Teme


Naşterea din nou a poporului Israel cel după trup

Vine vremea alipirii lui Israel cel după seminţie, dar vine vremea făgăduinţei şi a fiilor ei, tată. Va veni Israel cel după trup şi se va uita să-l vadă pe cel după făgăduinţă Israel, şi toată făptura va sta în faţa acestui tron ceresc în care-Şi are aşezare Dumnezeu Cuvântul.


***

Israel cel după trup zace şi azi neridicat. Dar se va ridica, după cum stă scris, prin rămăşiţa lui cea după har, prin Petru, prin Pavel, prin Ioan, prin Iacov, prin Toma şi prin toţi cei după har Israel, că aceştia au mers cu Iisus Hristos, şi cu inima curată pentru Iisus Hristos dându-L oamenilor.


***

Tu, fiule, să iubeşti neamul din care am ieşit Eu, din care au ieşit apostolii, că poporul evreu a fost poporul Meu, şi rămăşiţa lui cea credincioasă a rămas poporul Meu, căci din trup, rămăşiţa s-a făcut duh, şi a lucrat Duh Sfânt pe pământ şi L-a dat neamurilor pământului, ca să fie creştin pământul, căci peste tot Hristos a fost vestit de cei rămaşi creştini în Israel. Eu Mă voi îndura de Israel, căci prin prăbuşirea lui tu ai locul lângă Mine, dar să te rogi să se trezească şi el şi să se uite la tine, cel ce eşti cu Fiul lui Dumnezeu, şi să Mă ia de moştenitor de la Tatăl şi să-i rostesc iertarea. Amin. Roagă-te, Israele, roagă-te pentru Israel cel după trup, că el a purtat numele lui Dumnezeu pe pământ, fiindcă din neamul lui a răsărit credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis.


***

poporul Israel a stat semeţ între popoare pentru slava Mea de peste el, iar semeţia lui s-a stins şi se stinge odată cu el dinaintea Mea, dar rămăşiţa lui se va mântui prin apostolii Mei cei din iudei, şi care vor strânge de la toate marginile pe cei scăpaţi din Israel pentru slava Mea cea de azi, şi care va străluci şi peste Israel cel după trup, ca să vină după Mine şi să se mântuiască, după numărul lor cel scris în Scripturi pentru mântuire, şi apoi, după mijlocirea voastră cea pentru el înaintea Mea, căci cine din iudei vă va da vouă un pahar cu apă în numele Meu cel de atunci şi cel de azi, Dumnezeu Cuvântul, acela mare se va chema înaintea Mea între fiii lui Israel cel după trup în zilele acestea. Amin.


***

– Tu, Învăţătorule Care ai cuvintele vieţii; Tu, Cel ce ne-ai făgăduit că noi vom judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi toate neamurile pământului, împreună cu cel mare între noi, Pavel apostolul; Tu, Cel ce ne-ai ales, prin semne şi minuni, din neamul lui Israel, ca să ne faci izbăvitori pentru acest neam, îl chemăm pe Israel cel după trup înaintea scaunului Tău de judecată, lângă care de o parte şi de alta suntem noi, cei din neamul lui Israel cel după trup, ucenicii Tăi cu care ai umblat pe pământ pe vremea propovăduirii Tale de trei ani şi jumătate, şi apoi prin trimiterea Ta peste tot, ca să chemăm neamurile la pocăinţă spre iertarea păcatelor lor, aşa cum Tu ne-ai hărăzit să lucrăm şi să împlinim iertarea păcatelor celor ce se vor boteza în numele Tău cel din Tatăl şi din Duhul Sfânt.

