E cerul plin de dor și coboară pe calea dorului, pe calea cuvântului.

Coboară Domnul cu sfinții și lasă carte scrisă în cetate și așează masă de praznic de Bobotează ca să ia din ea cei care caută după slava cuvântului Meu din zilele acestea, iar Eu sunt Păstor și dăruiesc din destul, și toată facerea ia cuvântul gurii Mele și se hrănește de la Dumnezeu, ca și apa care se sfințește la cuvântul Meu în zi de praznic de Bobotează.

Suntem pomeniți unul lângă altul, Ioane botezător. Ne așezăm în carte cuvântul în duh de Bobotează ca trimiși ai Tatălui, iar El toarnă harul Său, și toți cei înțelepți învață de la Noi așa cum Noi învățam de la Tatăl, nu de la Noi înșine îi învățăm pe cei ce învață de la Noi, că iată, pe pământ cei neînțelepți îi învață pe ceilalți, iar cei înțelepți învață ca să știe mai întâi ei, și numai apoi sunt ei învățători, iar cei de pe vremea Noastră Ne numeau învățători pe Mine și pe tine, iar Noi aveam de la Tatăl, nu de la Noi înșine îi învățam pe cei ce umblau după Noi.

— O, slavă Ție, Doamne Mieluț, slavă Ție mereu, căci raiul și cerul sunt cele ce locuiesc în noi cu lucrarea lor, pe care dădeam noi să le așezăm în oameni pe pământ, numai că oamenii doar doresc să ajungă în rai și în cer, și nu au în ei aceste stări ca să nu mai caute după ele ca după niște locuri spre care ei tânjesc, și iată de ce vine învățătura cea din cer la oameni pe pământ ca să-i învețe!

Și slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, din Care noi avem învățătură și lucrare și sămânță de semănat, din care să crească Dumnezeu în oamenii care nu au peste ei învățător destoinic care să nu-și cruțe viața când Îl împart pe Dumnezeu oamenilor, iar noi nu ne-am cruțat, Doamne, căci eram învățători adevărați și eram trimiși de Tatăl.

Numai oameni fără har, numai pomi fără rod sunt peste tot, iar Tu și sfinții Tăi așteaptă, Doamne.

Am fost trimiși pe pământ între oameni și nimeni nu ne-a cunoscut, și ne-au smuls și ne-au aruncat din calea lor. Acum lucrăm din cer, acum aducem cerul pe pământ, căci cerul și raiul locuiau în noi când lucram printre oameni și dădeam să le împărțim și lor.

O, vino pe pământ, cerule, vino, raiule, căci altfel nimeni nu va înțelege aceste stări căutate și neînțelese și negăsite de cei lipsiți de ele!

O, Doamne Mieluț, ce mare ești, ce mare! Cel mare își ascunde măreția în umilință, ca să poată oamenii să stea înaintea lui și să nu se teamă de mici ce sunt, săracii de ei. Numai celor din cer Te-ai putut descoperi cu măreția Ta, numai lor, o, Doamne, dar și între ei ești tot o umilință, tot o înțelepciune, și pe care numai Tu o porți și o cunoști.

Iată-L pe Cel ce a făcut cerul și pământul! Așa este Domnul Făcătorul a toate, o, fii ai oamenilor, și de aceea nu poate omul să-L vadă pe Dumnezeu și să rămână viu, dar poate să învieze din păcat dacă are credință în Cel ce dă viață tuturor.

O, cât de cald Ți-a fost Duhul când petreceai pe lângă mine în pustiul fără de oameni, Doamne! O, cât Te umileai ca să-Ți tăinuiești dumnezeirea, ca să poți fi privit de cei printre care Te strecurai ca să vii să stai în preajma mea! Cine poate să umble la aceste taine?

