Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu

Duhul Sfânt al Preasfintei Treimi coboară cuvânt la ieslea cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă lucrarea aceasta se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Cei ce stau la gura acestui izvor ceresc, să dea trup cuvintelor care vin pentru cel ce înseamnă pace şi împăcare între Dumnezeu şi făptura Sa, între Dumnezeu şi biserica Sa.

Pace ţie, copil născut o dată, şi încă o dată şi, iarăşi, încă o dată, prin cuvântul care a venit cu Mine din cele cereşti prin această lucrare. Născut o dată prin ceea ce se numeşte botez după lege; şi încă o dată prin ceea ce este botezul care se naşte de la credinţa şi de la iubirea de Dumnezeu; şi, iarăşi, încă o dată, fiul Meu preaiubit, prin botezul cel cu foc al Duhului Sfânt, Care umple întregul Cel ce este Unul lucrător al Treimii Dumnezeieşti.

Pace ţie! Mereu aşa ţi-am spus, căci aşa te am scris în sulul acestei vremi cereşti. Când am lăsat cuvântul Meu peste cel dintâi, peste cel credincios de atunci, peste Petru, care a mărturisit pe Cel ce era venit din cer, tu ştii cum a fost cuvântul Meu cel de atunci. Aşa a fost când acela a spus: «Tu eşti Hristosul, Fiul Celui viu», şi a fost apoi cuvântul Fiului Treimii Celei vii şi am spus: «Eu îţi zic ţie: tu eşti Petru, şi pe această mărturisire voi aşeza biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui pe ea». Şi iată cuvântul acestei vremi şi nimeni nu se poate găsi ca să desfiinţeze acest cuvânt, că iată ce rosteşte peste tine Fiul lui Dumnezeu: tu eşti pace, şi pe această piatră de mărturisire am zidit iarăşi biserica Mea şi am sfărâmat cu ea porţile iadului biruindu-le pe ele. Şi când spun „am zidit iarăşi“, aceasta este spus pentru că biserica Mea este aşa cum ţi-am spus Eu ţie şi nu altfel şi nu aşa cum este aceea ce se zice pe sine că este a Mea. Este, dar iarăşi este ca aceea care a osândit atunci pe Cel trimis spre ea de la Tatăl. Şi precum aceea n-a crezut în Cel trimis de Tatăl, răstignindu-L ca să-L desfiinţeze, aşa şi aceasta care se crede pe sine că este a Mea, nu crede în Cel trimis din cer, nu crede în Duhul Sfânt aşa cum este Duhul Sfânt şi nu aşa cum ar vrea cei din biserică să fie. Şi dacă aceştia nu cred, aceştia sunt cei de azi. Acei de atunci au fost cei de atunci, iar cei de azi sunt cei de azi, care au răstignit pe Duhul Sfânt ca să-L desfiinţeze de peste cei săraci în duhul lor, căci Duhul Sfânt nu are locaş decât acolo unde poate să încapă, şi încape în cei săraci cu duhul lor.

Pace ţie, cel ce eşti astăzi! Dar să fii, măi tată; să fii şi să nu te temi de oameni, şi să te temi de Mine, iubitul Meu, fiindcă aşa încape Dumnezeu în cei ce se tem de El. Nu te teme de oameni, nu te teme de vase sparte care nu ţin în ele putere de la Mine, căci aceia n-au frică de Dumnezeu; n-au, că precum apa dulce de izvor, făcându-şi curs spre mare, îşi desfiinţează dulceaţa şi se împreunează cu marea şi nu mai rămâne ca să fie bună de băut, tot aşa şi curăţia, când îşi face casă în mijlocul lumii şi al duhului lumii şi îl iubeşte pe el, nu este cu putinţă să nu ia din izvoarele sărate ale iubirii deşarte şi apoi să vatăme pe cei ce se lipesc cu ea. Aşa este astăzi biserica cea care se crede pe sine că este cu Mine şi de la Mine. Ea este de la Mine, dar nu mai este cu Mine precum nici cea de atunci care M-a dat de la ea nu era cu Tatăl Meu, ci era în duhul ei, în duhul trufiei care venise peste ea şi o acoperise pe ea, căci scris este: «Nimeni nu poate intra în casa celui tare ca să-i pângărească lucrurile sale dacă nu încătuşează mai întâi pe cel tare».

