Duhurile Preasfintei Treimi strigă şi lucrează cu tărie pe pământ. Domnul Iisus Hristos Se încinge şi aşează la masă cerească poporul creştin în mijlocul căruia lucrează şi grăieşte de multă vreme, căci aşa a spus Domnul: «Iată, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului». Amin.
Am spus: «Mă duc la Tatăl, că dacă nu Mă duc nu pot veni la voi. Mă duc ca să pot veni la voi. Mă duc, şi vă voi trimite un Mângâietor, vă voi trimite pe Duhul Sfânt, Care va lua de la Mine şi vă va da vouă şi vă va învăţa şi vă va descoperi de la Mine».
Dumnezeu grăieşte din nou cu această cetate, aşa precum a grăit la începutul acestei lucrări prin care S-a coborât şi în care a spus de la începutul ei că va locui întru ea cu Duhul Său până la sfârşit. Amin.
Duhul lui Dumnezeu lucrează şi grăieşte în cetatea Măneşti. Pace de la Dumnezeu peste această cetate! Pace şi înviere şi credinţă! Pace şi ridicare şi unire, precum la început, aşa şi la sfârşit, căci Domnul voieşte să-Şi sfârşească cu biruinţă lucrarea de mântuire a făpturii Sale, şi voieşte apoi să-Şi anunţe împărăţia.
S-a coborât Duhul Domnului în această lucrare, iar poporul acestei cetăţi cunoaşte acest început de lucrare şi nu va putea spune acest popor că n-a vorbit cu Dumnezeu, căci a vorbit cu Dumnezeu această cetate. Oricât ai crede tu, creştine, că vei scăpa să mărturiseşti aceasta, iată, vine Domnul către tine şi îţi spune astăzi că vei fi martor în faţa omenirii că a vorbit Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat şi ales şi că a vorbit cu tine Domnul. Vei fi martor, măi copilul Meu, că numai un picuţ mai este, şi vei vedea această lucrare ridicată de Dumnezeu din ascuns la vedere. Vei vedea acest munte că se va ridica deasupra munţilor, deasupra puterilor, deasupra înălţimilor şi va vorbi Domnul prin această lucrare de pe acoperişuri, măi creştine care vrei, nu vrei, va trebui să mărturiseşti că eşti fiu înfiat al acestei lucrări. Eşti copil al acestei lucrări, poporule creştin, căci când ai crezut atunci când ai venit şi te-ai alăturat, când ai venit şi ai spus „Da, Doamne“, să ştii, creştine, că de atunci ai pe tine pecetea de la Dumnezeu, ai semnul acestei lucrări dumnezeieşti. Ştiu că acum ţi-e greu să mai crezi că ai acest semn pe tine, dar la Domnul eşti trecut că faci parte din numărătoarea poporului care a mâncat de la această masă. Această numărătoare mărturiseşte înaintea scaunului domniei Preasfintei Treimi şi nu se pot desfiinţa cuvintele acestei lucrări, care au fost scrise precum pe pământ, aşa şi în cer, căci Duhul Cel ceresc vorbea cu tine, creştine, iar pe pământ se coborâse poruncă să se scrie cuvintele Duhului Sfânt, şi s-au scris, poporule al Meu, şi cartea aceasta mărturiseşte la Domnul despre tine că eşti scris în ea, copilule care ai uitat că eşti scris în această carte. Cuvintele Duhului Sfânt nu se pot desfiinţa, aşa cum nici o iotă din cuvintele din Cartea Adevărului, din cartea legii, din cartea proorociilor, nu se poate desfiinţa. Nici numele tău nu se poate desfiinţa din această carte scrisă de Duhul Sfânt, şi iată, vorbeşte Domnul cu tine, popor creştin din această cetate, şi te roagă să-ţi aminteşti şi să nu uiţi că eşti scris în cartea pe care a scris-o Duhul Sfânt în vremea cea de întuneric a stăpânirii fiarei despre care scrie în Cartea Adevărului, că iată, vine vremea ca lucrul lui Dumnezeu să-şi capete înfăţişarea cea dintâi, şi vine vremea zilelor de biruinţă. Vine vremea celei de a doua arătări a Domnului, oricât de greu îţi este ţie să crezi, poporule creştin din vremea aceasta, că dacă tu nu vei crede, vor crede noroade multe, care vor fi călăuzite de Dumnezeu până la acest munte, până la acest Sion ceresc, din vârful căruia va cuvânta Duhul lui Dumnezeu încă o dată la popoare şi la limbi şi la neamuri, aşa cum a scris evanghelistul Ioan în cartea proorociei sale.
