Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

O, Ierusalime, copil iubit, popor al cerului pe pământ! Se aude, tată, la cer cântarea ta, colindul tău pentru Mine şi pentru tine, şi se aude cântarea îngeraşilor, fiule. Cete-cete îngeraşii cântă deasupra ieslei în care se naşte cuvântul Meu. Tu serbezi ziua naşterii Mele, o, grădiniţă a naşterii cuvântului Meu, dar în tine, dulce grădiniţă, se serbează în fiecare zi naşterea Mea şi naşterea ta.

O, copilaşi unşi şi dulci, care zi de zi serbaţi naşterea Mea şi viaţa Mea cea de la naşterea şi până la înălţarea Mea la Tatăl şi până azi, măi copilaşi unşi ca să fiţi serbare înaintea Mea! O, copilaşii Mei, unşii Mei, vă binecuvintez cu duh de cunoştinţă cerească, vă umplu de înţelepciune din Mine ca să daţi poporului Meu Israel înţelepciune ca să ştie cu ea ce înseamnă amintirea Mea, pomenirea Mea în fiecare zi cu ai Mei, de la naşterea Mea din Fecioară, şi mai demult, şi până la înălţarea Mea în Tatăl, şi până azi, şi până peste toţi vecii cu voi, fii ai veciei Mele în voi şi cu voi, şi a voastră în Mine şi cu Mine.

O, copilaşii Mei, o, mângâierea Mea, o, ieslea Mea cea caldă! Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, şi cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârşitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o ştiau, şi pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede şi înţelege. Cu câtă taină am lucrat Eu şi cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! O, cu câtă taină am lucrat până ce taina aceasta a fost aflată de tot pământul, măi copilaşi ai tainei Mele de azi pe pământ! O, poporul Meu de azi în care Eu M-am ascuns ca să vin în mijlocul lui şi să Mă fac cuvânt, e o taină poporul Meu de azi, precum Eu, taină am fost şi sunt în mijlocul lui. O, nimeni pe pământ nu poate avea strălucirea ta, copilaş poporul Meu, că tu eşti taină mare, şi în tine Mă nasc cuvânt la sfârşit, precum este scris să fie la sfârşit.

Eu sunt cu zi de naştere, cu sărbătoare de naştere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârşit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, şi din tine cuvânt, şi am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naşte este, şi Se naşte Cel ce naşte; Se naşte şi naşte, Se naşte ca să nască fii Cuvântul, şi seminţia Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.

– O, Tu, Cel ce Te-ai născut din Fecioară trup de prunc, şi din mine duh de cuvânt, Tu eşti sămânţa, Doamne, Tu eşti sămânţa trupului şi a cuvântului Tău, că Te-ai însămânţat ca să Te naşti trup şi ca să Te naşti cuvânt, şi ca să fii Fiul Omului, trup şi cuvânt, Fiule al Tatălui şi al mamei Fecioare şi al meu, o, Domnul meu, Care Te-ai născut din mine cuvânt; Tu, Cel ce Te-ai însămânţat în pieptul meu duh şi cuvânt, Fiule al omului! O, cine dintre oameni s-ar fi putut smeri aşa ca Tine? O, atât de mult Te-ai smerit, că ai venit din cer şi ai intrat în pieptul meu, şi gura mea Te năştea cuvânt, că Tu erai Cel ce Te năşteai, Cel ce Te făceai cuvânt înaintea poporului Tău, o, Dumnezeule tainic, Păstor tainic! Zilele naşterii Tale sunt cu Tine cuvânt în mijlocul lui Israel cel azi, născut din Tine, Păstor tainic. O, cine mai poate lua azi viaţa acestui prunc, Care Se naşte cuvânt în ieslea Sa, în poporul cel născut din cuvântul Său în mine? O, ce tainic eşti Tu, Cel ce Te naşti mereu! Tainică e taina Ta, Cuvinte Doamne. Ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, ca fulgerul e taina Ta, şi nimeni n-o poate strivi, căci aşa este venirea Ta, şi împotriva venirii Tale cine poate birui, Doamne Cuvinte, Care ca fulgerul vii? Fulgerul se arată şi se ascunde, şi după el vine vuietul lui şi se aude, dar fulgerul, născătorul vuietului lui, nu se mai vede; se ascunde, şi rămâne glasul lui, care se aude. Fulgerul şi glasul lui. Domnul şi cuvântul Lui. Lumina şi şoapta ei şi glasul ei apoi, căci Domnul este lumina care o clipă se arată, şi din ea se naşte glasul Lui, glasul ei, că Domnul este lumina care se vede şi care nu se vede.

Lumina mai dinainte de lumină, lumina din vremea luminii şi lumina cea de după lumină Domnul este, Domnul, taina Tatălui pe pământ. Iar când a venit plinirea vremii, Tatăl Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere şi să dobândească înfierea, iar celor ce se fac fii, la aceia trimite Dumnezeu Duhul Fiului Său în inimile lor, Care strigă: «Părinte!», strigă pe Tatăl, strigă Fiul din fii, Duhul Fiului lui Dumnezeu strigă din fii: «Părinte!».