O, iubitul Meu, Eu ştiu că tu înţelegi ce voiesc să spun, căci venisem de la Tatăl Meu atunci şi începusem să alung ceaţa şi pâcla şi demonii din biserica Tatălui Meu, căci la ea Mă trimisese Tatăl. Venisem şi, ca şi acum, şi cei de atunci se apropiau şi Mă ispiteau ca să vadă cu ce fel de putere lucram când doboram demonii de pe înălţimile lor, şi n-au putut aceia să înţeleagă că împărăţia demonilor nu se dezbină pe sine, şi nu înţelegeau că Eu cu degetul lui Dumnezeu doboram pe demoni şi că venisem cu împărăţia Tatălui Meu ca s-o arăt bisericii Tatălui Meu. Erau plini de sine şi nu înţelegeau, şi dacă nu înţelegeau, au stârpit lumina care venise să-i facă să vadă. Aşa este şi acum, căci nici acum n-am venit de la Mine Însumi. De la Tatăl am venit cu această lucrare şi n-am venit de la Mine Însumi.

Când am aşezat pe apostolii Mei ca să ridic biserică nouă şi ca să fie aceasta peste veacuri, Eu nu-Mi luasem singur această slavă, ci de la Tatăl o aveam dată, şi dacă şi Eu am luat-o, am şi dat-o dacă am luat-o, şi aşa am spus: «În dar aţi luat, în dar să daţi». Şi n-am spus: „În dar v-am dat, în dar să daţi“; nu, că Duhul lui Dumnezeu Se smereşte pe Sine, şi aşa lucrează în cei ce-L poartă pe El. Eu nu Mi-am luat singur rangul de Arhiereu, ci Tatăl îl dăduse peste creştetul Meu, şi n-au înţeles cei de atunci ce este şi cum vine să fii după rânduiala lui Melchisedec. Dar, oare, tu ştii cum vine aceasta? O, dacă vei voi să înţelegi cum vine această taină, abia atunci nu se va mai ivi peste tine gând de cârtire sau de îndoială sau de judecată a tainelor Tatălui cerurilor. Şi de ce-ţi spun Eu aşa? Îţi spun pentru ca să-ţi pot iarăşi spune că această lucrare şi această ungere care este în mijlocul acestei grădini de lucrare cerească, este după rânduiala lui Melchisedec, măi tată, şi nu după rânduială făcută de oameni, căci Melchisedec înseamnă Dumnezeu, înseamnă lucrarea cea tainică, cea ascunsă, care lucrează în taina lui Dumnezeu, aşa cum a lucrat ea şi peste Mine în vremea trupului Meu, şi aşa cum am lăsat-o Eu peste apostolii Mei, care nu erau din lume, precum nici Eu nu eram din lumea aceasta, şi ei nu erau ai slavei văzute, ai slavei trecătoare, ai orânduielii oamenilor. Ei erau ai suferinţei, ai smereniei, ai patimilor ce veneau peste ei de la stăpânii lumii cei învârtoşaţi în inima lor, cei iubitori ai trufiei deşarte. Şi cum mai zic aceştia care se zic pe sine că sunt urmaşii acelora de atunci şi până astăzi? O, Eu am ajuns cu aceia până astăzi, dar pe aceia n-ai să-i poţi găsi printre fiii trufiei, pe tronurile slavei, căci alta este slava dumnezeiască, alta, şi nu aşa cum este ea numită astăzi că este slavă dumnezeiască. Eu am ajuns cu aceia până astăzi, şi iată, lucrez şi am lucrat prin ei prin vreme, dar am lucrat după rânduiala lui Melchisedec. Am ieşit în calea lui Avraam şi am binecuvântat pe Avraam, şi de aceea este scris: «Eu sunt mai înainte de Avraam», şi de aceea am spus mai-marilor bisericii de atunci: «Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi cunoaşte că Eu vin de la Dumnezeu, dar voi căutaţi să Mă ucideţi pentru că aveţi de tată pe diavolul, şi de aceea faceţi faptele diavolului». Am venit întru ale Mele, după rânduiala lui Melchisedec, şi am lucrat peste cei ce Mi i-a dat Tatăl din lume, după rânduiala lui Melchisedec, şi lucrez şi acum, şi voi fi lucrător până la plinirea împărăţiei cea din cer. Lucrez după rânduiala lui Melchisedec, căci ea este rânduiala, şi una este rânduiala lui Dumnezeu.

