Sunt deasupra ta în nor și-Mi las cuvântul de mângâiere peste tine, țara Mea cea de azi, o, și nu mai pot să te las fără povața Mea mereu și-Mi cer aceasta sfinții veniți la cer de pe pământul român, căci ei văd ce binecuvântare ți-a croit ție Dumnezeu încă de la facerea lumii, încă din vecii, și iată, Mă ajut cu ei ca să Mă așez cu împărăția Mea pe vatra ta, că Mi-am început zidire sfântă să lucrez cu tine și să se ducă această veste și lucrare peste pământul tot, că a venit vremea nunții Fiului lui Dumnezeu și trebuie să-Mi vestesc slava aceasta a Mea dată de Tatăl lângă tine și cu tine în mijlocul popoarelor toate, o, și iată de ce tot vin, și trebuie să te țin de mânuță și să te conduc spre această sărbătoare a Mea cu tine și să pregătesc această zi, și am o mânuță de inimi mari în care am așezat iubirea Mea și darul credinței pentru venirea Mea cuvânt pe pământ și împlinirea înnoirii lumii, că a sosit această Scriptură și vremea ei, țara Mea.

O, hai, trezește-te mai înainte de răsărit ca să-Mi ieși în întâmpinare, căci Eu te întâmpin și vin la tine cuvânt, vin și tot vin, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh vin, și acesta este semnul prin care Mă arăt venind și lucrând, crucea și puterea ei de biruință, căci acest semn M-a sculat pe Mine din mormântul răstignirii Mele pe cruce și M-a scos înviat dintre cei morți, o, și tot așa a fost și cu tine, cu crucea ta cea grea mereu peste tine, peste neamul și pământul tău, și frumoasă este povestea ta, povestea Mea cu tine pe pământ și în cer, și este ea mărturisitoare sus de către toți străbunii tăi și sunt ei cei mai slăviți între cei din cer din pricina alegerii tale de la Dumnezeu împărțită ție, iar Eu te cuprind în cuvântul mângâierii și-ți țes cu el veșmânt de bucurie, țara Mea.

O, pace ție, dulce țară, și de aceea ți-am spus prin acest cuvânt că te-au cântat poeții tăi creștini și păgâni și nu știau ei de ce te cântă, dar știa Duhul Meu aceasta și sufla El, știa frumusețea ta cea de la Mine așezată peste tine, iar taina Mea de peste tine o știu multe popoare, prin Duhul Meu o știu, căci așa a făcut Dumnezeu să știe, o, și ți-au pândit frumusețea și bogăția ta mulți dușmani, dar Eu, Domnul Dumnezeul tău, te-am îmbrățișat tot timpul și te-am smuls din mâinile celor pe care mereu i-am rușinat prin brațul tău sfințit de iubirea Mea cea pentru tine, o, și acum Mă apropii cu zi de slavă deasupra ta și te gătesc frumoasă și vin cu cei din cer pe nor de slavă și facem praznic de vestire pe plaiul tău ca să Mă vestesc peste pământ că sunt cu tine la masă de cuvânt cu putere în el, și iată, se apropie praznicul învierii Mele și vom vesti o zi dulce și o petrecere măreață și vom sta la masă de cuvânt de înviere și va tresălta văzduhul de fericirea cerească și va tresălta pământul român sub slava cea de deasupra lui și vom împărți mângâiere și voi vesti numele Meu și numele tău la masă de nuntă cerească, și toate vor fi ca în cer în ziua aceea, căci Eu, Domnul, gătesc această zi, iar Eu sunt din cer. Amin.

Ți-am grăit cerește, că sunt plin de duhul mângâierii, neam român. O, de Mi-ar răspunde duhul tău cu aceeași iubire și simțire! E Domnul cuvânt peste tine de șaptezeci de ani. Auzi tu? Voi vesti această poveste a cerului cu tine și vor ști neamurile pământului de povestea ta cea de la Dumnezeu, și dau să te pregătesc, ca să nu fii luată pe neștire când munții se vor apleca să ia de la tine binecuvântarea lui Dumnezeu, și acum te îndemn să propășești cu binecuvântarea Mea, și te rog, trezește-te la glasul Meu! Vremea postului mare de dinaintea praznicului învierii Mele este la jumătatea lui, dar el n-a fost iubit și urmat, decât de creștinii cu frică de Dumnezeu, iar Eu, Domnul, pentru creștini și prin creștini las binecuvântare peste țară și chem spre căință și spre înviere tot neamul român încreștinat, căci Dumnezeu trebuie iubit, nu trebuie uitat, ci trebuie ascultat. Amin.