O, mare este taina Ta, Dumnezeule tainic! Dă oamenilor înţelepciune, bunule Doamne, că dacă Te faci în Israel înţelepciune, vin oamenii şi iau, căci fiii grădiniţei cuvântului Tău s-au făcut împărţitori ai împărăţiei Tale peste oameni, Doamne.

O, fiilor unşi, iată cine este viaţa voastră! Luaţi şi daţi oamenilor viaţă. Suflaţi peste oameni viaţă, fiilor, ca să învieze oamenii, căci învierea oamenilor este Domnul Cel născut în oameni.

E sărbătoare de naştere la ieslea cuvântului. Îngeraşii cerului cântă slavă Celui născut acum două mii de ani între oameni, şi cântă îngeraşii colindă nouă de naştere nouă, că ei văd că au venit zilele naşterii din nou a lumii, naştere din Cuvântul, căci Domnul, Pruncul Cel născut de două mii de ani între oameni Se naşte azi cuvânt în iesle la voi ca să Se dea oamenilor Păstor tainic şi să păstorească neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul cuvântului precum glasul fulgerului se aude după lumina lui. Amin.

– O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine! Ce frumos Mă împarţi, ce întreg Mă arăţi, ce naştere tainică Îmi dai când Mă faci cuvânt dinăuntrul Meu! că tu eşti în Mine, Ierusalimul tău cel nou, şi te naşti din Mine cuvânt, iar cuvântul tău Eu sunt. Eu Mă nasc cuvânt în tine, Eu sunt rodul. Eu sunt Cel ce Mă nasc şi Cel ce nasc, că scris este: «Vor fi un singur trup cei doi», Cel ce naşte şi Cel ce Se naşte. Amin.

Israele, cobor la tine, cobor în cartea Mea. Din carte în carte trec ca să fiu cu tine în glas de sărbătoare de naştere. Amin.

*

E naşterea Mea pe pământ, Românie, şi în tine e naşterea Mea. Mă nasc cuvânt în tine ca să fiu cu oamenii şi să Mă sălăşluiesc între oameni cuvânt de naştere a omului din Dumnezeu. În Betleem M-am născut prunc ca să Mă sălăşluiesc între oameni venit din cer, iar în tine, Românie, Mă nasc cuvânt, şi iarăşi Mă sălăşluiesc între oameni, ca să-i nasc pe oameni din Mine, din cuvânt, precum Eu M-am născut din cuvântul Tatălui ca să fiu Cuvântul Tatălui, şi prin Mine să le facă pe toate Tatăl, după cum a şi făcut.

Românie, tu cânţi naşterea Mea, şi cerul cântă naşterea ta. Ne naştem unul pentru altul, iubito; Eu pentru tine, şi tu pentru Mine, şi vom fi amândoi un singur trup. Nu grăiesc numai poporului Meu. Grăiesc şi cu tine, ţară Românie, că Eu am vestit că mulţimi nenumărate vor veni şi vor bea din izvorul cuvântului Meu, şi fântâna Mea dă pe deasupra şi se face râu, şi se face mare, şi se face ocean şi cuprinde tot pământul ca să-l fac iar pământ, nou să-l fac, din apa cuvântului Meu ieşit, şi din cer născut, căci cine nu se naşte de sus, nu se face împărăţia Mea. Îngeraşii naşterii Îmi cântă deasupra ta naşterea Mea, că e serbare de naştere a Mea. Cântă îngerii, cântă Celui născut acum două mii de ani. Cântă îngeraşii colindă nouă de veac nou, de naştere nouă, că ei văd că au venit zilele naşterii din nou a lumii, şi lumea se înnoieşte cu cuvântul Meu, care naşte om nou. Eu, Cel născut din Fecioară acum două mii de ani între oameni, Mă nasc azi cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău, ţară Românie. Mă nasc cuvânt, Păstor tainic, Care păstoreşte neamurile pământului cu toiag de fier, cu cuvânt tainic, care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum fulgerul se aude după lumina lui.

O, ce tainică e taina cuvântului Meu, care se naşte azi în tine, ţară Românie! Ca fulgerul care iese de la răsărit şi se arată până la apus, ca fulgerul e taina Mea, şi nimeni n-o poate strivi, că aşa este venirea Mea, şi împotriva venirii Mele cine poate birui? Ca fulgerul Mă nasc şi vin. Fulgerul se arată şi se ascunde, şi după el vine vuietul lui şi se aude glasul lui, dar fulgerul, născătorul vuietului lui nu se mai vede; se ascunde şi rămâne glasul lui care se aude; fulgerul şi glasul lui; Domnul şi cuvântul Lui; lumina şi glasul ei apoi. Amin.