O, ce frumoasă Ți-a fost calea până în clipa botezului Tău în Iordan, când ai venit în rând cu ceilalți veniți spre botez! Ți-ai ascuns măreția, dar a venit Tatăl cu glasul Său și Te-a mărturisit Fiu al Său, și a venit Duhul întrupat deasupra Ta, iar Tu erai Cuvântul Cel de la început, Doamne. Glasul Tău trezește morții din mormintele lor și clatină puterile iadului, o, și numai lumea oamenilor este la fel cu cea din vremea noastră între oameni și rămâne tot așa, căci păcatele lumii stau despărțitoare între Tine și oameni, ca și atunci când nimeni nu Te-a cunoscut și când Îți tăinuiai dumnezeirea.

Mă aplec sub slava umilinței Tale și Te cuprind în duhul meu și Te mărturisesc, o, Doamne. Tu ești Cuvântul Cel de la început, ești Alfa și Omega, și Tatăl întru Tine binevoiește, și orice cuvânt nu Te poate cuprinde, și umilința Ta e mare, e locul pe care Ți l-ai ales, Doamne, când ai venit și când vii între oameni pe pământ. Amin.

— Vin după om, de aceea vin pe pământ, și stau învăluit în cuvânt.

Vin după tine, omule care cauți, și nu găsești dacă nu ai înăuntrul tău ceea ce cauți. O, nu te teme. Am venit să-ți dau înțelepciune din cer ca să știi, că altfel nimic nu vei ști vreodată. Am venit să te iert. Am venit iarăși de la Tatăl ca să-ți dau iarăși iertare și înviere. Mi-e dor de tine, de aceea am venit. Nu ca să te cert pentru păcatele tale, nu de aceea am venit. Am venit să-ți spun de iubire și să-ți spun să Mă iubești cum te iubesc Eu, și să te faci sfânt cum sunt Eu, și ca să poți cu Mine. Voiesc să fii harnic ca să-ți pot da har. O, ai grijă, timpul trece, ai grijă! Te aștept să-Mi deschizi ca să intru și să nu mai plec, iar tu ai nevoie de Dumnezeu.

În duh de Bobotează te cuprind. Învață umilința Mea, că n-ai de unde să înveți de pe pământ, iar Eu vin din cer și vin cu înnoirea, care este scrisă să se ivescă și să-și arate frumusețea ei toată, și toate pentru tine, omule, pentru că Mi-e dor de Mine cu tine.

Și acum, pace vouă în cetatea Mea cu voi, fiilor primitori de Dumnezeu! Și am petrecut cu voi praznicul Bobotezei, Eu și Ioan Botezătorul, și voi, și cei adunați pentru apa de Bobotează.

Binecuvântare pentru tot ce aveți de lucrat, aceasta așez peste voi. O, învățați să planificați timpul, fiilor. Tot timpul trebuie să faceți această lucrare și să lucrați cu folos pentru Mine și pentru voi cu Mine.

Pace vouă, fiilor! Puterile cerești nu se depărtează de voi, iar Eu rămân cu voi, și de aceea voi, rămâneți și voi, rămâneți, fiilor, rămâneți voi întru iubirea Mea. Amin, amin, amin.

Coboară cerul, coboară Domnul, coboară Păstorul, coboară cu dor. Deschideți Domnului, voi, străjeri din porți! Vine Domnul cu praznic de Bobotează în cetate, vine cu sfinții Săi și Se vestește că vine.

Cu dor, cu mare dor ceresc vin pe pământ cu masă de praznic sfânt și îmbrățișez pământul și viața de pe el. Sunt Cel ce dă viață la tot și la toate câte poartă viață între pământ și cer. Din Mine au viață toate, și toate în afară de om Mă recunosc de Stăpân și dătător de viață și grăiesc cu Mine și ascultă și-Mi sluijesc, precum Eu le slujesc lor.

