O, Eu te îmbrăţişez iarăşi acum în cuvântul Meu, poporul Meu cel de demult al Meu. Vreau, tată, să te învăţ ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul. Când îţi călăuzeşte Dumnezeu iubirea şi veghea şi credinţa şi pacea ta, atunci tu eşti aproape de Mine şi poţi ca Dumnezeu, dar când îţi conduce omul puterea ta de a iubi şi de a veghea şi de a crede pe cele de la Dumnezeu, atunci omul îşi face peste tine placul său şi tu eşti atunci aproape cu omul şi poţi ca omul şi poţi împotriva lui Dumnezeu. Eu, Domnul Dumnezeul tău, te-am călăuzit mereu, mereu, ţi-am spus mereu tot cuvântul Meu cel pentru viaţa ta şi pentru paza ei, dar cel ce uită cuvântul lui Dumnezeu de peste el, acela îl calcă pe el şi se face potrivnic.
O, poporul Meu cel de demult al Meu, ţi-am proorocit, tată, ţi-am spus din timp că voi lua din mijlocul tău blidul din care mâncai de la Mine, şi ţi-am spus că după ce voi lua acest vas dinaintea ta, tu te vei rupe în două părţi şi te vei face două tabere, şi unii din voi se vor face oi şi vor prăsi miei, iar alţii din voi se vor face lupi şi vor sfâşia oi. Tu însă n-ai mai ţinut minte acest cuvânt şi, apoi, din pizma diavolului viclean şi duşman pe Mine şi pe tine, acest cuvânt s-a împlinit în tine, poporul Meu. În vremea ta de somn şi de neveghe tu nu te-ai mai lăsat călăuzit de Dumnezeu, iar puterea ta de a iubi şi de a veghea s-a stins apoi, şi tu ai împlinit cuvântul Meu cel spus ţie din vreme, şi ai putut ca omul şi n-ai mai putut să lucrezi ca Dumnezeu, poporul Meu. Îmi luasem vasul din mijlocul tău, şi numaidecât tu te-ai clătinat. Eu căutam cu tot cerul Meu de sfinţi şi de îngeri să nu te las pribeag de Mine, să nu te las să calci în tine voia Mea, ci, din contra, căutam să împlinesc peste tine învăţătura Mea de până atunci, sfinţenia şi puterea ei, credinţa şi roadele ei, duhul pocăinţei şi duhul proorociei, poporul Meu. O, s-a sculat atunci diavolul invidiei, şi din mijlocul tău a lovit cu putere, căci s-a îmbrăcat în haină de bine ca să nu-i ştii faţa, iar tu atunci n-ai mai vegheat, n-ai mai stat de mânuţă cu Mine, căci Eu întinsesem mâna peste tine ca să nu te las să slăbeşti pe cale, ca să nu te las să te stingi, ca să nu se stingă lampa Mea de veghe în mijlocul tău, dar tu mâna Mea n-ai cunoscut-o, şi n-ai cunoscut nici mâna care s-a întins deasupra ta ca să te tragă dinaintea Mea, căci locul tău, poporul Meu, era înaintea tronului Meu, de pe care douăzeci şi cinci de ani Eu, ca un Dumnezeu adevărat, te-am povăţuit, ca să fii tu poporul Meu cel de azi pe pământ.
