Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șaptea după Sfintele Paști, a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic



Sunt cu voi, fiilor din cetatea izvorului Meu de cuvânt. De lângă Tatăl și cu Tatăl sunt cu voi, sunt lângă voi și vă grăiesc și vă dau vouă slava pe care o am de la Tatăl înainte de a fi lumea.

Am să vă deslușesc acum această taină, ca bucuria voastră să fie deplină, fiilor, că dacă acum două mii de ani, înainte de a Mă lăsa în mâna răstignitorilor Mei, dacă am grăit atunci Tatălui de lângă ucenicii Mei, am spus despre slava Mea când Mă rugam grăind Tatălui, și am făcut aceasta ca să descopăr lor slava pe care Mi-a dat-o Tatăl, Care M-a iubit înainte de întemeierea lumii.

O, fiilor, cuvântul cel din Mine, el este slava Mea cea de la Tatăl, Care M-a iubit înainte de a fi lumea, și Care Mi-a dat cuvântul Său proslăvindu-Mă și dându-Mi putere peste orice făptură, ca să pot da viață veșnică la cei pe care Tatăl Mi i-a dat din lume.

O, fiilor, cei ce Mă cunosc în acest cuvânt Îl cunosc și pe Tatăl și știu aceștia că Tatăl M-a trimis, căci Eu le fac cunoscut cuvântul Tatălui, slava cu care El M-a înzestrat pentru că M-a iubit, iar cei ce cunosc pe Fiul cunosc și pe Tatăl, căci sunt ai Tatălui și păzesc cuvântul Lui, care vine prin Mine de la Tatăl pentru cei ce sunt ai Săi din lume.

Cuvântul Tatălui dat Mie să-l grăiesc, el este slava Mea cea de la Tatăl, o, fiilor, și M-am rugat Tatălui ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și cei pe care Mi i-a dat și Mi-i dă din lume, că voiesc să vadă ei slava Mea, pe care Tatăl Mi-a dat-o, și pe care Eu o dau la cei pe care Tatăl Mi-i dă din lume, și pentru care Eu M-am rugat ca Tatăl să-i păzească de cel rău, dar și pe cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, căci Eu le-am dat lor slava Mea cea de la Tatăl, și iată, Eu sunt în Tatăl, iar Tatăl în Mine este, și, iarăși, Eu sunt în ei, și Eu în Tatăl, și Tatăl în Mine, și acolo unde sunt Eu sunt și ei, cei dați Mie din lume de către Tatăl și le dau lor slava Mea și cunosc ei că Tatăl M-a trimis.

Fiilor, fiilor, acolo unde este cuvântul Meu, o, acolo este slava Mea cea de la Tatăl dată Mie mai înainte de a fi lumea. O, fiilor, aici sunteți și voi, aici, unde și Eu sunt, și sunt slava Tatălui, cuvântul Tatălui sunt, și iubirea Tatălui este în Mine, iar Eu o dau vouă, căci voi cunoașteți și credeți că Tatăl M-a trimis, iar viața veșnică este cu voi, cei ce credeți, căci ea aceasta înseamnă: să-L cunoașteți pe Tatăl, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Fiul Său Iisus Hristos, pe Care L-a trimis, precum este scris.

O, fiilor, mulți cred, mulți aud și cred, dar dacă nu se fac vrednici de Mine, dacă nu împlinesc ei cuvântul Meu și dragostea cea din Dumnezeu, o, nu se cheamă că au ei credință dovedită prin faptele ei. O, înțelepciunea este și ea cu fiii ei, măi fiilor, iar aceștia sunt cei care se îmbracă în cuvântul Meu împlinit de ei, și care cunosc că Tatăl M-a trimis la ei, și prin care și alții cred în lume.