Când am avut poruncă de la Tatăl Meu, am adus cuvânt la ieslea cuvântului Meu, care este aşezată în România, şi am zis să fii arhiereu. Şi dacă am zis cuvântul acesta, a fost apoi să Mă aşez să-l împlinesc, căci Domnul este credincios întru făgăduinţele Sale. Am trimis cuvânt peste cel ce stăpâneşte astăzi pe scaunul bisericii şi aşa i-am zis: «Ridică-te ca să-l ungi pe cel ce este de la Mine pentru vremea aceasta». Şi de ce am făcut Eu aşa? Aşa am făcut, ca să nu aibă legea a zice că nu M-am supus legii, şi acela, vrând-nevrând, crezând-necrezând, a mers şi te-a uns pe tine arhiereu, dar Cuvântul lui Dumnezeu te-a uns şi nu acela, cuvântul care a fost de la Mine peste acela, căci Domnul lucrează prin cuvânt, şi se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu lucrarea Sa. Şi unde mai este lucrarea Sa în mijlocul bisericii care se zice pe sine că este biserica Mea? Vrei tu să crezi că biserica este Sodomă şi Gomoră? Vrei tu să-L crezi pe Dumnezeu când îţi spune că nu este biserică şi loc de biserică şi altar de biserică, nu este loc care se ştie că este sfânt, fără să nu fi fost atins de mâini şi de trupuri nespălate de sodomie şi de malahie, de păcatele Sodomei şi ale Gomorei, ale căror cetăţi au fost arse cu focul care s-a coborât din cer, după cuvântul lui Dumnezeu care a venit ca să pedepsească necurăţia? Vrei tu să crezi că vor fi arse cu foc toate necurăţiile de pe pământ? Şi ce va fi, oare, cu cei ce au întinat locurile care erau afierosite Mie şi Duhului Meu şi slavei numelui Meu?

O, iubitul Meu cel uns de Dumnezeu în vremea aceasta; de Dumnezeu şi nu de mâini necurăţite! O, iubitul Meu cel mic, tu zici mereu că vrei să vezi slava Mea, dar Eu îţi spun că ai şi văzut-o. De câte ori ai voit, de câte ori ai cerut, ai văzut-o şi ai primit-o. Şi iată ce mai am de adăugat la aceste cuvinte: vine o probă grea şi ceţoasă cum n-a mai fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi după aceea. Vine focul lui Dumnezeu peste faptele Sodomei şi Gomorei, dar vine şi va începe cu casa care se zice pe sine că este casa lui Dumnezeu, căci aşa este scris: «Voi începe cu templul Meu cel sfânt», căci se zic pe sine că slujesc Mie, dar crezi tu când îţi spun că sunt o mulţime de preoţi şi de monahi şi sunt arhierei care nu cred că este Dumnezeu? Crezi tu că s-au ridicat din cei de atunci, din răstignitorii Mei s-a ridicat un şir de preoţi care sunt de atunci şi până azi? Crezi tu că sunt pline bisericile de slujitori care slujesc răstignirii Duhului Sfânt? O, Duhul Sfânt este greu răstignit, măi tată, şi plânge Duhul Sfânt şi Se zbate să iasă din cuie şi să-Şi răzbune curăţenia şi sfinţenia care au fost dispreţuite de slujitorii bisericii, căci de la aceia va cere Domnul socoteală, de la aceia care s-au aşezat în capul turmei Mele din toate părţile pământului.

