Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

Cerul grăieşte pământului. Domnul trâmbiţează pe pământ. Eu, Domnul, grăiesc din cer, şi se aude pe pământ. Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui; Eu, Cel ce am norii suire şi coborâre; Eu, Cel ce am umblare pe aripa şi şoapta vântului; Eu, Cel ce răsar iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre hrană oamenilor; Eu, Domnul, grăiesc din cer peste pământ, şi ferice celui ce aude cuvintele glasului Meu şi crede în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să creadă omul în Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu. Iar pe acela pe care Tatăl Mi-l dă, acela vine la Mine, şi pe cel ce vine, nu-l voi scoate de la Mine, şi aceasta este voia Tatălui, Care M-a trimis, ca pe toţi cei ce Mi-i dă Tatăl, să-i ţin şi să-i întăresc şi să-i înviez, căci cel ce crede în Mine, acela are viaţă veşnică şi înviere şi zi de înviere.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acesta este semnul celor ce Mă primesc pe Mine, acesta este numele celor ce cred în Dumnezeu, şi Eu îi voi învia, îi voi aduce la ziua învierii. Eu sunt învierea, şi oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl, acela vine la Mine, şi va fi acela învăţat de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul Tatălui, Cel Unul născut din Tatăl; sunt trimisul Tatălui; sunt Cel ce am grăit lui Israel, lui Avraam, Isaac şi Iacov; sunt Cel ce am grăit cu Moise şi cu profeţii. Eu sunt Îngerul sfatului cel mare, Care am grăit cu Israel.

Eu grăiesc cu poporul Meu, care se numeşte Israel.

Pace ţie, Israele, poporul Meu binecuvântat! căci tu cunoşti pe Tatăl Meu, pentru că Mă cunoşti pe Mine, măi Israele al făgăduinţei. Tatăl este în Mine, şi tu crezi această Scriptură, pentru că eşti învăţat de Dumnezeu, după cum scrie în Scripturi: «Şi vor fi învăţaţi de Dumnezeu», şi aşa se cheamă că învaţă de la Tatăl cel ce vine la Mine.

Israele, poporul Meu, Duhul Tatălui Meu Se odihneşte peste tine, pentru că tu ai crezut în Cel pe Care Tatăl L-a trimis acum la tine, şi te am martor, Israele, şi te numesc poporul Meu Israel. Te-am ales şi te numesc Israel, că şi pe poporul cel ales la început l-am numit tot aşa; tot Israel l-am strigat şi pe el, tot Ierusalim l-am numit şi l-am strigat şi pe el, dară pe tine, care eşti după harul Meu Israel, nu după trup Israel! Acela a fost după trup Israel, iar tu eşti după har Israel, şi după cuvântul Meu, care stă în sfat cu tine de patruzeci de ani, Israele al venirii Mele pe nori. Şi tu eşti martorul Meu de azi, martorul întoarcerii Mele pe nori, că din nori şi din vânt şi de deasupra creştetului tău şi de lângă tine vorbesc cu tine, şi te numesc Israel, şi te hrănesc cu cuvântul Meu, mai mult decât pe tot Israelul din alte veacuri. O, tu eşti martorul Meu din vremea aceasta, şi lumea nu ştie, şi sătuţul acesta nu ştie cine eşti tu, popor adunat în staulul acestei lucrări de cuvânt dumnezeiesc; nu vrea să ştie că Eu am avut o trâmbiţă în satul acesta, o cântăreaţă din care Eu am cântat şi am vorbit ca în cer pe pământ. Am vorbit douăzeci şi cinci de ani prin vas ales de Mine, prin vas ales de Dumnezeu, şi în aceşti ani Eu am ridicat rod, şi rodul rodeşte, şi Domnul grăieşte din rod, şi lucrarea Mea nu stă, şi merge până la slava ei, până la capătul ei merge.

Eu sunt cuvântul acestei lucrări, şi dacă Eu sunt, ferice ţie, Israele, de credinţa ta, căci prin credinţa ta voi merge cu tine până la capătul lucrării Mele şi voi cuvânta deasupra ta, şi tu vei împlini cuvântul Meu. Eu pe toate le pot, ca un Dumnezeu, şi iată, cuvintez peste tine şi nu te las să mori, poporul Meu, alesul Meu Israel, dar să nu uiţi că Eu te-am ales, şi nu tu; Eu, şi de aceea eşti tu poporul Meu, şi de aceea nu te las în voia ta. Nu te las, pentru că poporul Meu ales trebuie să facă voia Celui ce M-a trimis pe Mine la acest popor ca să-l aleg să asculte de Dumnezeu.

