Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului

Vin cu bucurie în grădina Mea din România şi Mă sărbătoresc pe Mine Însumi între voi, fiilor unşi în grădiniţa Mea, că mare taină este pe pământ această mânuţă de pământ, fiindcă din ea l-am luat pe omul cel întâi zidit, şi tot din ea fac om nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi Mă voi slăvi în el aşa cum M-am slăvit pe Mine Însumi în faţa ucenicilor Mei când chipul feţei Mele s-a făcut altul, iar cămaşa Mea cea albă a strălucit pe trupul Meu.

Fiilor veghetori în calea glasului Meu cel din cer lucrător peste voi, deschideţi cartea Mea de azi şi aşezaţi în ea pe Dumnezeu Cuvântul. Amin.

În ziua când Eu, Domnul, Mi-am schimbat chipul feţei în slavă văzută, am avut martori şi de pe pământ şi din cer. Eram cu cei mai apropiaţi apostoli ai Mei dintre cei doisprezece; eram cu Petru, cu Iacob şi cu Ioan cel iubit de inima Mea, iar dintre cei din cer aveam martori pe Moise şi pe Ilie, că nici ei nu şi-au lăsat trupul pe pământ când au intrat în cer.

O, fiilor credincioşi, oamenii de pe pământ citesc în viaţa Mea cea din vremea trupului Meu în mijlocul oamenilor, citesc, dar nu se lasă pătrunşi de lucrările lui Dumnezeu, cele peste fire, de puterea Mea cerească, pe care când şi când o slobozeam să se arate cu oamenii şi să creadă oamenii în Dumnezeu, Cel venit pe pământ. Moise şi cu Ilie, proorocii Mei cei de demult, s-au arătat şi ei cu Mine în slavă, şi vorbeau despre cele ce Eu voi pătimi în Ierusalim, căci erau din cer şi ştiau din cer. Apostolii Mei cei trei voiau să Mă ferească de pătimire, şi Petru Îmi spusese că dacă voiesc, ne vor face ei trei câte o colibă, ca să rămân acolo pe munte cu Moise şi cu Ilie, căci erau înspăimântaţi de cele pentru pătimirea Mea. Şi pe când el vorbea, s-a făcut un nor şi Ne-a umbrit pe toţi, şi s-au înspăimântat apostolii Mei, iar apoi s-a făcut glas din nor, glasul Tatălui Meu, Care a zis: «Acesta este Fiul Meu Cel ales. De El să ascultaţi». Slava cerului s-a tras apoi în cămările ei, şi Eu am rămas cu ei ca şi până atunci, poruncindu-le să nu spună ce au văzut până la învierea Mea dintre morţi. Iar dacă Eu M-am înălţat la Tatăl Meu, le-am spus lor: «Mergeţi în toată lumea şi spuneţi despre Mine, şi veţi fi martorii Mei până la toate marginile, pentru cei credincioşi, care vor crede în Mine prin mărturisirea voastră». Fiilor, în ziua aceea s-a arătat cerul cu pământul împreună în lucrare: Tatăl şi cu Fiul, Moise şi cu Ilie, care sunt vii, şi cei trei apostoli peste care deosebit lăsam tainele cerurilor, şi cu care Mă purtam din loc în loc între cer şi pământ.

Iată, vin cuvânt de bucurie peste voi. Vin cu amintirea lucrărilor Mele peste ucenicii Mei cei de atunci, şi vin cu ei la voi, cei de azi cu care-Mi lucrez venirea Mea cea de azi pe pământ, lucrarea Mea cea de azi cu voi, aşa cum am lucrat cu cei de atunci lucrarea Mea cea de atunci.