O, vine slava Mea, iubitul Meu, dar iată cum va veni! Va veni, şi dacă va veni aşa şi nu altfel, iată adevărul Scripturii care zice: «Vai de cei ce aşteaptă să vadă ziua Domnului, căci ziua aceea este zi de foc şi de groază cum n-a mai fost de când veacurile şi nici nu va mai fi apoi». Şi ce va fi cu biserica aceea care se zice că este cu Mine? O, Domnul o găseşte în lume şi nu întru Dumnezeu. Ce va fi cu cea care a făcut negoţ murdar cu duhul şi cu numele şi cu haina care este rânduită de Dumnezeu? Căci au băgat pe cezarul şi au vândut pe bani darul care este pe altar, şi s-au adunat mulţime de bani de atunci şi până acum, mulţime de arginţi pe care a fost vândut şi cumpărat Fiul lui Dumnezeu; şi s-au ridicat mulţime de irozi, mulţime de iude, şi de Anne, şi de Caiafe, şi au umplut locaşurile care au fost luate de la părinţi şi au făcut jaf cu cele sfinte şi au pângărit vasele Mele şi bisericile Mele, şi pe poporul cel frânt de necunoştinţă l-au luat rob sugându-i sângele şi viaţa, căci viaţa poporului Meu Eu sunt, iubitul Meu; Eu, şi dacă n-am mai putut să mai stau în vase sparte, în vase nespălate, în locaşuri pângărite şi necurăţite prin sfinţenia celor ce pun mâna pe ele, iată de ce nu a mai avut făptura Mea pe Dumnezeu, şi dacă n-a mai avut, a murit, că nu este viaţă fără de viaţă. Şi acum ce mai este de făcut? O, numai cu foc se poate curăţi necurăţia. Vrei tu să crezi în cele ce-ţi spun? Că nu se poate chemare la slujire dumnezeiască, nu se poate cu bani şi cu silnicie şi nu este adevărată această chemare la slujire, căci Duhul Sfânt nu Se dă pe măsură pământească, ci Se dă prin chemare cerească, prin descoperire cerească, lucrătoare prin duhul descoperirii cereşti, şi iată ce şir de preoţi s-a ridicat, sub cuvântul că sunt următori apostolilor Mei.

Când am venit să-Mi culeg pe ai Mei, am venit şi i-am deosebit de greutatea legii şi am pus în loc iertarea, pentru că legea apăsa pe om şi îl osândea. Şi iată, iarăşi lege peste biserica Mea, şi legea apasă peste ea şi o osândeşte, căci aşa se întâmplă atunci când Duhul Sfânt este îngrădit de cuvintele legii şi ale literei legii, şi de aceea nu este crezut Duhul Sfânt, şi de aceea trebuie să Se arate întru fiinţa Sa aşa cum S-a arătat peste apostolii Mei, în chipul focului cel nematerial. Dar Se va arăta Duhul Sfânt întru lucrare curăţitoare de întinăciune şi nu va mai fi să nu usture focul acela, şi va fi să usture şi să cureţe toate locurile şi toate locaşurile şi toate altarele care au fost pângărite de trupuri şi de mâini nespălate şi netămăduite. O, aşa este când omul îndrăzneşte şi îşi ia singur cinstea de a fi slujitor lui Dumnezeu, dar fericit este slujitorul, şi preotul, şi arhiereul care are chemare prin Dumnezeu, prin cuvântul lui Dumnezeu. Şi cum adică chemare? Adică prin duhul descoperirilor şi al vederii celor cereşti, prin duhul proorociei, în dar şi prin chemare cerească.

Când s-a ridicat Mariam şi a spus lui Aaron: «Oare, numai lui Moise vorbeşte Domnul? Oare, nu şi nouă?», ce a păţit atunci Mariam? Căci a fost pusă la pedeapsă cu lepra şi a fost pusă la curăţire apoi, dar acum tot trupul bisericii este numai răni, şi rănile sunt vechi şi sunt nevindecate, şi s-au strâns buboaie peste buboaie şi nu mai este loc curat, şi de aceea va fi să vin pe neştire şi să-Mi arăt pe neştire slava Mea şi lumina care se numeşte Dumnezeu, căci nu întunericul este lumină, ci Dumnezeu este lumină. Şi va fi atunci să se vadă Scriptura aceea care zice: «Fericiţi cei săraci cu duhul, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi cei ce plâng, că aceia vor fi mângâiaţi atunci. Fericiţi cei curaţi, că aceia vor fi fiii Celui ce vine. Fericiţi cei prigoniţi, cei ocărâţi, cei numiţi cu nume rău din pricina numelui Meu, că plata acelora este împărăţia care vine cu Mine».