O, Israele din vremea aceasta, copil al lui Israel, copil al făgăduinţei făcute lui Avraam, părintele tău, adu-ţi aminte de cuvintele Domnului pe care ţi le-a lăsat când S-a dus să Se aşeze de-a dreapta Tatălui, că ţi-a spus că dacă vei fi credincios nu acele minuni vei lucra, şi vei lucra lucruri şi minuni mai mari decât acelea. Dar Dumnezeu a zis atunci mulţimilor: «Ferice aceluia care nu se va sminti întru Mine», şi ţi-a spus şi ţie, măi poporule creştin: «Ferice de acela care nu se sfărâmă de această piatră». Şi iată că s-a întâmplat ca pe vremea poporului lui Moise, pe care l-a scos Domnul cu mână tare din robie şi a fost călăuzit în stâlp de nor şi de foc, aşa cum ai fost şi tu călăuzit de Domnul, poporule creştin. Şi poporul lui Moise a cârtit fără încetare şi s-a răzvrătit la cea mai mică încercare, şi s-a sfărâmat poporul acela cârtitor şi necredincios, şi a pierit în pustie înghiţit de pământul de sub el şi a murit cu mâncarea în dinţi atunci când cârtise împotriva manei cereşti care se cobora din cer peste acel popor, căci era poporul cel sfânt şi binecuvântat, şi de aceea mânca mâncare şi mană din cer. Se smintea mereu poporul lui Moise, şi s-au răzvrătit împotriva lui Moise până şi fraţii lui cei după trup şi au fost şi ei atinşi de mânia lui Dumnezeu, spre certare. O, cât de greu îi venea lui Moise să stea în faţa acelui popor, şi Îi spunea Domnului mai bine să-l mute sus decât să-l mai lase să ducă în spate durerea poporului acela care cârtea mereu. Şi Domnul l-a mângâiat şi i-a spus să ia din căpetenii şi din bătrânii lui Israel şi să-i aşeze în faţa cortului, şi a spus Domnul să se odihnească duhul lui Moise peste aceştia, şi aşa a fost, şi aceia au început să proorocească şi Moise s-a bucurat şi s-a mângâiat în duhul său, iar când Iosua i-a zis lui Moise să-i oprească pe ei de a prooroci, Moise, cel plin de blândeţe, ce a spus atunci, măi copii? Aşa a spus: «O, de ar fi tot poporul acesta prooroc, ca să Se coboare Duhul Sfânt peste el!»; aşa a spus, şi l-a certat pe Iosua spunându-i: «Nu cumva eşti gelos, de-mi spui tu să-i opresc?».
O, poporul Meu iubit, Mă doare că poporul din vremea aceasta ca şi acela piere din lipsă de înţelepciune, căci cine este acela care poate să încurce planurile şi lucrările lui Dumnezeu? Cine a putut opri măcar una din împlinirile şi din proorociile care trebuiau să se împlinească în timpul trupului Domnului şi care au fost proorocite prin prooroci cu multă vreme înainte, căci aşa cum s-au proorocit, aşa s-au împlinit, întocmai s-au împlinit. A putut cineva desfiinţa ceva? Nu, măi copii.
Iată, măi Israele din vremea aceasta, că trupul tău este de la Avraam şi până la tine. Iată, tată, că şi de tine stă scris în Cartea Adevărului, căci precum proorocii cei de demult nu ştiau ce scriu când Duhul Sfânt proorocea prin ei vremea lui Mesia, tot aşa nu ştiau ce scriu când Duhul lui Dumnezeu a scris prin ei şi despre vremea aceasta, despre vremea Israelului cel mai mic şi despre vremea slavei lui Dumnezeu, care se va arăta în curând, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, a venit şi vremea aceasta, măi poporule creştin.
Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el un vas în care au locuit Duhurile Preasfintei Treimi vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi am spus de atunci de mai multe ori poporului care se năştea: «Ferice de acela care-şi va spăla viaţa în acest vas, şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră». Dar tu nu ai înţeles aşa cum trebuia să înţelegi ca să fi rămas Eu cu tine până la sfârşit, şi ai înţeles după înţelepciunea ta, şi nu după înţelepciunea Mea, şi te-ai sfărâmat, copilul Meu, căci dacă ai fi înţeles că în vasul acesta a fost cuvântul vieţii, care vorbea prin această lucrare, şi dacă ai fi priceput că piatra de care te-ai sfărâmat tu a fost Domnul Iisus Hristos, Care lucra această lucrare, dacă ai fi vrut tu să rămâi sub lumina acestei înţelepciuni, Eu te aveam şi astăzi, şi te aveam mare şi cu putere ca să zici muntelui să se mute şi ca să înviezi morţii acestei vremi, măi Israele al acestei vremi de întuneric prin care tu trebuia să luminezi şi să împarţi lumină. Dar tu, creştine, L-ai coborât pe Dumnezeul Duhului Sfânt, L-ai coborât până la om ca să-L poţi judeca şi să te poţi sminti şi să te poţi sfărâma de această piatră, pentru că uitai mereu că Domnul nu este din lumea aceasta şi că El este fără de păcat, şi de aceea l-a numit El fericit pe cel căruia îi zice: «Ferice celui ce nu se va sminti întru Mine». N-ai avut tu pilda Scripturii aceea care zice: «A venit Ioan Botezătorul nemâncând şi nebând şi aţi spus că are demon; şi a venit Iisus Hristos mâncând şi bând, şi aţi spus că are demon şi că mănâncă cu desfrânaţii»? Ai avut, creştine, pildă, că aceia au stârpit din mijlocul lor şi pe Botezătorul Ioan şi pe Fiul lui Dumnezeu şi nu i-au primit pe ei în mijlocul lor. Dar iată-i, măi copii, că Ioan este şi lucrează şi vine iar să pregătească Domnului calea pentru a doua oară. Şi iată-L pe Domnul Iisus Hristos că este capul bisericii şi este cu voi până în veşnicie, aşa cum a fost de la început până la acest sfârşit, căci prin acest sfârşit se sfârşeşte fărădelegea şi moartea şi iadul şi se ridică efa între cer şi pământ ca să fie aşezată la locul ei, şi iată, vine vremea ca Domnul să-Şi anunţe împărăţia şi să aşeze Ierusalimul cel nou şi izvorul vieţii şi pomul vieţii, vine să facă ceruri noi şi pământ nou, aşa cum este scris, şi nimic nu se poate desfiinţa din Cartea Adevărului şi toate se împlinesc, poporule creştin.
Copii ai acestei cetăţi, copii ai lui Dumnezeu, am venit odată în această cetate cu puţin în urmă, am venit să scriu carte de mărturie pentru creştinii care au rămas lângă cuvintele vieţii, care curg din acest izvor şi astăzi, din izvorul pe care-l ştiţi şi voi, cei peste care am trâmbiţat şi v-am adunat să mai scriu şi pentru voi o carte de mărturie; pentru voi cei care aţi fost odată îmbrăţişaţi cu Domnul pe calea acestui drum şi aţi băut din acest izvor de viaţă vie. Când am strigat apelul care se face în zilele acestea, când i-am strigat pe cei ce cred acestei coborâri cereşti, le-am spus lor că voi mai ridica o dată poarta cerului pentru cetatea Măneşti, ca să-i strig şi să-i adun şi să le spun şi celor care au fost la început şi nu mai sunt astăzi, să le spun şi lor că duhul cel ceresc strigă să-şi adune turma cea risipită ca s-o cureţe şi s-o aducă în staulul acesta şi s-o adauge poporului care a mai rămas în urma luării din mijlocul lor a duhului şi a trupului care L-a purtat pe Dumnezeu, căci la acest popor pe care-l ştiaţi voi, s-a mai adăugat popor născut pe cale, şi iată, acum se cercetează tot creştinul care a fost trecut la numărătoarea acestui popor.
Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă o dată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta, şi scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău şi să-Mi încerc poporul, să încerc credinţa acestui popor. Dar iată că stă scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări când Domnul aşa a spus: «Verginico, nu te pierde, tată, că în zilele tale te vei ridica cu duh tare şi vei hrăni mulţimile care vor fi călăuzite spre slava Noului Ierusalim ca să asculte cuvintele Domnului de pe acest munte al binecuvântării care nu se va lua înapoi». Şi iată, măi copii ai acestei cetăţi, intră Domnul cu lucrarea Sa încă o dată în cetatea Măneşti, intră precum intra odinioară când vorbea cu mulţi în această cetate; intră din nou cu aceeaşi bunăvestire să vă aducă şi vouă vestea cea bună, că am trimis înapoi pe pământ duhul trâmbiţei prin care Eu am trâmbiţat în zilele de întuneric ale domniei fiarei roşii şi, aşa, prin întunericul necredinţei, am lucrat şi Mi-am făcut o turmă apropiată şi am spus că voi face din ea şi cu ea lumină pe pământ şi sare pe pământ şi mântuire pe pământ. Au trecut şaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roşii, şi iată, Domnul a cercetat pe poporul Său precum odinioară cerceta pe Israel când el ridica mâinile şi se ruga Domnului de izbăvire când pica rob altor popoare sau când pentru păcatele lui purta peste el jugul unor judecători răi şi fără Dumnezeu. Iată, a cercetat Domnul poporul care a mâncat mană din cer prin blidul acela pe care-l ştiţi voi, prin trupul acela pe care l-am folosit ca să vorbească cerul cu tine, popor al lui Israel din vremea de sfârşit, că iată, vrea să facă Domnul cu tine sfârşit de lume şi de fărădelege, şi aşa va fi, pentru că aşa stă scris, şi vrea să facă Domnul cu tine început de veac nou şi neîntinat, un popor cu trupuri cereşti, care va fi aşezat pe pământ curat, pe pământ nou, şi vrea să facă Domnul Ierusalim nou şi să aşeze în mijlocul lui cele scrise în carte, căci acest râu al vieţii va curge cu bogăţie de apă vie, şi precum magii au fost călăuziţi de Dumnezeu până la ieslea în care a venit pe lume rodul cel de mântuire al neamurilor, aşa vor curge în zilele ce vin noroade şi neamuri spre izvorul vieţii, care curge din Ierusalim, şi se vor ridica pe picioare şi vor învia şi se vor adăuga celor mântuiţi.
Iată că am trezit duhul trâmbiţei prin care Eu am trâmbiţat vreme multă pe pământ; l-am trezit şi l-am îmbrăcat cu puterea şi cu tăria Duhurilor Preasfintei Treimi, ca să-şi înceapă şi să-şi lucreze misiunea din zilele ei, că iată, acestea sunt zilele lucrului ei, căci ea abia a aşteptat să se ridice şi să-Mi gătească Mie calea şi să-şi ridice poporul spre zilele biruinţei Domnului; şi aşa i-am spus: ridică-te, Verginico, că a sosit, tată, vremea aceea despre care Eu am spus că tu vei hrăni cu cuvânt ceresc mulţime de noroade, şi vei pregăti un popor mare, care să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ca să intri cu el în sărbătoarea Paştelui cel mare când Eu Mă voi încinge şi voi hrăni încă o dată mulţimile din fructul vieţii, din pomul vieţii, ca să fie şi să trăiască veşnic făptura Mea. Scoală-te, de acum, scoală-te, Verginico! Trezeşte-ţi duhul şi dă ocol, măi tată, ca să vezi poporul tău, că s-a uscat de tot şi au rămas oase uscate copiii tăi, că ai tăi sunt, tată, este al tău acest popor, e agoniseala ta, e munca ta, e turma ta, că tu ai stat în faţa Mea şi Mi-ai dat sălaş şi adăpost ca să pot vorbi cu acest popor pe care l-am născut din tine, că tu ai suferit. Ai suferit mai mult decât toţi cei pe care-i am Eu acum la Mine pe fiecare cu turma sa. Fiecare sfânt pe care-l am acum ceresc, fiecare a muncit şi şi-a făcut un rod, un lucru, o turmă. Şi iată, măi Verginico, că poporul tău e cel mai mic şi este aşteptat de tot cerul, că e fiul cel mai mic, pe care-l pune Tatăl său să împartă plata şi averea cerească, să împartă fiecăruia după cum a muncit. Aşa face Tatăl cu fiul cel mai mic, că aşa stă scris: «Cel mai mic va fi cel mai mare peste împărăţie».
