Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

Eu cânt poporului Meu cântarea îngerilor naşterii Mele din Fecioară. Eu cânt cu îngeraşii care au vestit naşterea Mea între oameni.

Pace ţie, poporul Meu! În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace ţie, poporul Meu, poporul Meu cel nou! Eu cânt ţie cu îngeraşii care au vestit naşterea Mea, după cum a fost proorocia cea rostită despre această minune cerească, despre naşterea Mea între oameni. Eu M-am născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Eu M-am născut din Dumnezeu, şi din Lumină M-am născut, ca să fiu Lumina oamenilor. M-am născut din Lumină, şi sunt Lumină. Mai întâi a zis Dumnezeu să fie lumină, şi a fost lumină dacă a zis Dumnezeu. Mai întâi s-a făcut lumina, aşa a fost începutul celor văzute şi nevăzute. În ziua întâi s-a făcut lumina la început, iar la sfârşit, în ziua întâi din săptămână Eu, Domnul, Lumina lumii, am înviat dintre cei morţi, dintre cei din întuneric, măi fiilor, în ziua întâi am înviat. Amin.

Eu cânt poporului Meu cântarea îngeraşilor naşterii Mele din lumină. Slavă şi mărire întru cei de sus, slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, şi pace pe pământ, şi lumină pe pământ, şi bunăvoire între oamenii care au lumină, cei ce Mă au pe Mine de lumină, căci Eu sunt lumina oamenilor care stau întru lumină.

Pace şi bunăvoire peste ieslea cuvântului Meu, ieslea Mea cea iubită, despre care scrie în prooroci, ieslea în care-Mi am sălăşluire, căci acest pământ în care-Mi am Eu ieslea acum, este pământ proorocit şi ales ca să-Mi fie Mie petec de pământ şi vârf de munte şi Sion binecuvântat, din vârful căruia Eu stau şi binevestesc bunăvestire de lumină cerească peste oamenii care-şi aleg calea aceasta. Pace vouă, fiii Mei de la iesle, străjerii Mei cei mititei! Pace vouă, că Mi-aţi făcut sălaşul păcii la voi, că Mi-aţi dat voie să-Mi fac prin voi sălaş de pace şi de cuvânt peste pământ. Iată cer nou şi pământ nou, căci deasupra ieslei de la voi am cerul deschis, tată. Deschid mereu şi cuvintez şi Îmi las glasul peste pământul acesta nou. O, să nu doriţi nimic altceva. Vă este de ajuns harul Meu, măi fiilor mititei. Staţi înaintea Mea. Vă este de ajuns. Staţi, tată, ca să pot Eu sta înaintea poporului Meu, aşa cum am stat înaintea lui Israel prin Moise.

Oamenii lumii îşi fac daruri unii altora când vine această sărbătoare. Acesta este un obicei rămas din vremea naşterii Mele când cei trei crai care au mers după stea au adus daruri la ieslea naşterii Mele, au adus aur, smirnă şi tămâie, şi a rămas de pomenire acest obicei, şi a luat şi lumea obiceiul acesta. Dar lumea aduce daruri lumii; lume pe lume se cinsteşte, nu pe Mine, măi fiilor. Dar iată, Eu, Cel primit de ieslea necuvântătoarelor, vă aduc din cer darul păcii Mele şi îl pun peste voi, copii ai ieslei Mele, că iată, am ieslea sălăşluire şi în vremea aceasta. Mai-marii bisericii din lume zic că voi sunteţi uscaţi şi nu Mă primesc pe Mine prin voi. Ei zic că voi sunteţi sterpi şi că nu aveţi rod dumnezeiesc prin această lucrare de cuvânt. Dar iată, şi atunci a fost să fiu primit pe pământ în ieslea cu paie, şi paiele M-au cunoscut şi Mi-au încălzit trupul Meu cel mic, care n-a găsit loc să vină pe pământ, şi a găsit loc în paie. Şi astăzi, tot aşa, iar Eu fac din uscat verde, dar fac şi din verde uscat, că fără de cuvântul Meu totul este uscat şi secetos.