Judecata noastră peste Israel cel după trup este aceasta că Tu ai venit acum două mii de ani de la Tatăl, iar el, poporul Tău ales, s-a îngâmfat pentru el însuşi şi Te-a pus pe cruce ca pe un om făcător de rele, ca să-şi scape de cădere slava lor şi statul lor pe scaunul lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Judecata noastră peste Israel este aceasta că Te-a vândut spre răstignire pe bani, iar ei sunt sub blestemul banului, de atunci şi până azi, şi se semeţesc peste neamurile pământului că ei sunt poporul Tău cel ales prin părinţii noştri, Avraam, Isaac şi Iacov, şi apoi prin puterea Ta cu care Te-ai arătat în Moise, care l-a scos pe Israel din robia lui din Egipt, ca să-l întoarcă în Canaan, ţara făgăduită lor prin Avraam.

Stăm în cele ce nu se văd, deasupra grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pe care Tu l-ai descoperit în locul lui cel ales de Tine dintru început. Stăm de o parte şi de alta pe tronuri, alături de tronul Tău. Tron şi tronuri, ţinute în văzduh pe aripi de heruvimi şi de serafimi şi de îngeri în zeci de mii de mii, care-Ţi slujesc Ţie şi sfinţilor Tăi şi proorocilor Tăi, şi le spunem celor din neamul lui Israel cel după trup, şi din care şi pe noi ne-ai ales ucenici ai Tăi după ce am lăsat totul şi pe noi înşine pentru numele Tău şi pentru Evanghelia venirii Tale, şi le spunem aşa: aceasta este cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu Tatăl Savaot, aşa precum a spus El că va veni iarăşi să judece viii şi morţii, şi a Cărui împărăţie nu a avut şi nu are şi nu va avea sfârşit, căci El este Alfa şi Omega, Cel de la început şi Cel de la sfârşit, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Care S-a născut din mamă Fecioară în veacul al şaselea de la facerea lumii şi a omului cel zidit de El, Fiul Tatălui Savaot, Cel răstignit ca un om de poporul iudeu acum două mii de ani, după ce a fost vândut de Iuda, cel dintre noi cei doisprezece ucenici ai Lui, lui Caiafa şi lui Anna şi lui Pilat, ca să fie răstignit, precum a fost scris în prooroci, în psalmi şi în legea lui Moise că va să se împlinească cu El.

Suntem israeliţi, şi de lângă Tatăl şi de lângă Fiul Său grăim vouă, celor din seminţia lui Israel cel după trup; vouă, poporului ales prin Avraam, Isaac şi Iacov, şi izbăvit din robie prin Moise. Suntem martorii învierii Lui cea de acum două mii de ani şi ai Evangheliei împărăţiei cerurilor care a fost proorocită să vină pe pământ. Şi iată, suntem în cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, pregătindu-Şi ţara nunţii cu cuvântul facerii din nou a lumii, ţara română, pământul cel ales de la facerea lumii pentru cea de a doua venire a Sa, căci poporul Israel L-a răstignit pe El, şi atunci El Şi-a zidit popor pe poporul român, prin propovăduirea Evangheliei Lui pe acest pământ prin cel întâi chemat de El între noi, apostolul Andrei, ucenic al botezătorului Ioan, şi care a pus peste acest pământ al începutului pământului la ieşirea lui din ape în vremea facerii lumii pecetea lui Iisus Hristos, Mesia, Cel proorocit de prooroci, pecete neştearsă, pe care s-a zidit poporul român, şi din care acum, în cel de al optulea veac de la facerea lumii, El Şi-a ales ucenici mărturisitori venirii Lui cuvânt pe pământ, şi prin care, ca un Făcător a toate, face cerul cel nou şi pământul cel nou şi veacul ce va să fie, precum scrie în prooroci că va face El când va veni pentru învierea morţilor şi pentru naşterea din nou a lumii, martori fiind şi noi, ucenicii Lui cei de acum două mii de ani, ca să vedem şi să ne bucurăm de făgăduinţa făcută nouă şi împlinită acum.

