Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

Poporul Meu, cuvântul Meu de peste tine este mângâierea sfinţilor şi a îngerilor, şi este mângâierea Mea. O, poporul Meu, Se mângâie Domnul Dumnezeul tău când are cu cine grăi pe pământ. Pace ţie, poporul Meu! Sunt deasupra ta cu slava cuvântului Meu şi stau pe nori de heruvimi cu cetele cereşti şi Mă mângâi în zi de prăznuire a amintirii naşterii Mele între oameni. Acum două mii de ani am venit pe pământ născându-Mă Prunc din Fecioară, şi n-am făcut aceasta până ce mai întâi nu M-am vestit prin prooroci, începând de la Moise, şi, apoi, în ziua naşterii Mele în Betleem M-am vestit prin îngeri păstorilor de la oi, şi M-am arătat născut celor trei crai din depărtări veniţi, şi cărora le-am arătat prin steaua naşterii Mele că voi veni cu slavă cerească pe pământ, slavă plină de taină, şi că naşterea Mea va stârni împotrivire între cei mari ai vremii, care iubesc slava de la oameni, slavă pentru care omul nu-L poate iubi pe Dumnezeu, poporul Meu, dar tu uită-te la Mine şi iar uită-te ca să înveţi cum să fii fiul lui Dumnezeu aşa cum sunt Eu, căci iată, pe pământ oamenii n-au ştiut şi nu ştiu să se facă plăcuţii lui Dumnezeu, nu ştiu să iubească slava lui Dumnezeu, nu ştiu oamenii, poporul Meu.

Iată, M-am apropiat de cei de pe pământ cu praznic de naştere. Slava acelei zile a fost dulce pentru cei din cer, că mult M-au aşteptat cei din cer să Mă întrupez pe pământ şi să scriu înaintea Tatălui salvarea omului care a fost până atunci, şi care era atunci, şi care este apoi în fiecare vreme.

O, cât de umilit ar trebui să fie omul, poporul Meu! Eu M-am născut din Tatăl mai înainte de vecii, M-am născut prin Duhul Sfânt, Care a vestit pe Fecioara mama Mea că Mă voi întrupa în ea în clipa vestirii îngerului care i-a adus ei vestea că voi veni Prunc pe pământ, copil născut din trupul ei pentru ca să Mă fac salvator fiecărui om care Mă va primi de la Tatăl să-i fiu cale şi să-i fiu salvare, şi cu umilinţă mare am venit pe pământ după om, şi umilit am lucrat toată taina salvării omului care se alege cu Dumnezeu pe pământ.

M-am apropiat în porţi şi am intrat cu praznic de naştere. Acum două mii de ani i-am arătat omului taina naşterii omului, Eu Însumi i-am arătat, căci omul nu ştie ce înseamnă taină, căci pe cât de mare este slava lui Dumnezeu, pe atât este de tainică ea între oameni, poporul Meu. Aşa a fost şi naşterea Mea pe pământ, şi grăiesc cu tine şi îţi arăt aceasta prin felul Meu de grăire cu tine, şi te rog, poporul Meu, să te laşi tu tot mai pătruns de taina aceasta, că tu trebuie să înţelegi bine şi tot mai bine lucrul Meu cel tainic în mijlocul tău. Vreau tot mai mult să te privesc, şi să te văd că ştii taina naşterii, taina cuvântului Meu de peste tine, şi care mereu, mereu se naşte din Mine în mijlocul tău, ca să te naşti tu din el şi să te păstrezi în el şi să-l păstrezi în tine, poporul Meu. Te chem spre mare înţelepciune când Mă fac cuvânt peste tine, iar tu să vii când te chem, că mereu te chem, şi mereu te numesc al Meu când te chem, şi te voiesc pătruns de taina cuvântului Meu de peste tine, poporul Meu. O, te voiesc dulce împărăţie a Mea, şi voiesc să văd că ştii tu bine taina împărăţiei cerurilor, că n-am cu cine să împart pe pământ această dulce taină, poporul Meu. Cine-şi închipuie în afara lui împărăţia cerurilor, acela nu poate pătrunde taina şi lucrarea ei şi locul ei între pământ şi cer, iar închipuirile unui aşa om sunt născociri ale lui şi nu sunt adevărul. O, Eu M-am născut pentru inima omului, ca să-Mi fie ea tron al împărăţiei Mele în trupul omului. Trupul omului şi scaunul Meu de domnie în inima lui, acesta este raiul pe care Eu, Domnul, îl aştept pentru Mine pe pământ pentru odihna Mea şi a Tatălui Meu, poporul Meu. Eu M-am născut umilit acum două mii de ani, şi Mi-am găsit primul popas în ieslea boilor, dar mai întâi M-am aşezat în inima mamei Mele şi a lui Iosif, şi, apoi, aproape de ziua naşterii Mele M-am aşezat în inima păstorilor de la oi, cărora îngerii le-au vestit venirea Mea, şi M-am aşezat în inima celor trei magi, care au mărturisit lumii despre naşterea Mea, după ce ei M-au aflat şi M-au văzut născut. Iată, împărăţia lui Dumnezeu este altfel decât caută omul s-o înţeleagă pentru el, şi din această pricină Eu n-am rai pe pământ, n-am stat şi loc slăvit pe pământ, poporul Meu. Eu când l-am făcut pe om i-am făcut grădină de rai ca să Mă asculte pe Mine în ea, ca să fie omul raiul Meu, căci Mie mai mult decât omului Îmi trebuie rai, dar iată, omul nu stă din mersul lui ca să înţeleagă facerea Mea şi lucrarea ei, rostul Meu şi rostul omului între cer şi pământ, taina lui Dumnezeu cu omul pe pământ, poporul Meu.