O, Israele tată, tu ştii, tu crezi că nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu? Nu mai ascultă nimeni de Mine, măi poporul Meu; nimeni, şi nici tu n-ai fi ascultat dacă Eu nu ţi-aş fi dat putere să crezi şi să asculţi pe Dumnezeu. Eu de aceea vin şi cuvintez deasupra ta, ca să crezi în cuvântul Meu rostit şi să-l împlinesc prin credinţa ta. Iată ce durere împart azi cu tine ca şi cu un martor, tată, că tu eşti martorul unei lucrări dumnezeieşti de patruzeci de ani. Eu sunt cu tine în sfat şi în cuvânt, şi lumea n-a ştiut această taină, şi iată, acum am spus lumii taina Mea cu tine, şi lumea n-are credinţă, nu poate să creadă că Eu grăiesc peste pământ, că mereu am lucrat şi am grăit pe pământ. Mereu, mereu am avut un popor pregătit, un cuib tainic cu care am mers înainte lângă om, ca să rămână mărturie de la om cum Eu, Domnul, am lucrat, şi n-am tăcut, şi n-am stat în cer, şi am stat cu omul şi am lucrat în mijlocul oamenilor, şi oamenii lui Dumnezeu au mărturisit din veac în veac lucrarea Mea, prin care Eu sunt cu oamenii cei credincioşi, sunt din veac în veac.

Iată ce durere împart Eu azi cu tine, Israele, martorul Meu cel de azi. Am dat bunăvestire lumii şi am spus că sunt cu tine în lucrare şi în cuvânt, şi lumea are lumea ei şi duhul ei şi nu ştie cum să-şi aleagă duhul. Nu ştie lumea şi nu crede că sunt cu tine, ca să vină prin tine, să vină şi ea la Mine aşa cum ai venit tu, să mărturisească şi ea ce mărturiseşti tu, să înveţe şi ea, tată, să înveţe de la Dumnezeu, aşa cum iei tu de la Mine din cer, ca să fii cu Mine şi nu cu lumea, şi nu fără Mine.

Vreau să te dau de mărturie, Israele, poporul Meu de azi, popor hrănit de Mine în vreme de necredinţă, că e veacul necredinţei cea de dinaintea arătării Mele pe norii slavei. Eu sunt pe nori, sunt, dar ochii lumii sunt ţinuţi să vadă că sunt pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, precum este scris în Scripturi. O, Mi-am coborât glasul peste ieslea cuvântului Meu, iar fiii cuvântului Meu ies cu Mine în mijlocul tău şi îţi dau ţie ce le-am dat Eu pentru tine, că i-am pus pe aceştia înaintea Mea pentru tine, tată, şi în numele Meu stau ei înaintea ta cu Mine, Israele, cu cuvântul Meu, căci Eu sunt Cuvântul. Eu ţi-am mai spus că numele Meu cel de azi este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta e numele Meu în mijlocul tău. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, şi ţie, Israele, ferice ţie, că eşti ales de Tatăl Meu ca să fii poporul Meu cel de azi, că lumea cea de azi care merge la biserică, nici nu ştie cum cere Iisus Hristos să fie un om credincios. Cine să-i spună lumii? Cine, tată? că n-are cine. Şi tu, când azi te întreb Eu, tu să spui ca proorocul: «Iată-mă, Doamne, ca să fac voia Ta». Spune, Israele, spune tu la lume ce te-am învăţat Eu pe tine, ce te-am învăţat să înveţi şi tu, ca să fii de acelaşi lucru cu Mine şi să nu lucrezi nedreptate ca să te ruşinezi de cel cu podoabe pământeşti, de cel cu scaune pământeşti; de cel cu ştiinţă să nu te ruşinezi, şi să-i spui omului acesta să ia înţelepciune din cer, că pe pământ e ca pe pământ, nu e ca în cer.

Israele, martor al lui Iisus Hristos şi al înţelepciunii cuvântului Său, ia de la cer şi dă şi lumii, şi să-i spui omului din lume să nu spună că e cu Mine. Spune-i că nu se poate şi cu duhul lumii şi cu Duhul Meu. Cine i-a spus ei, lumii, cine i-a spus că se poate cu Dumnezeu aşa cum vrea ea? Vreau să te scol învăţăcel peste lumea cea fără de Mine. Vreau să sufli tu, în numele Meu, să sufli Duhul Meu peste omul din lume care vine să te caute, şi să-l ajuţi să Mă găsească pe Mine şi să Mă guste cu credinţă, căci cel ce Mă ia pe Mine de hrană cerească, acela în Mine rămâne, şi Eu întru acela rămân. Eu ţi-am spus ţie că împart cu tine durerea care vine peste Mine de la necredinţa lumii de azi, că n-am avut cum să ies cu tine mărturie până acum, n-am avut cum, tată, că Eu am căutat să te am, şi nu te-am lăsat să te înghită călăii tăi. Dar acum să nu mai stai; vin spre tine şi îţi spun să nu mai stai cu Mine sub obroc, să nu mai stai, că vreau să poruncesc necredinţei să se tragă în lături şi să vadă omul calea şi să meargă pe ea. Tu eşti calea Mea printre oameni. Tu eşti poporul Meu cel pregătit ca să fii minune pe pământ, şi lumină şi sare şi apă şi jertfă de iubire în numele Meu, şi pildă de sfinţenie, Israele, popor cu nume sfânt, şi mărturie între popoare, popor mititel, luat din mijlocul României ca să fii pentru ea începătură de înviere şi de slavă cerească.