O, de aceea te-am aşezat prin cuvânt, cu ungere prin cuvânt, ca să mărturiseşti pe Cel ce vine şi cum vine Cel ce vine, şi să înscriem prin cuvânt această piatră nouă, aşa cum prin cuvânt s-a şi arătat de la Dumnezeu. Dar uită-te tu şi te miră de arhiereii acestei vremi, de orbirea lor, de semeţia lor, ca şi cum ei ar fi mai mari şi mai cu putere decât Arhiereul cerurilor, Care nu vine cu nici o lucrare stricătoare de lege, dar vine ca să aducă şi să aşeze lucrare împlinitoare şi desăvârşită, întru numele lui Dumnezeu.

Iată, mărul care creşte în această grădină curată şi nu din afara ei, acest măr este puterea şi viaţa Mea, şi Eu Însumi sunt, dar sunt aşa cum voiesc Eu să fiu şi nu aşa cum voieşte omul. De aceea am pus legea sfinţeniei şi a despărţirii de cele lumeşti, ca să fie Eden această grădină şi să fie în ea fructul cel promis pentru cei ce vor fi scrişi în această carte.

Moise a fost credincios în casa Tatălui Meu, întru lucrarea Tatălui Meu, dar n-a fost oficial. Eu, iarăşi, la fel am fost casei Tatălui Meu, care nu este de pe pământ. Apostolii Mei erau căutaţi de toţi cei de atunci ca să fie stârpiţi pentru că nu erau trecuţi în rândul celor cu drepturi după lege. Şi iată, aceştia mai mici dintre ei sunt scrişi în carte că vor fi în vremea aceasta, pentru că este scrisă în prooroci lucrarea aceasta, şi cele cereşti nu pot fi înţelese de oficialii vremurilor, cei cereşti nu sunt promovaţi de cei de pe pământ, căci Duhul Sfânt suflă unde voieşte, şi Domnul nu poate să fie mărginit de cei de pe pământ. De aceea spune Scriptura: «Cel ce este rob, dacă se poate folosi să scape de robie, să se folosească şi să fie liber». Toată biserica este plină de făgăduinţele scrise ale celor ce au venit să se aşeze peste ea ca să slujească turmei bisericii, dar nu este preot care să nu-şi fi călcat făgăduinţa care este făcută de el, după cum este legea cea făcută peste biserică, şi iată, scris este: «Cel ce calcă măcar una din cele ale legii, este vinovat prin lege şi se numeşte călcător de lege şi de făgăduinţă».

Copilul Meu, ţine-te, tată, cu viaţa ta aşa cum a fost viaţa apostolilor Mei care au urmat Mie prin veacuri. Ţine-te de cele scrise în cartea Mea dacă ţi-e greu să crezi în lucrarea cuvântului Meu. Luptă-te şi mai mult ca până acum, căci Eu ţi-am spus ţie demult, şi aşa ţi-am spus: «Cel ce aşteaptă să vadă minuni ca să creadă, acela întârzie vremea minunilor şi nu o apropie, căci îndoiala înjumătăţeşte biruinţa». O, dacă n-ai fi slab şi dacă n-ai fi mic şi dacă n-ai fi avut chemarea Mea, poate că te-aş lăsa să ieşi din această carte, dar nu se poate să se desfiinţeze cele rostite de Dumnezeu, şi iată de ce în această lucrare dacă eşti, trebuie să ai sănătate împlinită, sănătate de Duh Sfânt, ca să ai pace deplină întru cele de la Dumnezeu. Dar lasă, tată, Domnul te poartă în cârcă, te mai poartă încă, până va fi să fii de ajuns de mare, şi te iubeşte aşa cum eşti, şi va fi să stai cu duhul umilit atunci când vei sta cu adevărat; va fi să stai aşa cum a stat David după ce-L supărase pe Domnul său.

