Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca

Poposesc iar lângă voi cuvânt, iar Duhul Sfânt al cuvântului Meu vă încălzeşte la pieptul Meu rănit de dorul Meu cel pentru voi, căci voi sunteţi Ierusalimul Meu cel dorit şi atât de dorit de tot omul care s-a născut din om, de când Eu, Domnul, l-am făcut pe omul cel întâi zidit şi până la voi, cei ce sunteţi poporul Meu de azi, poporul cel din vremea venirii cuvântului Meu peste pământ după două mii de ani de la arătarea Mea trup între oameni vreme de treizeci şi trei de ani, iar pentru cei necredincioşi, vreme de trei ani şi jumătate. Amin.

O, poporul Meu, întăresc la iesle pe cei ce-Mi aduc la tine cuvântul Meu. Vreau să-ţi dau putere de duh şi de suflet şi de trup, că Eu mereu ţi-am dat ca să poţi pentru Mine, fiindcă Eu fără voi, cei din trup, chiar dacă sunteţi aşa de micuţi, nu pot nimic pe pământ. Nu pot pe pământ cu cerul, că pământul este plin de desfrânare, căci trupul pofteşte împotriva duhului, că omul pofteşte de pe pământ şi nu din cer, şi că antichrist nu se mai satură să-l momească pe om, cu faţa lui cea ascunsă, şi chiar dacă şi-ar scrie pe el numele, tot n-ar mai fugi omul de el, că e bolnav omul după toate cele din iad şi n-am doctor pe pământ care să ia iadul de pe pământ şi să-l aşeze apoi pe om în rai.

V-aş lua pe voi şi aş trece cu voi din loc în loc peste pământ pentru ca să Mă arăt mai mult cu semnul venirii Mele, cu viaţa Mea trăită în om. M-aş duce cu voi să rostesc morţii şi iadului să-şi închidă gura şi să dea înapoi pe morţii lor, dar Eu, Domnul, am milă de voi şi dau să vă întăresc duhul şi trupul ca să puteţi pentru Mine, şi apoi, mai mult şi mai mult să vă dau întărituri cereşti ca să puteţi pentru lume, căci lumea a ajuns la sfârşit încă de pe când Eu am judecat-o pe ea şi pe stăpânitorul ei prin venirea Mea cea cu trupul între oameni acum două mii de ani.

Omul îngâmfat din lume zice că voi aveţi duh de mândrie, dar dacă aş face cu voi semne despre care nu s-a mai auzit, ce ar mai zice omul care face atâtea minuni cu care să-l tragă pe om din calea pe care stau Eu cu cei ce sunt ai Mei? Iar de el nu mai zice că este mândru, şi îşi zice drept şi îşi zice deştept şi îşi zice că Mă are de Dumnezeu pe Mine, Cel smerit pe pământ şi în cer. Aş face de lângă voi şi din voi semne mari, văzute şi auzite de ochii şi de urechile celor de pe pământ, dar Eu după ce am lucrat pe cele mai presus de fire între oameni, M-a luat poporul cel în mijlocul căruia M-am arătat şi M-a răstignit pe cruce ca pe cei răufăcători. Minunile pe care Eu le lucrez azi cu voi sunt cu mult mai mari decât toate câte s-au auzit despre Dumnezeu pe pământ, fiilor din vremea acestui sfârşit. Eu n-am vorbit cu nimeni între oameni cum vorbesc cu voi. N-am vorbit nici cu Adam, nici cu Cain, nici cu Noe, nici cu Moise, nici cu David, nici cu Zaharia, nici cu Ioan Botezătorul, nici cu apostolii aşa şi atât cât vorbesc cu voi, fiindcă aşa minune n-a fost de când e veacul şi nici nu va mai fi alta decât împărăţia Mea în om în chip desăvârşit, curând, curând, şi apoi cerul pe pământ, iar Eu, în mijlocul dumnezeilor, Dumnezeu adevărat şi mult slăvit între oameni pentru judecata lor, pentru mântuirea lor, iar când Mă voi arăta cu toată slava Mea, se vor cutremura toate.

Este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «După strâmtorarea acelor zile soarele şi luna şi stelele se vor întuneca şi nu vor mai lumina şi vor cădea din cer, căci se vor zgudui puterile cerurilor, şi apoi, semnul Fiului Omului, la a Cărui arătare vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind cu putere şi cu slavă multă peste pământ, şi se vor cutremura toate», precum este scris. Atunci, din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini, îngerii Mei vor aduna pe cei aleşi ai Mei în ziua când nimeni nu se va aştepta. O, Eu, Domnul, voiesc să am ce aduna, poporul Meu, şi vreau să Mă vestesc, că Eu de aceea grăiesc pe pământ. Grăiesc ca să-Mi vestesc venirea şi ca să vă gătesc mereu, mereu pe voi, şi să strălucesc cu voi peste pământ de şapte ori mai tare decât soarele, şi dintre voi să ies spre oameni ca Mirele din iatacul Său, fiindcă în voi şi între voi Eu Îmi am sălaşul, şi mult au aşteptat sfinţii această vreme a întoarcerii Mele între oameni, şi se uită la ea şi la voi, şi stăruiesc sfinţii înaintea Tatălui pentru Mine şi pentru voi, ca să biruiască Mielul Tatălui şi turma Sa cea mică de la sfârşitul venirii Fiului Tatălui pentru biruinţa sfinţilor Săi. Amin.

