Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului

Sunt Domnul, copilaşi străjeri. Hai să aşezăm în carte cuvânt. Hai să mângâiem, cu masa cuvântului, pe mama Mea Fecioara şi cerul ei de heruvimi, de serafimi şi de îngeri. Hai, copii străjeri la porţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă sunt vouă tot ce nu aveţi voi pe pământ, care să vă ajute pentru Mine în porţi, căci voi pentru Mine v-aţi născut şi nu pentru voi, şi Eu sunt pe pământ prin voi. Amin.

Pe pământ e greu, fiilor, e greu pentru că nu este iubire în inimi, iar omul ar trebui să fie cea mai de sus locuinţă de iubire, că altfel omul, bietul de el, e rece, e aspru, e urât, e fără nici o frumuseţe, căci iubirea are mare statură când ea îşi află casă în om. Iubirea este cuvânt şi dulce cuvânt mai întâi de orice lucrare a ei, dar ea este şi cuvânt tare când Mă apără pe Mine şi pe cei ce Mă iubesc în ei şi în afara lor cu faţa Mea, nu cu faţă omenească.

O, poporul Meu, cobor pe masa ta cuvânt ca să-ţi deschid tainele iubirii Mele în om şi să vezi faţa ei pe care ţi-o arăt prin cuvânt, fiule. Te aşez sub acoperământul cuvântului Meu ca şi mama Mea Fecioara, care este cu Mine în cuvânt pentru serbarea ei de azi între sfinţi şi între îngeri şi între puteri cereşti.

Iubirea este cuvânt dulce atunci când ea se face în om rugăciune, cuvânt de iubire şi de slavă pentru stăpânul ei. Ea este cuvânt cu tărie atunci când se face râvnă împotriva celui ce loveşte în faţa Mea de pe pământ. Ea este cuvânt de înţelepciune de viaţă atunci când are fii supuşi ei pentru slava Mea pe pământ. Iubirea este cuvânt de certare atunci când cei ce intră să stea sub numele ei lovesc în ea pentru iubirea de ei, căci scris este: «Cu cel îndărătnic Mă voi îndărătnici». Iubirea este cuvânt de nădejde şi de pace pentru fiii cei senini ai ei, pentru cei dulci lui Dumnezeu şi fiilor lui Dumnezeu, care sunt iubire precum Dumnezeu este iubire. Ea este dor şi cuvânt de dor pentru cei gingaşi ai ei, prin dor cu bună cuviinţă şi cu aleasă şi cerească purtare. Şi, iarăşi, ea spune că este scris: «Cu cel cuvios, cuvios voi fi; cu cel ales, ales voi fi».

Iubirea este floare rară, poporul Meu, şi nu se mai găseşte pe pământ. Ea nu poate vieţui prin spini şi prin mlaştini. Ea poate trăi pe loc înalt şi însorit, pe loc senin şi paşnic, pe loc fertil, verde şi rodnic pentru ea.

O, copii din porţi, voi Mă aveţi în voi cu faţa Mea, cu viaţa Mea, cu dorul Meu, şi prin Mine ştiţi voi să-i spuneţi răului rău şi frumosului frumos şi omului înger sau diavol, aşa cum am ştiut Eu să spun după cum este inima şi faţa şi dorirea omului. Dacă fiii acestui popor nu cunosc faţa şi cuvântul Meu în voi, ei nu ştiu să se facă locaşe ale iubirii Mele pe pământ. Cine dă să se asemene cu voi prin cele omeneşti din el, acela greşeşte, căci Eu, Domnul, nu caut la firea omului, ci caut la Duhul Meu din om, căci Dumnezeu este Duh, şi apoi cuvânt şi faptă, iar omul este trup, şi apoi cuvânt şi faptă prin cele ale firii trupului lui. Aceştia rănesc cu cuvântul şi cu fapta lor şi nu ştiu aceştia să stea sub duhul iubirii Mele din voi, şi care se apleacă să-l ridice pe om din sângele lui, că numai în sângele lui, numai în firea lui se zbate cel ce este firesc şi nu duhovnicesc.

Vă mângâi, copii însuspinaţi în porţi, vă mângâi Eu, Domnul, cu durerea cuvântului Meu în suferinţele lucrului Meu cu voi şi prin voi peste tot poporul acestui cuvânt, că mulţi au voit cu voia lor să se adăpostească de răul de pe pământ sub acoperământul vieţii cuvântului Meu, care izvorăşte din Mine prin voi peste pământ. Le desfac tainele iubirii şi faţa ei la cei ce sunt numiţi sau se numesc poporul Meu.