Sunt cu sfinții între cer și pământ și hrănesc toată facerea și o cuprind sub soare și așa îi dau mângâierea Mea, după ce atâta armonie și bucurie se ridică spre cer pentru slava numelui Meu cel lăudat de toată făptura, care-Mi știe numele, și am nume minunat: Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu sunt Cuvântul cu Care am grăit și am făcut văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu, și Care păstorește tot timpul, împărțind lumină și căldură și hrană și apă și viață și toate. Eu sunt Cel Care acum două mii de ani am petrecut cu Ioan Botezătorul în pustiul cel fără de oameni și i-am însoțit pașii în chip văzut și nevăzut de el, iar el Mă numea Cuvântul, căci pe Cel ce îți grăiește nevăzut nu poți să-i dai alt nume decât lucrarea pe care o lucrează, iar Eu lucram cuvântul care se făcea faptă împlinită, precum am venit din cer pe pământ ca să Mă întrupez și să Mă nasc Prunc și să cresc cum crește omul și să-Mi împlinesc apoi menirea pentru care am coborât din Tatăl, căci am venit pe pământ pentru om după cinci mii de ani și mai bine de la facerea omului zidit de mâna Mea după ce am rostit cuvântul cel pentru facerea lui, cea mai dulce facere din toate câte s-au făcut, și pe care dulceață am pierdut-o prin mare durere, până ce am venit să-Mi caut vindecarea durerii Mele și să-l nasc pe om din cer, din Mine, Cel întrupat pe pământ, o, și așa am venit după om, după vindecarea Mea de durerea pierderii lui.

Pace din cer și praznic de Bobotează așez la masa cea de azi în cetatea cuvântului Meu pe plaiul pământului român, și te cuprind în duh de praznic de Bobotează, țara Mea, casa Mea la care vin și pun masă de cuvânt și o împart peste pământ ca Păstorul Care-Și strigă oile ca să le hrănească și să le dea mângâierea Lui de Păstor!

Cel mai bun prieten nu este un prieten nou, ci este cel vechi, și de aceea vin la tine, la cea dintâi cu care am fost când Mi-am rostit de pe plaiul tău cuvântul facerii lumii, iar acum tot cu tine sunt, tot pe plaiul tău Îmi așez cuvântul ca să lucrez facerea cea nouă, căci scris este să le facem noi pe toate și întru totul, și trebuie naștere din nou, de la Dumnezeu, din cer, nu de pe pământ naștere.

Am venit acum două mii de ani și am început cu spălarea, cu botezul, cu Ioan Botezătorul. Am așezat prin el la apa Iordanului semnul cel de pe vremea lui Ilie proorocul, când ucenicul său a despărțit apele cu cojocul lăsat lui de moștenire a puterii cerești rămase în lucrare în urma ridicării între sfinți a lui Ilie proorocul, cel plin de râvnă să poată Domnul peste pământ împotriva rătăcirii idolești din vremea aceea, și iată iarăși la Iordan au grăit apele întorcându-li-se mersul când M-am apropiat să fiu botezat de Ioan, pe care l-am pregătit ca înaintemergător al Meu spre oameni ca să poată ei înțelege lucrarea Mea începută în mijlocul oamenilor după ce am fost botezat de Ioan la Iordan.

Mare a fost taina și lucrarea acelei zile, pentru care l-am pregătit pe Ioan cu cuvântul Meu de peste el, văzut sau nevăzut de el în vremea cuvântului Meu pentru pregătirea lui ca înaintemergător și botezător al Meu și mărturisitor apoi peste mulțimile care mergeau spre el pentru botez în apa Iordanului, și care M-a cunoscut de Făcător, întorcându-și înapoi curgerea, ca semn văzut de cei ce erau atunci la botez, și care au mărturisit peste timp pe Mielul lui Dumnezeu, pe Cel numit Miel de către Ioan la Iordan.

Suntem nedespărțiți la masa cea de azi în cetate și punem pe masă grăirea dintre Noi, o, că Mă întâlneam cu tine în pustiul Iordanului și te pregăteam cu cuvântul ca să-Mi fii botezător și să Mă arăți lumii prin botezul cu apă, și când Tatăl a trimis pe Duhul Sfânt să-Și facă lucrarea de mărturisire, cu chip de porumbel venind și așezându-Mi-se pe creștet, și când Tatăl a spus: «Tu ești Fiul Meu Cel iubit întru Care binevoiesc».