O, fiilor, fiilor, am ajuns la începutul săptămânii praznicului de Rusalii și ne așezăm la lucrul pregătirii. Suflu peste voi din gura Mea cuvânt, iar cuvântul Meu este cu putere în el, căci el este slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, și sunt cu această slavă aici, cu voi, și fericiți vor fi cei care cred această venire pe pământ cu slavă a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și fericiți, fiilor, sunt și cei care vor crede, căci și pentru aceștia Eu M-am rugat Tatălui mai înainte să merg iarăși la El, sfârșindu-Mi lucrarea pe care Mi-a dat-o s-o împlinesc ca un Fiu ascultător.

O, așez slavă, așez peste voi cuvânt de slavă pentru gătirea cea măreață a zilei de întâlnire aici, ziua de Rusalii, când voi poposi aici cu cei din cer și cu cei de pe pământ copii ascultători de cuvântul cel din cer venit, și care dă viață veșnică la cei ce îl împlinesc pe el.

O, primiți însuflețire prin cuvântul Meu, fiilor. Ridicați mânuțele și spuneți Domnului să fie vreme dulce la sărbătoare, dulce ca rugăciunea pe care o aduceți Domnului, fiilor. Eu v-am spus vouă acum taina locului și a cetății cuvântului Meu, taină acoperită chiar și celor de aici, ca să vă pot păzi de rău, ca să pot purta lucrul Meu până la împlinirea toată, fiilor, că iată, vedeți cum vă păzesc chiar și dinăuntru, că dacă unul se smintește, dacă nu ascultă, dacă prinde îndoieli întru Mine și întru voi, o, unul ca acela se dă deoparte, se trage în lături în urma greșalelor lui, și așa țin Eu în mână cetatea, și pe voi, fiilor.

O, e greu, că vremea e cu ceață multă, iar paza trebuie ținută aproape, și de aceea Mă aplec și vă rog: nu ieșiți din cuvântul Meu, fiilor! El este cel ce poate și cel ce ocrotește dacă este urmat.

O, fiți și voi mai tainici decât până acum cu taina Mea de peste voi și stați sub ea, și nu vă lăsați căutați de oamenii care vin până aici, și care nu au înțelepciune ca să stea cuminți și să facă și ei voia Mea cuminți, nu umblând pe drum, nu umblând să vă vadă pe voi, nu la voi să vină, căci voi trebuie să fiți ocrotiți de tot omul străin, fiilor, și numai Eu știu să fac această lucrare peste voi. Taina Mea cu voi e mare, și nu sunt cuvinte grăite pe pământ care să se potrivească ele cu limbile grăite în cer despre tainele de sus și de jos ale cerului, iar limba cea de jos nu are cuvinte de ajuns, fiilor.

O, învățați să fiți tainici, ca să nu ieșiți din cuvântul Meu, ci să-l împliniți voi, că iată, în ziua aceasta ceată mare de părinți sfinți din cer stau cu Mine în văzduh aici și privesc la taina Mea cu voi, la slava Mea de peste voi, și care o dau vouă în zilele acestea, fiilor.

O, ce triști sunt părinții din cer când văd câtă lipsă de viață sfântă stă peste cei ce se pretind cârmuitori de suflete, când aceștia n-au dragoste să împlinească porunca dragostei de Dumnezeu și de frați, ci doar se lăfăiesc pe divanuri sus puse și apasă pe creștetul turmei fără de îngrijire peste ea, turmă fără de păstori, căci păstorii sunt altceva, au altele de lucrat, și n-au limbă sfântă care să dea viață și duh dătător de viață turmei. O, atâta puhoi de lume nepăstorită spre cer, fiilor! Nu mai este bizuință pe nici un binefăcător samarinean, nici pe doctori, nici pe judecători, pe slujitorii la altare nici atât. Toți își dau sufletul pe lăcomie, pe slavă trecătoare căpătată cu nedreptăți și asupriri, slugarnici ai minciunii pusă în față și constrânși prin ea, căci când ți se dă o slujbă trebuie să dai tribut sufletul, să te făgăduiești slujirii celor ce sug vlaga omenirii mărunte, supusă legii minciunii pusă sus ca legea cea mai dreaptă, o, și ceața e groasă și e multă de nu mai vede nimeni calea, și unde duce ea.