Iată, privesc de deasupra peste tine, neam român. Se tulbură în fel și chip apele din tine prin cei ce se vor mari. Duhul trufiei îi chinuie pe cei înscriși să biruiască pentru cârma țării. Cei care nu sunt în stare nici pentru ei, unii ca aceștia se zbat acum să ajungă deasupra acestui neam. Privesc îndurerat peste încurcarea limbilor lor. S-au rugat de popor să-i sprijinească să ajungă sus, dar fără merite care se cuvin celui vrednic pentru stat pe scaunul de cârmuire. Omul lucrează ca omul, iar Dumnezeu ca Dumnezeu, dar când oamenii nu au nevoie de Dumnezeu nu se poate să stea deoparte Dumnezeu. Așadar, lucrez Eu, Domnul. Voi da și nu voi da prilejul să se meargă înainte pentru acest sorț.

Stau și privesc și măsor și grăiesc pentru cine Mă aude și pentru cine nu Mă aude, căci acum două mii de ani M-am oprit pe coasta de sus a Ierusalimului stând pe mânzul asinei și am grăit ce aveam de grăit cu Ierusalimul cel încăpățânat, care nu voia să audă chemarea Mea, Duhul Meu, venirea Mea cea de la Tatăl și lucrarea Mea de peste el, și-și vedea de ale lui, după cum își alesese să lucreze fără Dumnezeu, dar Eu i-am grăit în taină și i-am vestit despre depărtarea lui de Dumnezeu, de cuvântul lui Dumnezeu din mijlocul lui, și s-a împlinit tot cuvântul Meu apoi, tot ce am grăit în ziua aceea pentru Ierusalim, o, și așa se va împlini tot ceea ce Eu, Domnul, grăiesc în zilele acestea peste pământ și peste popoare. Sunt Eu în față și dau fiecăruia după cum este fapta sa, și nu va fi altfel, căci planul Meu se va împlini, și nu al omului, o, și Mă doare că omul nu dă să împlinească de bună voie cuvântul lui Dumnezeu de peste el, căci omul este hoț, este trădător și este mincinos, și de aceea este fricos și cade în laț fără să se aștepte, și cade prin lucrarea lui cea rea, căci varga mâniei Mele este chiar în mâna lui precum este scris, și nu vor fi rușinați cei care Mă cheamă pe Mine, ci numai cei necredincioși, care vor rămâne în iadul lor, în rătăcirea minții lor, și vor amuți gurile viclene și defăimătoare, și voi pregăti bunătățile Mele peste cei care nădăjduiesc în Dumnezeu între fiii oamenilor și îi voi ocroti pe ei cu acoperământul feței Mele împotriva tulburărilor fel de fel, și îi voi ține sub cortul Meu ca să-i acopăr de împotrivirea limbilor și-i voi îmbărbăta spre biruința lor cu Dumnezeu, căci așa este scris să se împlinească. Amin.

Am mers în fața poporului ales când l-am scos dintre păgâni și am stat acoperit în stâlp de nor și de foc ziua și noaptea și așa l-am călăuzit cu tot cuvântul Meu din mijlocul lui, căci așa i-am făgăduit. O, așa am mers și în vremea aceasta în fața unui popor purtător de venirea Mea cea de la Tatăl ca să-l pregătesc să Mă primească și să Mă creadă și să Mă urmeze, și eram acoperit de trâmbița Mea prin care am grăit mulți ani, și apoi în nor stând până azi, când se scrie pe pământul român șaptezeci de ani de cuvântul lui Dumnezeu pe acest meleag binecuvântat încă de la început pentru întoarcerea Mea ca să-i trag pe toți la Tatăl, precum am făgăduit când M-am ascuns în nor în ziua înălțării Mele de lângă ucenici.