Eu sunt în mijlocul tău, iubitul Meu Israel, şi sărbătoresc cu tine praznic ceresc, sărbătoarea înălţării Mele la Tatăl, că de aceea M-am înălţat, ca să pot veni apoi la ai Mei. Şi am venit dacă aşa am făgăduit celor ce au fost martorii înălţării Mele către Tatăl, că după zece zile apostolii Mei s-au îmbrăcat întru Mine, întru puterea Mea, căci Duhul Sfânt a fost trimis de Tatăl şi de Mine. Iată de ce a trebuit să merg la Tatăl: ca să lucreze cu Mine Tatăl, că pe toate le-a lucrat cu Fiul, Cel născut din Tatăl mai înainte de veci.

E sărbătoare de înălţare în mijlocul tău. Pace ţie întru Mine, şi pace Mie întru tine! Dar cine ar putea înţelege bucuria ta cu Mine în ziua aceasta de înălţare? E zi de înălţare, şi vin să te înalţ la lucru de mărturie, poporul Meu Israel. Câţi martori au fost la înălţarea Mea, au mărturisit spre credinţă oamenilor. Tot aşa au mărturisit martorii naşterii Mele din Fecioară, păstorii de la oi şi magii. În ziua schimbării Mele la faţă erau trei martori pe care deosebi i-am luat ca să mărturisească slava Mea. O, tată, slava Mea era mereu cu Mine, şi nu M-am schimbat Eu atunci în ziua când se zice la voi sărbătoarea schimbării la faţă a Domnului vostru. Nu aşa să înţelegeţi şi voi, şi să spuneţi că Eu Mi-am lăsat o clipă descoperită slava, pentru ca să-i încredinţez de slava Mea de la Tatăl pe cei pe care Mi-i dăduse Tatăl. O clipă ochii acelora au fost sloboziţi să vadă, şi au văzut slava Mea şi au mărturisit, şi a rămas mărturia lor. La întâlnirea Mea cu cei din Emaus, tot aşa să înţelegeţi că s-a lăsat văzută slava Mea, care era mereu cu Mine. Tot aşa şi acum. O, şi de câte ori Mi-am arătat Eu slava Mea în lucrarea Mea cu voi! Şi câte mărturii sunt şi vor mărturisi în mijlocul vostru! Dar ce durere! că iată, slava Mea văzută stă să se lase descoperită în lucrarea aceasta, şi nu este credinţă pe pământ. O, şi tu trebuia să fi crezut, măi Israele, că Eu cu tine am lucrat fapte mari de la Tatăl; cu tine împlinesc tot ce mai am de împlinit; cu tine grăiesc cum n-am grăit până acum prin veacuri; cu tine a fost slava Mea mereu, şi vom mărturisi toată lucrarea acestei slave. Şi dacă ar mai fi veacul, ar fi mărturie mare, tată, dar altfel, va mărturisi vremea voastră cu Mine. Ea va mărturisi şi va împlini şi va deschide ochii multora, căci toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu prin slava acestei lucrări. Lucrarea aceasta cerească cu atâţia martori, cartea acestei lucrări dumnezeieşti între oameni, va fi scrisă cu degetul de Dumnezeu pe orice bucăţică, pe orice rămurică, pe orice pietricică; şi pe râuri, şi pe izvoare, şi pe munţi, şi pe căi, şi pe vânt, şi pe nori, căci Eu am fost această lucrare, Eu, Cel ce am mers cu voi din loc în loc şi am stropit pământul cu roua cuvântului Meu, care va fi mărturisit de toate cele văzute şi nevăzute. Toate vor mărturisi: şi timpul, şi locul, şi cerul, şi pământul, şi apa, şi uscatul, şi frunzele din pom, aşa cum numai în închipuiri toate vorbesc. Aşa va fi vestită această lucrare dumnezeiască, şi va fi luată şi purtată ca pe cea mai moale hăinuţă, ca pe cel mai sfânt izvor, căci acesta este râul vieţii, care curge din tronul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi vei mărturisi tu, popor ales la această masă, şi tu vei fi mărturisit de slava care te va învălui pe tine înaintea oamenilor. Dar mai ai un pic de răbdare până va fi vestit peste tot, până ce Eu voi sfârşi de profeţit vestea de nou Ierusalim coborât între oameni ca să fie cu oamenii în vecii vecilor.