Omul nu mai are preț. Doar banul este prețuit, și-și dă omul sufletul pe bani, iar banul are lipici, se lipește de minte, de inimă, te scoate în lume, te poartă peste tot pe pământ, pe mare, prin văzduh, și totul e pe bani, iar Eu, Domnul, nu mai am creștini, nu mai am om curat de bani, o, și de atâta vreme grăiesc Eu despre această îmbolnăvire a omului, banul, fiilor.

O, fiilor, fiți sănătoși în iubirea cea pentru Dumnezeu, că nu mai este om sănătos pentru această iubire. Ea vă curăță de tot ce este rău și trecător. Ea vă dă putere prin ascultare, căci iubirea are credincioșie, se apleacă, se supune cu răbdare, stă gata pentru jertfirea care sprijinește ridicând greul, este ascultătoare în toate, o, și nici vorbă de neputință pentru iubire, căci ea poate totul, așa cum este scris despre ea.

O, iubirea, fiilor, cu ea să lucrați voi acum fața și veșmântul zilei de Rusalii, o, și nu vă îngrijorați, ci dați-I Domnului grijile toate. Eu stau la cârmă, Eu veghez, voi doar să vă aplecați să ascultați și să lucrați, voi doar să cereți cu rugăciune și s-o împliniți apoi, că Eu așa am lucrat, fiilor.

Binecuvintez acum din vreme, binecuvintez cărările și pașii celor ce stau gata de drum ca să vină la Mine și la voi aici, fiilor, că mulți Mă iubesc și vă iubesc cu dor, chiar dacă nu sunt atâta de puternici pentru împlinirile toate, dar credința lor în venirea Mea la voi e mare, e viață multă și dulce în ei, iar ei au prilejul cel sfânt să fie aici, unde sunt Eu cu voi în zilele venirii Mele cu sfinții în sărbătoare la voi. O, sfințenia este cea mai frumoasă haină de nuntă, cu care ei să vină la zilele de nuntă ale Fiului lui Dumnezeu, căci Tatăl a început nunta și merge până la sfârșit nuntind și petrecând cu sfinții lângă cei ce cred cuvântului vieții veșnice, cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta de slavă, fiilor.

O, fiilor, cereți ridicând mânuțele spre Tatăl și spuneți: Tată, dă-ne nouă prin Fiul Tău. O, să fie cald, să fie dulce, să fie Rusalii pline de mângâiere sus și jos, Tată, și dă-ne sprijin pentru gătirea slavei sărbătorii de Duh Sfânt, dă-ne prin Hristos, prin Care Tu ai zidit lumea. Amin.

Iar Eu, Domnul, duc Tatălui rugăciunea voastră și vin cu toate mângâierile de la El peste voi, că mari mângâieri sunt pregătite pentru cei ce Mă primesc de la Tatăl când vin.

Iar voi mângâiați, o, mângâiați pe Tatăl, că mângâiere mare este Lui când voi Mă primiți din partea Lui și-Mi dați crezământ împărțindu-Mi venirea, și ca să știe lumea, să știe, fiilor, lumea, că Tatăl M-a trimis. Amin, amin, amin.

20-05-2018

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Înălțării Domnului



Intru cuvânt în cetate și pun pe masă de praznic împărătesc, pun învățătură de cârmuire peste poporul cuvântului Meu, poporul care ascultă de Domnul, cei care rămân până la sfârșit în voile Mele.

Fiilor, fiilor, e zi de praznic sfânt pentru Mine, pentru statul Meu cu ucenicii și cu Tatăl pe pământ și în cer, în cer și pe pământ, și mare taină este aceasta, că nedespărțit sunt Eu în cer și pe pământ de cei cu care lucrez și petrec. Dacă vreme de treizeci și trei de ani când am venit am stat văzut pe pământ umblând și lucrând, o, e fără de început și fără de sfârșit statul Meu cel tainic pe pământ până atunci, și apoi, după înălțarea Mea la locul Meu de lângă Tatăl, când am spus la ucenicii de care M-am despărțit în ziua înălțării: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului».