Hai, tată, hai, Verginico, vorbeşte şi cu aceştia care au fost cu tine atunci, că aceştia au păţit ca şi cei din Scriptura aceea care zice: «Bate-voi păstorul şi se va împrăştia turma». Iată, te-am ridicat şi ţi-am dat putere să suni şi să-ţi aduni turma cea risipită. Adun-o, tată, de prin toate prăpăstiile, de prin toate văile, de pe munţi şi de pe dealuri. Suflă, Verginico, suflă, tată, peste aceste oase uscate, ca să învieze şi să ştie că în mijlocul lor a fost Dumnezeu, Care a lucrat şi a proorocit şi a împlinit, şi va împlini cu acest popor al tău Scriptura aceea care zice: «Mulţime multă, îmbrăcată în veşminte albe va sta în faţa tronului şi va cânta cântarea cea nouă a Noului Ierusalim, care se coboară din cer». Spune, tată, vorbeşte, Verginico, şi cu cei pe care i-am adunat Noi astăzi, căci cel ce crede în trimişii Mei, în Mine crede acela. Amin.
– Slavă Ţie, Preasfântă Treime, şi pace de la Tine şi până aici unde sunt coborâtă cu putere de duh să scriu carte pentru cetatea Măneşti în care intram cu Tine odinioară, şi să-Ţi dau Ţie apoi cartea ca s-o adaugi cărţii de înviere şi de pecetluire a poporului meu.
Iubiţii mei, creştini iubiţi, copii ai lui Dumnezeu, v-am găsit scrişi la Domnul. V-am găsit trecuţi la numărătoarea poporului meu. Eu sunt aceea cu care voi mergeaţi îmbrăţişaţi pe calea cea cu Dumnezeu. Eu sunt trâmbiţa cea de deşteptare cu care a sunat Domnul în mijlocul acestui popor. Poporul lui Moise s-a învârtit în loc patruzeci de ani pentru patruzeci de zile pentru că a cârtit şi s-a lepădat de Moise, şi s-a răzvrătit poporul acela şi a picat în pustie cârtind împotriva manei cereşti, care cobora la ei în fiecare zi. Poporul acela a mâncat mâncare duhovnicească şi a băut din piatra duhovnicească ce avea să vină, căci piatra era Hristos; dar au căzut în pustie, căci s-au închinat la idoli, precum este scris că «au mâncat şi au băut şi s-au sculat să joace», şi s-au desfrânat şi au căzut cu miile într-o singură zi, şi ispiteau pe Dumnezeu şi mureau muşcaţi de şerpi. Dar iată, poporule al meu, a făcut Domnul aşa cu aceia ca să iei tu pildă de la aceia, şi s-au scris acele pilde spre luminarea noastră, s-au scris pentru noi, cei care am ajuns sfârşitul veacurilor.
Iată, sun din trâmbiţă să se audă. Sun cu putere, să se trezească poporul meu, de peste tot să se trezească. Trezeşte-te şi tu, popor al acestei cetăţi, că şi tu eşti trecut la numărătoarea poporului meu. Trezeşte-te, şi vino-ţi în fire! Întoarce-te la cuvintele vieţii din care te hrăneai odinioară! Scoală-te, copilul meu, scoală-te, ucenicul meu, şi hai cu mine, hai să mergem să nimicim pe vrăjmaşul cel din veac, care s-a războit mereu cu Israelul lui Dumnezeu. Scoală-te, că nici faptele tale cele rele nu vor putea sta în faţa lui Dumnezeu ca să te dezmoştenească pe tine, popor din vremea aceasta, pentru că nimic şi nimeni nu poate să blesteme pe cel binecuvântat, căci adu-ţi tu aminte de proorocul Isaia, prin care Dumnezeu scrie: «Iată, îţi iert fărădelegea, ca să nu te nimicesc».