Am lucrat apoi cum am putut şi am dat, tată, să găsesc sprijin pentru Mine ca să stau în mijlocul tău şi să-ţi întăresc în Mine paşii şi credinţa, căci dădea să se stingă credinţa ta în cuvântul Meu cu care Eu te-am călăuzit până atunci, şi pe care tu ai dat să-l uiţi şi n-ai mai lucrat frate peste frate ca să-ţi aminteşti cuvântul Meu şi voia Mea peste tine. Am suferit neputincios în mijlocul tău apoi, căci puterea ta de a iubi şi de a veghea pentru viaţa Mea în tine s-a stins, poporul Meu, şi tu te-ai lăsat condus de duh de om şi te-ai clătinat, şi eu am suferit. Ridicasem, de mila ta ridicasem din mijlocul tău duh viu de veghe şi de trezire şi de îndemnare la viaţă sfântă, la înţelepciune sfântă, la credinţă cu putere în ea pentru Mine în tine. Tu însă n-ai voit să cunoşti mila Mea, care căuta din partea Mea să te ţină al Meu şi să te aşeze în darul sfinţeniei, darul pe care Eu, Domnul, voiam să ţi-l dau atunci ca să-l porţi şi ca să te faci prin el popor neînfricat înaintea duhului rău cel duşman pe Mine şi pe tine şi care ştia că tu eşti poporul Meu şi că ai mâncat de la sânul Meu. Venise vremea să te sfinţesc, tată, şi dădeam să însufleţesc în tine această iubire, dar cei ce în mijlocul tău nu iubeau sfinţenia s-au sculat cu duh viclean, cu duh de om, luând chipul binelui cel pentru tine, şi s-a făcut încurcătură de limbi în tine, poporul Meu, iar păstorii tăi şi străjerii tăi cei din casa Mea n-au vegheat pentru viaţa ta cea de la Mine, n-au vegheat să-ţi păzească credinţa şi viaţa. Am plâns cu jale atunci, şi M-am tras în lături şi te-am lăsat să poţi cum vrei tu, şi apoi tu ai lucrat ca omul, şi ai lucrat ca tine, şi n-ai mai făcut paşi înainte, ci numai înapoi, poporul Meu. Zadarnic am căutat Eu altă cale spre tine ca să te ajut cumva, ca să-ţi fac cumva punte peste ape şi să nu te las să te îneci, şi să ne întâlnim iarăşi şi să te pot povăţui iarăşi cu taina cuvântului Meu. Trâmbiţa Mea Verginica şi-a pregătit surioara şi a pus-o înaintea ta ca să putem veni la tine, Eu şi ea, şi să nu te las. Tu însă n-ai mai voit să te apleci şi să-L ai pe Domnul de veghe peste tine, şi mai degrabă ţi-ai mărturisit necredinţa, şi ai făcut aceasta după mintea ta, căci te învăţasei fără cârmă peste tine şi n-ai mai voit în mijlocul tău nici prooroc, nici vedenie, nici mijlocitor. M-am tras atunci în lături, dar am lucrat cu putere de Mi-am pregătit cărare spre tine, şi M-am întărit în lucrare de nou Ierusalim şi am ieşit în calea ta cu carte scrisă pentru fiecare cetate şi te-am chemat spre Duhul Meu ca să vii şi să-ţi pecetluiesc fruntea cu pecetea viului Dumnezeu, prin glasul venirii Mele şi al numelui Meu cel sfânt: Cuvântul lui Dumnezeu. Tu te-ai sculat atunci şi M-ai întâmpinat ca să auzi glasul strigării Mele în calea ta, dar viaţa ta cea trăită după trup atunci, nu te-a lăsat să poţi cu Mine, nu te-a lăsat, poporul Meu, şi s-au sculat atunci iarăşi iscoade şi şi-au strâns pui şi au plecat la luptă ca iarăşi să doboare uneltele Mele cu care îţi lucram sculare la sfinţenie şi apoi la biruinţă pentru Dumnezeu, poporul Meu.
O, Eu n-am stat din lucru, şi Mi-am ridicat şi Eu un nou popor şi l-am îmbrăcat pe el în darul credinţei sfinte ca să împlinesc prin credinţa lui toate câte Eu am proorocit în mijlocul tău prin trâmbiţa Mea Verginica, cer nou şi pământ nou şi popor nou pe el, popor de nou Ierusalim, şi M-am uitat pe hartă şi am găsit aproape bucăţica de pământ pe care Eu am stat întâia oară când am scos din ape cerul şi pământul, şi Mi-am bătut pe pământ ţăruş nou atunci, însemnând cu el locul izvorului Meu cel înnoit şi pe care Eu Mi-am ridicat chivot, ca semn al începutului cel nou cu Dumnezeu pe pământ. Şi nu după mult timp, când am scris patruzeci de ani de la coborârea Mea cuvânt prin trâmbiţa Mea Verginica, Eu, Domnul, sprijinit de ucenicii Mei cei mai mici, am scos din carte, poporul Meu, şi ţi-am dat, tată, să citeşti din istoria cuvântului Meu de peste tine şi ţi-am arătat prin ea pe cele ce tu le-ai călcat până atunci, şi, iarăşi, pe cele ce tu le-ai călcat după ce Eu Mi-am luat trâmbiţa la cer.