Sculaţi-vă spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, voi, cei din neamul nostru, Israel cel după trup, căci Mesia, Cel ce a venit acum două mii de ani, şi Care a murit pe cruce şi a înviat şi S-a înălţat lângă Tatăl ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, după cum El a făgăduit atunci, iată-L întru a doua Sa venire. Şi iată ţara strălucirii, Noul Ierusalim, în care-Şi are El sălaş şi popor şi pământ nou, pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului, pământul român, vârful pământului, pe care El Şi-a aşezat lucrarea venirii Sale şi cuvântul Său, legea vieţii, spre care vor curge toate neamurile pământului, din cele patru vânturi, ca să ia viaţa şi legile ei şi ca să umble pe căile vieţii apoi. Deschideţi cărţile proorocilor şi ale psalmilor şi cărţile lui Moise şi învăţaţi să citiţi bine în ele, şi veţi găsi ţara strălucirii despre care a grăit Daniel proorocul prin Duhul Domnului. Citiţi cu înţelepciunea umilinţei şi aplecaţi-vă apoi să veniţi să beţi din albia râului vieţii şi să vă spălaţi în el faţa şi viaţa şi inima şi mintea şi iubirea şi să vi le faceţi noi, că Domnul a spus prin Isaia proorocul: «Eu fac un lucru nou, şi muguri pentru el, şi pe toate noi le fac». Amin. Citiţi în prooroci şi înţelegeţi cum rosteşte de desluşit Duhul Sfânt când spune: «Vedeţi, voi, îngâmfaţilor, şi miraţi-vă şi pieriţi, căci Eu lucrez în vremea voastră o lucrare pe care dacă va spune-o cineva nu o veţi crede». Dar noi, apostolii lui Iisus Hristos, cei de acum două mii de ani, vă spunem dintre cei vii ai vieţii veşnice: credeţi această venire a Domnului, ca să nu pieriţi, căci noi, martori din poporul Israel cel după trup, rostim acum numele fiecărei seminţii a lui Iacov, şi pe cei mântuiţi ai ei care vor crede. Amin.

– O, Învăţătorule Doamne, Tu eşti Fiul Omului, Care vii cu norii, şi vii cu sfinţii şi cu ucenicii Tăi şi ne arăţi împlinirea Scripturilor venirii Tale cea de la sfârşit de timp. Dar Tu eşti începutul şi sfârşitul, şi eşti sfârşitul şi începutul, şi eşti învierea morţilor, începând de acum două mii de ani, şi eşti Învăţătorul lumii, Doamne, şi lumea nu Te cunoaşte.

Eu, apostolul Tău care mi-ai pus numele Petru, mi-ai pus mărturisirea prin care eu Te-am numit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, temelie bisericii; şi pe ea, adică pe Fiul Cel mărturisit de mine Fiul Tatălui, Cel viu în veci, ai zidit biserica Ta, şi nu e biserica Ta biserica lumii, iar lumea nu Te cunoaşte prin învăţătorii şi cărturarii ei. Eu însă m-am lepădat de mine însumi şi Te-am luat pe Tine în mine, şi aşa Te-am cunoscut, şi apoi Te-am iubit, şi nu ştiam cum să Te iubesc, cum trebuiai iubit, iar Tu m-ai învăţat, şi apoi am avut în mine Duhul Tău. Amin.