Această duminică se cheamă duminica crucii. Crucea este semnul venirii Mele, căci vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar crucea este cu creștinii, și creștinii sunt cu ea și sunt ei neamul crucii lui Hristos, purtătorii de cruce, iar cei ce nu iubesc pe Hristos fug de cruce și-și fac singuri biserici de-ale lor și trag de pe cale pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, și iată rătăcirea, și nimeni nu se găsește să-i biruiască pe rătăcitori, dar puterea crucii îi va birui pe ei, și apoi mulți vor vedea și vor apuca pe calea crucii și Mă voi întâlni cu ei pe această cale, căci Eu sunt Calea, Eu și crucea, Eu și calea cu care și pe care am biruit moartea și iadul și am vestit învierea și mântuirea tuturor celor care vor iubi crucea și puterea ei, căci crucea este semnul Meu cel de acum două mii de ani și cel de azi, și se va înființa semnul ei între cer și pământ curând, curând, spre rușinea celor ce au defăimat acest semn, și nu și-au însemnat cu el trupul și pasul și lucrul și viața și credința și pe Domnul.

O, țara Mea de azi, o, neam român, grăiesc și tot grăiesc din nou peste tine, iar tu îți vezi doar de cele de pe pământ, și nu ridici ochii spre cer. O, cum să fac să te deștept de-a binelea? Vine dimineața cea mare. Cum să fac să te ridici mai înainte de răsăritul ei? Nu voiesc să te zgudui ca să te trezesc, căci am făgăduințe rostite pentru tine, pentru pământul tău, dar cum să fac să auzi și să crezi de la Dumnezeu pentru întâlnirea Mea cu tine față în față cu popoarele toate, și pe care le tot vestesc și le trimit vestirea și le grăiesc de tine, țara Mea? Am rostit cu mulți ani în urmă prin această carte a cuvântului Meu de azi și am spus că Eu, Domnul, cu cinci creștini voi birui pe mulți, iar cu zece creștini voi birui o țară, o voi birui spre dragostea Mea, spre bucuria cea de la Mine pentru ea, și voi birui pe toți vrăjmașii cu acești creștini ai credinței sfinte și ai ascultării de Dumnezeu, o, și așa voi lucra, căci cuvântul Meu are putere să se împlinească, are, căci Eu sunt acest cuvânt.

Tot Mă strâng și Mă tot strâng cu Duhul că grăiesc prea mult și că plictisesc, dar pentru cei ce așteaptă îndelung din gura Mea pentru ei, iată, cobor cuvânt ca să-i satur, ca să-i hrănesc pe ei, și mai ales pe cei din cer, care stau ca puii de pasăre cu ciocul deschis și așteptând să le aducă părinții hrană, căci acest cuvânt din vremea de acum este pentru mângâierea cerului, este pentru învierea morților care aud glasul Meu cel pentru învierea lor, o, și este pentru creștinii care se hrănesc pe pământ cu Dumnezeu, cu hrană din cer, căci sufletul lor cere și așteaptă să le dau din cer.

În ziua ce a trecut au avut între cei din cer serbare de pomenire cei patruzeci de mucenici din Sevasta și au fost ei pomeniți de creștini pe pământ și au rămas la masa Mea de cuvânt în ziua aceasta și se hrănesc ei cu duhul cuvântului Meu și se scrie de către îngeri statul lor la masa de azi, iar ei îndeamnă acum pe creștini să nu fugă de cruce, de mărturisirea cea pentru Hristos, căci drumul spre cer este crucea, pe care și ei au îmbrățișat-o cu supunere când le-a fost probată credința și statornicia ei, și au ei pomenire veșnică de mărturisitori ai Mei și ai crucii, și sunt acum tot un zâmbet că sunt pomeniți la masa Mea de azi cu poporul cuvântului Meu în mijlocul neamului român, cu care acum am stat în sfat.

O, țara Mea, o, neam român, pace ție! Îi voi rușina pe toți cei trufași din mijlocul tău și din afara ta și-i voi micșora și pe unii și pe alții, căci se dau mari și puternici, dar sunt fricoși, și se luptă să câștige ceea ce nu merită după statura lor, iar Eu, Domnul, lucrez după planul Meu cel de sus și îl învăț pe poporul cel hrănit cu glasul Meu, ca să știe el că tot ceea ce se lucrează este sub ochiul Meu și conduc Eu totul, după cum va fi să fie voia lui Dumnezeu din tot ceea ce se tot zbat mai-marii de pe pământ să facă și să poată ei, numai că se va împlini ceea ce este scris să se împlinească, și nu va fi altfel, căci Eu, Domnul, sunt în față și sunt la cârmă ca să fie ca Dumnezeu, și nu ca oamenii, chiar dacă prin oameni se mișcă toate pe pământ.