Mă întâlneam cu tine și încă era tainică Ființa Mea înaintea ta, dar Noi am petrecut mult împreună și nimeni nu știa aceasta. Îți trimiteai ucenicii să Mă întrebe când auzeai de mersul lui Hristos prin mulțime, iar Eu îi trimiteam spre tine să-ți mărturisească ce vedeau, că lumea toată vedea vindecarea orbilor și a ologilor și a surzilor și vedea bunele vestiri peste cei săraci, o, și mai mult nu știa lumea. Ea Mă știa după numele pus prin îngerul care M-a numit Iisus și M-a numit Hristos Care va să vină văzut de la Tatăl pentru mântuirea lui Israel, o, dar nimeni nu M-a primit, ci doar s-a bucurat de binele făcut celor îndurerați, numai că apoi a rămas numele Meu pe pământ două mii de ani și nu s-a mai șters oricât de mult a dat dușmanul antichrist să nu mai audă de Mine, dar Eu sunt Cuvântul Tatălui ca și atunci când stăteam cu tine în pustie și-ți dădeam din cer, și era așa de frumoasă pentru cei din cer lucrarea Mea cu tine și a ta cu Mine, căci eram trimișii Tatălui și Tatăl lucra prin Noi și de aceea veneam la tine în pustie și Mă pregăteam să intru la botezul cu apă și să ieși tu apoi cu mărturisirea cea despre Mine, cu botezul cu Duhul Sfânt după botezul cu apă, o, și ce frumoasă a fost pentru cei din cer lucrarea Noastră! A rămas mărturisire peste pământ tot ceea ce am lucrat, și suntem acum în Tatăl și vin cu venirea Mea de la Tatăl ca să-Mi pregătesc împărăția, pe care de pe atunci o vesteai și-Mi pregăteai calea arătării Mele la Iordan, o, și Ne-am dus apoi la Tatăl, tu prin mucenicie, iar Eu prin înviere pentru toți cei care vor învia, ca să vină apoi viața veacului ce va să fie, și fericiți și mult fericiți sunt cei care au în cer înaintesosiți, înaintemergători, și care nu mai pot pieri odată cu lumea asta atât de pierdută și de goală de viață, o, și ce voi face, oare, cu ea?

E zi de sărbătoare a Mea și a ta, Ioane Botezător, iar mâine ai grai și tu în cartea Mea din zilele acestea și vom fi mărturisitori din România, țara cea de la început pe care am stat și am cuvântat facerea lumii și a rămas a Mea, și din pământul ei am plămădit trupul omului zidit de mâna Mea, și din care tot trupul de sub cer s-a tras apoi, de atunci și până azi, și sunt numiți în cer români cu toții, o, și numai acest nume va rămâne între pământ și cer, și de aceea este ocrotit de cer acest pământ român, și de aceea cuvântul Meu se rostește și acum la sfârșit de pe acest meleag, și de aceea neamurile toate de pe pământ se vor boteza în acest nume român și în cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel de la început de timp, o, și ce frumoasă este pentru cei din cer lucrarea cuvântului Meu pe acest meleag, pe care voiesc să așez grădină de rai, țara veșniciei, țara Mea cea de la început de timp, când toate erau bune foarte, până ce omul a dărâmat totul prin căderea în trufie, și iată-Mă venind și cuvântând de pe acest pământ noua facere a lumii, boboteaza înnoirii, Duhul Domnului pe pământ cu oamenii și păstorind în lung și în lat, și râul cuvântului Meu dă peste margini și botează și înnoiește, și fără de veste se vor înnoi toate, precum este scris, dar trebuie și iar trebuie dragoste și iar dragoste, căci toate vor cădea, toate în afară de ea. Ea nu are sfârșit, ea este lecția de viață scrisă în Scripturi să se împlinească pe pământ spre răscumpărarea făpturii care a fost și care este și care vine cu înnoirea ei, precum este scris.

Duhul de Bobotează este mărturia Mea pentru cei ce iubesc ca Dumnezeu, învățând mereu iubirea, și vă cuprind în botezul dragostei pe voi, cei așezați la masă de praznic de Bobotează aici în cetate, o, și vă îndemn numai spre iubire și spre învățarea lucrării dragostei, la care să țineți din răsputeri și mereu, căci fără ea cu voi și între voi nu este Dumnezeu, nu poate Dumnezeu pentru voi, fiilor de aproape și de departe credincioși în cuvântul Meu cel de peste voi.