Să nu te pierzi, Ierusalime, că tot aşa îl numeam şi pe Israel. Să nu te prăpădeşti, Ierusalime, că tu eşti rămăşiţa cea cu har cu care Eu am mai rămas în vremea aceasta, şi ţi se vor pleca ţie toate noroadele de pe pământ şi vor sta sub lumina ta. Scoală-te şi mărturiseşte ce am lucrat Eu pe pământ în zilele acestea. Mărturiseşte, Israele, martorul Meu, că vei fi Mie martor de pe pământ şi până în cer, din zori şi până în zori. Spune, tată, la lume şi la omul mort şi rece, spune tot ce am lucrat Eu cu tine, şi tu cu Mine, toate faptele minunate. Spune tu, lucrătorule şi ascultătorule, că voi face pe cei slabi să te caute, tată, şi să mărturiseşti despre Mine şi despre vremea Mea. Spune şi tu, Iudo, scoală-te şi tu să spui ce ai făcut tu în această lucrare. Spune, tată, şi nu-ţi mai pierde minţile ca să te mai spânzuri ca atunci. Spune, cu numărul tău cât ar fi de mare, cu prietenul tău, cu argatul tău, cu stăpânul tău, cu toţi cei care au avut aceeaşi lucrare cu tine, spune şi tu ce ai făcut, şi ca să te pocăieşti, nu să-ţi mai pierzi iar minţile spânzurându-te. E vremea să mărturisim această lucrare dumnezeiască, fiindcă tu eşti aici, că n-ai să vezi, Israele, n-ai să vezi iudă decât numai în mijlocul tău, tată. El nu se naşte nicăieri decât în tine, Israele. Numai în tine are Iuda numele acesta, numai lângă Dumnezeu. Acum e vremea să se mărturisească lucrarea aceasta dumnezeiască, şi tu faci parte din ea şi n-ai unde să te tragi; eşti prins în ea, eşti în cartea acestei profeţii. Ai în faţă pocăinţa. Nu mai fă ca atunci, nu fi prost ca atunci. Mărturiseşte-Mă pe Mine şi crezi în Mine, şi vei fi viu prin credinţă. Un iudă are năravul cel rău de a se ascunde, dar uită-te, ca să vezi, că slava Mea va cuprinde totul. Unde ar fi să te mai piteşti? Ce-ar mai fi să faci atunci cu preţ străin? Cu ura, cu minciuna, cu judecata n-ai să mai ai ce face, că e vremea să învieze tot ce este mort şi să se înalţe spre Dumnezeu.

Poporul Meu de azi, lumea din acest sătuţ nu ştia, nu ştia bine pentru ce veneai tu pe dealul acesta, nu ştia despre izvorul Meu pentru tine, nu ştia că aici era staulul cel pentru tine şi pentru Mine. Frumoasă a fost lucrarea Mea cu tine, poporul Meu de azi. Verginica a fost cavalul din care am cântat Eu pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, dar lumea de aici îţi punea curse şi ţie, şi Mie. Aşa am păţit şi atunci. Cei din neamul Meu, cei din cetatea Mea nu M-au preţuit, nu M-au primit. Aşa a fost şi trâmbiţa Mea, Verginica. Ea a fost vas ales de Dumnezeu, dar n-au preţuit-o nici sătenii, nici vecinii, nici naşii, nici finii, nici neamurile, nici rudele cele mai de aproape. Tot aşa a fost şi atunci când am venit Eu prin Fecioară, tot ca şi acum când am venit în Duhul Sfânt ca să te aleg pe tine din lume; pe tine, Israele, poporul Meu de azi. Şi nici n-am avut loc pe pământ ca să te învăţ cum era să te învăţ, că biserica de pe pământ care poartă numele Meu şi haina Mea, ortodoxia căreia i-am zis Eu două mii de ani mireasa Mea, s-a lepădat de Dumnezeu. Voieşte să se lepede de Mine, dar Eu spun că s-a şi lepădat, că n-a fost de două mii de ani o mai mare schismă peste biserica Mea ca aceea care a fost acum şaptezeci de ani când s-a împlinit Scriptura aceea care spune: «Se vor încumeta să schimbe şi vremurile». Iată, schisma aceea de atunci, a fost lepădarea de credinţă şi de sfinţii cei în sobor ceresc serbaţi, lepădarea de ortodoxia cea din părinţi. Ortodoxia nu mai ştie ce înseamnă Dumnezeu; s-a luat după ştiinţa acestui veac şi crede ce zice ştiinţa. Dar cea mai mare ştiinţă este aceea să lucrezi poruncile sfinţeniei şi virtuţile creştineşti şi dumnezeieşti, pentru care unii învăţaţi au plecat din învăţătura lumii şi au îmbrăţişat lumina virtuţilor cereşti, căci scris este: «Cei ce sunt ai lui Hristos, şi-au răstignit trupul şi patimile şi pofta» şi legea, care învinuieşte pe om la Dumnezeu aşa cum azi pe voi vă învinuiesc cunoscătorii legii şi vă condamnă vouă dragostea cea pentru cer.