O, popor al cuvântului Meu, să știi, fiule, că toate câte se vor lucra și vor rămâne va fi să fie după voia Mea, iar tu stai lângă Mine și adu-Mi aminte de făgăduințele Mele pentru țara și neamul român și fii tare cu credința, căci prin credința ta Eu lucrez ca să împlinesc apoi, și de aceea pace ție cu Dumnezeu și întărește-ți puterea duhului și a brațului trupului și grăbește-te cu hărnicie și cu patimă ca să împlinești frumusețea grădinii de la Maluri și să scriem o filă nouă, o sămânță nouă, o floare nouă prin lucrarea Mea cu tine pe pământ, un dulce și nou mărgăritar al cetății cuvântului Meu, și să fie un mare început tot ce am început Eu, Domnul, acum șaptezeci de ani pe acest petecuț de pământ, care are nume nou pe el: Grădinița de rai de la Maluri, povestea Mea cea de atunci și până acum pe plaiul neamului român. Amin, amin, amin.

În zi de duminică, întâia duminică a Postului Mare, așez binecuvântare înnoită peste țara cuvântului Meu, țara română, țara Soarelui, iar Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi așez cuvântul în carte și ies cu el peste pământ în lung și în lat și le grăiesc împăraților de peste popoare și le tot împart îndemnul păcii, o, că nu lucrează pacea între ei acești împărați, așa de mari cum se vor și cum se arată, dar Eu, Domnul, deschid acum Scripturile și le citesc din ele și le spun că Dumnezeu mare este Domnul peste tot pământul și că în mâna Lui sunt marginile pământului și înălțimile munților și că a Lui este marea și El a făcut-o pe ea, iar uscatul mânile Lui l-a zidit, dar lor nu le mai ajung acestea și se războiesc între ei și nimicesc cu sânge rece truda și viețile oamenilor, și tot strigă Dumnezeu la ei și le spune: Pace vouă! Vin însă din urmă părerile de rău și nu vor mai avea vremea în față ca să-și plângă greșelile și durerile pe care le fac celor neajutorați în fața cruzimii lor de a-și strânge pământ mult, că iată, a venit vremea judecății faptelor și fiecare va primi după faptele sale, precum este scris, o, că nu vor să audă strigătul lui Dumnezeu, cuvântul Meu cel plin de milă, iubirea Mea cea pentru păcătoși, cântarea Mea de jale, venirea Mea cuvânt pe pământ.

Acum așez urare înnoită și spun alesei Mele din zilele acestea: Pace ție, țara Mea, Betania Mea cea de azi, România Mea cea atât de încercată de duhul cel străin de Dumnezeu! Îți mângâi glia și neamul cel credincios ție, o, că de câteva luni de zile se zbat duhuri rele să te clatine, să te slăbească de peste tot de pe unde bate cu furtună și cu tulburare multă ca să-ți înșele fiii, neam român, iar ei nu dau să cerceteze duhurile și ca să înțeleagă ce poartă sub lucrarea lor ascunsă.

Stau deasupra cu puterile cerești, stau cu mama Mea Fecioara și cu cete îngerești ca să te veghez, țara Mea, căci duhul minciunii se tot preface în fel și chip ca să-l primești ca de la Dumnezeu și ca să-l crezi și ca să te culce jos, popor român. O, n-are cine să te trezească la veghe și să-ți spună de lupul care-și tot ascute limba ca să-l crezi că e miel și să te dea la fiare, o, și de aceea am întețit veghea cerească și cuvântul Meu peste tine, căci tu nu mai ai grijă să nu cazi slugă minciunii, o, și vei vedea curând lucrarea cea multă a duhului lui antichrist cât și de când te pândește ca să-i cazi pradă, și de aceea te strig și te rog, ascultă-Mă, popor român, ascultă-L pe Dumnezeu, apleacă-te ca să asculți! Te îmbrac în binecuvântările cerului ca să te ocrotesc, ca să te trec de ceasul ispitei și ca să vezi apoi ce milă are Dumnezeu de tine.