– Iar eu, apostolul Tău care mi-ai pus numele Pavel, m-ai făcut din prigonitor al Tău, fără să ştiu că Te prigonesc, m-ai făcut apostol peste neamurile pământului şi peste învăţaţii lumii, mărturisind eu cum m-ai luat Tu de slujitor şi cum m-ai făcut Tu să Te înţeleg cu venirea Ta, din prooroci, din psalmi şi din legea lui Moise, fiindcă ştiam cu mare râvnă toate cele scrise despre Tine, iar în ziua când Te-ai făcut mie cunoscut mi-a orbit vederea ochilor, şi le spun acum la toţi cei care voiesc să Te vadă că eu am orbit numai la lumina care Te îmbrăca pe Tine ca şi cu o haină, şi am căzut la pământ, şi apoi Te-am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» când Tu mi-ai spus că eşti Hristos, pe Care eu Îl prigoneam. O, ce dulce vii în adierea vuietului de vânt cuvânt pe pământ la cei mai mici ai Tăi, întorcându-mă cu mintea la ziua când ai grăit peste mine pe drumul Damascului ca să mă faci ucenic al Tău şi să torni în mine mai mult ca în toţi, că îmi cunoşteai puterea înţelepciunii cea din lege şi din fire, şi m-ai îmbrăcat în Duhul Sfânt şi m-ai mărturisit bisericii Tale prin proorocul Anania din Damasc, ca să mă primească de la Tine trimis biserica Ta. Venirea Ta e dulce. E cuvânt venirea Ta, iar Duhul Tău şi cuvântul Tău Te acoperă în taina sa, şi dulce este glasul Tău peste cei ce cred venirii Tale, şi dulce eşti cu venirea Ta după om, şi vai de cei ce doresc ziua Ta, că ei nu ştiu că Tu eşti lumină topitoare. Dar eu le spun la aceştia că eu când am privit haina slavei Tale din care mi-ai vorbit, mi-a orbit vederea la vederea Ta, Fiule al Tatălui Savaot, Hristos, Mântuitorul lumii credincioase. Amin.

– Te slăvim noi, ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani. Te mângâiem din mijlocul sfinţilor şi al proorocilor, că am fost toţi prooroci, şi plini de Duhul Tău Cel Sfânt, şi Te iubim întru venirea Ta la poporul Tău din mijlocul neamului român, şi ne sculăm pentru Israel cel după trup, să-Ţi mărturisim venirea Ta a doua oară pentru naşterea din nou a lumii şi a lui Israel, şi îl chemăm la izvor, la Betleemul Tău de azi, în care Te naşti cuvânt peste pământ. Şi ne sculăm pentru Israelul Tău cel din români, poporul cuvântului Tău de la venirea Ta acum, la sfârşit şi la început de timp, pentru ca să-i tragi la Tatăl pe toţi cei care cred, Doamne, aşa cum Tu ai făgăduit. Dă-i ajutor poporului Tău de azi din români, că e mic şi fără ajutor de pe pământ. Dă-i din cer ajutor, şi ne fă trimitere de lângă Tine, să lucrăm pentru aşezarea peste pământ a venirii Tale şi pentru ei, cei atât de lipsiţi de puteri şi atât de firavi înaintea venirii Tale râu de cuvânt peste pământ, râul vieţii, spre care îl chemi pe Israel, neamul nostru cel după trup, ca să se boteze spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, şi pe toate neamurile pământului le chemi, începând de la Ierusalim. Tu eşti Domnul puterilor, şi dă-ne trimitere să mergem în ajutorul Tău cu puterile cereşti, ca să aibă ei putere cum să Te împartă peste pământ, şi să stea ei înaintea Ta pentru ca să vii, şi ei să Te primească cu cuvântul vieţii, pe care să-l ia apoi cele patru vânturi şi să ducă peste tot peste pământ vestea că Tu ai venit şi păstoreşti cu toiag de fier, cu cuvânt de Duh Sfânt, pe toţi cei ce vor auzi şi vor crede spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor şi spre duh de sfinţenie în trup şi în duh, că toate sfârşitu-s-au, aşa cum Tu ai spus, şi vine slava Ta şi strălucirea ei; pentru mulţi cu bucuria mângâierii şi, iarăşi, pentru cei necredincioşi, cu durerea orbirii lor cu care ei nu Te cunosc şi nu Te văd întru venirea Ta. Amin, amin, amin.