Mă strâng cu voi la masă de întâlnire cu poporul care vine în ziua aceasta să ia cuvânt din cer peste el, fiilor, căci am zis celor de mai aproape, le-am zis să vină la vindecare și la trezire să vină, o, să vină în cetate le-am zis lor, căci în cetate vă am pe voi între Mine și cei ascultători Mie ca și voi. Ar fi să vină doar cei ascultători și împlinitori ai cuvântului Meu din zilele acestea, dar vin și din cei ce n-au dat să vrea și să învețe bine această lucrare de cuvânt, și felul mersului cu Mine al celui ce vine să se poarte după Domnul, căci Eu am zis: «Să se lepede de sine cel ce voiește să vină și să meargă după Mine și cu Mine pe cale!».

O, sculați-vă la lucru cu Mine, fiilor de la izvor! O, nu lucrați în parte, nu vorbiți cu nimeni în parte. Nimeni să nu aștepte ceva de la voi pentru ei. Eu vorbeam întregii adunări când mergeau cu Mine gloate de oameni ca să audă cuvintele Mele minunate, o, și tot Mă prindeau în cuvânt cei care asta aveau de lucrat și de strâns ca să ducă la cei care se pregăteau să-Mi pună piedică și să nu mai am de mers pe pământ.

O, în ziua aceasta grăiesc cu durere și o împart cu voi, cei ce Mă purtați ca să grăiesc, fiilor. O, cum să-i privesc pe cei care se știu a fi popor al cuvântului Meu? O, fiilor, nu mai este nimeni cinstit cu Mine pentru venirea lui lângă Mine, pentru acest cuvânt sfânt, care povățuiește pașii vieții omului creștin. O, nimeni, aproape nimeni nu voiește să stea deoparte de cele ce nu sunt de la Mine pe calea aceasta sfântă a mersului cu Domnul. Fiecare a rămas la câte o lucrare de-a lui, a rămas fiecare cu el însuși și cu apucăturile lui străine de Dumnezeu, și se întreabă sfinții: câți mai merg cu Domnul din cei ce vin să se apropie de acest munte de cuvânt, câți mai înțeleg slujirea cea cu Domnul?

O, când ai voia liberă ți se pare ușor să crezi că slujești lui Dumnezeu cu viața ta, dar când te făgăduiești de bună voia ta să te dai lui Dumnezeu spre creștere după adevăr pentru făptura ta cea nouă, o, atunci nu mai ai drag să faci cele ale unui creștin adevărat supus voii lui Dumnezeu, după cum este scris de cei ce se leapădă de sine pentru voia Domnului peste ei și cu ei. O, cei ce au venit, cei ce vin, nu înțeleg ei calea împărătească, cea cu binecuvântare și cu ascultare trăită zi și noapte, căci ce altceva îi poate binecuvânta zilele și nopțile creștinului dacă el nu ascultă și are voia liberă pe calea lui?

O, nu așa se merge cu Domnul pe cale, nu tot tu să fii cu voia ta peste tine, cu treburile tale, creștine slab cu înțelepciunea cea pentru viață, și iată, zadarnic te făgăduiești Domnului dacă nu te dai în mâna Lui spre facerea ta cea nouă.

O, M-am milogit atâta timp în fața acestui popor care a venit să meargă cu Mine pe cale. Am plâns în cuvânt în fața celui hrănit din cer, și tot n-a voit el ca Domnul și cu Domnul apoi. L-am văzut și îl văd pe creștin nepăsător de veșnicia lui, și am dat mereu să-l trezesc spre veghe și spre rugăciune de veghe. O, câți au dat să vină și să poată și ei, tot atâția n-au primit să fie îngrijiți și călăuziți pe cale, ba se voiau cu Mine așa cum voiau ei să fie, străini de dragostea de Dumnezeu, străini de tot, căci cine nu învață să facă ceea ce aude de la Domnul, o, de unde să știe cum să se poarte și ceea ce este voie sau nu este voie pe calea lui cu Mine? Iată, cei ce veneau, veneau, așa credeau, dar ei rămâneau tot în lume cu obiceiurile lor, tot cu lumea, chiar dacă Eu am spus că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu.