O, pace ție, țara Mea de azi! Te pomenesc în cuvântul Meu cel de șaptezeci de ani și-ți spun pe nume ca să-ți pot lucra soarta ta cea de la Dumnezeu și ca să mărturisească înaintea Mea pentru tine cuvântul lui Dumnezeu. În curând voi așeza sărbătoare cerească pe plaiul tău și voi povesti tuturor frumoasa Mea poveste a cuvântului Meu din mijlocul tău și a trâmbiței din care ți-am cântat iubirea Mea cea pentru tine, și voi deschide zilei de slavă a Mea și a poporului purtător de Dumnezeu, iar în ziua aceea voi pecetlui grădina de rai de la Maluri, pământul pe care Mi-am coborât trupul și cuvântul în anul 1955 și Mi-am pus trâmbița în lucrare peste pământ, dar și în suferință din partea necredincioșilor, și atunci va fi zi de slavă și poveste povestită și împărțită spre știre peste pământ.

Te cuprind în îmbrățișare de cuvânt, țara Mea, neam român, și-ți pregătesc bucurii și duhul mărturisirii, și de aceea Duhul Sfânt Își va face peste tine lucrarea și adierea Sa ca să-I simți mireasma și să te îmbeți de dragoste de Dumnezeu, căci Eu mult te iubesc și mult te binecuvintez, dar învață să cercetezi duhurile, de unde bat, de unde vin, ca nu cumva duhul minciunii să te învinuiască la Dumnezeu, căci Eu voiesc bine ție și de aceea vin la tine și te păstoresc și-ți dau din cer, o, țara Mea de azi. Amin.

Acum grăiesc peste voi, cei veghetori și lucrători cu Mine în cetatea cuvântului Meu, o, că trebuie, fiilor, să vă întăresc mereu mânuțele și picioruțele și aripioarele duhului pentru întocmirea și înfrumusețarea grădinii de la Maluri. Am încă un picuț de deslușire să așez în carte spre știre, că văd duh întrebător din unii în alții printre creștini pentru ziua serbării de la Maluri. Această zi am grijă s-o vestesc Eu după ordinea care va veni la vreme, numai să fie cumințenie și răbdare și umilință, fiilor nedumeriți pentru când va fi ziua de serbare.

Iată ce pot să vă spun acum: Îmi voi scrie în cea de-a treia carte cuvântul Meu de la sărbătoarea cea de șaptezeci de ani în ziua praznicului învierii din acest an și vom duce cu grabă mare cartea la tipar ca să vină ea la locul ei în ziua serbării de la Maluri. Va fi în ziua aceea cartea împlinită și grădina împlinită, și va fi împlinită și povestea cea văzută în film a acestui timp al Meu cu trâmbița Mea Verginica, și iată, lucrăm cu zor, iar Eu voi veni cu cuvânt de deslușire și de ordine pentru așezarea zilei de serbare, căci se aude pe ici, pe colo despre strângere în ziua de Paști, dar nu trebuie uitat că toți merg la slujba de înviere și nu se pot așeza pe cale cei ce vor porni spre izvorul de aici.

Așadar așez duhul cumințeniei și al răbdării, căci toate se vor așeza și se vor vesti și se vor împlini după sfatul cel de sus. Dau însă din vreme știre pentru cei care se vor așeza pe cale spre Maluri, că praznic împărătesc va fi această măreață zi a Mea și a celor ce se vor strânge la glasul Meu, la bucuria cea de atunci, și de aceea să ia toți de la Mine cuvânt de ordine ca să-și pregătească straie împărătești după modelul cel românesc al străbunilor, cămăși de neam, rochițe cusute cu cruciulițe și lungi, marame de neam mare, cuvioșie cu bucurie în purtare, căci Eu, Domnul, am vestit prin acest cuvânt la începutul lui că vine vremea să strălucească această grădină de la Maluri, că vine ziua când vor intra pe această poartă fii și fiice de împărat după port, după purtare, după grăire, nu cum intrau odinioară pe furiș creștinii pândiți de peste tot ca să fie împrăștiați de dușmanii care-i pândeau pe la răspântii când veneau pe cărări tainice spre izvorul Meu de cuvânt.

Iată, după port împărătesc trebuie să se asemene fiii Împăratului Hristos, căci împărăția lui Dumnezeu are fiii ei și-și tot face fii, iar în ziua de praznic trebuie podoabe împărătești după portul străbunilor în sărbători, la biserică și la horă în sat, o, fiilor.