O, Eu te-am vestit pe tine ca să te aduni în împrejurimea ieslei cuvântului Meu, şi tu M-ai iubit şi ai venit. De când am rostit cuvânt să vii, tu ai venit, Israele, şi Eu am privit înaintea ta şi ţi-am pregătit cărarea, tată. Sunt trei, patru zile de când am coborât cuvânt aici, la ieslea Mea, şi am învăţat pe copiii cuvântului Meu să se aşeze în genunchi, cu mâinile ridicate, şi să ceară la Mine să hrănesc pământul cu ploaie. Ei M-au ascultat, şi Eu am gătit ploaia şi am adăpat pământul. Şi iar le-am spus să ceară la Mine, să ceară senin şi vreme dulce, ca să lucrez la cererea ta, poporule ales de azi, şi aşa lucrez. Eu lucrez în mijlocul tău, ca să te încredinţez mereu că sunt în mijlocul tău prin cuvânt.

Măi copii, aveţi credinţă în Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o aveţi de împlinit: să credeţi în Mine. Fiţi atenţi şi să nu vă îngreunaţi de oboseala de pe drum. Fiţi cu duhul atent, că vreau să vă povăţuiesc pentru lucrarea de har, tată. Vreau să ştiţi bine ce va să zică să aibă creştinul har de la Dumnezeu. Creştinul poporului Meu trebuie să aibă har, şi dacă n-are, să ceară la Dumnezeu această lucrare, şi va veni.

O, creştinilor, inima din voi este casa pentru Mine, tată, şi dacă în ea locuieşte harul Meu, creştinul stă mereu cu casa deschisă, pentru ca să intre harul Meu în ea. Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere. De aceea te învăţ, poporul Meu, că vreau, tată, să ştii cum să lucrezi prin har, dar prin harul Meu, şi nu prin harul tău. Tu să înveţi de la Mine lucrarea de har, că e mare lucru să stai sub harul Meu, Israele. Nu te supăra de suferinţele tale, de încercările care vin peste tine nu te supăra, că ele sunt vestiri de îngeri ajutători. Iată prin ce capătă omul har! Omul care n-are cercetare de îngeri, care n-are nimic de suferit, care n-are de luptat pe pământ, acela nu a intrat încă la şcoala harului. Harul este o şcoală, se capătă prin şcoala lui, şi fără şcoală nu poţi învăţa harul. Mustrarea care vine la tine, creştine, de la cel de lângă tine, de la cel mai mare ca tine, aceea este şcoala harului. Încercarea de la semenul tău, tot aşa este, este şcoală. Durerile şi umilinţa lucrată de dureri, este lucrarea şcolii harului. Dacă pe acestea şi pe cele ca acestea ştii să le înveţi şi să le tălmăceşti, atunci tu eşti un şcolar silitor şi atent, dar dacă acestea nu te învaţă nimic, dacă nu te duc la Dumnezeu şi la lucrarea harului, atunci tu eşti un om fără de minte şi fără de dragoste.

Israele, lucrarea pregătirii harului este binefacere de la Mine, tată. Nu te văita, creştine, când te încearcă Domnul pe pământ. Aceea este lucrarea harului, tată. Nu-ţi mâhni inima; faţa inimii tale nu ţi-o înceţoşa, nu ţi-o aspri. Lasă-ţi casa inimii în mâna Mea, şi să înţelegi cât har vreau să-ţi dau. Harul prin vedere este mult mai mic decât harul dobândit prin credinţă. Credinţa în cele văzute e uşor s-o lucrezi, dar harul credinţei este lucrare mare; căci apostolii au văzut şi au crezut şi au avut har, dar harul tău, Israele, este mai mare ca al acelora, şi de aceea eşti tu iubit de cer şi de Tatăl Meu, şi nu mai e mult şi vei vedea că ce-ţi spun Eu acum, este adevărat peste tine.

