalt, iar îngerii fug și stau departe, și nu mai au oamenii pază de îngeri peste zilele vieții lor, n-au din pricina păcatului iubit de ei în trupul lor, și de care îngerii fug.

O, ferește-te de moarte, omule! Fără Dumnezeu ești ca un mort, căci Domnul nu stă cu cei ce numai păcatul îl iubesc și îl au de hrană a dorului din ei.

Așadar v-am așezat sub duhul învățăturii celei împotriva păcatului din om în ziua mea de serbare în cer, pe voi, fii ai cuvântului Hristos, iar de la voi pe fiii oamenilor.

Iar pe Tine, Doamne, Te rog, fă roditoare grăirea mea în cei de pe pământ, că voiesc să nu Te mai doară tot atât de mult, o, să nu Te mai doară de la desfrânarea din om, și care ne ia dreptul în om! O, pune, Doamne, legătura Duhului Sfânt peste inimi, pune pecetea cea care poate să-l îndumnezeiască pe om, o, că n-avem ce culege, și a venit culesul, Doamne, și avem de păzit aurul de hoții care tânjesc să facă aurul noroi, că noroiul fuge de aur, nu poate cu lumina lui.

Și acum pecetluiește pe ucenicul Tău pentru lucrarea peste pământ a cuvântului de azi, și care plutește deasupra întunericului de peste tot, Doamne, și fă Tu lumină, lumină în întuneric, o, Doamne! Amin.

— O, iată slava Mea în cei cu dorul de Mine în ei, dor care atrage tot cerul de sfinți și de îngeri pentru lucru și pentru pază sfântă asupra celor plini de Duhul Sfânt! Mă închin înaintea acestui cuvânt al ucenicului Ioan Botezătorul, care a grăit după cum dorul în Mine arde de dor, că Îmi este dor de om sfânt, măi popor al cuvântului Meu!

O, aveți grijă să învățați pe dinafară puterea cuvântului din ziua aceasta și așezat în cartea Mea cu voi, fiilor.

Să fugă diavolii și toate uneltirile lor din preajma mersului Meu cu poporul cuvântului Meu! Să vină dorul în inimile voastre, fiilor, să vină Duhul Sfânt și toată lucrarea Lui, de care să se teamă diavolii și îngerii lui! Fiți plini de dor, de Duhul Sfânt fiți plini și tot mai plini, și să lucreze puterea aceasta din voi, aici, și până departe și până la margini, fiilor!

Aplecați-vă sub puterea cea de sus, și întărită să fie ea peste voi tot timpul și tot mai mult și tot mai lucrătoare, căci Eu în voi Îmi găsesc mereu mângâierea în dureri și mereu stau cu voi, și pentru mângâiere stau, fiilor, o, și nu uitați aceasta: voi sunteți mângâierea Mea, o, fiilor! Amin, amin, amin.

11-09-2019

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Adormirii Maicii Domnului



Dau să Mă așez pe cale în fața oștirilor cerești, gătite de serbare cu slavă pentru mama Mea Fecioară, o, și găsesc rane pe cale și Mă așez să le pansez, să-Mi repar calea, că duhul cel potrivnic s-a pus cu război în calea acestei zile de slavă a Mea cu cei din cer aici, cu poporul cel plecat și el pe cale să se adune la praznicul de azi în grădinile de aici.

O, duhule potrivnic, cine-ți dă puteri asupra lui Dumnezeu? Am zi de serbare cu slavă, Eu sunt Dumnezeu peste toate și sunt și peste tine și-ți spun acum să lași jos vicleșugurile tale și să dai loc poruncii și puterii Mele asupra ta pentru așezarea mesei de cuvânt, pentru hrana celor adunați, că am popor adunat la serbare, și dă-te în lături cu răutatea ta, aceasta îți spun!

Îmi pansez acum ranele, Îmi repar calea și vin să stau cu tine, popor al cuvântului Meu, o, dar ai grijă de Mine și de tine, și învață cum să ai această grijă, că iată, diavolul poate și el, și e răscolit de mânie și dă să-Mi curme calea, dar ajută-Mă și tu.