O, ce frumos va fi! Să se ducă vestea aceasta a frumuseții celor ce se vor așeza pe cale în ziua aceea și să vină ca fiii de împărat, iar Împăratul este Domnul, sunt Eu, fiilor, și toți vor fi fericiți să intre, că dușmanii nu vor mai fi.

În trăistuțele lor să-și aibă fiecare sticluță pentru apă ca să ducă cu ei acasă din izvoarele grădinii, iar sticluțele să nu fie din material de foc, căci apa trebuie ferită de vase nepotrivite pentru cele sfinte. O, și alte povețe voi așeza pentru cei ce se vor aduna la sărbătoarea de la Maluri, căci oștirile cerești vor umple văzduhul sătuțului și vor face fotografii pentru cer, pentru mărturie, și de aceea voi da de știre toate câte vor fi să fie urmate și împlinite atunci.

Fiilor, fiilor, am suflat din părți peste cei doi copii mărturisitori ai cuvântului Meu peste pământ și i-am trezit și am luat foc în ei pentru mărturisire, și acum să se pregătească ei să stea primitori de oaspeți în poarta grădinii, și tututor să le împartă de la Mine povestea celor șaptezeci de ani de cuvânt de dor al Meu după om, căci dorul Mă doare și voi sta să-l pun jos o clipă în ziua aceea.

Fiilor, fiilor, pic cu pic, începând de azi și până la ziua praznicului de la Maluri voi aduce spre știre tot lucrul cel de împlinit din partea voastră, căci Eu vă cer vouă numai ceea ce puteți voi, iar ceea ce e cu neputință la voi, pot Eu, și voi vedeți mereu cât de mult pot Eu, căci vremea este să poată Dumnezeu, precum este scris, fiilor.

Așadar, cartea a treia a cuvântului Meu, și apoi împlinirea grădinii de la Maluri, și apoi povestea din filmul celor șaptezeci de ani ai Domnului și ai cuvântului Său pe pământul român, aceste trei binecuvântări vor fi așezate în ziua aceea înaintea celor ce se vor strânge la praznic.

Se vor sfinți izvoarele grădinii, va fi împărțită apă și lumină, fiilor, și nu va lipsi din grădină cartea cusută pe pânză, cuvântul Meu cusut cu acul, piculețe de cuvânt din cei șaptezeci de ani ai grăirii Mele peste pământ, și apoi alte simboluri mărturisitoare și așezate în grădină, căci popor mult se va aduna, iar îngerii Mei vor lucra cu voi de acum și până la ziua de praznic și vor lua chip ca să vă ajute de la Mine, iar voi sunteți mâinile și picioarele Mele, fiilor.

O, fiilor, fiți fiii dreptei credințe, ai ortodoxiei, căci curând, curând vă voi arăta pe voi mărturisitorii acestor șaptezeci de ani ai venirii Mele cuvânt pe pământul român și va străluci între pământ și cer această zi de slavă și toată așezarea ei întru lumină și întru vestire peste pământ.

Și acum, pace vouă! Vă voi povățui pas cu pas. Duhul Sfânt va lucra peste tot și de peste tot din partea Mea, iar poporul care se va aduna, iată, să ia îndemn să se pregătească de mare sărbătoare cerească și românească la Maluri, în ziua în care Eu, Domnul, o voi vesti peste pământ.

Vă îmbrac în pacea Mea, vă cuprind în mila Mea, vă împart mângâierea Duhului Sfânt. Pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Se deschid cerurile și se lasă peste pământ glasul Meu, glasul lui Dumnezeu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt. Mă trimite Tatăl Savaot. Nu vin și nu grăiesc de la Mine Însumi. Sunt Cuvântul Tatălui. Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt.

Strigă pământul la Dumnezeu și spune: „Nu mai pot, Doamne!” Strigă multe glasuri îndurerate și înspăimântate și-Mi spun: „Vino, Doamne, vino!”

O, iată, de aceea vin. Mă cheamă jalea și îngrijorarea celor strâmtorați de pe pământ, iar strigătul lor deschide cerurile, o, că nu mai au unde să se ascundă din fața groazei. O, de ce, oare, așa? O, nu mai este pace pe pământ, și se întâlnește oftatul de jos cu oftatul de sus, și peste tot crește teama și strigătul de pe pământ spre cer, iar Eu, Domnul, cum să nu-Mi las glasul și să nu grăiesc peste pământ și să nu răspund?