Ierusalime sfânt, te privesc sfinţii, fiule mic, iar tu să fii slugă credincioasă şi înţeleaptă, ca să dau Eu prin tine hrană la timp celor ce Mă iau de la tine de hrană şi să Mă întind cu masa Mea din mijlocul tău, căci sunt milostiv, poporul Meu, iar tu eşti sluga Mea, copilul cel mic care împarte pe cele ale Tatălui, şi fericită este sluga aceea pe care venind Stăpânul o va afla făcând aşa, că peste toate avuţiile Sale o va pune. Şi iată, Stăpânul nu întârzie, şi vine ca să adune pe cei aleşi ai Săi din cele patru vânturi, iar slugile necredincioase care zic că Eu întârzii şi care se dau la mâncări şi băuturi bătând pe cei ce nu vor tot aşa să facă, veni-va Stăpânul în ceasul pe care nu-l cunoaşte sluga şi îi va nimici dregătoria şi o va da pe ea cu cei făţarnici, căci n-a vegheat pentru venirea Stăpânului ei.

O, poporul Meu, biserica din lume este numai făţărnicie prin cei ce o stăpânesc pe ea. Cum să facem, oare, să-i dăm trezirea, să-i dăm învierea, aşa cum i-am dat-o Eu celei azi pomenite în duh de biserică prin rânduiala părinţilor sfinţi? Cum să facem, oare?

Iat-o pe Maria Egipteanca. Rugăciunea ei către mama Mea Fecioara a luat-o pe ea şi a înviat-o pe ea, căci ea a crezut în Dumnezeu, şi apoi s-a trezit şi L-a iubit cu multă înviere în inima ei cea plină de căinţă şi de durere după vindecarea ranelor Mele făcute de ea. O doare pentru lume pe ea, şi îi plânge duhul în cer după omul cel pierdut în desfrânări, şi stă în genunchi înaintea Tatălui rugându-se pentru Mine, Mielul Tatălui, ca să biruiesc peste lume cu turma Mea cea mică, cu tine, poporul Meu de azi, în care Eu stau cuvânt de înviere peste lume. Se roagă această sfântă la Tatăl şi zice aşa:

– Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, Doamne, şi cei necredincioşi se vor întoarce la Tine, aşa cum m-am întors eu şi am urmat pe Fiul Tău Cel neispitit de păcat, şi Care m-a ajutat prin mijlocirea Maicii Sale la rugăciunea mea cea cu durere multă în ea. Fă minune nemaiauzită şi ia de pe pământ duhul desfrânării care arde în trupul omului foc nestins, foc mistuitor ca să nu mai rămână nimic din om. Dar Tu, Cel ce prin Fiul Tău Cel preaiubit, prin Care l-ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Sa, l-ai făcut la sfârşit din nou pe om născându-L pe El din Fecioară între oameni şi purtând trup omenesc pe pământ, fă Tu, ca un Tată mare în cer şi pe pământ, fă Tu prin Fiul Tău Cel ce S-a răstignit pentru păcatele oamenilor, fă să strălucească pe pământ şi peste om lumina dumnezeirii Tale, taina Fiului Tău întru venirea Sa cea plină de taină, cuvântul Său care înviază pe cei morţi cu trupul şi cu duhul, Tată al sfinţilor.

Eu după ce m-am lepădat de păcat n-am mai voit nici să văd lumea în care arde păcatul şi tot omul din ea, şi am primit darul pocăinţei şi lacrima lui cea plină de iubire pentru Fiul Tău Cel ce a murit pe cruce din pricina păcatelor neamului omenesc. M-a durut în toată viaţa trupului meu trupul şi sufletul şi duhul pentru chinul Fiului Tău în vremea crucii Lui, iar El mi-a dat îngeri care să-mi slujească luptei mele pentru dragostea de Fiul Tău şi de sfinţii Lui care ca şi mine s-au luptat să se lepede de diavol şi să se dea lui Dumnezeu, Cel ce l-a zidit din pământ pe om.