În zi de praznic de naştere Mă mistui de dorul omului, de dorul Meu în om. Mi-e dor de sălaş pe pământ, dar omul îşi închipuie în afara lui împărăţia cerurilor şi frumuseţea ei. Omul voieşte altfel să fie împărăţia Mea pentru el şi cu el, şi de aceea nu pot oamenii să pătrundă cu mintea lor taina sfinţilor Mei, care s-au făcut şi se fac pe pământ locaş al Meu, împărăţie a cerurilor pe pământ. Locul împărăţiei cerurilor şi slava ei este în om, şi iarăşi spun: locul împărăţiei cerurilor este în om, şi pentru această slavă am zidit Eu omul. O, de şapte mii de ani omul îl urmează pe omul cel zidit de mâna Mea, pe cel care s-a smuls din cer pentru ca să Mă dea pe Mine afară din el şi să nu mai am Eu casă, şi să nu-Mi mai aflu odihnă. Odihna Mea o aşezasem să fie în om, şi am numit ziua a şaptea odihna Mea. Şi dacă am văzut că omul nu a rămas ziua Mea de odihnă, am venit şi am luat de la capăt lucrarea Mea cea de la Tatăl şi am făcut iarăşi omul. Am venit şi M-am făcut pe Mine Însumi Om, şi după ce M-am întocmit în pântece fecioresc, M-am născut Prunc ca omul, şi am fost Eu odihna lui Dumnezeu, odihna Tatălui Meu, din Care Eu sunt mai înainte de vecii, şi, atunci, la naşterea Mea, am arătat Eu iarăşi taina omului, căci M-am făcut pe pământ locaş al împărăţiei lui Dumnezeu, şi Tatăl era în Mine, iar Eu în El eram, şi am desluşit ucenicilor Mei taina aceasta când ei Mi-au spus să le arăt lor pe Tatăl şi când Eu, în chip minunat, mereu, mereu le arătam că Eu şi cu Tatăl una suntem, şi lucrând văzut le arătam lor, căci lucrarea Tatălui Meu în Mine se făcea mereu slavă înaintea oamenilor.

O, dacă ar vrea omul să se oprească din calea lui şi să caute să priceapă înţelepciunea împărăţiei cerurilor, Eu, Domnul, M-aş aşeza la sfat cu omul şi i-aş da lui înţelepciunea aceasta. Aş fi putut să Mă arăt omului aşa cum din vecii sunt din Tatăl, dar M-am umilit atât de mult şi M-am coborât atât de jos, până ce M-am născut din om, Prunc ca şi omul care se naşte din om, atât de mult M-am umilit când a fost să Mă arăt omului şi să Mă dovedesc supusul Tatălui, împărăţia minunilor lui Dumnezeu în trupul Meu întocmit în chip de om, şi apoi născut ca să cresc după asemănarea cu omul şi să sufăr pentru om, şi apoi să Mă slăvesc cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de vecii.