Fiți harnici și învățați nașterea din cer, fiilor adunați la masa praznicului de Bobotează. Sunteți datori pentru nașterea voastră pe pământ, pentru care ați primit duh de viață și pe care s-o înnoiți cu nașterea cea de sus, cea din cuvântul Meu care vă naște și vă crește și vă botează cu Duhul Sfânt pentru noua facere a lumii, iar popoarele de pe pământ se vor liniști la cuvântul Meu care schimbă la față cerul și pământul, înnoindu-le, căci așa este scris.

Binecuvântată și sfințită să fie apa peste care Duhul Sfânt coboară cu puterea Sa prin glasul și cuvântul celor ce slujesc pentru sfințirea apelor, căci în cetatea cuvântului Meu am așezat înnoirea, am început de la început, după ce toate s-au stricat ca și omul, care doar s-a stricat mereu și n-a mai rămas nimeni pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu, iar minciuna se dă în lături și toate vor fi adevăr, și peste toate stă cuvântul Meu, care sfințește și înnoiește și păstorește, iar pentru cei ce nu sunt cu Dumnezeu spun: Vai celor ce nu sunt păstoriți, vai celor ce nu se lasă sub păstorire acum când vine peste pământ cuvântul lui Dumnezeu!

Mergeți și botezați cu apă sfințită casele celor ascultători de cuvântul Meu, fiilor veghetori în cetate! Iar cei ce încă nu ascultă, aceștia să făgăduiască ascultare, că vine pe pământ Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca să asculte de El cei care Mă aud cuvântând!

Pace vouă acum, fiilor așezați la masă de Bobotează în cetate! Cercetați voia Mea cea prin cuvânt venită la voi și împliniți-o, fiilor!

Pace ție, România Mea! Ridică-te să auzi! Toți cei din cer înconjoară vatra ta și lucrarea Mea din mijlocul tău, și care-ți este ție ocrotire, țara Mea. Îngerii în zeci de mii îți veghează plaiul. Sunt deasupra cu oștirile cerești și îngerești în zi de praznic de Bobotează și te cuprind cu dor ceresc și-ți dau din dorul Meu ca să poți și ca să prinzi viață din viață, dor din dor până sus în cer, și din cer până jos la tine pe pământ!

Pace ție! Numai de iubire ți-aș vorbi tot timpul, numai iubire voiesc să fii tu, țara Mea, căci tu ești a lui Dumnezeu pentru vecie, și toate podoabele cele spre înnoirea ta coboară peste tine pic cu pic și Mă voi slăvi în tine cu slava Mea cea de la sfârșit de timp, cu ziua cea dintâi a facerii lumii și voi fi din mijlocul tău lumina lumii și ziua cea dintâi a facerii, căci cu tine încep ca și la început, și lucrez prin cuvânt, și numele Meu cel nou se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, cu care iarăși cuvintez și lucrez, o, țara Mea în care-Și are Dumnezeu locașul din care iese cu lumina Lui peste pământ. Amin, amin, amin.

Vine cuvântul lui Dumnezeu pe pământ și grăiește Domnul purtat de nori, precum este scris, și păstorește și Se vestește cu împărăția Sa ca și acum două mii de ani, când Ioan Botezătorul striga și spunea: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!», și iată, toți cei care au lucrat de la Dumnezeu prin vreme, toți sunt cu Mine în lucru peste pământ, că are pământul nevoie de cer și se ajută unul pe altul cerul cu pământul, și toate lucrează prin cuvântul Meu, fără de care nimic nu s-a făcut din cele ce s-au făcut și se fac.