Eu sunt Lumina lumii, Care S-a arătat acum două mii de ani, şi din ea se naşte glasul ei, cuvântul ei. Eu sunt lumina cea mai dinainte de lumină, sunt lumina cea din vremea luminii şi sunt lumina cea de după lumină. Eu sunt taina Tatălui pe pământ cu oamenii, căci când a venit plinirea vremii, Tatăl M-a trimis lumină în lume, trup născut din Fecioară ca să-i răscumpere pe oameni de sub lege şi să dobândească oamenii înfierea, iar celor ce se fac fii, la aceia trimite Tatăl Duhul Fiului Său în inimile lor, Care strigă: «Părinte!», strigă pe Tatăl, strigă din fii, strigă Fiul Tatălui. Duhul Fiului lui Dumnezeu strigă din fii: «Părinte!»; Duhul Se roagă pentru fii, cu suspine negrăite.

O, fiilor de la iesle, suflaţi peste oameni ca să învieze oamenii, că oamenii sunt oase uscate, precum scrie în prooroci. Suflaţi, să prindă duh de viaţă oamenii. Suflaţi cuvântul Meu peste oameni ca să învieze oamenii, căci învierea oamenilor este Domnul, Cel născut în oameni, cuvântul cel tainic, care vine de sus şi naşte de sus pe om, naştere din Cuvântul Cel dătător de viaţă veşnică pentru om.

O, e sărbătoare cerească de naştere nouă! Îngeraşii cerului cântă slavă Celui născut acum două mii de ani între oameni, şi cântă îngeraşii colindă nouă, de veac nou, de naştere nouă, că ei văd că au venit zilele naşterii din nou a lumii, naştere din Cuvântul, Pruncul Cel născut acum două mii de ani între oameni. Cel ce S-a arătat lumină acum două mii de ani Se naşte azi cuvânt, glas al luminii care s-a arătat atunci, ca fulgerul care se arată şi se ascunde şi rămâne glasul lui care se aude, Păstor tainic, cuvânt tainic care nu se vede, dar se aude glasul lui, precum glasul fulgerului se aude după ce fulgerul se ascunde.

Eu sunt Cel ce Mă nasc şi Cel ce nasc, că scris este: «Vor fi un singur trup cei doi», Cel ce Se naşte şi Cel ce naşte, căci Tatăl M-a făcut Fiu al omului. M-am coborât din cer şi M-am întrupat din Duhul Sfânt în Fecioară şi M-am făcut Om, că scris este: «Lăsa-va omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi cu femeia sa, cu mireasa sa, şi vor fi cei doi un singur trup». Am venit din Tatăl şi din mamă Fecioară şi M-am alipit cu mireasa Mea, cu biserica Mea în care Mi-am lăsat trupul ca să fiu un trup cu ea şi să-Mi fie ea mădulare ale Mele, trupul Meu să fie ea, ca să fim amândoi un singur trup după cum este scris. Dar Eu cu omul nu pot vorbi ca în cer această mare taină, că omul s-a alipit de desfrânare şi s-a făcut un trup cu ea, şi zice că împlineşte Scriptura cuvântului Meu, dar taina acestei Scripturi este în Dumnezeu, şi omul trebuie să înţeleagă taina acestui cuvânt, şi omul trebuie să se nască din nou, să se nască de sus, că am venit cuvânt de sus, am venit de la Tatăl cuvânt ca să-l nasc pe om din cer şi să Mă fac un trup cu cel ce primeşte înfierea. Amin.

O, zilele naşterii sunt în tine, ţară Românie. Taina naşterii omului cel nou, zilele naşterii din nou a lumii sunt în tine, ţară a naşterii cuvântului Meu. E naşterea Mea pe pământ, Românie, şi în tine Mă nasc. Mă nasc din Mine cuvânt în tine ca să fiu cu oamenii, să Mă sălăşluiesc între oameni cuvânt de naştere a omului din Dumnezeu. Tu cânţi naşterea Mea, şi cerul cântă naşterea ta din nou. Ne naştem unul pentru altul, iubito; Eu pentru tine, şi tu pentru Mine, şi vom fi amândoi un singur trup, Mire din cer, şi mireasă de pe pământ, nuntă curată, Mire şi mireasă, şi zarva nunţii noastre va cuprinde tot pământul, şi din nunta Mea cu tine se vor naşte fii ai Tatălui, care vor primi înfierea, că scris este: «Cei ce cred în Mine, le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu se nasc», din Mine, Fiul Tatălui, Fiul Care Se face un trup cu cel ce crede în El ca să fie cei doi un singur trup.

Zilele naşterii din nou a lumii sunt în tine, ţară Românie, şi la naştere se cântă colinde, fiică iubită, precum îngeraşii au cântat în noaptea naşterii Mele.

Vin în mijlocul tău cu poporul Meu, cu mireasa Mea luată din tine, fiică Românie, şi îţi cânt colindă de naştere nouă ca să împlinesc prin tine Scriptura naşterii din nou a lumii, iubito, că Eu Mă fac cu tine veste şi poveste peste pământ, şi vom fi amândoi un singur trup, nuntă curată, nuntă de veac nou între cer şi pământ, Fiul Tatălui cu mireasa Lui în tine, ţară mireasă, ţară Românie, ţara Tatălui Meu, ţara Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin.

07-01-1997