O, fiilor, lucrările Mele cele mai presus de fire au rămas ca nişte poveşti peste oameni, dar ele sunt puterea Mea cea mai presus de fire. Cine mai tresare cu inima lui faţă de puterea Mea cea lucrătoare din cer pe pământ? căci Eu am fost pe pământ cu cei din cer şi cu cei de pe pământ. Amin. O, fiilor, tot aşa sunt şi azi. Sunt cu voi şi cu cei din cer pe pământ cu voi, iar voi sunteţi martorii lucrului Meu cu voi. Sunt cu sărbătoare cerească între voi, iar apostolii Mei vă binecuvintează din Mine cu binecuvântare apostolească şi părintească, fiindcă cine-i ascultă pe ei, pe Mine Mă ascultă, pe Mine Mă primeşte, căci aşa am grăit Eu lor.

O, ucenicilor, o, apostolii Mei cei de atunci! Sunteţi cu Mine, Învăţătorul vostru; suntem cu cei mai mici ai timpului Domnului. Ei lucrează cu cerul ca şi voi, şi Mă aduc din cer pe pământ, căci prin credinţa lor am venit iar, şi cuvintez ca şi acum două mii de ani, şi învăţ noroadele să stea întru venirea Mea, şi mulţi se vor aşeza să stea întru venirea Mea. Amin, amin, amin. Cuvântaţi cuvânt de bucurie şi de nădejde peste cei mai mici. Ei sunt credincioşi venirii Mele între zeci de mii de sfinţi, că aşa vin Eu când vin, căci am suită cerească, şi cu ea vin când vin. Amin.

– O, Învăţătorule, norul cel alb ne învăluie pe toţi, şi stăm pe nor alb şi grăim cu Tine, Doamne, ca şi atunci când chipul Tău s-a schimbat în slavă pe munte, şi îmbrăcămintea Ta s-a înălbit ca lumina. O, Doamne, oamenii vor să ne scoată afară din Scripturi, ca să nu mai fim cuvântul Scripturilor Tale cele adevărate. Dar noi suntem între cei doisprezece şi am lăsat cărţi în Scripturi pentru cei credincioşi Ţie, Doamne, că Tu ai lăsat peste noi pe Duhul Sfânt, şi cărţile noastre sunt pecetluite cu Duhul Tău Cel Sfânt, dar oamenii vor să ne scoată din Scripturi. Scripturile sunt cartea Ta cea de atunci, în care ne-am scris şi noi spre credinţa oamenilor, că Ţi-am fost martori lucrării Tale cea mai presus de fire, Doamne Învăţătorule. Moise şi Ilie, şi noi, cei trei apostoli ai Tăi, Petru, Iacob şi Ioan, am auzit glasul Tatălui în muntele slavei, cum că Tu eşti Fiul Său Cel iubit, şi toţi mărturisim despre ziua aceea, şi din cer mărturisim, iar dintre noi apostolul dragostei grăieşte peste biserici. Amin. Căci aşa i-a spus Duhul Tău: «Tu trebuie să prooroceşti încă o dată la popoare şi la neamuri şi la mulţi împăraţi». Amin, amin, amin.

Eu, Ioan apostolul, am fost în ostrovul Patmos pentru mărturia lui Iisus Hristos şi pentru cuvântul lui Dumnezeu. Am fost răpit în duhul în zi de duminică şi am auzit în urma mea glas mare, ca de trâmbiţă, care zicea: «Ceea ce vezi, scrie în carte şi trimite celor şapte biserici!». Am văzut slava Lui, şi El mi-a zis: «Nu te teme, Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi iată, sunt viu în veci şi am cheile morţii şi ale iadului. Scrie acum cele ce ai văzut şi cele ce au să fie după acestea». Iisus Hristos mi-a grăit, şi eu am scris cuvântul lui Dumnezeu despre cele ce trebuiau să fie, şi apoi El a mărturisit zicând: «De va mai pune cineva la cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va pune asupra aceluia pedepsele care sunt scrise în cartea aceasta, iar de va scoate cineva din cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

O, oamenilor credincioşi şi necredincioşi, îndoielnici şi neîndoielnici, numai eu am avut numele de Ioan între cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, dar cartea aceasta care stă la capătul cel din urmă al Scripturilor este descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să arate robilor Săi credincioşi cele ce trebuiau să se petreacă în curând. El a trimis pe îngerul Său să mi-o destăinuiască, iar eu am mărturisit bisericilor cuvântul lui Dumnezeu şi mărturisirea lui Iisus Hristos.

