... Creştine, repară jaful de la tine, că mai sunt două minute, şi ce vei vedea, te vei îngrozi. Nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea. Câtă mângâiere a fost la tine, atât de rău vei ajunge bătut de Dumnezeu.
... Scrie în sfânta Scriptură că la vremea din urmă turna-va Dumnezeu din Duhul Său peste fiii şi fiicele voastre, şi fericit cel ce a auzit şi a muncit şi a făcut dintr-un om păcătos un om credincios.
Ţine-te bine, creştine, că nu mai vine Dumnezeu la tine, că are cine să vină. Dar scrie în sfânta Scriptură că se va astupa gura şi nu va mai spune nimic.
Fiule Daniele, a cumpărat omul pe demonul. Ţine minte! Daniele, a cumpărat omul pe demonul şi o să se facă negustor de demoni. De n-ai avea ce mânca, pe demonul nu-l cumpăra, că te vei chinui. Te vor mânca viermii; îţi vor mânca toată carnea, şi până la oase, şi în măduvă; îşi vor face casă în piatra omului. Ascultă de Domnul, Daniele, şi profeţeşte această profeţie, că au ieşit demonii din iad şi servesc lumea. Le aduc bani mulţi pe masă, le aduc pâine multă, le aduc tot ce este pentru hrana trupului, dar nu le aduc haina duhului, şi fuge Duhul Domnului şi plânge. Şi ţine minte, Daniele, că atunci când va ajunge demonul în casa curată şi măturată, să ştii că sfârşitul a venit. Vând demonii un gram de ţuică şi un kilogram de apă şi pun peste ea fermecătoria lor. Bea omul, bea, bea şi nu mai ştie de casa sa, nu mai ştie de munca sa, nu mai ştie de copiii săi, nu mai ştie de femeia sa. Dar ţineţi profeţia cu tărie la voi acasă. De nu s-ar afla apă pe nici o parte, să nu bei această băutură, că e fermecată, şi dacă o bei, te-ai stricat, te-ai înstrăinat.
O, ce har ţi-a dat Dumnezeu! O haină de împărat ţi-a dat. Ce haină frumoasă poartă creştinul astăzi! dar dacă va bea, hăinuţa nu mai e a sa, şi îl dezbracă demonul care a dezbrăcat pe Domnul pe Golgota, şi îi împarte hăinuţa cum a împărţit şi cămaşa Domnului, ca să batjocorească lucrarea Mea.
... Ţine minte, fiule, moare Ceauşescu, mor comuniştii. Această şoaptă ţineţi-o ascunsă. Până în întâmplare nu vorbiţi nimic. După ce moare puteţi să vorbiţi. Şi nu e nevoie să ştiţi voi cum moare. Nu rămâne nici unul. Tu nu ştii; eşti mititel, mititel.
... Să strigi pe cărare, aşa îţi vine: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, nu ne părăsi şi vino cât se poate de repede, că Te vrea poporul Tău să vii în casa sa, să vorbeşti despre cele duhovniceşti“.
04-04-1978