O, ajutați-Mă voi, care umblați după Mine, ca nu cumva să ajung neputincios și Eu pentru voi. Dați putere lui Dumnezeu să poată pentru voi, fiilor, o, și fiți cuminți, cuminți față în față cu voia cea rea a diavolului când el se luptă să vă cuprindă din părți și să-Mi slăbească și Mie puterea cea pentru voi, când voi nu ați ajuta pe Domnul să fie cu voi și pentru voi.

O, și acum, puterile cerești Îmi stau alături și așezăm sărbătoarea și rostesc cuvânt peste ea și spun: Pace vouă! Pace celor din cer veniți, și pace vouă, celor adunați pentru mama Mea Fecioara!

O, deschideți-vă, fiilor, ca să învățați să fiți cu Dumnezeu în fața luptei cu satana. Eu, Domnul, vă spun: Bun venit la sărbătoare!

Și iată ce vă învăț: Aveți grijă, fiilor, aveți mare grijă cum gândiți când vă vin gânduri ca să le lucrați apoi, când vorbiți sau când tăceți, când lucrați cu duhul sau cu trupul, când stați sau când mergeți, când vă întâlniți sau când vă despărțiți, o, aveți grijă mare să nu greșiți cu gândul sau cu cuvântul sau cu mișcarea, cu judecata sau cu nejudecata lucrurilor, cu simțămintele iubirii sau ale neiubirii, cu fapta sau cu pasul, cu credința, fiilor, o, cu credința, căci ea vă este lovită cel mai mult, chiar de voi înșivă atunci când nu împliniți frumos și întreg tot cuvântul Meu cel veghetor peste voi și pentru voi.

Cu dăruirea sau cu nedăruirea aveți grijă să nu greșiți asupra sufletelor voastre și ale semenilor voștri, fiilor, căci sufletele au nevoie de veșnicie, nu de vremelnicie și de cele ale ei, că pe aici sufletele voastre sunt pribege și străine și doresc ele după locul lor de naștere, după dulcele de sus al sânului Meu, al înăuntrului Meu. O, și vă spun acestea ca să aveți grijă când vă strângeți, că nu se pierde nimic, nici relele, nici bunele, ci se strâng, fiilor, pentru sau împotriva voastră, iar dacă nu aveți grijă vă veți vătăma singuri, veți fi proprii voștri vrăjmași, o, fiilor.

O, voi nu știți cât și când grăiesc Eu de voi și aduc înștiințări de voi, dar învățați să le primiți și să vă strângeți îngeri aproape spre pază tot timpul, fiilor, că numai o clipă de vă vede diavolul fără îngeri vine el cu ai lui și se laudă cu voi și vă umple de slăbiciuni prielnice lui în voi și între voi.

O, trebuie să vă povățuiesc, chiar dacă e așa de mare acum ziua și slava sărbătorii pe care am așezat-o de sus și de jos cu toate încercările sau bucuriile ei, dar Eu vă sunt Dumnezeu, și am această veghe și datorie, și vă arăt că am.

O, fiilor, iubiți paza îngerilor cu voi. Nu umblați singuri, nu vă dați în paza duhului rău, nu fugiți de îngeri! Cine umblă singur calcă peste rânduiala cerească pusă de Mine peste om. Când umbli singur din pricina nedragostei, tu faci voia lui satana, fiule. El așa îl învață pe om, să se ascundă îl învață, să se nemulțumească îl învață, să nu fie văzut cu cele ascunse ale sale, dar pe care Eu, Domnul, le văd și le știu. O, așa îl învață diavolul pe creștin, dar, oare, cine poate să nu fie văzut de Dumnezeu când se ascunde, când vede Domnul că omul se ascunde? O, și vine diavolul apoi și arată cu degetul spre păcatul cel ascuns de ceilalți de lângă el ca să nu fie el văzut cu ale sale.