O, fii ai oamenilor, dacă Iisus Hristos nu vorbea despre cartea aceasta şi de cel ce ar scoate sau ar pune la cartea aceasta, era de mult acoperită această proorocie, dar cuvintele ei au tărie neclătinată, căci Duhul lui Hristos a spus: «Mergi şi ia cartea cea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ; ia-o şi mănânc-o, că tu trebuie să prooroceşti încă o dată peste pământ şi să-i însemnezi pe cei ce se închină Mie, iar pe ceilalţi să-i scoţi din măsurătoarea Mea, căci sunt păgâni, şi Eu voi scoate partea lor din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă despre care scrie în cartea aceasta».

O, fii ai oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu a venit pe pământ şi Şi-a făcut cetate sfântă, zidită din cei credincioşi venirii Lui, şi Domnul este slava ei şi lumina ei, şi în ea nu intră cel pângărit, după cum scrie în cartea aceasta a vieţii Mielului. Cuvântul lui Dumnezeu face nou Ierusalim, cetate sfântă, zidită din inimi vii, născute din cer, de sus, împărăţie a lui Dumnezeu în om născut de sus.

O, voi, cei tari la cerbice, iată, încă o dată grăiesc popoarelor, după cum a fost proorocia Domnului, Care n-a voit ca eu să mor, şi a voit să rămân până azi şi să lucrez între cei credincioşi cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul României, cetatea Noului Ierusalim, care are în ea grădina cuvântului. Amin. Eu, Ioan, apostolul lui Iisus Hristos între cei doisprezece apostoli ai Săi, am fost în ostrovul Patmos pentru cuvântul lui Dumnezeu, Care mi-a spus: «Scrie!». Curând, curând vor tremura toţi necredincioşii, toţi mai-marii pământului, şi se vor ascunde în peşteri şi în stânci, căci eu mă voi lăsa văzut, la porunca Domnului, Care vine cu norii, şi orice ochi Îl va vedea. Amin. Iată, vă ascundeţi de proorocia aceasta. Iată, daţi s-o ascundeţi şi s-o luaţi din dreptul meu, dar iarăşi spun: eu, Ioan apostolul, am scris cuvântul lui Dumnezeu din cartea aceasta. Amin. Scuturaţi-vă de necredinţă şi nu fugiţi de Dumnezeu, căci El a zis: «Cumpăraţi de la Mine alifie de ochi ca să vă ungeţi ochii şi să vedeţi». Amin.

Iar vouă, iubiţi ai Domnului, răscumpăraţi de El din tot norodul şi neamul prin sângele Lui, cântaţi cântarea nouă, cântaţi Mielului cu laude cereşti, cântaţi cântări de nuntă, căci curând, curând neamurile toate vor veni şi se vor închina Cuvântului lui Dumnezeu, Care este cu voi.

O, Învăţătorule, norul cel alb se ridică cu noi, iar Tu eşti cu cei credincioşi, şi Te faci lumină peste pământ şi Te împlineşti în cuvântul cel proorocit în cartea aceasta. Amin.

– Amin, amin grăiesc ţie, iubitul Meu apostol Ioan: toate cuvintele acestei proorocii ies din nou în calea oamenilor şi se vestesc, după cum Eu ţi-am grăit atunci: «Încă o dată vei prooroci peste neamurile pământului». Amin.

Iată sărbătoare cerească, şi voi veni cu Tatăl Meu şi cu suită cerească în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, şi vom avea zile de mărturie cerească, zile de nuntă între zilele de nuntă, Eu, Domnul, şi cu poporul Meu şi cu cei ce îl iubesc pe poporul Meu pentru numele Meu care este peste el. Amin, amin, amin.

19-08-1998