Ridică-te, măi creştine, ridică-te cu dragoste ca să nu fii ridicat cu tăria lui Dumnezeu, că tu ştii ce scrie în Scriptura aceea: «Sluga aceea care a ştiut de la stăpânul ei ce să facă şi n-a făcut, acea slugă va fi bătută mult». Împacă-te cu Domnul, măi poporul meu, ca nu cumva pârâşul tău cel din veac rău să te dea pe mâna temnicerului ca să nu poţi scăpa de acolo până ce nu vei plăti şi ultimul bănuţ. Am venit întru întâmpinarea ta, şi am putere să te ridic într-o clipă şi să te împac cu Domnul într-o clipă, numai să vrei, creştine, că uită-te tu că vine Domnul şi Se împacă cu tine; vine şi îţi iartă totul şi nu te nimiceşte; vine să facă din tine lumină pe pământ; vine să Se aşeze în tine, să intre în tine cu împărăţia Sa, căci aşa stă scris cuvânt din timpul trupului Domnului: «Împărăţia Sa nu vine vădit; ea este în voi», dar a venit vremea Scripturii care zice: «Vine Domnul să strângă la un loc popoare şi limbi ca să vadă slava Sa», şi când acest pământ binecuvântat şi ales şi numit cu nume nou, rostit de gura Domnului, va fi ridicat întru mărire, şi fericit va fi acela care va crede cuvintelor proorociilor din cartea acestei lucrări lucrate la sfârşitul veacurilor, că aceste cuvinte sunt adevărate, căci Domnul duhurilor proorocilor le-a trimis şi le-a scris spre mărturie. A trimis Domnul cuvintele cele care s-au scris, ca să mărturisească aceste cuvinte despre cele ce trebuie să se întâmple în curând, aşa cum scrie în Cartea Adevărului.
Am venit să întregesc trupul acestui popor, căci trupul acestui popor este desfăcut şi risipit prin toate locurile pustii. Luaţi pildă ca să credeţi, că eu ştiu că poporul acesta este tare la cerbice şi este fără de credinţă. O, neam necredincios, nu căuta să mărturisească împotriva ta cuvintele pe care le-ai crezut odată şi apoi le-ai negat. Ia pildă de la sfinţii pe care-i măresc creştinii, căci sfântul mucenic Mina a plecat la Domnul şi s-a întors înapoi cu trupul şi a vorbit cu cei păcătoşi şi a întregit la loc trupul cel desfăcut în bucăţi şi îngropat bucată cu bucată de omul cel răufăcător care uitase că Domnul este şi vede şi vădeşte. Dar creştinul cel tăiat în bucăţi era rugător al sfântului Mina, şi iată minunea cea cunoscută prin credinţa binecredinciosului creştin. Dar pe mine, ce durere mare, ce suspin greu pe duhul meu, că am stat atâta vreme în faţa acestui popor şi am suferit şi am plâns şi am purtat chin şi spaimă de la stăpânii lumii şi de la irozii din vremea aceea. Am stat în faţa Domnului atâta vreme pentru tine, poporule creştin, şi n-ai să-I poţi spune Domnului că n-ai ştiut; n-ai să poţi, că ai văzut că Dumnezeu ştie totul. Ai văzut cum i-a spus lui Cain întrebându-l de sângele fratelui său, şi a zis Cain că nu ştie de sângele fratelui său, dar în zadar a zis, măi creştine. O, n-ai să poţi spune nimic. Este scris la Dumnezeu că eşti fiu al acestei lucrări şi n-ai să ai unde te ascunde, oricât îţi este de greu să crezi, că nici timp n-ai să ai ca să te gândeşti să te ascunzi. Mai e prea puţin timp, şi iată, am venit cu iubire către tine ca să plâng cu tine vremea despărţirii şi să ne unim apoi, ca să folosim bine picul acesta de timp şi să ne ridicăm şi să ne iertăm şi să ne împăcăm, că apoi avem de lucru, poporule al meu. Uită-te peste lume, că lumea este moartă şi trebuie înviată această lume. Scoală-te, poporul meu iubit, că de tine este scris că vei învia morţii, şi ei se vor ridica din mormintele lor, la cuvântul tău. Aşa este scris în Cartea Adevărului, căci cel ce crede lui Dumnezeu, râuri de apă vie şi de viaţă vor curge din gura aceluia.