O, și iarăși vă dau o povață mare, și mari veți fi dacă o veți împlini, iar dacă nu, veți fi călcători de cuvânt. Fiilor, fiilor, nu fiți supărați unii pe alții, unii de la alții, că e primejdios pentru suflet, fiilor, și piere dragostea de sus, de care are sufletul nevoie înaintea lui Dumnezeu ca să aibă trecere la El. O, dacă unul supărat pe celălalt sau pe ceilalți pleacă din trup în vremea supărării, are neprimire înaintea Domnului, are de suferit neintrarea lui la Dumnezeu, căci scris este: «Împacă-te mai întâi cu fratele tău», iar altfel n-o să se deschidă ușa spre Domnul cu inima ta, cu rugăciunea ta, cu jertfa cea de orice fel, cu trecerea ta spre cei nevăzuți. Diavolului îi trebuie o clipă de neascultare a ta și, gata, te și duce spre nepotrivirea cu cei din cer, căci lipsa iubirii cerești desparte de Dumnezeu și de frați pe creștin. Și dacă mereu se stă fără iubire vine diavolul și îi ia de-a dreapta lui pe toți și îi leagă să nu-i mai scape pe cei fără iubirea cea din cer, iubirea cea fără de greșeală, fiilor.

Și încă o învățătură vă dau să știți, și las apoi miezul sărbătorii să încununeze sfatul cel de azi peste voi. O, fiilor, lăsați îngerii să stea în voi, să aducă cerul în voi! Dar veți zice: Cum intră îngerul în om? O, fiilor, dacă diavolul intră în om, cum poate să intre? Trebuie apoi să meargă omul spre rugăciunea cea de scoatere a diavolilor, precum este scris că ies demonii din cei în care ei locuiesc. Numai că diavolii au luat lecții de la îngeri, de pe când erau și ei îngerii lui Dumnezeu și locuiau în omul cel întâi zidit ca slujitori.

Intră îngerii în oameni cu puterea și cu lucrarea lor și se îmbracă în om îngerii, și Eu am spus ucenicilor Mei că vor fi îmbrăcați în Duhul Sfânt, în bucuria cea pururea bucurie, iar unde este Duhul Sfânt, El Se împarte, El ia de la Domnul și umple omul de har, de cuvânt de dor, și are Domnul sălaș în om. Dar dacă Duhul Sfânt nu este în om e gol omul, e gol de tot, e greu înaintea Domnului omul gol de Duhul, și Mă duc de la el și Mă dau celui ce mai are, precum este scris.

Și iarăși încă rugămintea Mea spre voi: O, fiilor, să nu locuiască în voi ocrotirea de sine, adică dezvinovățirea, cuvântul cel plin de neumilință, de lipsă de căință. Acest simțământ și lucrarea lui nu sunt de pe calea cu Domnul, ci din iad, iar fiii lui Dumnezeu trebuie să se învinuiască pe sine, nu să se îndreptățească, o, și trebuie împlinită cât mai întreg această învățătură, și trebuie pe dinafară știută și lucrată apoi, ca să slăbească diavolul și ca să plece de la voi, că altfel el nu vă lasă fără de vină pe voi.

Toate aceste învățături mari vi le dau în ziua aceasta pentru că diavolul Mi-a făcut rane pe calea venirii Mele cu sfinții și cu sărbătoarea pentru mama Mea Fecioara, fiilor. Eu însă am pus pansament, am suflat, am pus puterile cerești în lucrare și am trecut spre voi ca să vă aduc învățătură, fiilor, iar voi, o, nu fiți iscoditori în voi înșivă ca să vă răscoliți cu întrebări despre apăsarea cea de la diavolul, dar fac îndemn sfânt să fie ocrotită puterea Mea în cei puși de Mine pentru lucrul Meu, și să nu se muște din ea, că Eu pentru tine, poporul Meu, pun să fie puteri între Mine și tine, că altfel tu n-ai mai fi poporul Meu, și din pricina războiului diavolului n-ai mai fi.

O, mama Mea, cu milă i-am ridicat să Ne poarte venirea și slava sărbătorii tale, mamă. Sunt în mâini cu alifia și cu pansamentul și trebuie să întărim puterea cea care Ne poartă. Hai să punem mângâieri pe rane, hai să avem grijă și ocrotire, mamă!

— O, cine, Fiul meu Iisus, cine în cer este să nu înțeleagă mersul Nostru cel greu și plin de rane și de strâmtorări? Suntem cu mângâierea și cu duioșia peste cei adunați la serbare aici. Toată așezarea sărbătorii e tot un glas care vorbește celor din cer și de pe pământ. Ziua venirii mele lângă Tine și lângă cei din cer mi-a încununat toată odihna și pot prin ea pentru cei ce Ne iubesc pe pământ, Fiule scump.