Iubirea este floare rară, iar mama Mea Fecioară lasă peste tine, poporul Meu, acoperământul ei, cuvântul ei de iubire în ziua ei de serbare în mijlocul tău. Amin, amin, amin.

– Tu, Fiule scump al meu, eşti în mine cuvânt. Iubirea este cuvânt dulce; ea este cuvânt cu tărie; ea este cuvânt cu certare; ea este cuvânt de nădejde şi de pace, şi este cuvânt de dor, Fiule Izvorule. Ea ştie să iubească şi ştie să pedepsească; ea ştie să întărească şi ştie să dorească; ea ştie tot ce este ea peste tot ce este omul, Fiule al iubirii mele pentru Tine şi pentru omul iubit de Tine. Amin.

Poporule, poporule al acestui cuvânt de dor după om! Eu îţi dau azi o povaţă aleasă din cele mai nepătrunse puteri ale iubirii, iar tu să iei povaţa mea. Puterea iubirii este cuvântul Domnului de peste tine. Aceasta este puterea Fiului meu, căci nimeni nu poate să fie puternic decât prin iubire. Povaţa mea, iat-o, aceasta este: ia ca acoperământ al fiinţei tale cuvântul Fiului meu de câte ori îl lasă Domnul peste tine. Citeşte-l în vremea Evangheliei; ia-l ca pe Evanghelie şi citeşte-l, de la un cuvânt până la celălalt care îi urmează. Ia din el tot ce te ţine treaz pentru lucrarea lui, că dacă nu-i dai fiinţă prin citire bisericească, tu faci altceva, tu faci fire a ta, popor al acestui cuvânt care se face peste tine acoperământ ceresc. Dacă tu nu-l iei ca să citeşti mereu din el ca din Evanghelie mereu proaspăt venită de la Domnul la tine, tu nu-i poţi da fiinţă şi viaţă şi mişcare şi faptă în mijlocul tău, şi te numeşti dispreţuitor de Dumnezeu, neprimitor şi nepurtător de Dumnezeu. Citeşte la vremea Evangheliei la sfintele slujbe, citeşte spre împlinire cuvântul Domnului care vine la tine, cuvântul de viaţă. Citeşte, ca să nu uiţi chemarea Domnului şi împlinirea peste tine a cuvântului iubirii Lui.

Când Fiul meu era pe pământ printre oameni, oamenii nu-L iubeau, şi de aceea nu-L cunoşteau, dar diavolii din oameni se temeau de El, şi mărturisindu-L pe El Hristosul Tatălui se rugau la El să nu-i piară pe ei mai înainte să-şi sfârşească ei timpul şi lucrarea între oameni. Ucenicii Lui când auzeau numele Lui mărturisit de diavoli, se minunau de puterea Lui, căci El era Unul Domn cu putere, şi numai aşa lucra, iar diavolii din oameni Îl mărturiseau pe El Hristosul Tatălui.

O, popor al acestui acoperământ de cuvânt! Dacă tu nu poţi să cunoşti taina Golgotei Duhului Sfânt, aşează-te supus sub această iubire, ca să cunoşti apoi iubirea de pe Golgota Duhului Sfânt, căci pe drumul Golgotei nu se merge oricum, nu se stă oricum, ci se stă cu fiori de Duh Sfânt şi cu sudori biruitoare peste toată firea, ca să poată veni învierea, şi să se poată rosti cuvântul învierii morţilor, şi să se vestească aceasta din vârful biruinţei Golgotei, că frumoasă şi dulce este taina Golgotei Duhului Sfânt, taina iubirii, popor al Fiului Cuvântului, şi pe această cale trebuie neînfricoşare, prin iubire din cer pe pământ.

Au creştet încoronat cei de pe drumul slavei Golgotei Duhului Sfânt, şi nu se poate fără cunună de daruri lucrătoare, nu se poate pe această măreaţă cale cu fii ai măririlor cereşti pe ea. Povaţa mea de peste tine este aceasta: citeşte cuvântul Fiului meu de la o coborâre la alta a Sa la tine; citeşte-l în vremea citirii Evangheliei; citeşte-l măcar în fiecare zi, şi aşează-l peste tine apoi, popor al acestui cuvânt. Nu sta, fiule, fără acest acoperământ, ci tu să stai sub puterea acestor taine ale iubirii, căci fiecare cuvânt al Fiului meu are peste tine slava lui şi darurile lui, căci este cuvânt cu dor în el, şi tu trebuie să-I dai Domnului ce-ţi cere, popor cu nume de fiu. Amin.