O, cum să stai rece de voia Domnului, și să mai și fii al Domnului? O, așa am suferit și atunci, la prima Mea venire, până M-am liberat de M-am suit la Tatăl cu trupul Meu cel înviat dintre morți. O mânuță de creștini, un mănunchi mic M-au condus spre Tatăl în ziua când Mi-am ascuns trupul în norii slavei cerești, iar mulțimile care Mă căutau până atunci și-au văzut de obiceiurile lor pe mai departe și au uitat măreața petrecere a slavei Mele în mijlocul lor, ca și azi cu această lucrare de cuvânt, pe lângă care atâția au trecut și au văzut și au auzit și au crezut, dar în zadar acestea dacă doar ajutor salvării și al mântuirii își căutau, și nu pe Mine, Mântuitorul Cel milos, Care chem la voia Mea pe om pe pământ.

O, prin câte chinuri și lacrimi și jale am trecut cu această lucrare și cu mersul Meu cu ea, prin cât greu, prin câte căderi cu crucea, dar și prin câte învieri, fiilor! O, prin câte trădări treceam, printre câți creștini fățarnici și plini de trufie și de nesupunere, de nemulțumiri de-ale lor față de Mine și față de servii Mei cu care-Mi purtam crucea, fiilor! Umilința însă n-a învățat-o mai nimeni, iar crucea purtată nici atât n-au învățat, că nu se poate și cu crucea și cu lumea, nu se poate și cu ai Domnului și cu ai diavolului, dar cine a dat să creadă acestea ce spun Eu acum?

Prindea creștinul obiceiul să aibă pretenții, să aibă drepturi, să se simtă nedreptățit, și nici vorbă de mulțumire, de umilință, de aplecare pentru umilință spre iertarea păcatelor lui și spre cruce purtată, ba își adăuga păcate câte voia, și așa voia să meargă. O, nici un fel de mucenicie, nici măcar frângerea voii n-au putut să-Mi dăruiască cei ce nu s-au supus învierii dacă au venit spre Mine, și iată, iată prin câtă durere am mers cu crucea venirii Mele, printre frunți încruntate și inimi împietrite, prin câte cuvinte care loveau, de-Mi simțeam îmbrâncirea cu care Mă îngenuncheau cei miluiți și veniți la sânul Meu milos, când ei nici vorbă să vrea să semene cu Mine dacă veneau, ba Mă scoteau dator, Îmi răspundeau în răspăr cu gura plină de clevetiri și de cârtiri de la unul la altul, și cădeau apoi, cădeau sub aceste păcate grele, care îi usturau cumplit, și n-a știut să știe acest popor taina și puterea lucrării cuvântului Meu din zilele acestea.

O, fiilor împărțitori de Dumnezeu, vin încă, vin aici în cetate la sărbători creștini abătuți de la statura cea sfântă și de la înviere, și se apucă aceștia să ia și să împartă pe Domnul la lumea în care petrec ei. O, nu mai dați oricui cuvântul Meu scris la voi, și care este pentru cei cuminți și așezați ca să fie împărțit, dar nu oricui, fiilor. O, nu mai dați. Lăsați să fie luat de pe calea pe care merge spre lume cuvântul Meu, că lumea nu are atâta păcat față de venirea Mea de azi, nu are atât cât au păcat cei ce au stat aproape și știu lucrarea Mea, pe care ei n-au dat s-o urmeze cu ascultare pentru binecuvântare peste viața lor.

O, nu trebuie să vă asemene lumea cu cei ce n-au statură creștinească, fiilor, și care se laudă că sunt cu voi, când purtarea lor în lume este ca și a lumii. Le spun și lor să nu mai meargă ei să spună lumii locul cetății Mele și cuvântul Meu de aici. Eu nu i-am trimis. Să nu mai meargă, că iată, prin statura lor greșită fac batjocură numelui Meu și al vostru, când Eu, Domnul, am nevoie de față sfântă înaintea oamenilor nepregătiți pentru Domnul.