Eu nu Mă supăr pe tine pentru îndoiala ta, dar iată, tot tu te superi, tot tu te zbuciumi, pentru că Eu aduc peste tine teama de Dumnezeu şi aduc mereu lumina Duhului Sfânt peste tine, iar atunci când tu stai supărat întru Mine, Eu vin şi aşez pe Duhul Sfânt faţă în faţă cu tine ca să-L vezi lucrător întru cei ce nu ştiu ce este cuvântul acestei lucrări care te hrăneşte pe tine dintre ei.

O, Eu am zis mereu: pace ţie, iubire ţie, putere ţie! Dar tu, oare, când va fi să-Mi spui cu toată temelia ta: „Pace Ţie, Doamne!“?

Şi iată ce-ţi mai spun: aşa este, aşa cum am spus: «Câte veţi lega şi veţi dezlega, vor fi legate şi dezlegate», dar Eu n-am spus niciodată celor ce stau de vorbă cu Mine, să lege sau să dezlege ceea ce am legat sau am dezlegat Eu, Dumnezeu. Tu eşti unsul Meu şi ţi-am dat putere prin ungerea pe care o ai, dar să ai inima atentă cum şi ce lucrezi cu această putere. Puterea pe care o ai, de la Mine o ai, şi o astfel de putere luată de la Dumnezeu n-are cum să rostească legare sau dezlegare asupra puterii care a lucrat peste cei purtători de putere cerească. Fii precaut, căci tu eşti adevărat lucrătorul Meu şi nu ai ungere pământească, nu, tată. Tu eşti chematul Meu, eşti unsul Meu după adevăr, după Duhul Sfânt, după împlinire cerească, şi nimeni, şi nici tu nu poţi desfiinţa puterea pe care am pus-o Eu peste tine. Ai putere să legi pe cei păcătoşi să nu mai păcătuiască, ai puterea să dezlegi de legătura păcatelor pe cei legaţi de ele, şi să-i legi apoi cu putere cerească, să-i legi de Dumnezeu şi să nu dezlege nimeni ce a legat Dumnezeu. Şi de ce, oare, nu este pe pământ această putere dumnezeiască şi să lucreze ea prin fiii puterii?

Eu vreau să te ajut să înţelegi şi să poţi lucra minuni ca să vezi minuni, şi să te întăreşti apoi din ele, căci ai slăbit, copilule plăpând. O, nu erai tu de ajuns de plăpând? O, ai slăbit, şi de ce te laşi? Şi dacă te laşi, n-ai folos, că iată, nici tu n-ai şi nici cei legaţi de lucrarea Mea n-au folos de la slăbirea ta. A slăbit şi cel de departe care va să vină. Au slăbit şi copiii Mei care te poartă pe tine spre Mine şi te numesc fericitul Meu, fericitul Noului Ierusalim care este din cer. Iată cum eşti tu numit în cer: eşti numit fericit, şi tu zici că nu eşti fericit, dar Eu nu zic tot aşa. O, dacă fericirea este cea care este cu Mine şi dacă tu eşti trecut între cei care vor primi plata fericirilor care vin, după cum este scrisă Evanghelia fericirilor care vin, Eu de aceea zic că eşti fericit. Nu cei de pe pământ sunt fericiţi. Aceia, vai de fericirea lor, că fericirea lor este păcătoasă ca şi ei. Lasă aşa; rămâi în fericirea care este ca şi a Mea, căci fericiţi cei ce plâng acum, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, Care vine cu muntele fericirilor pe pământ. Dar Eu îţi spun că a şi venit, şi lumea nu înţelege slava acestei înălţimi cereşti, a acestei fericiri care va fi văzută de cei de pe pământ, de cei ce sunt pământ.

