Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua a Postului Mare, a sfântului Grigorie Palama

Har vouă! Pace vouă! Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt aduce cuvânt pe pământ, şi cu el aduce harul mângâierii şi dulcele lui, ca să te mângâie Dumnezeu, popor al venirii Mele, popor al răbdării sfinte, popor al harului Meu, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, ţi-am spus ţie că în vremea de acum nimeni nu mai are putere decât cei mângâiaţi de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu de azi, nimeni nu mai are azi putere decât cei mângâiaţi de Mine. Mângâierea Mea este puterea lor şi harul lor. Duhul mângâierii, pe el l-a lăsat Tatăl peste pământ pentru cei ce iubesc cu dor pe Dumnezeu: Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care lumea nu-L cunoaşte, căci El nu este în lume, şi este în loc sfânt, şi este cu omul cel cu duh umilit, şi este cu cei săraci cu duhul. Amin.

O, poporul Meu de azi, ia mângâiere din duhul cuvântului Meu şi mângâie-Mă cu el, şi unii pe alţii să ne mângâiem, şi ţine-ţi tu nădejdea mereu în Domnul Dumnezeul tău, Care este scăpare ţie, că scris este: «Îngerilor Săi va porunci El pentru tine ca să te păzească în toate căile tale, şi te vor ridica pe mâini, că tu nădăjduieşti în Domnul şi cunoşti numele Lui». Amin.

E mare taină lucrarea îngerilor peste om şi lângă om. Eu sunt plin de durere pentru tot omul care nu are de unde să înveţe lucrare îngerească şi ca s-o lucreze pe ea şi ca să aibă omul pază de îngeri în toată calea sa. Dar pe tine te povăţuiesc deosebit, poporul Meu de azi, fiindcă tu M-ai iubit şi M-ai urmat, şi Eu mereu te învăţ să-Mi urmezi aşa cum am Eu azi de mers prin lume, prin mersul tău cu Mine. Te învăţ mereu lucrarea îngerilor peste tine şi lângă tine, că tu ai mare nevoie de îngeri, fiule de azi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ţi-a hărăzit ţie să fii Domnului de sprijin şi să te sprijinească pe tine îngeri cu zeci de mii şi cu mii de mii, că vremea este grea de tot, iar tu trebuie s-o biruieşti în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, poporul Meu. Lucrez cu toată oastea cerească să te aşez Eu pe tine în toată pacea inimii şi să te ocrotesc cu mare ocrotire, numai să dai tu putere îngerilor înăuntrul tău şi în preajma ta şi în mijlocul tău, fiule poporul Meu. În toate lucrările şi mişcările pe care le săvârşeşti tu între pământ şi cer, cea mai mare lucrare a ta să fie grija de îngeri, ca să stea ei lângă tine cu multul în toată clipa şi cu toată lucrarea lor peste tine, că Eu pe îngerii Mei i-am pus să-ţi slujească şi să te păzească în toate căile tale, popor al venirii Mele. Iar tu laudă şi binecuvintează numele Meu pe pământ şi în cer, că toţi sfinţii Mei dau să aibă petrecere cu tine în lucrare de biserică sfântă, că de atâta vreme aşteaptă ei să vină împărăţia cerurilor pe pământ pentru răscumpărarea lor şi pentru bucuria ce va să fie pentru sfinţi!

Tu, popor al zilelor Domnului, să stai mereu, mereu în duhul înţelepciunii de sus şi să-l lucrezi în mijlocul tău şi să-ţi afli în el plăcerea şi bucuria şi mângâierea, că îngerii prind viaţă şi lucru mult la lucrul tău cu cerul, şi tu eşti atunci ocrotit pe pământ. O, Mi-e dor de sfatul Meu în mijlocul tău, ca să iau Eu din el şi să te binecuvintez pentru dragostea ta, că iată cât sfat fac Eu cu tine şi cât Mă mângâi că-ţi grăiesc şi că te am şi că te cresc. Lucrarea Mea cu tine e duhul mângâierii peste pământ, şi tu trebuie să fii copleşit de atâta fericire a Mea, că fericit este Domnul întru venirea Sa când are fii cu credinţă în ei pentru cele ce Eu am făgăduit că vor fi şi vor împărăţi pe pământ peste fiii credinţei sfinte, pentru cei ce Mă aşteaptă să vin şi nu se îndoiesc aşteptând.

