Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei muceniţe Ecaterina

Mă scriu cu voi în carte şi azi, fiilor de la iesle. Aşteaptă din zori muceniţa Ecaterina, că e sărbătoarea ei. Să lucreze şi ea, aşa voieşte ea, căci sfinţii sunt harnici pentru venirea Mea.

O, poporul Meu, acele ceasornicului cele secunde se ţin după acul cel mare ca să-l ajungă mereu, şi îl ajung. Aşa trebuie să călătoreşti şi tu după Mine, poporul Meu, toată ziua şi toată noaptea, şi să Mă ajungi, fiule. Aşa să faci până când vine clipa aceea să fie numai ea şi atât. Aşa să faci, ca să arătăm neamului omenesc ce oră este. Să se uite lumea la Mine şi la tine şi să vadă ce oră este, poporul Meu. Amin.

O, dacă ştii de un timp anume şi de o oră de întâlnire, cu mare drag te găteşti şi te pregăteşti pentru atunci şi pentru acolo. Aşa trebuie să faci tot ce faci tu când faci, şi nu să fii greoi ca să fii prins apoi pe neştire pentru un răspuns în toate câte faci tu lui Dumnezeu şi aproapelui tău. Dacă uiţi să le faci pe cele pământeşti la vremea lor, aşa uiţi şi de cele duhovniceşti, şi te uită şi ele pe tine. Dar tu trebuie să porţi o lucrare, o grijă care să te scoale din somn, o apăsare pentru cele ce se cer făcute şi ţinute în orânduială, căci îngerii te însoţesc şi te slujesc, şi tot aşa şi sfinţii, poporul Meu.

Dis-de-dimineaţă muceniţa Ecaterina stă la porţi ca să intre şi să lucreze, căci sfinţii sunt cu grijă mare pentru venirea Mea şi aşteaptă pe pământ după voi, fiilor. Ea iubea mult duhul curăţeniei întru toate, iar îngerii o slujeau şi îi aduceau de la Mine pentru inima ei plină de dor, căci deşteptăciunea omenească şi priceperea în toate nu sunt tot una cu cele de sus tot aşa numite. Muceniţa Ecaterina până n-a primit duhul cel de sus n-a putut face curăţenie peste duhul înţelepţilor din vremea ei. O, cât de frumos este acest duh al curăţeniei! Cât de frumos, fiilor, şi cât de iubit de cer! O, cât de mult se vede pe dinafară inima din omul care iubeşte acest duh, şi cât de iubit de Dumnezeu este un aşa om care are în el blândeţea şi smerenia precum Eu am avut, şi le-am avut din Tatăl Meu şi din mama Mea.

O, poporul Meu, mare este taina naşterii de sus, taina omului nou, care nu mai păstrează nimic din omul lui cel vechi, căci cine este în Hristos, este făptură nouă, iar cele vechi au trecut şi nu mai sunt, şi este haină nouă, şi este duhul curăţeniei întru toate peste om şi în om, şi acest duh din om primeneşte totul în jurul lui şi lucrează pentru Mine peste oameni din omul cel nou. Amin. Muceniţa Ecaterina aşa a lucrat în jurul ei, şi a luminat în jur prin duhul curăţeniei cel de sus, şi Mi-a adus rod, fiilor, şi tot aşa voieşte şi acum să lucreze, că e vremea venirii Mele, şi vor sfinţii să primenească duhul din oameni şi să-l facă curat şi să-l facă nou, după chipul şi asemănarea Mea, poporul Meu. Amin.

– Auziţi voi pe Domnul cum suflă duhul cel curat, duhul cel de-a pururi nou, o, fii ai oamenilor! Curăţenia face totul nou, totul proaspăt, şi nu se poate petec nou la haină veche, că e urât de tot, şi trebuie haină nouă peste om şi peste toată făptura, o, fii ai oamenilor! O, nu e bun idolul, nu e bun omul cel vechi care desparte pe Dumnezeu de om, şi e bună făptura nouă în Hristos, şi nimic din omul cel vechi nu mai este bun. Când înţelepţii din vremea mea au aflat de la mine de taina omului cel nou întru Hristos, s-au înnoit numaidecât, şi aşa au rămas, şi aşa s-au dus la Hristos, căci împăratul lor voia din nou să-i dezbrace de haina lor cea nouă, dar ei n-au mai voit, căci au gustat cu duhul lor duhul curăţeniei, duhul cel nou şi de-a pururi nou. Aceştia au primit puterea să moară ca să poată învia, şi aşa au putut ei cu viaţa cea nouă. O, cine iubeşte taina învierii, acela nu mai păstrează nici un petec din haina lui cea veche, şi se face făptură nouă. Amin.

O, fii ai oamenilor, gustaţi din naşterea cea de sus şi umiliţi-vă pentru viaţa veacului ce va să fie, căci până nu va muri în voi omul cel vechi, nu veţi învia întru Hristos. Fiecare om trebuie să moară ca să se poată naşte din nou, iar dacă mai păstraţi în voi rămăşiţele păcatelor, voi n-aţi murit încă şi nu sunteţi făptură nouă în Hristos. Duhul curăţeniei îl scoate pe om din lenevie şi din îngâmfare şi îi dă naştere de sus, şi poate Domnul cu învierea peste om apoi, căci ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu. Amin. Când tânărul cel bogat căuta viaţa cea veşnică spre moştenire, Domnul i-a zis să împlinească poruncile vieţii, iar el a răspuns că le împlineşte încă din copilărie. Dar Domnul i-a arătat că nu este aşa, de vreme ce acesta nu era mort faţă de bogăţiile pe care le avea, şi i-a spus: «Vinde toată averea ta, şi apoi vino să-Mi urmezi». Şi iată, el n-a putut veni, n-a putut să se nască din nou, fiindcă nu s-a umilit, fiindcă n-a vrut să moară ca să învieze apoi.