Fericire ţie cu Domnul tău, căci una este fericirea, dar nu te mai teme de oameni. Mă doare când văd că te temi de toţi neputincioşii, care n-au şi nu vor avea putere asupra ta. Teama ta de ei o vede duhul rău şi îi prieşte şi intră şi îţi face supărare prin ei. Dacă ai fi mai curajos, mai tare de înger, ar fugi şi nu s-ar mai vedea urma duhului rău care-ţi face ţie inimă rea, şi s-ar vedea biruinţă cerească. O, de ce este scrisă de Duhul Sfânt Scriptura care spune: «Ce-ţi poate face omul?». O, stai întru pacea Mea şi aleargă după ea dacă ea are pe unde ieşi din inima ta. Stai, tată, întru taina Ierusalimului nou până la arătarea Mea şi nu te depărta.

Pace ţie! Pace, căci pe această piatră am zidit biserica Mea şi am biruit cu ea porţile iadului, şi acum voiesc să scot din iad făptura Mea, dar să te gândeşti cu milă dumnezeiască la făptura Mea care strigă de atâta vreme: „Până când, Doamne, ca să ne răscumperi?“.

Hai, tată, hai şi nu întoarce capul, căci în urmă se va ridica fumul Sodomei şi al Gomorei, şi din acest scrum voi căuta să-i scot pe cei scăpaţi cu viaţă, şi aceia vor slăvi pe Cel ce vine cu împărăţie cerească pe pământ. Hai, nu te teme de lupi, căci lupii vor cunoaşte dreptatea lui Dumnezeu şi se vor uita la ea şi vor şti ce este şi cum este Dumnezeu, şi lupul va paşte alături cu mielul, după cum este scris în Scripturi.

Ai grijă să fii cu Mine. Să aibă grijă să fie cu Mine şi cel ce te îngrijeşte pe tine; să fie cu Mine şi nu fără Mine şi nu fără cele de la Mine.

Când proorocul Moise s-a suit pe munte ca să aducă cuvintele lui Dumnezeu, n-a putut Aaron să aibă singur grijă de popor, şi ai văzut ce a fost, că s-a întors poporul lui Moise de la Dumnezeu şi a slujit poftelor lor. Stai cu Mine, ca să fie şi România cu Mine şi să dărâmăm slujirea la idoli, să dărâmăm idolii care stau împotriva lui Dumnezeu.

Când era apostolul Petru la Cornelie, după descoperirea Domnului, l-a aşezat apoi pe Cornelie arhiereu, şi el s-a dus în alte cetăţi. Şi s-a dus şi Cornelie în cetatea căreia îi căzuse sorţul, şi s-a dărâmat la rugăciunea lui Cornelie templul idolilor lui Dimitrie, mai-marele cetăţii, şi au fost prinşi sub dărâmături cei din casa lui Dimitrie. Iar când era rostită sentinţa de moarte pentru Cornelie, a venit un trimis al Domnului şi a spus că toţi cei din casa lui Dimitrie strigă de sub ziduri la Dumnezeul lui Cornelie ca să-i scape pe ei din moarte. Atunci s-a aşezat Cornelie şi a rostit cuvânt către Dumnezeul său şi s-au dat zidurile în părţi şi au ieşit atunci din moarte cei din casa lui Dimitrie ispravnicul, şi a crezut apoi cetatea aceea în Dumnezeul lui Cornelie şi s-a întărit biserica lui Iisus Hristos şi a pierit închinarea la idoli, căci era Cornelie arhiereul lui Dumnezeu şi era aşezat după rânduiala lui Melchisedec, după descoperirea lui Dumnezeu.

Ai grijă să fii cu Mine, căci Eu sunt Arhiereul Cel din veac şi până în veac, şi te-am uns cu ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec. Stai cu Mine, iubitul Meu, ca să fie şi România cu Mine şi nu fără Mine, dar va fi cu Mine, şi prin ea voi fi peste pământ. Amin.

Iară şi iară, pace şi putere ţie! Putere întru putere şi viaţă întru viaţă, căci Eu sunt Viaţa! Heruvimii şi serafimii să-ţi înconjoare trupul şi inima şi iubirea şi să lucreze lângă tine tainele cereşti ale acestei vremi, şi să fie împlinire de taine cereşti. Amin. Pacea Mea să fie deasupra ta, iar întru tine să fie pace şi bunăvoire întru Dumnezeu! Amin, amin, amin.

16-07-1992