Cuvântul lui Dumnezeu la patru ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Fiilor, fiilor, Eu sunt. Eu sunt Domnul lui Israel, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, al fiilor cei din făgăduinţă. Israele, Israele, scumpul Meu popor luat din români, tu eşti taina acestui neam, tu eşti taina României, taina cu care am ajuns să Mă descopăr peste pământ. Tu eşti un popor mic şi binecuvântat cu binecuvântare mare, fiule, poporul Meu luat din poporul român. De aceea am zis Eu că tot omul care va fi creştin se va numi român, aşa cum am făcut şi cu numele lui Israel. Dar tu eşti încă taină pentru tot neamul, ba chiar şi pentru român. Tu eşti taina Mea de la capătul timpului, şi eşti aşteptat să te iveşti, popor iubit. Binecuvântat să fii între cei de pe pământ. Tu eşti o taină, Israele mic, Israele român. O, iată, Eu grăiesc ţie din cer, şi din tine ies şi peste oamenii de pe pământ. Grăirea Mea cu tine este bună, fiule, bună pentru tot omul care-şi face urechi de auzit, căci fericiţi vor fi cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el. Amin.

Fiilor, fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii. Faceţi-vă iubiţi unii altora în Domnul. Fiilor, iubirea îşi are soţii ei. Eu aşa v-am spus.

O, Ierusalime, piatră nouă în mijlocul oamenilor, piatră ivită la cuvântul cerului! Eu azi sunt în serbare deasupra ta, o, grădiniţă mică, răsădită pe pământ din cuvântul Meu, şi Îmi însemnez în cartea Mea de azi ziua când Eu, Domnul, în mijlocul a multor martori am rostit lucrarea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Bisericii Noului Ierusalim al României, fiilor. În ziua a douăsprezecea a lunii a douăsprezecea din an, în Israel este serbarea binecuvântării pietrei cea nouă, care s-a ivit în România în cetatea cuvântului Meu, căci am dat libertate cuvântului Meu care grăieşte peste România de patruzeci de ani. Binecuvântată să fie această zi de serbare cerească peste fiii lui Israel şi apoi peste toate marginile, căci Eu sunt Domnul, Cel ce M-am răstignit, Cel ce am înviat, Cel ce M-am înălţat şi Cel ce M-am întors prin cuvânt peste pământ. Eu sunt Cel ce-Mi voi arăta în curând slava întoarcerii Mele cea văzută, căci cele ce nu se văd sunt încă un pic de vreme nevăzute, că Eu de lângă fii n-am plecat, după cum am făgăduit că voi fi cu ei până la capătul timpului, şi apoi în vecii. Amin.

Fiilor, fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii. Faceţi-vă iubiţi unii altora în Domnul, căci iubirea îşi are soţii ei în Domnul, fiilor. O clipă poposesc în cuvânt lângă voi, ca să împodobesc ziua grădinii Mele de pe pământ. O clipă vă spun în şoaptă cerească: iubiţi-vă unii pe alţii în Domnul. Iubiţi pe Domnul, fiilor scumpi, şi aduceţi-I aminte de făgăduinţele Sale, căci voi sunteţi străjerii Mei din Ierusalim, fiindcă scris este în Scripturi: «Pe zidurile Ierusalimului pun străjeri care nu vor tăcea nici ziua, nici noaptea, şi nu vor avea odihnă, aducându-Mi aminte de făgăduinţele Mele, ca să aşez din nou Ierusalimul şi să fac din el slavă şi laudă pe pământ». Şi voi lucra în taină, după cum în taină am lucrat cu tine peste pământ, fiule Israele, iar fiii tăi să se iubească unii pe alţii, căci prin această jertfă veşnic plăcută Mie voi îmbrăca din nou totul întru nestricăciune.

Fiilor, fiilor, Eu sunt viaţa. Fără Mine voi nu puteţi avea viaţă. Nu staţi fără viaţa Mea în voi, nu staţi fără de viaţă. Luaţi şi mâncaţi viaţă, căci Eu sunt viaţă în voi. Biserica din trupul Meu a luat fiinţă pe pământ, ca şi în cer. Fiţi pe pământ precum în cer, fii ai bisericii cea din cer coborâtă pe pământ. Fiii bisericii sunt cei ce mănâncă Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer ca să spele păcatele lumii, ca să împace pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul prin Trupul şi Sângele Său, prin cruce, fiilor.