O, fii ai oamenilor, nu se poate petec nou la haină veche. Cel ce iubeşte trupul şi lumea şi desfătările ei nu poate să se bucure de la Duhul Sfânt, Care usucă în om toate nădejdile şi meritele omeneşti, ca apoi să ia în el fiinţă omul cel nou, omul cel întru Hristos. Nu poate omul învia decât după ce moare în el cu totul omul cel vechi. Duhul curăţeniei cel atotcuprinzător este un duh, nu este o lucrare şi atât, iar cine îl are pe acesta se face om nou, din temelii om nou, căci cine este în Hristos este făptură nouă. Amin.

Iar ţie, popor al Mirelui ceresc, îţi mulţumesc cu Domnul că mi-ai deschis portiţa spre fiii oamenilor ca să-i povăţuiesc spre înviere, spre taina naşterii de sus, că aceasta este lucrarea pe care eu am făcut-o pe pământ peste oameni, şi mai ales peste cei înţelepţi. Omul înţelept din el însuşi se bizuie pe înţelepciunea lui, pe puterile lui, şi nu se poate uşor pocăi unul ca acela. Iar pocăinţa cu zdrobire de inimă e taina naşterii de sus, în care stă omul până în ziua învierii. Amin.

Ia, popor al Mirelui, ia cu sfinţii din masa Domnului, din hrana raiului. Ia, şi să creşti până sus în cer, până de pe pământ la cer, ca să aibă Domnul cale de venire, popor al venirii Mirelui. Învaţă-te să mori de-ajuns pentru înviere, pentru Domnul în tine în toată clipa, căci făptura cea nouă este soarta ta de la Domnul, şi de la tine aşteaptă toţi sfinţii izbăvirea făpturii, răscumpărarea trupurilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Fântâna mea este înţelepciunea mea cea dată mie de la Domnul pentru duhul curăţeniei. Cu această binecuvântare binecuvintez sărbătoarea fântânii pe care eu o stăpânesc pe pământ. Iar tu, popor al Mirelui, să ai haină nouă, de-a pururi nouă, ca să vadă neamul omenesc de pe pământ ce oră este şi să vină spre înviere, să vină să bea din izvorul cuvântului care poartă în el învierea, naşterea din nou a lumii. Amin, amin, amin.

– Iată sfinţii cum aşteaptă după voi ca să intre, ca să vină cu Mine întru venirea Mea la voi, fiilor! Voi trebuie să lucraţi această lucrare, această grijă a venirii Domnului când El vine, că iată cum vin şi cum bat cu sfinţii la uşă ca să fiu cu voi şi ca să te aşez în viaţă, poporul Meu. Creştinul trebuie să poarte o lucrare, o grijă care să-l scoale din somn şi să nu-i dea odihnă, o apăsare pentru cele ce se cer făcute şi ţinute în deplină orânduială şi la timp şi în tot timpul, şi o grijă aparte pentru neputinţele din jur, căci aşa sunt faptele creştineşti; o grijă pentru neputinţele din jur, cele cu adevărat neputinţe, că dacă Eu te văd că poţi şi cât poţi, şi dacă te cântăresc că te iubeşti pe tine mai mult, atunci tu eşti fără haină de nuntă, fără haină de biserică. Dar Eu te învăţ făptura cea nouă, fiule. Făptura cea nouă este primitoare când stă în neorânduială cu statura cea dinăuntru şi cea din afară, căci pentru neorânduială trebuie dojană. Neorânduiala este lipsă de jertfire, nu este slăbire sufletească. În cărţile apostolilor Mei aşa spune: «Cei fără de rânduială trebuie dojeniţi, cei puţini la suflet trebuie îmbărbătaţi, iar cei neputincioşi trebuie sprijiniţi, şi toate cu îndelungă răbdare şi nu cu apăsare şi nu cu rău pentru rău, ci numai cu cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi, iar lângă acestea să se lucreze pururea bucurie, şi rugăciune de-a pururi, toate cu mulţumire, căci aşa se cade fiilor sfinţi; se cade să primească cuvintele, să preţuiască proorociile, să preţuiască binele şi să se păzească de înfăţişarea răului, aşteptând pe Domnul». Amin.

O, poporul Meu, nu ştie omul să iubească pe Dumnezeu. Nu ştie omul că întâi este naşterea, şi apoi moartea, şi apoi învierea. Dar pe voi vă învăţ făptura cea nouă, moartea omului vechi şi învierea, căci aşa lucrează cel ce se naşte de sus. Amin.

Mi-e dor şi Mi-e drag să te învăţ făptura cea nouă şi să te cercetez, poporul Meu. Şi voi începe să-ţi pun note în catalog, şi aş voi să ai numai note bune, note mari, ca să treci clasa întreg, poporul Meu. Cine este şcolar bun, ucenic bun, acela trece clasa. Dar Eu vreau ca tu să iei cununiţă, că pentru aceasta te-am ales Eu, pentru cununiţă, poporul Meu, pentru ca să fii lauda Mea la venirea Mea, şi Eu să-ţi dau cununiţa. Amin, amin, amin.

08-12-2001