Trecuse zece ani de la clătinarea ta, zece ani de când tu te-ai lăsat luat de valul necredinţei, poporul Meu. Apoi Eu Mi-am lucrat luntriţă, tată, şi, milos cum sunt, am ieşit în calea ta şi ţi-am pus pe braţe carte ca să înveţi din ea şi să te pocăieşti şi să crezi venirea Mea la tine cuvânt proorocesc şi să-l împlineşti, poporul Meu. Dar mare, o, mare durere a lovit iarăşi în Mine atunci, căci dintre cei ce te-au clătinat atunci, s-au ridicat mai apoi şi s-au sfătuit şi şi-au adunat iscoade şi au pornit cu vijelie spre locul de salvare pe care Eu l-am lucrat pe pământ sfânt, pământ ales dintru început să fie pământ sfânt. O, cât de vopsit s-a îmbrăcat atunci duhul minciunii, poporul Meu. O, cât rău şi-au lucrat cei care s-au sculat să-Mi frângă corabia prin care Eu voiam să-ţi ies în cale şi să te chem şi să te izbăvesc, poporul Meu. S-au dus cei răzvrătiţi la Anna şi la Caiafa şi la Pilat şi la Irod şi au făcut pace cu ei, şi au făcut război cu Mine, precum era proorocit din vremea trâmbiţei Mele în mijlocul tău, poporul Meu, şi când Eu am spus aşa: «Se va face război între oamenii răi şi oamenii Mei, şi Eu le voi fi comandant». Am stat atunci cu mare durere la cârmă în război. Am trimis atunci toate puterile cereşti ca să-Mi ocrotesc corabia cea nouă, şi s-au strivit apoi în ea toţi cei ce s-au răzvrătit împotriva venirii Mele la tine, poporul Meu, căci scris este în Scripturi: «Cel ce va lovi în această piatră se va sfărâma, iar cel ce se va lovi în ea, se va face puzderii», şi a fost precum este scris, iar Eu, Domnul, iată, sunt biruitor prin lucrarea Mea de nou Ierusalim şi stau pe tron de heruvimi şi cârmuiesc peste pământ. Amin.
O, poporul Meu de demult al Meu, cum, tată, cum să fac cu tine ca să-ţi limpezesc mintea şi apoi să te aduc spre duhul pocăinţei ca să-ţi pară rău de rana Mea cea de la tine? Duhul pocăinţei şi duhul proorociei, aceasta vreau să-ţi dăruiesc, şi apoi să te izbăvesc. Cum, tată, să fac cu tine ca să te poţi tu izbăvi de plata răului pe care ţi l-ai lucrat de când n-ai mai vrut să-ţi fiu călăuză, tată?
O, poporul Meu, prea mult, prea mult ai iubit şi ai lucrat păcatul vorbirii de rău. Prea multă vorbire de rău ţi-a pierdut timpul pe care trebuia să-l foloseşti pentru cele din cer, poporul Meu. O, prea mult, tată, acest păcat. Meteahna aceasta rea prea mult ţi-a strivit inima şi fiinţa ta şi sănătatea ta, măi tată, şi sănătatea Mea în mijlocul tău, poporul Meu. O, Mă uit peste tine, Mă uit peste tot pe unde eşti şi văd fii striviţi de răutatea din ei. Aceştia şi-au hrănit în ei necredinţa şi apoi îngâmfarea, căci cei nu ştiu să creadă în lucrările Mele, cad în prăpastia duhului îngâmfării şi cad cei necredincioşi.
Mi-e milă de tine, poporul Meu, Mi-e milă, tată. Vreau, tată, să te învăţ ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul. Când îţi călăuzeşte Dumnezeu iubirea şi veghea şi credinţa, atunci tu poţi ca Dumnezeu, dar când îţi conduce omul cel trufaş puterea ta de a iubi şi de a veghea şi de a crede pe cele de la Dumnezeu, omul îşi face peste tine placul său, şi atunci tu eşti ca omul şi poţi ca omul şi poţi împotriva lui Dumnezeu, şi poţi acestea prin duhul cărnii tale, dar Eu vreau acum, poporul Meu, să te învăţ ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul. Amin.
Iată, am stat cu tine în cuvânt cu zi de Duh Sfânt, întreită zi după lungimea ei şi după lucrarea Mea peste ea şi peste tine, poporul Meu de demult al Meu. Grăindu-ţi blând, aşa te învăţ şi, chemându-te duios, aşa te chem, iar tu să te apropii, tată, de mântuirea ta cea de la Mine ţie. Te învăţ, poporul Meu, povaţă proaspătă. Adu-ţi aminte de cartea poruncilor, tată. Îţi citesc din ea Eu: «Să nu mărturiseşti strâmb». Amin. O, să nu calci, să nu mai calci această poruncă, poporul Meu. Eram în mijlocul tău cu trâmbiţa Mea şi strigam la tine cu jale şi spuneam acest păcat al tău şi spuneam zicând: «Sioane, copiii tăi mint». Îţi aduci aminte când îţi spuneam Eu ţie aşa, poporul Meu? Îţi aduci, tată, aminte? Îţi mai aminteşti tu câte te-am învăţat Eu pe tine, câte ţi-am spus să nu le faci şi, iarăşi, câte ţi-am spus să faci, poporul Meu?