Amin, amin zic vouă, mai-marilor de peste oameni, o, nu numai voi sunteți. Mai este și Dumnezeu. Eu, Domnul, vă spun aceasta lăsându-Mi graiul peste voi de deasupra, căci stau pe nor și vă grăiesc și vă spun: Nu numai voi sunteți. Nu uitați de Dumnezeu! Nu voi ați făcut cerul și pământul. Eu sunt Făcătorul lor, și de aceea temeți-vă de Dumnezeu, nu numai unii de alții.

Strig la voi de sus: Pace vouă! Iar și iar strig, și iar și iar voi nu ascultați de Dumnezeu și de aceea crește teama. Glasul bisericii vă spune și vă amintește începutul vremii de post pentru venirea zilei de praznic a învierii Mele de acum două mii de ani, după ce mai-marii vremii Mi-au luat zilele prin moarte pe cruce. O, dar cum începe pe pământ vremea de post și de binecuvântare peste această vreme, căci pe pământ se varsă sânge și se înmulțesc groaza și moartea peste cei neajutorați sub gloanțe, sub mașini de război pe pământ și în văzduh? Duhul urii și al temerii și al răzbunării acoperă peste tot pe pământ în fel și chip, iar Eu, Domnul, sunt purtat de cetele îngerești și de puterile cerești și trec printre clipele groazei de pe pământ și din văzduh și-i cuprind cu îngerii pe cei ce se sting striviți de coasa morții.

Strig la voi, la cei tari și mari de peste oameni: Nu mai treceți peste Dumnezeu!

O, ce mari sunteți voi! Sunteți spaima celor ce mor uciși fără de veste. Vin spre voi și strig cu glasul Meu dumnezeiesc în lung și în lat și vă spun cu aplecare ca un Dumnezeu plin de milă: Opriți-vă! Lăsați pacea cea de la Dumnezeu să vină și să vă cuprindă în ea, dar nu mai fiți lacomi și cruzi. Împăcați-vă între voi ca frații și împăcați-vă apoi cu Dumnezeu. Glasul Meu se așează peste pământ și se face carte pe plaiul neamului român ca să pregătesc împărăția cerurilor și slava ei cu oamenii și înnoirea lumii, că a sosit această Scriptură și această vreme, iar voi ce faceți, și până când? O, întrebați-vă și voi, dar să vă și răspundeți.

O, de ce, oare, atâta război și tot război? Să știți că vă voi opri Eu. Eu sunt Alfa și Omega, Eu vă voi cuminți cu milă sau cu durere peste voi dacă nu vă veți așeza în iubire, dacă nu veți ierta, dacă nu veți băga sabia în teacă.

Încă vă rog și vă aștept și vă îndemn spre duhul liniștirii și al păcii, și de aceea așa grăiește Dumnezeu: Pace vouă!

Iar și iar pace vouă, că ați stârnit durere mare peste pământul de sub voi și nu găsiți prilej bun să vă opriți, să puneți capăt duhului nimicitor!

Las peste voi duhul înțelepciunii de sus ca să vă socotiți cu el gândurile și viața și planurile voastre omenești, că iată, aveți un număr de ani, și nu știți câți veți mai avea, dar lucrați ca și cum n-ați mai avea capăt zilelor de pe pământ și că veți moșteni veșnic ceea ce dați să aveți și să tot aveți. O, de ce, oare, nu vă uitați și sus la Dumnezeu, ca să nu tot stați mai mari ca El pe pământ?

O, umiliți-vă voi, căpetenii de peste popoare, umiliți-vă, oricât v-ați simți de mari și de tari, căci Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, am fost Dumnezeu adevărat și M-am umilit mult, mult, că de mila omului am coborât din cer ca să Mă nasc om pe pământ și ca să Mă umilesc până la moarte pe cruce și ca să înțeleagă apoi tot omul cât este de mic, și cât de mare se crede de-L poate pierde și pe Dumnezeu dinaintea lui.