Când poporul Israel s-a amestecat cu fiii oamenilor a căzut în neascultare și în amestecare și în păcat, și s-a corcit apoi seminția lui. O, e grea neascultarea apoi peste cel ce o calcă pe ea, dar cine aude și cine crede aceasta? Nu pot să-i spun creștinului, căci se răzbună și lovește și fuge apoi. Cain a fugit după ce i-am spus că n-a ascultat ca să nu facă păcat, și dacă i-am spus a fugit, așa cum au fugit cei ce n-au ascultat în mijlocul acestui popor, iar acum fac alt păcat, bieții de ei, că lovesc cu pietre înapoi, și nu stau cuminți, ba se simt în stare să dea în mersul Meu, iar Eu le spun să fie cuminți, ca nu cumva să-și facă singuri dureri, dar dacă se uită să vadă bine durerea celor ce au lovit în vremea acestei lucrări în Domnul, se vor înțelepți și-și vor vedea de drumul lor, ba vor avea putere de pocăință, care i-ar putea ajuta.

Iată, fiilor din cetatea izvorului Meu de cuvânt, aveți astăzi de limpezit mersul cetății care a venit în ziua aceasta la rază, la cercetare a mersului cu Domnul sau împotriva Domnului, iar Duhul Meu va coborî și va lucra și va arăta mersul bun sau rău, ascultarea sau neascultarea, statura sau nestatura, așezarea sau nu în voile Mele a celor ce au venit acum aici, în cetatea Mea cu voi.

Binecuvintez cu Duhul Sfânt praznicul Înălțării Mele la Tatăl, ziua amintirii de atunci între voi aici. Și binecuvintez lucrul Meu cu voi, și pe voi, fiilor, ca să lucrați sub mâna Mea de peste voi.

Binecuvintez peste voi râvna și puterea cea pentru pregătirea praznicului de Rusalii, când aveți oaspeți sub stejar, fiilor, că vine Domnul cu cei din cer. Și vin de dor de Mine și de voi, vin cei credincioși cuvântului Meu din mijlocul vostru, iar Eu îi voi îmbrățișa pe ei în cuvânt și Mă voi așeza pe plai la voi cu Duhul Sfânt în mișcare de cuvânt și de slavă cerească și va fi dulce în cetate, dulce ca în cer, fiilor, că vin la pomenirea lor și se vor odihni la voi pe scăunelele de piatră cei ce merg pe drumul învierii, dar Eu, Domnul, voi mai grăi încă o dată până la sărbătoare și toate se vor așeza prin cuvânt, căci așa se lucrează aici.

Acum, pace vouă pentru lucrul zilei de praznic, și de cercetare peste cetatea care s-a adunat! O, de s-ar înțelege tot ce vine spre știre, căci lucrarea fiecăruia are un rod bun sau rău, iar omului îi trebuie multă pocăință, și mai ales rugăciune, dar nu citită, ci rugătoare spre Domnul, fiilor, căci lipsa rugăciunii de foc, și a legăturii cu Domnul prin rugăciune răcește de Domnul pic cu pic pe cel slab cu veghea și cu iubirea și cu căutarea lui spre Domnul.

Așez pacea Mea spre lucrul vostru de acum, fiilor. O, aveți grijă să nu fiți prinși în cuvânt, ci să vorbiți de la mijloc, deslușind înțelesurile, căci creștinul nestatornic dă să vă pună vină, iar Eu am spus aceasta și am zis: «Nu e minte în care voi să nu aveți vină, fiilor».

O, e de purtat și de răbdat de la cei ce nu-și pot purta vina, de la cei ce nu vor să intre sub vină așa cum am intrat Eu pentru ei acum două mii de ani, purtând crucea omenirii până la capătul drumului crucii, fiilor.