Voiesc să-l îndemn pe tot omul de pe pământ să intre sub pază de îngeri, şi să se înmulţească cei ce iubesc pe Dumnezeu. Voiesc să-i spun omului să ia învăţătura Mea şi să se mângâie cu ea, şi apoi să poată crede omul în împărăţia Mea care aşteaptă înăuntrul său să crească şi să se desăvârşească prin duhul cel umilit din om. Omul din pricina lipsei duhului umilit vrea să poată mai mult ca Dumnezeu peste el, iar Eu, Domnul, Mă frâng de jale aşteptând învierea omului. Duhul cel fără de umilinţă din om Mi-a stat mereu împotrivă ca să nu pot Eu în om, şi să poată omul. Iată, omului nu-i poate face bine omul, că binele de la om nu ţine pe veci. Numai Eu pot să-i fac omului bine pe veci; numai Eu, dar cui să-i spun aceasta? Cum să fac să ajungă la inima omului această taină în care vreau să-l cuprind pe om şi să Mă măresc apoi în el şi să simtă omul gustul cel mângâietor al împărăţiei Mele în el şi cu el? O, fericit este omul care-L pune pe Dumnezeu scăpare a lui şi nădejde a lui, căci scris este: «Pe Domnul, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Pentru aceasta nu vor veni către tine rele, şi certarea nu se va apropia de locaşul tău, că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale, şi te vor ridica pe mâini ca să nu împiedici de piatră piciorul tău». Amin.

O, poporul Meu de azi, laudă pe Domnul Dumnezeul tău! Binecuvintează pe Domnul, Ierusalime, că îngerilor Săi a poruncit pentru tine, căci Domnul te mângâie pe tine cu slava cuvântului Său ca să te desăvârşească pe tine întru lucrările Sale, că tu eşti micuţ şi eşti plăpând, dar mărirea Domnului este acoperământul tău şi mângâierea ta. Iar tu să-L mângâi pe El, şi va veni mângâierea pe pământ şi va împlini ea desăvârşit împărăţia cerurilor şi bucuria ce va să fie pentru sfinţi. Amin. Mi-e duhul tot un dor să împlinesc aceasta şi să-I dau Tatălui lucrul gata şi să Mă supun Lui, căci iubirea aşa este: iubeşte şi se supune, şi unde ea nu este aşa, acolo nu este nimic, căci scris este: «Dacă nu am dragoste, nimic nu sunt». Dragostea este acolo unde ea nu se sfârşeşte în lucrarea ei, dar dacă dragostea dintre oameni nu foloseşte împărăţiei cerurilor, şi dacă împărăţia cerurilor nu foloseşte dragostei dintre oameni, acolo este lucrarea care nu are nimic întru Mine. Lucrarea dragostei care are plată din cer este cea dintre cei ce cred în Mine cu împlinirea lor cea întru poruncile Mele şi cu nădejdea lor în scăparea cea de la Mine, iar aceştia sunt cei cu duh umilit, sunt cei plăpânzi care-şi pun nădejdea în Domnul şi care strigă la El îndelung răbdând şi cu credinţă lucrând în ei pe omul cel nou care va să fie.

Vorbeam cu ucenicii Mei şi le spuneam aşa: «Toate câte cereţi rugându-vă să credeţi că le veţi primi, şi aşa le veţi avea, căci cine nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice». Amin.

Eu, fiilor din grădină, aşa v-am învăţat Eu pe voi să lucraţi şi să împliniţi, că toată făptura nu pe Mine Mă aşteaptă mai întâi, nu pe Dumnezeu, ci pe fiii lui Dumnezeu, pe cei ce vor crede după cum cere această vreme a venirii Mele, a cuvântului Meu venit din Mine pe pământ pentru ca să fac după credinţa fiilor lui Dumnezeu. Eu pe voi v-am învăţat ce să credeţi, şi de două mii de ani l-am învăţat pe tot omul cum să creadă şi ce să creadă, şi iată, şi azi îl învăţ pe om prin învăţătura Mea cea de peste voi, iar voi să rostiţi tot mai mult făgăduinţele Mele cele rostite acum două mii de ani şi, iarăşi, acum, în vremea voastră, întărindu-le peste voi pentru înfăptuirea lor. Aduceţi-vă aminte de tot ce Eu am spus, că numai fiii credinţei sfinte rugându-se, toate câte cer ei cred că le vor primi şi le vor avea. Amin.

Aş voi şi omul să poată crede ca voi, că e omul lipsit de mângâiere şi nu are cine să i-o dea. O, cât aş vrea să întăresc pe pământ puterea rugăciunii cea cu putere, fiilor, căci ca să se înfăptuiască rugăciunea, trebuie pace întru toate şi întru toţi, pace şi nejudecată. Eu aşa am spus celor iubiţi ai Mei: «Toate câte cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit, şi le veţi primi. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre, că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu va ierta vouă greşalele voastre».