Scriem în carte binecuvântare proaspătă și așezarea în cetatea cuvântului Meu a praznicului de Bobotează, pe care voi îl pregătiți acum, fiilor străjeri înaintea Mea în cetate. O, pace vouă mereu pentru toate lucrările Mele cu voi, pace, fiilor! Voi sunteți purtători ai sarcinilor Mele din vremea aceasta a Mea cu voi și sunteți puțini și plăpânzi ca să pot Eu, și să fiți voi mici și purtători de umilință, așa cum pot Eu să lucrez cu omul pe pământ, căci omul este îngâmfat pe pământ în fel și chip, o, și nu stă la format nici sub slava cuvântului Meu, care aduce nașterea din nou a omului, și iată, numai cei ce s-au născut de sus prin cuvântul Meu, numai de aceia am Eu parte pentru lucrările Mele pe pământ, iar ceilalți, care nu primesc și nu stau sub această schimbare și naștere de sus, aceia nu pot pentru Mine, aceia nu rămân, aceia nu se pot lepăda de sine, nu pot să se facă mici ca să pot Eu și pentru ei, ca să le dau și lor naștere de sus, iar cei ce rămân ai Mei și cu Mine sunt numai cei care Mă cunosc în acest cuvânt și cred și merg după Mine și nu stau răzleți, căci își cunosc Păstorul și umblă cu El și după El, iar El îi paște, îi ridică din neputințe, le dă din cer și îi poartă spre izvor și le este Păstor.

Să ne ridicăm și să punem masă de praznic de Bobotează, fiilor din cetate. Sunt așa de fericit că vă am ai Mei și că Mă sprijin pe voi cu lucrările Mele date de Tatăl să le lucrez pe pământ prin voi în vremea Mea cu voi, fiilor. Vă apăr de neputințe și de ispite ca să puteți pentru Mine, căci sunteți sub sarcinile Mele, o, fiilor. N-am mai putut alege pentru voi ajutor, căci toți își văd de-ale lor și nu pot să iubească ei ca și voi, nu pot sta mici și nu se dăruiesc ca și voi. Eu însă vă întăresc pe voi și dau să-i iert pe cei ce nu pot ca și voi să se dăruiască, de vreme ce au înțeles așa de puțin ce înseamnă Dumnezeu și iubirea cea pentru El, pentru care omul trebuie să dea tot ca s-o aibă și ca s-o împartă apoi, o, și de aceea pace vouă pentru toate lucrările Mele cu voi, pentru slava Mea cea din vremea aceasta cu voi, pentru venirea Mea cuvânt de înnoire a toate pe pământ și în cer, fiilor!

E cerul cu ocrotirea lui pe pământ, o, și nu știu oamenii aceasta, iar peste tine, țara Mea de azi, vine Domnul cu cei din cer la tine și-ți lucrează ocrotire și Se vestește cu tine în lucrare ca să audă popoarele și limbile că ai peste tine glasul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu, Care te păstorește și te ocrotește cu sfinții în zeci de mii, precum este scris, și iată, se așează praznic de Bobotează pe meleagul tău și voi fi la masă de cuvânt în cetate cu Ioan Botezătorul, căruia atâta M-am tăinuit pe Mine Însumi înaintea lui, vestindu-l despre împărăția cerurilor și despre Cel ce vine cu ea pregătindu-Și calea să Se arate, iar el lua de la Mine și împărțea vestea despre Mine fără să știe că Eu eram, Eu, Cel ce îl învăța pe el despre Împăratul împărăției cerurilor, o, și iată cum se crede când credința vine de la Dumnezeu la om, nu când vrea omul să creadă, și așa Mi-am împlinit, prin credința cea în dar dată atâtea taine, atâtea împliniri, necunoscute ele de cei necredincioși, și care își văd de ale lor chiar și când cred, dar nu se fac ei lucrători cu Mine pentru slava Mea din zilele acestea.

Și acum, fiilor, pace și binecuvântare pentru praznicul de Bobotează în cetate! Iar peste tine, țara Mea de venire de la Tatăl la oameni, las iubirea Mea cea pentru tine de la Dumnezeu, și te voi îmbrățișa cu duh de Bobotează și te voi vesti a Mea, iubirea Mea cea de la sfârșit de timp ca și cea de la început de timp, o, țara Mea, și una este iubirea pe care ți-o dau. Amin, amin, amin.