O, fiți plini de putere sfântă, măi fiilor! Lucrați, și fiți sub puterea Mea lucrând! Eu sunt aici, Eu sunt aici cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

17-05-2018

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului



Se deschide cartea cuvântului Meu din zilele acestea, iar Eu, Domnul, intru și lucrez, căci dacă Tatăl Meu lucrează lucrez și Eu. Tatăl Meu este lucrătorul, iar Eu fac ceea ce face Tatăl și grăiesc ceea ce grăiește El, nu de la Mine Însumi grăiesc Eu când grăiesc. O, așa ar fi să fie să lucreze toți cei care se alipesc de Dumnezeu, de cuvântul Meu cel din vremea aceea și cel din vremea aceasta, căci Eu sunt Fiul Tatălui Dumnezeu, și nimic de la Mine Însumi nu sunt și nu lucrez, căci cum M-aș dovedi altfel că sunt Fiul Tatălui?

O, cum să se dovedească omul că este creștin, că este în Hristos, dacă el nu este și nu lucrează ca Hristos? O, iată, fiilor de la izvor, să se știe de unde trebuie să-L învețe omul pe Dumnezeu ca să-L cunoască apoi, dacă el este vrednic de Domnul. Scris este: «De va vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, o, acela Îl va cunoaște apoi pe Domnul și cuvântul Său cel sfânt, iar Domnul îl va asculta pe el».

Fiilor, fiilor, iată, de la voia cea plăcută lui Dumnezeu din partea omului, o, de acolo Îl va cunoaște omul pe Dumnezeu, iar acum e zi de învățătură și Mă așez la lucru cu voi, că vin în cetate la învățat de la Domnul, vin la vindecat inimi neînvățate cu Dumnezeu și ca Dumnezeu, iar Eu și voi lucrăm din cer și punem pe masa de azi hrană din cer, povețe de ascultare de Dumnezeu, fiilor.

E zi de pomenire sfântă, când Eu, Domnul, M-am făcut vindecătorul celui căruia îi lipsea întregimea trupului, căci nu avea ochi, fiilor, că așa s-a născut. Eu numaidecât M-am dovedit Făcătorul omului, căci M-am aplecat scuipând în pământ și am muiat o bucățică și am făcut tină și am lipit din ea două boabe mici pe locul unde trebuia să fie ochii celui orb, și l-am trimis la apa Siloamului să se spele ca să vadă apoi cu ochii, și a văzut și a mărturisit celor ce-l întrebau de vindecarea lui.

O, fiilor, sunt Cel ce vindec omul de neputința de a-L urma pe Dumnezeu ca un fiu ascultător, așa cum Eu Îl ascult pe Tatăl Meu, Căruia Îi sunt Fiu ascultător. Mă aplec cu umilință ca să Mă primească cel greșit și să-i dau povață de vindecare, numai să Mă creadă ce-i spun, căci Eu îi spun adevărul. Cuvântul Meu este adevărul, iar adevărul este cuvântul Meu, și toate se lucrează prin cuvânt, fiilor.

O, atâția ani de cuvânt am scris în cartea Mea din zilele acestea și atâta vindecare găsește în cuvântul Meu cel care îl împlinește pe el ca să-L cunoască apoi pe Dumnezeu! O, omule, nu poți să-L cunoști pe Dumnezeu, decât dacă faci voia Lui, dacă semeni cu El, precum Eu cu Tatăl. O, nu se poate sta oricum lângă Dumnezeu, ci numai după voia Lui lăsându-te mereu, ca așa să-ți poată fi pecetluită alegerea pe care o faci, iar pentru conștiința celorlalți de pe cale cu Domnul, nu greși, o, nu greși, nu fă neascultare de Dumnezeu, că nu știi care ar mai putea cădea ca și tine în aceleași păcate, nu știi pe cine mai poți slăbi spre greșeală.

O, faceți-vă lecțiile, fiilor care veniți să-L urmați pe Domnul pe calea Lui de slavă din zilele acestea în mijlocul neamului român. La capătul mersului se va vedea dacă v-ați însușit cunoștințele, să știți aceasta, fiilor. O, nu cumva, nu cumva să fiți ca niște școlari care nu-și fac lecțiile, care nu învață când se înscriu la învățat, și care nu devin oameni mari și de folos Domnului, ci rămân doar la lucrul cel cu mâna, fără roade duhovnicești așa cum au ucenicii cei buni la învățat, la lucrul cel pentru Domnul, și pentru care ei sunt chemați să se aleagă sau nu, și ca să creadă apoi sau nu, și așa se dovedește lucrul care rămâne sau nu, căci toate se lămuresc prin foc, toate care rămân, sau nu rămân.