O, fiilor scumpi, iată taina rugăciunii care se înfăptuieşte. Duhul cel umilit din om are această putere pe care Eu am avut-o în Mine când Mă rugam Tatălui, căci Eu numai mântuire îi voiesc omului, dar om cu om nu poate să lucreze tot aşa, căci omul s-a făcut de la început mai mare ca Mine, mai îndrăzneţ, iar sfiala cea sfântă nu mai ştie omul s-o aşeze înaintea Mea pentru iertarea greşalelor lui şi pentru ca să nu aibă omul nici o răutate, nici o răceală de suflet când e vorba de milostivirea Mea pentru el, când e vorba să-i dau cu ce măsură măsoară şi el.

Duhul iubirii, duhul dragostei care nu se sfârşeşte în lucrarea ei, această dragoste face împărăţia cerurilor în om şi între om şi om dacă ea seamănă cu cele ce Eu am aşezat peste om. Atunci îngerii Mei sunt paza fiilor împărăţiei cerurilor pe pământ, şi pe mâini îi înalţă pe cei ce nădăjduiesc în Domnul, împlinind poruncile vieţii şi cunoscând numele Meu cel de peste ei. Paza îngerilor este acolo unde cei iubiţi ai Mei fac cer nou şi pământ nou şi om nou peste ei în numele Meu cel sfânt, iar Eu la aceştia le sunt Dumnezeu şi îi port în care de biruinţă şi împlinesc cu ei lucrările Mele pentru veac nou între cer şi pământ, aşa cum este această proorocie rostită de Scripturi prin Duhul Sfânt al Tatălui şi al Fiului, poporul Meu. Lucrarea împărăţiei să fie toată desfătarea ta, fiule. Lucrarea îngerilor să fie toată lucrarea ta, iar mângâierea Mea şi a sfinţilor Mei curge de la tine, şi unii pe alţii ne mângâiem cu cele ce sunt, iar cele ce sunt, sunt cele ce nu se văd, căci cele ce se văd nu sunt adevărul, poporul Meu. O, nu mai e nimeni ca tine pe pământ! Tot omul se mulţumeşte cu cele ce se văd, şi nu ştie omul cât aştept Eu inima lui să Mă caute şi să Mă găsească, şi să se bucure apoi, aşa cum s-au bucurat Luca şi Cleopa când Eu M-am arătat lângă ei din cele ce nu se văd, şi tot aşa M-am şi dus apoi de lângă ei.

Mi-e dor, Mi-e tare dor de dorul omului, că vreau să-l mângâi pe om. Aş vrea să fie tot o mângâiere venirea Mea, acum, după două mii de ani, de lângă Tatăl. Dacă s-ar uita omul în Scripturi, dacă s-ar uita bine, ar porni omul spre mângâierea venirii Mele şi s-ar sfinţi, şi apoi ar avea putere să creadă în venirea Mea de azi şi să-i vadă bine cărarea şi pe fiii Mei de pe ea, pe fiii care trudesc cu Mine să-Mi fac cărarea spre om cu mângâiere şi nu cu spaimă aşa cum este scris pentru cei necredincioşi din vremea venirii Mele. Iată, acum e vremea, acum sunt zilele Domnului, acum proorocii s-au sculat să-şi primească bucuria împlinirii proorociilor lor, iar pe pământ omul se bucură cu cele ce se văd de ochii lui. Eu însă Îmi întăresc lucrarea venirii şi Îmi pregătesc darul cel pentru sfinţi, veacul ce va să fie, veacul Domnului, împărăţia cerurilor şi a fiilor ei. Amin.

Îţi dau întărire proaspătă, poporul Meu, că tu eşti plăpând şi vremea e grea şi tu o simţi, că eşti al Meu, fiule, dar îngerii Mei au porunca Mea ca să te ridice pe mâini şi să biruieşti în numele Meu pe care tu îl porţi. Amin.

Har vouă, fiilor! Pace vouă, copilaşi plăpânzi! Harul mângâierii şi dulcele lui! Putere de suflet şi de duh şi de trup în numele Meu!

Lucraţi, fiilor, lucraţi cu dor şi cu mângâiere. Lucraţi lucrarea împărăţiei cerurilor peste voi şi între voi, iar Eu şi cu Tatăl şi cu îngerii Mei vă dăm har şi vă dăm mângâierea, fiilor scumpi. Amin, amin, amin.

31-03-2002