Copii ai acestei cetăţi, iată, şi vouă vă spun, sculaţi-vă, şi fiţi întru Iisus Hristos! O, nu-i de ajuns să crezi ce-ţi spun, căci trebuie apoi să-L aşezi pe Domnul în viaţa ta, în trăirea ta de fiecare zi. Ridică-te cu dragoste, ca să-L poţi cerceta bine pe Iisus Hristos, şi ca să te cerceteze şi El pe tine apoi, să te curăţească de necredinţă, de neputinţă, de stricăciune, şi ca să se vadă Domnul la tine. Dar fii atent, că se aşează de la cer Ierusalimul cel nou, şi fii atent că va fi ceresc, şi nu va putea rămâne pe acest pământ al făgăduinţei nimic spurcat, nimic întinat, nimic stricăcios, căci iată, poporule al meu, vremea aceea în care trupul acesta stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire ca să biruim moartea. Scriptura aceea care spune aşa, nici ea nu se poate desfiinţa, aşa cum nimic nu se poate scoate sau adăuga la cuvintele acestei cărţi, dar vai aceluia ce scoate sau adaugă, căci ştii ce este scris pentru acela.
Vreau să se împlinească cu poporul meu biruinţa asupra morţii, şi de aceea strig ca o disperată şi umblă duhul meu strigând prin toate cetăţile, prin toate colţişoarele pe unde am inimi înscrise la numărătoarea poporului meu, să le adun în braţele şi în staulul acestei lucrări, să le aduc înapoi pe cale şi să fac poporul să fie curat în ziua Domnului, că Domnul vine la tine, poporul meu, vine să te tocmească pentru culesul viei şi să facă cu tine înviere pe pământ. Vrei, nu vrei, te strigă. Şi dacă n-ai să vrei să te aşezi bine cu El, şi dacă o vrea El să rămână cu tine şi tu nu vrei, te va lua şi te va împinge de la spate, că iată, mi-a dat Domnul în mână trâmbiţa şi sabia pentru deşteptarea ta, popor al lui Israel din zilele acestea. Vino, popor iubit, că întru tine Domnul a binevoit, şi întru tine binevoieşte şi acum, dar vino, că făgăduinţa cea pentru tine nu se poate desfiinţa. Vino cu mine, că iată, mă cere Domnul să mă înfăţişez cu tine gata la lucru, dar lasă-te lucrat, măi Israele. Nu te împietri, căci astăzi strigă Dumnezeu la tine, şi să ştii că Domnul mi-a dat putere mare, ca să pot trece şi prin piatră dacă vei fi de piatră.
Copii ai lui Iisus Hristos, voi sunteţi martorii Săi, şi va trebui să mărturisiţi despre lucrarea de mântuire a Duhului Sfânt, Care întreieşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt este Dumnezeul Sfintei Treimi, Cel din vremea de sfârşit. Vine sfârşitul lumii, măi creştine. Vine sfârşitul duhului lumii. Scoate din tine duhul lumii, şi vei fi viu şi vei face parte dintre cei scăpaţi cu viaţă, vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu. Se întocmeşte numărătoarea cea nouă a poporului cel nou, că va fi nou, va fi nestricăcios, va fi ceresc acest popor şi va moşteni pământul cel nou, căci în curând va fi nou, va fi de două ori nou acest pământ al făgăduinţei, căci în el şi din el va răsuna cântarea Noului Ierusalim. De aceea vreau, creştine, să te fac nestricăcios şi ceresc, căci acest nou popor al Ierusalimului nou se va uni cu cel ceresc şi se va auzi cântarea cea nouă: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace!». Şi se va auzi cântând: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu Savaot, Cel ce iarăşi vine!». Amin.
Să se scrie această zi şi de tine, cetate înviată, că iată, se scrie şi de cer. Amin, amin zic vouă, mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei în zilele ce vor urma decât celor ce strigă Domnul acum la ei, şi ei vor tăgădui pe Domnul.