Iată-i, s-au strâns de serbare! O, să le binecuvântăm iubirea și credința, să-i îndemnăm să se lase locașe ale Duhului Sfânt și ale feluritelor Lui lucrări și haruri! O, să-i ascultăm pe ei în tot ce așează ei înaintea Noastră ca să Ne bucure, ca să Ne mângâie, Fiule scump!

O, veniți, fiilor, veniți la Fiul meu Iisus Hristos! Dacă veniți, o, învățați să rămâneți întru El ca să aveți iubirea Lui.

Vă cuprind la piept și vă strâng aproape. Mă aplec în fața frumosului cu care Ni se face primirea și popasul. Ne lăsăm spre mângâierea cea spre Noi acum din această grădină. Deschideți-vă priceperea pentru tot cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, și pe care voi să-l împliniți ca să-I fiți fii, o, fiilor. Ridicați lupta împotriva diavolului, tot mai nouă lupta asupra lui, ca nu cumva să vă vadă vreo clipă cu lupta oprită. O, învățați, învățați să credeți, împlinind cuvântul Fiului meu! Amin.

— O, mama Mea, hai să le binecuvântăm cărarea spre casele lor acum, mamă! Hai să-i înconjurăm cu cerul, mamă, că pe pământ sunt numai curse pentru ai Mei! Iar Noi să învățăm să-i așteptăm iar și iar, mamă.

Tot cerul se apleacă, toți cei din cer fac aplecare pentru bucuria pusă înainte, fiilor care Ne-ați așezat popas. O, pace vouă! Să audă duhul rău: Pace vouă!

Iar și iar voi veni și vă voi sprijini pe voi în dureri și în tot lucrul Meu cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

28-08-2019

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Schimbării la Față a Domnului



O, fiilor, caut spre voi și după voi ca să am cum să-Mi rostesc cuvântul, că sunt plin de cuvânt și-Mi dă pe afară multa lui rodire, și Mă fac râu de cuvânt și-Mi curge cuvântul ca râul, iar Eu, Domnul, caut după voi să-l puneți în carte ca să nu se piardă, ca să nu curgă zadarnic, o, nu, ci ca să-l las vouă și să-i dați voi curs peste pământ până la margini, că până nu se va vesti cuvântul Meu până la margini nu-Mi voi putea arăta venirea Mea, așa este scris.

Iar acum sunt venit la voi, fiilor, și sunt tainic cu voi și Îmi vestesc cuvântul prin voi și strig cu el să Mă audă toți cei de pe pământ, toți, credincioși sau necredincioși, drepți sau păcătoși, și merge ca fulgerul cuvântul Meu și intră peste tot, și lucrează tainic și cu putere, numai să pot să-l așez în carte și să-l puneți voi pe cale apoi, iar voi să Mă ascultați așa cum M-au ascultat ucenicii Mei cei de atunci, și cărora le-am spus cuvintele Mele și i-am întrebat dacă ei știu cine sunt Eu, iar dacă Petru M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu i-am spus apoi că Eu sunt, și că voi fi tăgăduit de preoți și de cărturari și de bătrâni și voi fi omorât pe cruce și voi învia după trei zile, și le-am mai spus apoi că dacă cineva voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze chiar de-ar fi să-și piardă viața pentru Mine, că așa și-o câștigă apoi pentru Mine. O, și i-am luat apoi și M-am suit pe munte pentru rugăciune și Mă rugam spre Tatăl cu atâta duh și foc, de Mi-am schimbat înfățișarea înaintea lor, iar cămașa Îmi strălucea, și eram de vorbă cu Moise și cu Ilie și vorbeam cu ei despre crucea Mea, despre ocara pe care aveam s-o port în Ierusalim, o, și au văzut ei slava Mea atunci, și au văzut norul slavei care ne-a acoperit, și din nor le-a grăit Tatăl și le-a spus lor: «El este Fiul Meu, de Care voi să ascultați!». O, și a trecut clipa cea minunată lor și le-am spus să tacă pentru toți despre aceasta, până ce va fi să poată spune ei tuturor, și a rămas de pomenire clipa aceea, măi fiilor, la fel și Eu și ucenicii Mei.