A făcut Dumnezeu cerul și pământul și a luat apoi pământ cu mâna și a zidit omul și a suflat duh de viață peste el și l-a făcut ființă vie, și am luat din trupul lui și i-am făcut pereche și au născut ei copii. Duhul îngâmfării însă a nimicit iubirea dintre acești copii și și-au făcut rău unul altuia, o, că nu avea Dumnezeu nevoie de jertfa lor, ci de umilința lor. Ei însă au lucrat de capul lor și au înființat moartea peste oameni, de atunci și până azi, și vă spun acestea vouă, mai-marilor de peste oameni, că duhul îngâmfării vă lucrează și pe voi și vă îndeamnă să vă ridicați deasupra lui Dumnezeu și unii deasupra altora și a oamenilor.

Vă privesc din cer clipă de clipă și sunt milos. Mi-e milă de voi și de cei care mor sub joaca voastră, căci lăcomia și îngâmfarea sunt duhuri rele, care scot iadul din adânc și îl arată pe pământ lucrând, iar Dumnezeu plânge biruit de voi, dar până când?

Aș vrea să vă aplecați și să primiți cuvântul Meu cel pentru voi, și aș vrea să vă lucreze el și să vă așeze înaintea Mea cu umilința de care aveți atâta nevoie pentru voi și pentru cei peste care stăpâniți pe pământ. De aceea împăcați-vă cu Dumnezeu mai întâi, că vine apoi și pacea dintre voi.

O, nu Mă uitați, nu Mă uitați, amintiți-vă de Mine, primiți-Mă! Eu sunt Cel ce sunt. Simțiți-vă o clipă în locul Meu ca să-Mi înțelegeți durerea și mila, duioșia și răbdarea, și apoi simțiți-vă oameni mici, neputincioși. Doar așa veți înțelege de ce Îmi cobor glasul până la voi.

L-am pierdut din rai pe om din pricina neascultării și a îngâmfării cu care s-a simțit și s-a crezut și s-a dorit mai mare ca Dumnezeu. Este viață și după viața cea de pe pământ a trupului. Priviți spre aceste cămări ale vieții veșnice și adunați-vă în ele odihnă pentru vecii, nu viermele neadormit al împotrivirii între voi și Dumnezeu din vremea voastră de pe pământ.

Sunt numai iubire. Vă dau din Mine ca să fiți și voi iubire. Vă strig duios: faceți pace pe pământ și așezați-o între voi! Cereți la Dumnezeu ceea ce nu aveți în afară de cele de pe pământ, pe care le tot adunați pe lângă voi. Cereți pentru voi cele ce nu pier, cereți, ca să vă dea Dumnezeu, căci voi aveți numai ceea ce piere. O, și nu uitați, nu uitați lucrarea bisericii, glasul bisericii, postul cel de șapte săptămâni pentru pregătirea vieții voastre cu Dumnezeu, și apoi bucuria praznicului învierii și pacea dintre voi.

Iar și iar vă cuprind și vă povățuiesc cu duhul păcii, și pentru care aveți nevoie de Duhul Cel din cer. Aplecați-vă așa cum Eu, Domnul, M-am aplecat și v-am grăit vouă în ziua cea de îndurerată amintire când Dumnezeu l-a pierdut din rai pe om, căci lipsa lui de ascultare și de umilință l-a izgonit din slava cea dulce a grădinii raiului.

Binecuvântare așez din cer peste toți fiii lui Dumnezeu de pe pământ pentru putere sfântă prin vremea celor șapte săptămâni de smerenie și de sfințire pentru întâmpinarea praznicului învierii Mele, și las această binecuvântare și peste fiii oamenilor, o, că mulți dintre ei vor avea darul să-L cunoască pe Domnul și să primească putere să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ.

Binecuvintez cu dulce acest an, anul în care Eu, Domnul, Mă împlinesc pe pământ cu șaptezeci de ani de cuvânt pe meleagul neamului român, și se va așeza sărbătoare mare și vestită de la margini până la margini, ca apoi să-Mi las descoperită slava care a stat sub taină vreme de șaptezeci de ani ca să-Mi poată fi pregătită ziua cea mare a sărbătorii cuvântului Meu, marea sărbătoare românească, sărbătoarea înnoirii, și pe care de atâta vreme o aștept ca să Mă așez cu ea și s-o dau de veste și să afle popoarele și limbile pământului iubirea Mea de la sfârșit de timp, cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu care iarăși face lumea, căci nașterea din nou a lumii Mi-a fost dorul pe care l-am arătat în tot cuvântul Meu, în toată această vreme a venirii Mele cuvânt peste pământ, și cu care de la Tatăl am venit și vin. Amin, amin, amin.