– Bucuria Mea aţi fost voi, ucenici ai Mei. Mângâierea Mea aţi fost când am venit pe pământ arătându-Mă vreme de trei ani şi jumătate Fiu al Tatălui, mărturisit din cer de către Tatăl, şi de pe pământ de voi. N-aţi plecat de lângă Mine după ce toţi, de teamă şi de necredinţă, M-au părăsit. Voi aţi rămas până la răstignirea Mea cu Mine, şi M-aţi mângâiat cu iubirea din voi, şi apoi Eu v-am pus la adăpost ca să rămâneţi urmaşi ai Mei, fiindcă Eu M-am dus spre jertfire, după cum era să împlinesc Scripturile cele despre Mine. Fiţi şi acum mângâierea Mea şi mergeţi cu harul cel de sus şi cu puteri cereşti şi ajutaţi-i pe cei din urmă fii ai lui Dumnezeu, că sunt mici şi plăpânzi, şi prin ei voiesc să-Mi răspândesc vestea şi puterea venirii Mele peste tot pământul, şi în iad, şi în cer, şi în văzduh, spre naşterea din nou a lumii prin cuvântul venirii Mele. Amin.


***

Bucuria ucenicilor Mei e cât cerul şi pământul, că îi am cu Mine în coborârea Mea, fiindcă Eu, Învăţătorul lor Cel de acum două mii de ani, le-am făgăduit lor că la naşterea din nou a lumii ei vor judeca pe poporul Meu Israel, pe poporul care M-a răstignit şi pentru care am murit, şi care Mă aşteaptă să vin şi zice că va veni Mesia.


***

Grăiesc cuvânt peste Israelul cel după trup, pentru fiii lui Iacov, după seminţiile lor, căci a venit vremea milostivirii şi pentru ei. Le amintesc de cuvântul Meu prin prooroci, şi care spune: «Cine va putea îndura ziua venirii Lui? Cine se va putea ţine bine când El Se va arăta? Căci El este ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului, şi Se va aşeza să lămurească şi să cureţe pe fiii lui Iacov, şi îi va lămuri ca pe aur şi argint, ca să aducă ei Domnului jertfă întru dreptate». Le amintesc şi le spun: «Eu sunt Domnul şi nu M-am schimbat, şi voi n-aţi încetat să fiţi fiii lui Iacov. Din zilele părinţilor voştri voi v-aţi depărtat de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu către voi. Întoarceţi-vă şi veţi vedea că voi deschide la dorinţa voastră stăvilarele cerului şi vă voi da cu multul binecuvântare spre binele vostru, şi Eu voi avea îndurare de voi precum are un om faţă de fiii săi care-i slujesc, şi atunci voi veţi vedea deosebirea între cel drept şi cel păcătos, între cel care slujeşte pe Dumnezeu şi cel care nu-L slujeşte, că iată, vine ziua care arde ca un cuptor, şi cei care fac fărădelegi vor fi ca paiele, iar pentru cei care se tem de numele Meu va răsări soarele dreptăţii, şi ei vor călca peste cei răi în ziua când Eu voi face judecată. Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, slujitorul Meu, căruia i-am dat porunci şi rânduieli pentru voi în muntele Horeb. Şi iată, Eu vă trimit pe Ilie proorocul», precum este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

Iar tu, Ierusalime român, binecuvintează Evanghelia venirii Mele peste pământ, căci cei ce binevestesc vor avea plată de prooroci. Mergi, Ierusalime, iar mersul tău, care binevesteşte cea de a doua venire a Mea şi împărăţia Mea cu tine, să meargă ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, precum este scris de venirea Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, cu cuvântul Lui de peste tine, Ierusalime român, Ierusalime nou, popor de fii credincioşi Scripturilor venirii Mele. Proorocul Ilie este cu duhul tău, Israele român, copil al făgăduinţei făcute de Mine peste Avraam. Duhul tău să fie în duhul lui, precum duhul lui este în Duhul Meu, ca să vestim venirea Fiului Omului, venirea Mea şi masa Mea cu tine pe pământ, şi vom serba praznicul cincizecimii coborârii cuvântului Meu, praznicul slavei Mele şi al Duhului Sfânt, Care este în Tatăl şi în Mine şi în tine, Ierusalime nou.