O, iată ce vă spun: Cei ce se leapădă de sine și-și iau crucea zilnic urmându-Mă, aceștia trebuie să trăiască și să stea ei pe pământ între oameni în așa fel încât să fie vrednici de pomenire veșnică apoi, că iată, sunt pomeniți de istorie și de urmași toți cei care au fost mari între oameni, fie ca oameni mari, fie ca fii și slujitori ai lui Dumnezeu și făcători de minuni și de bine pentru credința în Dumnezeu a urmașilor lor.

O, cei ce pleacă de pe pământ, și n-au apoi pomenire între oameni, viața lor n-a făcut răsunet de neuitat, dar, o, ce fericiți sunt în cer cei care au parte de pomenire pe pământ, o, ce fericiți sunt unii ca aceia și cerul de sfinți, care crește cu numărul și cu slava! Că iată-i pe Moise și pe Ilie, ei au lucrat pentru Domnul pe pământ și pentru mărirea Lui, și sunt pomeniți lângă Domnul acești mari și minunați sfinți.

O, poporul Meu cel hrănit cu cuvântul gurii Mele atât de mult, atât de minunat, o, fiilor, învățați de la Mine, că iată cât cuvânt, câtă slavă a Mea cu voi! O, învățați să fiți mari, să fiți ca Moise, ca Ilie, ca Mine, fiilor, să fiți clopoțel peste timp, învățați aceasta! Învățați să se schimbe oamenii uitându-se la voi acum și apoi! O, așa au fost sfinții Mei cei vrednici de pomenire, și cu care Mă port și vin la voi, și care au fost și au petrecut cu Mine pe pământ în lucrare, ca și acum în cer.

O, fiilor, fiți fiii sărbătorilor sfinte, ai zilelor cerului și ai pomenirilor lor pe pământ, voi, cei care iubiți pe Dumnezeu în fiecare zi luându-vă crucea pentru mers cu El, cu Cel cu crucea, fiilor. O, aveți grijă în toată clipa să nu vă iubiți tot pe voi înșivă pe calea cea cu Dumnezeu! O, aveți grijă să nu cădeți de pe calea aceasta, să nu vă faceți că-L iubiți pe Dumnezeu, doar atât, căci iubirea când este în om, ea este Dumnezeu, iar dacă nu are Domnul dreptul în om, ea este iubire de sine în om, și nu este ea iubirea, și iată, nu știu oamenii care caută după Dumnezeu, nu știu cum vine să-L urmeze pe Domnul ca să aibă apoi parte cu El, și nu cu vrăjmașul Lui și al omului.

Tot ce lucrează omul pentru el însuși și pentru rodul său pe pământ, o, aceasta îl conduce la pierzare cu tot ce este al său. Iar dacă nu este așa, o, spune-Mi, omule, că nu-i așa, spune-Mi dacă lucrul cel pentru tine te duce la vreun bine cu care să rămâi apoi. Și-ți mai spun încă, omule, că tot ce lucrezi cu Domnul și pentru Domnul și pentru ai Săi, totul este al tău, și tu simți tot o bucurie dacă știi să te bucuri de cele ce vor fi ale tale apoi, că Domnul ți le păstrează ție și pomenirii tale pe pământ și în cer între sfinți. O, și de aceea vin și-ți spun aceste taine ale veșniciei tale cu Domnul, și-ți spun că unde este comoara ta, acolo este și inima ta, precum este scris.

O, fiilor, păstrați-vă ai Mei, feriți-vă de primejdiile de la diavolul. Ele vin când vă despărțiți de Mine, fiilor. O, nu stați fără Mine în gând și în faptă, v-am învățat aceasta mereu. Fiilor, fiilor, postul și rugăciunea, pe care vi le-am împărțit să le lucrați și să le ridicați spre Mine pentru întâmpinarea venirii Mele la voi, și de la voi peste pământ, o, acestea vă păzesc de primejdii, de neputințe, de boli, de durerile de la diavolul, de orice fel de dușmani văzuți și nevăzuți, de cădere de lângă Dumnezeu vă păzesc acestea, fiilor. Voi sunteți tot timpul în mijlocul primejdiilor pe pământ, căci voi sunteți trupuri de oameni, nu altfel de trupuri, după cum este scris că unul este trupul păsărilor, altul al peștilor, și altul al oamenilor. O, și de ce, oare, nu se înțelege pentru ce a fost să fie scris în Scripturi aceasta?