Israele, Israele, ce văd Eu pe pământ! Se botează omul în numele lui Iisus Hristos, se cunună în numele lui Iisus Hristos, merge din când în când la biserică în numele lui Iisus Hristos, şi zadarnic face aşa dacă nu se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos, zadarnic, fiilor. Ce văd Eu pe pământ, e jale mare. Nimeni nu ştie ce va să zică biserică. Biserică înseamnă fii care se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Cei ce nu se împărtăşesc, în zadar se duc. O, cum să se împărtăşească dacă ei nu sunt pregătiţi pentru primirea Domnului, pentru venirea Domnului, dacă ei nu sunt gata în aşteptarea Domnului? Se împărtăşesc din an în Paşti, după obiceiul oamenilor, dar niciodată nu sunt pregătiţi, de vreme ce stau mereu în păcatele lor. Cine să-i înveţe pe oameni? Cine, tată, cine? că n-are cine. N-are cine să mai facă lucrarea de iertare a păcatelor oamenilor, lucrarea de împăcare a omului cu Dumnezeu. N-are, fiilor, n-are cine, căci păstorul de azi e altceva, nu e păstor. Nu mai merge nimeni pe calea cea cu viaţă vie, şi de aceea te-am ridicat pe tine, poporul Meu, şi ţi-am grăit din cer mereu, şi tu ai crezut în Cel ce-ţi grăieşte, şi te-ai sculat la drum, şi iată, fac din tine cale a omului spre Dumnezeu, spre biserică vie, Israele. De aceea am împlinit această piatră pe pământ, ca să grăiesc din vârful ei şi să arăt omului calea. Omul trebuie să creadă în Dumnezeu, să-L iubească şi să-L urmeze pocăindu-se de toate cele muritoare şi trecătoare, vindecându-se de moarte, măi fiilor.

O, străjeri ai Ierusalimului Meu din cer coborât pe pământ cu zeci de mii de sfinţi! O, fiilor, voi să nu tăceţi. Voi să cereţi pe Domnul, să cereţi să vină Domnul pentru tot ochiul, şi Domnul va veni. Amin. Iubiţi-vă unul pe altul precum Eu v-am iubit, şi v-am născut din cuvânt şi v-am crescut şi v-am ocrotit şi v-am hrănit, dar fiţi cu atenţie, fiilor, că iubirea îşi are soţii ei. Tot fiul poporului Meu să caute să placă aproapelui său, să caute să fie iubit de fratele său, în Domnul, fiilor. Să caute să placă lui Dumnezeu şi să-L aibă pe Domnul de hrană. Cine este strâns în trupul bisericii şi nu se împărtăşeşte cu Hristos, acela nu este fiu al bisericii, acela zadarnic vine. O, nimeni nu ştie ce va să zică: una sobornicească şi apostolească biserică. Israele, să ştii, tată, că toţi fiii bisericii se împărtăşesc cu Hristos, şi aceea este una sobornicească biserică, iar unde nu este această orânduială, acolo biserica nu este una.

Suntem în serbare întreită, şi voi veni la voi, fiilor, cu lecţie pentru tot omul, căci vom semăna sămânţa, fiindcă Eu am semănători între voi. Voi coborî o lecţie de viaţă, ca să ia omul lecţie, că nu mai este apă curată, nu mai este izvor curat şi netulburat. Nimeni nu mai ştie ce înseamnă oaie, ce înseamnă capră, ce înseamnă lup. Dar nimeni, nimeni nu mai ştie ce înseamnă biserică credincioasă, rugătoare în Hristos, aşa cum se spunea odată în biserică: „Câţi sunteţi credincioşi, Domnului să ne rugăm“. Nu se mai aude pe nicăieri o rugăciune curată, nu se mai poate spune de ea, de vreme ce nu poate preotul s-o spună. Preotul de azi nu este credincios lui Hristos, nu este. Vine omul la biserică şi pleacă acasă neîmpărtăşit. La ce mai vine? Vine că vine şi preotul, dar preotul de azi nu mai este „uşă de biserică“, nu mai este.

Voi veni în serbare cu voi şi voi semăna sămânţă peste oameni. Voi sădi şi voi răsădi, şi voi veţi fi Mie unelte de lucru. Cine iubeşte pe Dumnezeu, acela se face fiu al bisericii. Cine iubeşte lumea şi trupul, acela nu este fiu al bisericii. Fiii bisericii iubesc hrana cea de pe masa ei, şi de aceea vin ei întru lucrare de biserică.

Israele, Israele, să nu fie, tată, în biserica ta ca în biserica din lume. Dacă în biserica ta este vreun fiu care nu este fratele lui Hristos, care nu este una cu Iisus Hristos, vezi, tată, ce este scris în Scripturi despre unul ca acela şi fii atent, Israele, că tu eşti la sfârşit, nu eşti la început. Tu să nu dai drumul în biserica ta la cel ce nu este împlinit întru Hristos. Tu să fii una, Israele, biserica Mea cea de la sfârşit. A venit vremea lucrării pocăinţei desăvârşite, dar cine să înţeleagă pe pământ venirea Mea?

Fiilor, fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii în Domnul, într-un singur trup adunaţi, în Domnul Iisus Hristos, fiilor. Iubiţi-vă unii pe alţii, cei din cer pe cei de pe pământ, şi cei de pe pământ pe cei din cer, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Amin, amin, amin.

12-12-1995