Mi-a fost atât de dor să grăiesc din Tine peste cei ce duc pe spatele lor cel micuţ şi plăpând calea cea cu greu pe ea a venirii Fiului Tău cuvânt pe pământ, că Tu eşti un Dumnezeu aşa de mare, iar ei sunt tare, tare slăbuţi, tare îndureraţi, tare doritori de odihnă după greu, că Tu eşti povara lor cea greu de purtat, şi Tu ai un popor care aşteaptă de la ei puteri şi mângâieri, şi iarăşi puteri, iar Tu le ştii lor povara şi plângi cu sfinţii de mila lor, şi în cea mai desăvârşită taină Tu, Tată, le dai lor har ca să poată ce ai Tu de putut în vremea aceasta prin Fiul Tău Cel iubit, Care a binevoit întru ei pentru a Sa venire, Tată Savaot. Trupul meu cel ceresc stă îngenuncheat de iubire pentru ei înaintea Ta, şi Îţi cer pentru ei mult cer, multă biruinţă din ei asupra diavolului care ţine lumea în întunericul ei. Fă din ei lumina Ta, lumina lumii, Tată, căci ei sunt cu trupul. Dă oamenilor de pe pământ har din har, prin poporul Tău cel de acum. Fă neamul omenesc să se întoarcă la Tine şi la dragostea de Tine şi să sfinţească numele Tău pe pământ ca şi în cer.

Întinde-Ţi cortul împărăţiei Tale peste pământ, Tată al sfinţilor, şi prin Fiul Tău Cel plin de mântuire a lumii varsă-Ţi apele vieţii peste toată făptura, dar ajută-i pe cei mici ai Tăi să Te poată vesti de la marginile cerurilor până la celelalte margini, ca să Te faci cunoscut făpturii omeneşti de Stăpân din veci şi până-n veci şi să ştie că numai Tu eşti Stăpânul. Dar ştie, oare, neamul oamenilor care sunt marginile cerurilor? O, dă-le, Doamne, oamenilor cartea venirii Tale, iar ei să o ia şi să citească în ea şi să ia din ea lumina Ta şi să crească în ei legile sfinţeniei, ca să priceapă cartea Ta, Doamne, şi să înţeleagă din ea marginile cerurilor. Amin. Aceasta este ruga mea înaintea Ta în ziua mea de sobor între sfinţii Tăi, care mijlocesc la Tine pentru înnoirea făpturii, pentru viaţa veacului ce va să fie pe pământ după învierea morţilor şi după mult aşteptata Ta venire însoţită de toţi sfinţii Tăi apoi, în slava Noului Ierusalim, cetatea cea sfântă, lucrătoare din cer şi de pe pământ, ca să biruiască prin ea Mielul Tău, Domnul Iisus Hristos, şi cei împreună cu El, care au biruit şi biruiesc prin Sângele Lui şi prin cuvântul mărturiei lor acum, la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.

– Eu acum îmbrăţişez pe sfinţii Mei, poporul Meu, şi cu ei te îmbrăţişez pe tine, cel aşteptat de sfinţi. Aşează-te tot mai în veghe ca să înţelegi tu taina care te poartă pe tine în ea şi ca să nu fii ca pe pământ, şi să fii ca în cer, Ierusalime.

Binecuvântată să fie de Domnul Dumnezeul tău ieşirea ta acum pentru vestirea Mea cu tine în mijlocul lumii. Te voi acoperi în norii slavei Mele, dar te voi vesti că eşti al Meu şi că pot peste tine şi că sunt în tine şi cu tine. Binecuvântată să fie lumea care va da să te vadă şi să te urmeze înspre Mine cu calea sa. Binecuvântaţi să fie cei ce te vor vesti cu Mine pe tine ca să audă neamurile petrecerea lui Dumnezeu cu tine. Binecuvântată să fie călătoria ta şi vestirea Mea şi a ta între oameni, că Eu pentru Mine şi pentru tine fac cale tare prin lume, fiindcă se apropie cu multul slava Mea cu tine şi învierea multora şi răscumpărarea făpturii, Ierusalime român, că mare, mare este taina pământului român şi plata lui de la Dumnezeu prin coborârea Mea pe el acum, la sfârşit de timp. Amin.

Pace ţie, Ierusalime român! Fac cale, Eu, Domnul, pentru Mine şi pentru tine, şi fac cale mulţimilor spre Noi ca să ia lumină din lumina Mea cea care este pururea cu tine pentru ca să ia lumea calea spre Dumnezeu şi să nu rămână ea în întunericul ei. Amin.

Pace ţie, poporul Meu, şi lasă-te întru slava Mea de peste tine, căci Eu pentru viaţa ta le spun şi duhurilor rele „Pace vouă!“, ca să poţi tu să străbaţi prin întuneric, iar întunericul să se tragă în lături, căci lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu a cuprins-o. Amin.

«Fiţi copii dulci, fiţi copii frumoşi şi staţi într-un duh cu toţii, căci am cârmă din cer şi de pe pământ între voi», vă zice vouă Tatăl.

Iar Eu, Fiul Său, vă spun: fiţi frumoşi, căci fericirea aceasta este a celor ce poartă slava venirii Mele cu sfinţii, frumuseţea slavei Domnului în omul care are în trupul său pe Duhul Sfânt, Mângâietorul făpturii, Mângâietorul tău, poporul Meu, pacea ta şi frumuseţea ta cea de la Mine, Ierusalime sfânt. Amin, amin, amin.

13-04-2003