Fiilor, fiilor, sunt fel de fel de lucrări peste oameni venite, o, și nu știu oamenii să le deosebească și să se deosebească între ei, între trupuri, fiilor, între legături și legături oameni cu oameni. Lucrarea lui Dumnezeu se cunoaște după lucrul ei. Ea nu poate fi decât aceea care umblă la statura cea plăcută lui Dumnezeu a omului, și prin aceasta se cunoaște ea că este de la Dumnezeu și că se ivește între oameni în numele lui Dumnezeu. Dar când omul rămâne tot în el însuși și în păcatele lui, și tot așa și moare, după ce o lucrare sfințitoare vine de la Dumnezeu să-i lucreze inima și duhul și fapta vieții apoi, o, aceasta înseamnă că omul nu vrea, că nu poate iubi pe Dumnezeu, că nu primește, că este îndărătnic în fața puterii lui Dumnezeu, și nu se lasă vindecat de păcatul priincios diavolului în om. Atunci Domnul îl lasă pe unul ca acela în întunericul cel mai din afară, de vreme ce acela nu se lasă pețit de Dumnezeu, și iată, fiilor, iubirea de Dumnezeu nu poate fi ea oricum în om. Ea înseamnă Dumnezeu, nu înseamnă omul, o, nu, fiilor. Ea nu înseamnă în om omul care se iubește pe sine iubind - zice el - așa pe Dumnezeu, iubind fără să știe ce înseamnă Dumnezeu în om și cu omul pe cale, o, și ce puțini știu ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu în om, ce puțini pe pământ!

O, cum să fac schimbarea? Aș face-o într-o clipă peste tot și peste toate, dar omul Îmi stă împotrivă cu mintea și cu faptele sale. Cum să nu plâng pentru piedica cea pusă de om între Mine și el? Cum, fiilor, să nu plâng, cum? L-am zidit pe om ca să Mă așez în el cu iubirea Mea, cu voia Mea în el, iar el Mă desparte de el pentru voia lui în el, mereu, mereu face el aceasta. O, nu-l forțez să fie el voia Mea, dar nici nu pot să Mă pun pentru el față în față cu dușmanul Meu și al lui și căruia omul îi face voia sa în el mereu.

Rămân cu plânsul pe obraz în urma omului care ascultă de diavolul, iar lui, o, nu-i iese socoteala că ascultă de diavol. Păi dacă tu calci peste cuvântul Meu când ți-l dau să-l pui peste tine împlinit înaintea Mea, o, cum de nu-ți iese minții tale că faci voia cea potrivnică Mie, alta decât voia Mea, cu care te rog umblând după tine, omule rece cu Dumnezeu?

O, tot omul caută și vrea să fie bine văzut și crezut drept, dar nu este drept să vrea el aceasta. O, schimbă-te, omule, sau lasă-Mă să te schimb Eu! Caută altă dulceață în locul celei de la păcatul și voia cea pierzătoare de viață în tine. Vezi cu ce-ți hrănești mintea, dă-i duh de veșnicie. O, fugi de vremelnicie, că viața vremelnică trece și treci și tu cu ea, și n-ai să ai adăpost și scăpare și vei plânge după răcoare, după sprijin, după adăpost, după odihnă vei plânge, după Mine vei plânge, că numai Domnul și iubitorii Lui vor rămâne, iar ceilalți vor plânge toți pentru păcatele lor neoprite, nemiloase cu El pe pământ, și apoi.

O, dacă Moise și Ilie Mi-au dat viața lor, Eu le-am dat-o înapoi veșnică, viață veșnică le-am dat lor, o, și lucrez cu ei pentru cei de dinaintea lor și pentru cei de după ei și vom lucra așa până la hotarul dintre vremelnicie și veșnicie, și sunt veșnic pomeniți cei ce-Mi dau Mie de trebuință viața lor.