O, ţi-am dat cartea vremii tale cu Mine, minunea lui Dumnezeu din mijlocul tău, poporul Meu cel de demult al Meu. Am făcut cartea cea mare, cartea Mea cu tine, cartea Mielului Cel junghiat şi ţi-am dat-o, tată, şi am scris acum prin ea cincizeci de ani de cuvânt cu tine pe vatra neamului român. Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu, dar Eu ţi-am dat acum cartea Mea cu tine, tată. O, nu pieri, nu mai pieri, poporul Meu. E vremea să ştii ce înseamnă Dumnezeu, măi tată. E vremea să vezi şi să cunoşti şi să înţelegi şi să poţi ca Dumnezeu, poporul Meu. Peste câteva zile cobor iarăşi la tine, tată, dar iau cu Mine trâmbiţa din care am trâmbiţat cuvântul Meu în mijlocul tău şi o pun să sune peste tine ca să-ţi aminteşti de ea, că vine sărbătoarea tuturor sfinţilor, zi în care ea s-a născut pe pământ şi, iarăşi, zi de sărbătoare în care ea a rostit peste tine cel din urmă cuvânt al ei, cuvânt de moştenire pentru tine, şi care trebuia să ia viaţă în tine, poporul Meu. Te voi povăţui şi Eu, te va povăţui şi ea, şi-ţi voi trimite această carte de poveţe, tată. Voiesc să fac din tine începutul cel nou, viaţă sfântă, casă sfântă, iubire sfântă să lucrez peste tine, poporul Meu. Voiesc, tată, să te curăţ de păcat, de păcatul vorbirii de rău şi al clevetirii şi al urii şi al hulei, poporul Meu. O, tu n-ai ştiut şi nu ştii că ai păcat prin aceasta, dar ştiu Eu, şi ştiu diavolii care ţi-au scris pomelnic de păcate ca să te pomenească cu el înaintea Mea ziua şi noaptea; ştiu diavolii care ţi-au pus zăbranic pe faţă, tată, căci tu l-ai făcut pe diavolul zaraf peste tine, iar el te-a scris datornic pe răbojul lui, poporul Meu, dar Eu te îndemn: vino la Mine cu păcatele tale, vino, tată, vino şi dă-le de pe tine, că ele stau zăbranic peste faţa ta. Ţi-am proorocit demult şi ţi-am spus despre vremea aceasta a rătăcirii tale, şi ţi-am spus atunci că nu va fi casă de creştin să nu aibă zăbranic la grinda sa, şi iată, păcatul vorbirii de rău şi al hulei, păcat făcut din necunoştinţă, s-a făcut pânză de doliu pe faţa ta, pe casa ta, poporul Meu. Nu e creştin să nu fi vorbit de rău, să nu fi hulit încercarea Mea cea cu trudă de a nu te lăsa fără călăuză, poporul Meu.
O, vino afară! Te strig ca pe Lazăr cel din mormânt: vino afară şi vino la Mine, poporul Meu! Am ridicat din mijlocul tău mlădiţe miloase şi le-am pus de mijlocire pentru tine înaintea Mea şi sunt pline de iubire pentru tine, căci Eu am pus în ele milă şi iubire, duh blând şi smerit ca şi Duhul Meu. Dacă tu i-ai duşmănit cândva pe aceştia, dacă tu ai mărturisit cândva strâmb împotriva lor, vino acum la Mine şi la ei ca să te izbăvesc de păcat, poporul Meu. Iată, îţi citesc din cartea poruncilor. Eu Însumi îţi citesc, Eu, Domnul, îţi amintesc: «Să nu mărturiseşti strâmb». Să nu mai mărturiseşti strâmb, că e păcat, tată. Mângâindu-te te învăţ şi chemându-te te apropii pe tine de mântuirea ta cea de la Mine, şi te rog scoală-te, tată, din păcat! Amin.
Vino, poporul Meu, vino să fii iar al Meu şi să uităm vremea despărţirii, căci vremea cea de război a pârjolit fără de milă calea ta spre Mine şi calea Mea spre tine, şi tu n-ai mai mers pe cale, tată. O, hai la înviere, Israele! Hai, tată, hai, tată, hai, tată, hai! Sunt Domnul Dumnezeul tău şi te mângâi şi aşa te chem. Amin. Şi vei veni, căci Eu am putere să te ajut, am putere să te scol din păcat, am putere pentru izbăvirea ta, poporul Meu cel de demult al Meu. Amin, amin, amin.
29-05-2007