Au trecut doisprezece ani de când Eu, Domnul, şi cu tine şi cu arhiereul Meu ales din biserica lumii am bătut ţăruşul împărăţiei Mele cea văzută, pe pământ, şi am aşezat în mijlocul pământului român chivotul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, scaunul Meu de judecată, pietricica cea albă pe care am scris: Cuvântul lui Dumnezeu, şi care a fost neluată în seamă de ziditori, dar pentru tine ea este de mare preţ, căci ai fost credincios. Şi dacă au trecut doisprezece ani, Eu Mă ridic şi chem spre acest munte pe cele douăsprezece seminţii ale lui Iacov şi le dau acest semn şi le vestesc lor slava Mea, şi mâna Mea se va arăta slujitorilor Mei, iar urgia, vrăjmaşilor Mei. Amin.


***

O, Ierusalime al patimilor Mele de pe cruce pentru salvarea ta de sub umbra legii! Eu am fost de tine pus pe cruce, şi am înviat ca să Mă primeşti apoi, dar tu nu ai voit să te faci mic şi să Mă primeşti să-ţi fiu împărat; împărat nu din lumea aceasta, că în lumea aceasta tu eşti împărat pe tot pământul peste care propăşeşti, fiindcă ai fost poporul Meu. Eu am voit să-ţi fiu împărat peste dragostea ta, peste credinţa ta, spre slava ta în veci, dar tu nu M-ai voit, şi M-ai scos afară din toate ale tale şi aştepţi alt salvator, şi când va veni acela, tu îl vei cunoaşte, că este al tău, dar pe Mine nu Mă cunoşti, că eşti necredincios, iar mândria ta a acoperit pământul. Dar Eu, Dumnezeul Cel adevărat, Care am ieşit de la Tatăl şi din mijlocul tău după ce tu M-ai ferecat în mormânt, luându-Mi trupul cel răstignit pe crucea pe care Mi-am dat duhul în mâna Tatălui, Eu, pentru că am înviat după trei zile, împlinind această Scriptură şi nestricând peceţile mormântului, Eu, Domnul slavei, Care am biruit prin cruce, îţi spun şi ţie la sărbătoarea aceasta: Hristos a înviat! Amin, amin, amin.


***

Vântul Duhului Sfânt e dulce, şi se face cuvânt dulce, iar vestea învierii Mele sună peste cele două veacuri de oameni şi spune şi azi între fiii oamenilor: Hristos a înviat! Numai poporul cel pentru care am murit ca să nu-l pierd pe el, ci să-l câştig prin jertfa Mea cea de pe cruce, numai el spune de două mii de ani că ucenicii Mei M-au furat din mormânt, şi au plătit bani pentru aceasta ce-şi spun ei până azi unii altora.

O, popor al lui Israel cel după trup, iată pe unde-Mi pasc Eu mieii, şi te chem să ţii urma oilor Mele şi voiesc într-o zi să Mă vezi cum printre crini şi trandafiri îmi pasc turma Mea cea mică, şi tu nu ştii că fericiţi sunt cei mici care stau mieluţi sub toiagul Meu de Păstor, ca Eu să-i pot păstori şi să le fiu învăţător şi Domn şi să aibă Tată cei mici. Amin. îţi spun şi ţie că cine are de tată pe Avraam, are şi pe Dumnezeu de tată, nu numai pe Avraam, căci cel ce crede ca Avraam, acela este cel ce crede în Mine, şi nu este altfel cel ce crede că are de tată pe Avraam. Amin.


***

O, ce de necredinţă pe pământ! O, cum să te scape Dumnezeu pe tine de acest duh rău, omorâtor de om pe pământ? Nu mă doare de Fiul meu, Cel batjocorit şi azi de cei ce L-au răstignit atunci, ci mă doare de om, şi mă doare de ei. O, cum să fac să strig la ei să le dau de ştire că Fiul meu nu a fost nici atunci şi nu e nici acum din lumea aceasta ca să-L judece omul ca pe un om.