Iar Tu, Copil supus sub taina iubirii, de la naşterea Ta din Tatăl Cel fără de ani precum şi Tu eşti, supus vei sta sub puterea iubirii, Fiule al Tatălui şi al meu deodată, şi mereu vei învăţa pe cei ce iau şi pe cei ce nu iau iubirea cuvântului Tău. Iar acum, la sfârşit de timp, eu îi plâng pe cei ce nu ştiu ce este acest izvor al iubirii, pe toţi cei ce Te alungă din ei necunoscându-Te în ei cu faţa Ta senină şi dulce, că aceştia au uitat când Tu le-ai spus că mâhnirea şi mânia sunt păcate asupra Duhului Sfânt, este pedeapsă adusă venirii Tale la om, Fiule Care cauţi şi tot cauţi la om. Dar Tu eşti floare rară şi scumpă, iar omul este mult şi urât, Fiule scump, şi nu cunoaşte omul tainele şi faţa iubirii. Eu am stat lângă Tine acum, şi am dat poporului Tău povaţă ca să-Ţi mângâi Ţie durerea şi să-Ţi alin lacrima Ta cea multă, care se face izvor de cuvânt peste om, pentru ca să Te faci cunoscut de om, Dumnezeule tainic. Amin, amin, amin.

– O, popor al cuvântului Meu, aş vrea să pot să-ţi dau cuvânt, pentru ca să înveţi, să pot să-ţi dau statură în cuvânt şi în faptă, să pot să-ţi dau cuvânt pentru credinţă în darurile duhovniceşti, să pot să-ţi dau cuvânt pentru roade de Duh Sfânt, poporul Meu. Au împletit îngerii şi sfinţii la unii din voi coroniţe, şi aş voi să pot să vi le dau, şi să lucraţi sub slava lor. La sfârşit se dau coroniţe pentru darurile Duhului Sfânt, dar Eu nu pot să fac ca învăţătorul de pe pământ, care se uită la faţa omului, la rangul omului. Nu pot să fac aşa ceva, ci împart după truda celui ce a lucrat darurile Mele peste pământ şi în oameni. Pe pământ nu este duh de dreptate, iar în cer locuieşte dreptatea şi fiii ei. Vă rog pe toţi, faceţi-vă rost de coroniţe, şi căutaţi să învăţaţi mai întâi din ce sunt ele împletite de către îngeri şi sfinţi, şi apoi învăţaţi din ce nu se poate împleti o coroniţă. Râvniţi la darurile duhovniceşti, iar îngerii şi sfinţii să le vadă în voi lucrând, ca să vă poată împleti din lucrarea lor coroniţă, fiilor. Vă va fi ruşine prea mult, prea greu dacă nu veţi avea coroniţe, dacă nu veţi strânge rodul darurilor duhovniceşti, înţelepciunea cea aleasă, purtarea cea aleasă, cu care se poate lucra rod de daruri cereşti. Darurile sfinţilor se poartă prin văzduh, de la pământ înspre cer, şi dau sfinţii să caute vrednicie în voi pentru daruri sfinte. Lucrarea Mea cu tine, poporul Meu, trebuie să arate faţa cerului pe pământ înaintea oamenilor, ca să poată omul vedea cerurile în care Tatăl locuieşte cu Fiul Său şi cu sfinţii. Amin.

O, fiilor, se zbat îngerii răi să vă facă pe unii din voi asemenea lor, să vă golească inima de Duhul Meu şi să staţi în duhul vostru ca să vă despartă de Duhul Domnului, Care aşteaptă să-Şi ia toată împărăţia pe pământ. Faceţi-vă rost de scăpare uitându-vă la Mine şi luând în voi chipul Meu. Nu e bun chipul vostru în voi. E bun chipul Meu în voi, întru sănătate de minte în voi. Sănătatea de minte nu este alta decât mintea Mea în voi, dar faceţi-Mi loc în voi. Şi dacă nu ştiţi cum, înseamnă că nu aţi căutat să învăţaţi aceasta până acum ca să puteţi acum avea coroniţă împletită de îngeri şi de sfinţi pentru învăţătura cea aleasă şi pentru roadele ei în voi. Râvniţi la darurile duhovniceşti, fiilor. Amin.

Te las, poporul Meu, sub acoperământul cuvântului Meu şi luptă-te, fiule, pentru daruri duhovniceşti, ca să ai, şi ca să fii copilul Meu, şi să te cunosc că eşti al Meu şi că din ale Mele ai şi lucrezi.

Iar voi, copii cârmaci ai Mei, staţi la cârmă, staţi cu dreptate, căci iubirea cea cu dreptate este cel mai tare dar duhovnicesc, şi cu el Îmi voi întocmi prin voi pământul celor vii, şi apoi moştenii lui pe el. Amin, amin, amin.

14-10-2005