O, fiilor care Mă așezați în carte, să știe poporul care dă să Mă urmeze, să știe că nedespărțirea de Mine se păstrează prin ascultare de povața Mea. O, să-și facă lecțiile cei ce vor să rămână cu Domnul, că altfel vine sminteala în calea celui ce nu învață și nu ascultă de la Mine pentru veghea Mea de peste el, căci Eu veghez clipă de clipă și văd dinainte primejdia când vine și vin și-i dau povață celui ce Mă urmează, iar dacă el ajunge neîmplinitor și nepăsător de povața Mea, o, își face rost de despărțire de Mine și se răcește de Mine răcindu-se de voi, de mersul lui lângă Mine și lângă voi pe cale, și-i iese apoi în cale batjocoritorul, defăimătorul de Dumnezeu și de voi.

O, fiilor, pe front cad mulți și mor, iar unii nu sunt atinși de moarte și nici de rane, și aceia s-au ferit de păcat și și-au pregătit salvare, iar războiul și încercarea vin ca să cadă cei ce păcătuiesc, și să se vadă cei ce se feresc de păcat, și care sunt salvați și rămân. O, așa și cu smintelile, ele vin ca să cadă prin ele cei ce nu fac voia lui Dumnezeu, și care nu se curăță de vină prin pocăință și lacrimi, căci pe cei neumiliți îi umilește păcatul, o, și nici așa nu se umilesc cu mintea și cu inima ca să se creadă nevrednici și neînsemnați, căci n-au aceștia dragoste de Dumnezeu și râvnă sfântă pentru lupta cea bună asupra păcatului.

O, faceți-vă lecțiile, voi, cei care veniți spre Domnul! Dacă veniți, o, aveți grijă să nu-L rușinați pe El înaintea îngerilor și a sfinților Lui, și fiți fii ascultători, căci ascultarea vă dă viață, fiilor, și vă dă rost vieții. Dacă ați rămas în urmă cu lecțiile, veniți, o, veniți să deschidem cartea și să citim și să vedem din ea cum și cât ați rămas în urmă și cât trebuie să vă grăbiți să învățați ce n-ați învățat și n-ați împlinit, ce ați uitat, sau ce n-ați voit să împliniți cu credință, fiilor. Eu vin cu vindecarea, dar să găsesc deschidere, să găsesc primire și umilință ca a Mea în voi, fiilor, căci Eu pentru voi M-am umilit, și mult M-am umilit și Mă umilesc, iar voi Mă umiliți mereu când nu dați să ascultați povețele sfinte, cu care vă înfășor ca să vă păzesc de lovituri când voi nu ascultați ca să împliniți povața Mea.

O, cel ce nu-și face lecțiile este cel ce nu ascultă de Dumnezeu și nu face voia Sa pentru statură sfântă între frați, statură ca a unui fiu supus voii lui Dumnezeu, care este dragostea cea de sus. Așadar, ascultarea este cu cel ce-și face lecțiile și știe carte apoi și are minte din carte, are de la Dumnezeu, și nu de la sine are, fiilor.

În ziua aceasta de lucru sfânt peste cei ce vin în cetate pentru învățătură și pentru vindecare, Eu, Domnul, pun binecuvântarea Mea pe masă și pun lucru de la Duhul Sfânt izvorât și pun veghe bună prin cuvânt pentru însușirea lecțiilor, pun cuvânt cu putere în el, fiilor, și pace și primire să fie, iar Noi scriem sus spre mărturie cuvintele toate și toată învățătura de azi, o, fiilor lucrători din partea Mea peste poporul cuvântului Meu, și vom privi apoi dacă roade vor fi, dacă dragoste va fi, dacă bună cuviință va fi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

13-05-2018