O, popor care L-ai răstignit pe Fiul meu Cel Unul născut din Tatăl şi din mine apoi! Răzvrătirea ta e lungă de două mii de ani. O, ce lung e acest păcat al tău, poporule iudeu! A voit Fiul meu să te altoiască, şi ca să fii de soi bun apoi, şi tu n-ai voit aşa. Din pricina îngâmfării n-ai voit aşa, iar îngâmfarea ţi-a omorât credinţa şi puterea ei şi te-a smuls din braţele iubirii. Puteai să crezi în Fiul meu, în Dumnezeul meu şi al tău, dar n-ai voit. Din pricina îngâmfării n-ai voit. Te-ai uitat la El ca un om, ca la unul asemenea ţie, şi ai văzut ca tine dacă te-ai uitat ca tine şi nu ca El. Era scris în prooroci venirea Lui, iar tu ai stat la pândă când a venit şi I-ai strivit trupul şi ai zis că nu mai este, şi ai spus atunci această minciună, şi o spui şi azi, pentru că eşti fiul minciunii, fiul tatălui ei. Ai hulit atunci pe Fiul meu şi L-ai numit prieten al vameşilor şi al desfrânatelor ca să-L poţi ucide ca un drept ce te credeai. O, tot aşa lucrezi şi azi cu duhul tău cel unul peste toţi ai tăi, căci tu voieşti să fii dumnezeu, dar Dumnezeu nu moare aşa cum mori tu, ci El înviază, aşa cum tu nu poţi să înviezi, dar poate El, şi ai văzut că poate, şi ar fi putut şi pentru tine dacă n-ai fi fost îngâmfat. Ai însă la El din mijlocul tău martori împotriva necredinţei tale, ai o rămăşiţă mică, şi care ţi-a scăpat de sub mână şi s-a dat lui Dumnezeu Fiul meu, şi din această rămăşiţă aleasă prin har s-au născut apostolii, vestitorii Fiului meu peste pământ, şi aceştia stau înaintea neamurilor pământului şi înaintea cerului martori ai răstignirii şi ai învierii Fiului meu, şi aceştia s-au aşezat pe scaune, precum este scris, şi judecă de pe ele poporul Israel pentru necredinţa lui în Fiul meu Iisus Hristos. Nu poţi să ieşi nevinovat oricât ai umbla tu să nimiceşti şi azi fiinţa Fiului meu. El Se ridică cu mare putere şi va fi biruitor, dar poţi să fii iertat de vina ta cea de atunci şi cea de acum, poţi prin iubirea Fiului meu şi prin cuvântul Lui de azi, căci stă mărturie de două mii de ani iubirea Lui cea de pe cruce. O, întinde mâna, întinde-o cu umilinţă spre El, căci împărăţia ta nu e din lumea aceasta aşa cum dai tu să ţi-o faci şi să ţi-o aşezi, căci tu mori cu trupul şi te aşezi atunci vrând-nevrând înaintea Fiului meu, Judecătorul făpturii, şi ochii tăi îl vor vedea pe El împărat al făpturii. Te chem şi te aştept sub crucea Lui, sub care eu L-am plâns dumnezeieşte după ce tu L-ai chinuit şi L-ai omorât apoi. Te chem cu iubire şi cu iertare, căci aşa ştie să facă iubirea. Suferinţa Lui de pe cruce e dovada iubirii Lui pentru tine mai întâi, şi apoi pentru restul popoarelor. Inima mea de mamă a Lui, mamă veşnic Fecioară, te cheamă la pocăinţă şi la spălare de păcatul hulei asupra Fiului lui Dumnezeu, Hristos, Copilul meu Cel de atunci şi de acum. El este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, fiindcă El este Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi, şi este Dumnezeul lui Moise, care a spus vouă: «Vine Unul după mine, Care este mai mare ca mine; de Acela să ascultaţi!», dar voi nu ştiţi să citiţi lucrarea proorocilor, căci proorocii vorbesc pe limba lui Dumnezeu, nu pe cea a oamenilor, iar dacă v-aş mai spune şi despre Ioan, cel ce v-a vestit vouă pocăinţa, aţi fi tot aşa de necredincioşi şi pentru el.