Să creadă în Dumnezeu această cetate şi să se ridice! Amin. Domnul m-a împuternicit să suflu peste pământ şi să se facă cer pământul tău şi trupul tău, Israele. Iată, suflu peste voi acum. Luaţi din duhul meu, căci duhul meu este împuternicit de Duhurile Preasfintei Treimi, Care suflă înviere peste cei din mormântul necredinţei. Ridicaţi crucea, ridicaţi porţile să intre Împăratul slavei, să intre împărăţia lui Dumnezeu în voi, copii ai lui Israel!
Scoală-te, Israele, că te aşteaptă neamul tău, te aşteaptă Avraam şi Isaac şi Iacov, te aşteaptă trupul seminţiei tale, te aşteaptă rădăcina ta, Israele, căci vei sta la masă cu toată seminţia ta şi cu toţi cei care se vor adăuga ţie după făgăduinţa făcută prin Avraam cel credincios; vei sta la masă cu cerul, Israele, căci cele vechi trec de acum, şi cerul cel nou şi pământul cel nou vor căpăta înfăţişarea cea dintâi, şi Domnul va străluci, şi va fi lumină. Când Domnul a zis: «Să fie lumină!», aşa a fost; a fost lumină. Iată, încă o dată zice Domnul să fie lumină, peste tot să fie lumină! Amin.
Pace vouă, celor ce v-aţi ridicat din această cetate! Pace şi sărbătoare de aducere-aminte! Pace acestei cetăţi, şi înviere şi lumină de la răsărit peste tine, cetate a poporului meu! O, numai voi aţi venit? Dar cei mulţi, unde sunt?
Pace şi întreită putere peste voi, ca să daţi deoparte lespedea cea rece care a căzut şi a strivit fiii acestei cetăţi. Iată încă o zi de mărturie, încă o carte, încă o zi de înviere. Părinţii tăi, Israele, au dorit dar n-au văzut aceste zile, dar iată, ei se bucură cu tine, că văd şi ei acum, şi saltă de bucurie părinţii tăi, măi popor al lui Israel. Dă-i mâna seminţiei tale, Israele! Ieşi în întâmpinarea zilei celei mari şi fii gata, că Domnul, Care-Şi ascunde faţa acum, iată, Se arată în curând. Amin.
Pace vouă, şi încă o dată, pace vouă! Pacea cerului să nu se întoarcă, şi să rămână cu voi! Amin. Pace ţie, popor al Noului Ierusalim! Pace ţie, Israele nou! Amin.
Sunt în mână cu sigiliul acestei vremi, sunt în mână cu trâmbiţa deşteptării şi cu pecetea Dumnezeului Cel viu, a Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov. Este scris cuvânt de mărturie în cartea acestei lucrări, că multe case de creştini care nu vor avea semnul lui Dumnezeu vor fi lovite de unealta de nimicire care vine în urma mea, de unealta morţii, măi Israele. Lasă-te pecetluit, şi fii apoi creştin după adevăr. Aruncă din casa ta armele duhului rău şi fii copil al iubirii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, Israele. Dă de la tine legea ta, că nu e bună legea ta, şi ia legea lui Dumnezeu, ca să nu mai mori, creştine. Leapădă pofta trupului, leapădă pofta pântecelui şi nu fă ce au făcut cei din vremea lui Noe care n-au vrut să ia aminte şi n-au vrut să creadă aşa cum a crezut Noe şi cu casa lui de şi-au făcut barcă de salvare. Vai, creştine, veghează, că aşa va fi şi acum, aidoma ca în vremea lui Noe când toţi mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, şi a venit fără veste moartea peste ei, dar Noe şi cu casa lui au stat curaţi şi credincioşi şi au câştigat viaţa.
Ieşi din lume, poporul meu, că lumea a ajuns la sfârşit! Ridică-te şi te naşte din cer, căci ce este din trup, trup este, dar ce este din duh, duh este, poporule creştin. Nu mai fi lume, Israele, că lumea a ajuns la sfârşit.
Ierusalime, fii vrednic de numele tău, căci va trebui să mărturiseşti cum ai primit tu acest nume nou, că pe fruntea ta se va vedea scris nume nou şi numele cetăţii celei noi, a Ierusalimului cel nou.
Pace ţie, Ierusalime nou! Amin.
Pace ţie, Israele. Amin, amin, amin.
26-12-1990