Eu ţi-am spus ţie, popor iubit, să arunci de la tine slava cea deşartă, să n-o mai pui pe tine, să n-o mai ţii în casă şi să n-o mai iei în casă. Dacă Eu intru în casa ta ca să văd ce ai în ea, acest tablou este tabloul inimii tale. Eu te-am îndemnat la sfinţenie, Israele, la curăţenie, la smerenie, la sărăcie de duh, la ascultare, şi te-am rugat să lepezi zbuciumul de la tine. De ce te zbuciumi? Că n-ai mâncare? Că n-ai hăinuţă? Că n-ai lucruri scumpe sau casă bună? Că n-ai ce-ţi trebuie ţie? Să nu te zbuciumi de acestea, că acestea te fac pe tine să munceşti toată ziua şi să uiţi de împărăţia cea din cer. O, cât aş voi să nu mai faci aşa! Mi-era milă de tine, creştine, că te vedeam muncind mai mult pentru o văcuţă, pentru o găinuţă, şi erai legat şi ocupat şi îngrijorat şi muncit. Mi-era milă de copiii tăi, că se duceau cu văcuţa ta la iarbă şi veneau acasă cu lecţii străine, cu lecţii rele şi ascunse; veneau morţi şi răniţi, şi tu nu ştiai. Lasă, tată, e bine aşa cum te-am învăţat Eu, şi nu te mâhni pentru viaţa aceasta. Poţi şi tu mânca aşa cum a fost mâncarea cea dintâi, dată omului.

Fiecare să mănânce de la mama lui; fiecare să mănânce de la cel ce l-a făcut. Animalul să mănânce de la animal şi de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu, şi omul să mănânce de la om şi de la hrana dată pentru el de la Dumnezeu; de la Dumnezeu şi nu de la animal. Tu eşti om din om, nu eşti din animal ca să mănânci altfel. Fiecare să mănânce de la mama lui şi din mâna lui Dumnezeu, Care face să răsară iarbă pentru dobitoace şi verdeaţă spre hrană oamenilor. Aşa a fost de la începutul cel curat, dar dacă moartea a stricat acest cuib curat, a luat puii din cuib şi i-a aruncat pe pământ, şi puii au murit. Dar iată, Dumnezeu o ia de la început, şi iarăşi le aşează pe cele dintru început.

Israele, învaţă harul, tată. Nu te mira că lumea nu înţelege cele dintru început. De ce să te miri? Lumea îşi alege pământul, iar tu ţi-ai ales cerul, şi dacă vei stărui cu cerul pe pământ, pământul se va face cer prin lucrarea ta, şi cerul va lupta pentru pământ. Nu te mira de nimic, nu te supăra de nimic, şi lucrează lucrare de cer nou şi de pământ nou, că pentru asta eşti tu ales din lume, ca să fii cu Dumnezeu, şi vei fi de ajutor pentru vremea nemângâierii care va veni peste cei din lume, că lumea a ajuns la sfârşit, iar Domnul, la început. A ajuns Domnul la început cu tine, Israele. Te bucuri, tată? Îţi place cu începutul? Se bucură Adam şi Eva de vitejia duhului tău şi a trupului tău, măi Israele care eşti pentru Duhul Sfânt. Vino, tată, în dragostea cea dintâi, cea din Eden, cea fără de moarte, şi fii copil supus, Israele, şi nu fi curios, şi nu fi pofticios, şi nu te mări ca să treci peste Dumnezeu, că Adam te are pe tine ca să-i repari grădina şi viaţa şi greşeala, dar tu nu mai ai pe altul după tine. Nu cumva să te iei după lumea care lungeşte veacul. Citeşte în Scripturi şi vezi ce scrie de venirea Mea, dar vezi cum citeşti. Citeşte bine, că nu se mai vede ce scrie în Scripturi. Învăţătorii despre Scripturi, au ascuns Scripturile venirii Mele şi nu Mă mai aşteaptă să vin, nu mai veghează. Au lungit veacul de la ei citire, au schimbat cuvintele cărţii lui Dumnezeu. O, câtă răbdare am avut în zilele acestea! Când dreptul Simeon a şters din Scripturi cuvântul naşterii Mele din Fecioară, Eu am lucrat de lângă Tatăl şi l-am ruşinat pe Simeon, şi l-am făcut să vadă ce a şters el din cartea lui Dumnezeu. Dar pe aceştia de azi, care lucrează fără de părinţii lor, care au făcut furtună în cer, adică în Scripturi, ce să le mai fac mai mult? Aceştia sunt pedepsiţi prin ceea ce au făcut, că au schimbat numărul rostit de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, au scos cărţile Duhului Sfânt.

O, Israele, nu cumva să te iei după omul care lungeşte suferinţa, care lungeşte veacul cel rău, care nu vrea să vină Domnul cu împărăţia Sa cea fără de veac, cea fără de sfârşit. Uită-te tu, că dacă pui zece dascăli să-ţi arate drumul şi Scriptura, nu se potrivesc unul cu altul. Şi cum mai vine asta? Şi iată, lumea nu se trezeşte ca să vadă că străjerii ei nu străjuiesc de la Domnul, şi străjuiesc de la ei. Să nu mai zică lumea că este cu Mine, că mai mare păcat are dacă zice aşa. Şi iar vă zic vouă: una este să zici biserică cu slujitori, şi alta este să zici biserică a lui Iisus Hristos, cu slujitori ca Iisus Hristos, ca Învăţătorul ei, Iisus Hristos.

Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, şi am voit să-ţi răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubeşti. Şi dacă ai în tine fii care nu Mă iubesc, Eu cobor duh de iubire de la cer, ca să vindec de răceală pe fiii tăi, Israele, şi să nu te mai moi pe drum cu Mine, creştine tată. Iată, am întocmit sărbătoare cerească şi duh de bucurie cu cerul. Eu sunt deasupra ta cu cerul Meu, cu tronul Meu şi cu toată aşezarea slavei Mele. Verginica este serbată de cerul Meu, întru sărbătoarea naşterii ei. Iată, azi serbaţi ziua înălţării Mele la cer, şi ziua naşterii lui Verginica, şi ce bine se aşează aceste două prăznuiri! Eu M-am dus, şi ea a venit. Eu Mă duc, şi ea vine. Eu Mă înalţ, şi ea coboară. Eu Mă opresc din grăire, şi ea începe grăirea ei cu poporul Meu. Nici un sfânt nu este întru moarte, nici un sfânt nu este neputincios. Toţi sfinţii sunt îmbrăcaţi întru Dumnezeu, şi nu trebuie să-ţi mai spun Eu, Israele, că Verginica este vie şi lucrătoare şi cuvântătoare de lângă Dumnezeu, de lângă Avraam, Isaac şi Iacov.

Nu te teme, Israele, de ar fi să stai o zi şi o noapte pe drum, nu te îngrijora. Eu am stat mereu numai pe drum, pe arşiţă şi pe vânt. Nu te teme. Eu lucrez pentru tine, dar lasă-ţi inima spre Mine, tată. Nu te lăsa spre somn, spre moleşeală nu te lăsa, şi ia aminte la trâmbiţa Mea, că slobod glasul trâmbiţei Mele peste tine. Ea a trâmbiţat şi pe pământ, şi trâmbiţează şi din cer.

Binecuvântată să-ţi fie trâmbiţarea, Verginico. Eu în tine, şi tu în Mine, tată. Pace ţie, în mijlocul poporului tău!

– Hristos S-a înălţat, Israele al Domnului! Rostesc din mijlocul tău salutul praznicului de azi. Hristos S-a înălţat, popor al Domnului Iisus Hristos! Şi ai grijă, fiule, Domnul nu voieşte să piardă pe nimeni, şi să ai numărul întreg şi să te înmulţeşti chemând la Domnul pe cei ce vor învăţa de la tine calea cea cerească pe pământ.

Iată eu şi martorii lucrării lui Dumnezeu, care a fost lucrată şi începută cu mine în anul 1955. Eu m-am născut cu un an înainte de căderea din biserică. Şi dacă m-am născut atunci, m-a ales Domnul ca să fiu unealtă de îndreptare a celor ce s-au stricat atunci, a celor ce s-au dărâmat atunci. Şi s-a aşteptat şaptezeci de ani, şi Domnul Şi-a aşezat la loc cele dărâmate, cele lovite şi desfiinţate de om. Vai, că s-au încumetat oamenii să schimbe cele ale Domnului, care au venit de la părinţi şi până în zilele acestea! Iată, poporul meu, ce lucrare a fost aceasta pe care a avut-o Domnul cu mine. Şi după trecerea celor şaptezeci de ani, a început Domnul ridicarea la loc a celor desfiinţate, a început cu voi întoarcerea la începutul cel dintâi, şi nu mai spun la începutul bisericii lui Iisus Hristos. Rămâneţi atenţi cu această lucrare, că eu, fiilor, sunt cu rodul în picioare şi grăiesc din cer, şi rodul meu mă aude, căci oile aud glasul păstorului lor. Un păstor al lui Dumnezeu nu moare niciodată, şi păstoreşte în veci, şi are turmă în veci. Să nu fii plăpând, Israele, iar tu, creştine, cel ce eşti de la începutul acestei lucrări, să te înveţi s-o mărturiseşti de-acum, ca nu în zadar să fi muncit Domnul peste această vie.

O, ce scump eşti tu lui Dumnezeu, Israele, tu şi fiii tăi, care sunt pe calea acestei lucrări! Iar într-o zi va fi să strălucească harul Domnului, învăluindu-te de peste tot, şi nu vei mai avea trebuinţă de soare, căci soarele va păli înaintea Celui ce a făcut lumina. La început a fost înţelepciunea, şi apoi s-a făcut lumină. În ziua întâi s-a făcut lumina, şi a fost o seară şi o dimineaţă, şi s-a numit ziua întâi. Şi după ce a făcut Domnul cerul şi pământul, a făcut apoi, în ziua a patra, soarele şi luna, luminătorul zilei şi al nopţii.