Iar voi, fiilor, o, rugați-vă neîncetat, și cu așa bucurie să vă bucurați, în rugăciune să vă bucurați, căci ea vă crește pentru Mine, fiilor. O, să nu vă pară greu să vă rugați neîncetat! O, să nu vă fie goală rugăciunea, fiilor, adică goală de adevărul ei, de simțirea ei în voi, ci să vă fie ea adevărată, că Eu adevărat stau înaintea voastră când stați cu adevărat în rugăciune spre Mine. O, fiilor, căutați cu inima smerită să vă rugați, iar pentru dor rugați-vă mult, rugați-vă și-Mi spuneți voi: „Doamne, sunt gol de dorul de Tine și-mi simt golul, iar Tu ești viața mea, că eu aș fi un nimic fără Tine, dar învrednicește-mă să fii Tu căutarea mea şi umple-mi gândul de Tine şi iartă-mi deşertăciunea gândului şi golul de Tine din el şi fă-mă să Te doresc cu căutarea mea, Doamne, şi cu nelinişte să Te caut, că ştiu că altfel nu Te pot avea şi nu mă poţi avea ca să mă mântuieşti de partea Ta”.

O, fiilor, vestesc acum cetele îngereşti să sune de sărbătoare şi de adunare cu sărbătoare şi vă vin îngerii aproape şi în lucru cu voi, că a sosit la voi vremea pregătirii mesei de praznic pentru mama Mea Fecioară, iar voi dați loc, dați loc îngerilor în voi și între voi, căci voi sunteți mici și puțini, dar vin cei din cer și vă sprijinesc pe voi, că tot cerul vă știe ai Mei pe pământ pe voi. Eu vă ridic acum și vă așez pe toți deopotrivă în duhul umilinței și al dragostei de cer și de Domnul, o, și așa să gătiți popasul cel pentru Noi, iar Noi, cei din cer, să Ne așezăm cu voi cu ziua cea mare de slavă și cu toată amintirea ei pe pământ, și așa să învățați să fiți vrednici de pomenire, să fiți mari, fiilor, să fiți clopoțel peste timp înapoi și înainte, că au nevoie de voi toți cei din toate timpurile, fiilor.

O, binecuvântată să vă fie iubirea și dorul de Mine și de cer, că Eu vă umplu dacă desfaceți inimile voastre pentru ascultarea de Dumnezeu și de voia Sa cu voi și între voi. O, înviorați-vă cu smerenie, însuflețiți-vă cu folos sfânt, sfătuiți-vă ca și cei din cer și fiți prezenți cu duhul, cu sufletul și cu trupul, toate într-una și toți întru unul, așa cum Treimea lui Dumnezeu Una este, și lucrează Ea întreit.

O, fiilor, gătiți frumos, frumos această mare masă de serbare și așterneți-o aici, că-i cerul plin de dor să coboare cu slavă la voi întru venirea Mea cu sfinții, iar puterile cerești și oștirile îngerești așteaptă chemarea să vină lângă voi și să lucreze cu voi gătirea cea mare și frumosul sărbătorii, și toate sunt luate de veșnicie, toate câte lucrați voi cu cei din cer aici.

O, îngerași vestitori, sunați din gornițe până pe pământ adunarea la sărbătoare și binecuvântarea pașilor și inimilor celor ce se adună și dorul din ei pentru Mine și pentru oștirile cerești, care poposesc aici în sărbători.

Iar voi, fiilor, o, aveți grijă de voi, aveți grijă de Mine cu voi, măi fiilor care-Mi lucrați, și cu care-Mi lucrez venirea și slava ei. Călăuziți-vă dorul, fiilor, așa cum am învățat în ziua aceasta și cereți la Tatăl dorul de Mine în voi, căci Tatăl Mă trimite la voi și sunt trimisul Lui.

O, pace vouă, fiilor! Să se schimbe la față pământul și cerul de la slava Mea cu voi și de la voi! Să tresalte tot și toate, și omul să tresalte cu inima la auzul și la văzul petrecerii Mele cu voi aici ori de câte ori cobor cu cei din cer aici, la voi.

Iar celor ce se vor aduna la serbare, o, îngerii îi vor întâmpina pe cale ca să-i poarte ca pe nori de slavă până aici, până la muntele Meu cel sfânt, până la voi, cei ce întâmpinaţi pământul şi cerul întru sărbătoare, în sărbătoarea slavei Domnului, slava Mea cu voi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.

19-08-2019