Vreau, omule, să te mângâi cu mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul. Vreau, omule, să te învăţ şi să te ajut să înţelegi taina şi locul împărăţiei cerurilor pe pământ. O, omule, nu mai aştepta această împărăţie să vină la tine sau să vii la ea, căci tu, tu trebuie să fii locaşul ei cel luminător în jurul tău, omule născut din om. Eu Însumi M-am arătat acum două mii de ani, şi aşa l-am învăţat pe om ce este împărăţia cerurilor şi ce lucrare are ea. O, nu se poate pe pământ jos şi în cer sus împărăţia cerurilor, nu se poate decât în duhul, în sufletul şi în trupul omului cu toată faţa şi lucrarea şi locul ei. Aceasta este înţelepciunea, omule, şi nu este de pe pământ înţelepciunea, iar din pricina înţelepciunii omului care trăieşte fără cer pe pământ şi în el, se stinge taina lui Dumnezeu cu omul, se şterge urma Mea de pe pământ şi din om.

Vin cu taină dulce, vin cu învăţătură de taină ca să ia omul naştere de sus, poporul Meu, dar vreau să stai tu înaintea Mea împărăţie a cerurilor, şi vreau aşa să fii tu cale a omului spre această taină a naşterii de sus, că mare este taina naşterii de sus, poporul Meu. Din nou grăiesc şi spun: vai omului care aşteaptă închipuindu-şi în afara lui împărăţia cerurilor pe pământ şi în cer! Eu M-am născut pentru inima omului, ca să Mi-o fac tron al împărăţiei Mele în om, şi aşa să înţeleagă omul taina împărăţiei cerurilor, şi aşa să lucreze omul, căci Eu Însumi i-am arătat omului lucrarea pe care o are el de lucrat după ce ia el din Mine naştere de sus şi viaţă şi înţelepciune pentru ea. Când l-am făcut pe om, l-am făcut împlinit deodată, dar Eu când am luat chipul omului, M-am umilit mult de tot, şi M-am arătat apoi Prunc mic, născut din trup de mamă Fecioară, aşa cum tot omul ar fi fost să fie dacă n-ar fi călcat ascultarea de Dumnezeu şi iubirea cea pentru ascultare. O, fă-te şi tu mic, omule. Umileşte-te, căci Eu, Domnul, M-am umilit, şi mult M-am umilit, şi M-a umilit apoi omul, iar umilinţa cea de la om Mă aşeza în umilinţă, şi ea era Duhul Meu înaintea omului şi înaintea Tatălui. Îmbracă-ţi şi tu inima în acest duh şi fă-te după chipul şi asemănarea Mea, ca să ne vedem unul pe altul prin asemănare, omule, căci numai când ne vom asemăna ne vom vedea, şi altfel nu, omule. Voiesc să înţelegi mai înainte de ziua slavei Mele împărăţia Mea şi locul ei din tine, căci ea îşi are hărăzit locul ei în om, iar minunile ei sunt minunate în om, şi apoi în afara lui spre vederea cea bună a multora apoi, şi vei fi atunci asemenea Mie, omule. Amin.

O, poporul Meu, cu mare înălţime de taină şi de cuvânt te învăţ Eu slava împărăţiei Mele şi naşterea ei în tine pentru Mine şi pentru tine pe pământ şi în cer. E praznic de naştere nouă, e vreme pentru înţelepciune din cer în fiinţa ta, poporul Meu. O, desfă-ţi fiinţa şi lasă-Mi slava şi lucrarea ei să pătrundă în tine, şi apoi arată-Mă că sunt Stăpânul tău şi că tu eşti împărăţia Mea care se naşte în tine la glasul Meu de peste tine, glasul care cheamă omul spre taina cea de sus, taina naşterii, poporul Meu. Amin.

O, copii veghetori în porţi când cuvântul Meu vine! Eu, Domnul, voi grăi celor ce au auzit glasul Meu de azi şi le voi spune lor desluşit taina naşterii Mele pe pământ, taina împărăţiei Mele în om, căci cei ce M-au auzit grăind prin acest izvor de cuvânt, n-au priceput din Mine, şi au priceput din ei, şi apoi au rătăcit şi rătăcesc rătăcind de pe cale pe cei care ar fi fost să fie şi azi poporul cuvântului Meu şi să fi crescut cu cerul acest popor. Eu, Domnul, le voi grăi lor taina naşterii, taina cerului pe pământ, şi dulce îi voi învăţa spre înţelepţirea lor, căci vai celor ce, lipsindu-se de înţelepciunea cea de sus, îşi fac loruşi înţelepciune fălindu-se cu glasul ei înaintea glasului Meu cel nepriceput de omul care nu are duhul umilinţei aşa cum Eu, Domnul, îl am.

Pace ţie şi praznic de naştere, de mereu naştere, poporul Meu, şi aşa vei sta de sus pe pământ, şi aşa vei fi tu odihna Mea, ziua Mea de odihnă, poporul Meu.

07-01-2007