Să stai la această şcoală de har, Israele; să stai, fiule, şi să înveţi lecţia harului. Să te aduni mereu cu cerul şi să ceri har şi să stai sub har. Să fii senin la chip şi la suflet, să fii curat la trup şi la duh şi să nu te laşi spre moleşeală. Vindecaţi-vă de somn şi de moleşeală, copii ai Domnului. Va fi să lucrăm mult; va fi să se deschidă porţile grădinii Domnului. Vindecaţi-vă inimile de somn şi de ceaţă. Lăsaţi seninul cerului sfânt să vi se aşeze pe inimi şi pe chipuri, şi eu vă voi vedea pe voi şi vă voi spune ai cui fii sunteţi şi cu cine semănaţi. Sculaţi-vă la lucru. Învăţaţi-vă să vestiţi pe Domnul şi ţineţi urma ciobănaşilor, iar ciobănaşii să ţină urma Păstorului lor.

Israele, o, ce dar mi-ai adus tu mie! Ai ieşit la mine de ziua naşterii mele. Domnul Dumnezeu să te binecuvinteze, Israele. Când eu am venit pe lume, era în anul acela ziua duminicii tuturor sfinţilor, şi s-au strâns în jurul meu în ziua aceea toţi sfinţii cerului, care aflaseră de la Domnul că s-a născut pe lume o lucrare de salvare.

Ţineţi urma trâmbiţei, măi copii. Mergeţi spre cerul sfânt, că iată cum coboară cerul sfânt în calea voastră. Eu ce să vă dau mai mult în ziua aceasta? Vă dau făgăduinţa că în curând vine Domnul cu cerul sfânt, şi eu voi veni cu Domnul.

Astăzi e zi de sărbătoare şi nu de întristare, dar nu pot să nu mă arunc şi spre cei desprinşi de la mine. Întoarceţi-vă, voi, cei desprinşi din pântecele acestei lucrări, şi nu staţi desprinşi de trupul acestui popor! Întoarceţi-vă, oricât de mare vă este depărtarea! Întoarceţi-vă la mine! că eu sunt de la Domnul peste voi. E sărbătoarea acestei lucrări pe pământ. De trei ani de zile sunt în serbare cu această lucrare în cer şi pe pământ deodată. Veniţi la serbarea acestei lucrări! Întoarceţi-vă la ea cu pocăinţă! Întoarceţi-vă voi, să nu vă întoarcă Domnul. Vine clipa celor ce nu se văd, ale cerului şi ale voastre. Lăsaţi-vă descoperiţi mai dinainte, ca să fie zi de slavă ziua aceea, şi nu zi de întristare.

Eu sunt serbată de Israel. Rămâi în veşnică serbare, Israele; rămâi, fiule, şi fii pe veci cu Dumnezeul tău. Cerul stă deschis deasupra şi vă însoţeşte pe voi şi merge cu cântec deasupra, precum şi voi mergeţi, sărbătorind cerul cu cântul vostru, cu dorul vostru. E sărbătoare cerească în satul meu de naştere. Cerul stă deschis şi vă însoţeşte până la poarta cea din vale, până la poarta Noului Ierusalim, despre care v-a spus Domnul demult, demult prin această lucrare.

Mi-e dor să vă dau iubirea mea prin cuvânt, să vă vestesc acest cuvânt de iubire. Iată, serbez ziua mea, şi satul meu, şi pe poporul meu.

Pace ţie, popor al Domnului Dumnezeului meu! şi să rămână pacea acestei sărbători, ca o pecete să rămână peste cetatea aceasta. Israele, mărturiseşte lucrarea aceasta care a fost cu Domnul şi cu mine peste tine. Să aibă lumea raza aceasta de lucrare cerească aşa cum o ai tu, popor hrănit de cuvântul cel venit din cer. Iată glasul Domnului peste aceste meleaguri pe unde atâta vreme Şi-a păscut Domnul turma acestui popor. Şi iată glasul trâmbiţei Domnului. Pacea mea să fie cu tine, Israele, pacea şi bucuria pe care o am eu de la Domnul Dumnezeul tău! Astăzi nu mi-e ruşine cu tine în cer. Aşa să trăieşti şi aşa să-ţi înmulţeşti harul Domnului peste tine.

Pace vouă, tineri şi bătrâni, cei de demult şi cei de mai încoace! Pace vouă, martori ai Domnului! Şi duceţi această mărturie până la marginile cerului şi ale pământului, duceţi pacea Domnului şi vestea Domnului, ca să ia popoarele duh de înviere. Binecuvântată să fie bucuria voastră cu cerul. Să se înalţe la cer spre mărturie această zi de bucurie, şi să vă întâmpine spre mărturie.

Pace ţie, Israele! căci Domnul este Dumnezeul tău. Amin, amin, amin.

09-06-1994