O, daţi drumul de pe voi legăturii care vă ţine legaţi în ea ca să nu vă pocăiţi, ca să nu fiţi luminaţi! Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi Fiul meu, Cel Unul născut din pântecele meu fecioresc acum două mii de ani, precum a fost proorocia cea din Scripturi, şi născut în peşteră la Betleem, El vă cheamă la împăcare cu El, la nunta Lui cu mireasa Lui cea din români. în vreme ce voi îl huliţi şi azi ca pe un desfrânat numai pentru că a iubit lumea, ca pe toţi cei păcătoşi să-i mântuiască din păcat, El vă cheamă şi pe voi ca şi pe aceia la iubirea Lui cea mântuitoare. Iubiţi, şi vi se va ierta vouă! Amin. Credeţi în El, şi veţi avea viaţă veşnică, după promisiunea Lui! Amin. Lăsaţi pietrele jos, sau aruncaţi-le în voi spre umilinţa voastră, căci Fiul meu Iisus Hristos este Dumnezeul părinţilor voştri Avraam, Isaac şi Iacov şi Moise şi toţi cei de până la voi popor Israel, şi este şi Dumnezeul vostru, chiar dacă voi nu credeţi în El, dar El este şi va fi, şi nici un cuvânt născut din gura Lui nu va fi să nu se împlinească! Amin.


***

O, îngeraşi miloşi şi tari prin slujire, apropiaţi-vă şi slujiţi zidirii care începe acum să-şi arate faţa şi apoi slujirea ei pentru lucrările Mele, pentru toate câte se împletesc între ele ca să fie de slujire Mie în poporul Meu care-Mi slujeşte, şi vom lucra şi vom sfârşi lucrul, şi apoi ne vom odihni de el. Amin.

– Aşa Te vom asculta, Stăpâne mare în cer şi pe pământ peste noi şi peste fii, şi vom lucra cu ei şi în ei şi pentru ei, spre slava lucrărilor Tale cu cei credincioşi Ţie în zile de venire a Ta cuvânt pe pământ ca să-Ţi hrăneşti cu el îngerii şi sfinţii, şi pe cei de pe pământ care au parte la masa Ta de cuvânt, căci noi, cei din cer, nu avem altă hrană decât cuvântul gurii Tale, Stăpâne Doamne, şi vom sluji acum lucrării cuvântului Tău, care ne dă de lucru în fiii Tăi, în cei care-Ţi urmează cuvântul, şi vom lucra cu ei şi din ei şi în ei, şi Tu le vei da lor puteri şi toată înţelegerea cea de sus a celor ce se vor lucra. Slavă Ţie prin toate ale Tale, îţi spun Ţie îngerii slujitori lucrărilor Tale în zilele acestea când Tu cuvintezi iarăşi pe pământ cuvântul facerii lumii, naşterea din nou a lumii, Dumnezeule Făcător văzutelor şi nevăzutelor Tale, cerul cel nou şi pământul cel nou! Toate cele ce sunt cerul cel nou sunt cele nevăzute ale Tale, iar cele ce le faci şi se văd sunt pământul Tău cel nou, şi curând îşi vor lucra unirea la cuvântul Tău, iar slava Ta se va ivi în toată strălucirea ei peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi, pentru unii spre mângâiere, iar pentru ceilalţi spre judecată, şi aceasta va fi judecata celor necredincioşi, şi nu altfel va fi ea. Amin.


***