Slava Mea să fie întru voi, copii ai ieslei cuvântului Meu, şi să rodiţi bunăvoire peste poporul Meu cel din vremea aceasta, peste poporul lui Verginica, măi fiilor. Iată taină vă spun vouă, şi o despecetluiesc între ai Mei; vă spun despre taina venirii Mele atunci şi acum. Scris este în Scripturi: «Domnul Însuşi, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi cei morţi vor învia întâi, iar cei vii se vor îmbrăca întru nestricăciune, şi moarte nu va mai fi, şi pururea vom fi cu Domnul apoi».

O, Ierusalime, iubitul Meu popor, aşa scrie în cartea mărturiilor, şi precum magii credeau în proorocia cea despre naşterea Împăratului lumii, şi precum ei au înţeles din prooroci naşterea Mea şi au crezut, şi precum au plecat ei dinspre răsărit după stea ca să-L afle pe Cel născut din cer, şi precum ei au crezut prezicerilor cele din vreme făcute de înţelepţii cei de demult, aşa şi tu să crezi, şi să crezi mai bine ca aceia, fiule, că aceia erau înţelepţi păgâni, şi aveau credinţă în profeţiile rostite pe pământ, dar tu, poporul Meu, eşti creştin, şi tu trebuie să crezi mai tare ca aceia, că iată, îţi desfac taina venirii Mele. Aşa scrie în Scripturi: «Însuşi Domnul, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer».

O, Ierusalime, copilul Meu de azi, pruncul Meu, poporul Meu de azi! Eu am pus nume lui Verginica. O numeam în mijlocul tău trâmbiţa lui Dumnezeu, Ierusalime de azi. Verginica s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu, şi tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului şi am venit spre arătare, iar acum am venit şi M-am coborât întru trâmbiţa lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbiţa Mea Mă coboram din cer, şi eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine şi ca să înviez morţii tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioşi, şi morţii tăi înviau la glasul trâmbiţei lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.

Ai stat tu în lucrarea Mea, măi fiule? Iată, tată, am făcut o sită pe măsura bobului de grâu, şi acum se va vedea cum ai stat tu în lucrarea Mea, copilul Meu din Ierusalim. Am făcut sită şi voi cerne cu ea pe fiii acestui popor. În vremea lui Noe am avut şi atunci sită, şi am pus în sită şi atunci pe toţi, şi n-a rămas în sită decât bobul de grâu, bobul curat şi întreg în ascultare şi în credinţă. În vremea aceasta am făcut iarăşi sită pentru poporul Meu, şi îi spun poporului Meu să fie ca grâul curat, ca bobul de grâu întreg şi curat şi nepătat şi neamestecat. Ce este întreg şi împlinit şi curat şi sănătos va rămâne în sită, iar ce este mic şi sterp şi neîmplinit şi străin de Mine va trece prin sită. Eu nu mai am vremea înainte, că Eu am venit şi am spus mereu că fiii acestei lucrări sunt încheierea veacului omului. O, puţini din Ierusalim au crezut cuvintele Mele. Le-au pus pe seama omului şi nu le-au crezut de la Mine, şi dacă au făcut aşa, au rămas cu veacul acesta cei ce n-au ştiut să creadă şi să se împlinească. Să fi zis copilul acestui popor, să fi zis cum a zis Fecioara Maica Mea: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Domnului». Şi iată, copile din Ierusalim, dacă tu ai stat întru lucrarea Mea, se va vedea acum, căci în sita de alegere şi de sortare va rămâne bobul cel întreg, şi de aceea ţi-am zis Eu mereu, să te îndrăgosteşti de Mine, Ierusalime, aşa cum şi Eu, tată, sunt îndrăgostit de tine. Dar acum vreau să-Mi văd pe cel ce Mi-a fost credincios şi să-l iau în sânul Meu şi să fiu pururea apoi cu el, după cum scrie în Scripturi, căci Verginica a fost trâmbiţa lui Dumnezeu întru care Eu am coborât la tine ca să te nasc, Ierusalime, ca să stai apoi îmbrăţişat cu Mine şi ca să-ţi dau îmbrăţişarea Mea şi să te numesc Ierusalim şi să te am la inimă, să te am în inima Mea cerească, fiindcă Eu am inimă, fiule, am inimă ca omul, şi nu poţi să spui că nu am.

Eu M-am născut din om la glasul arhanghelului, şi M-am născut în chip minunat, iar Fecioara întru care am luat trup a rămas fecioară şi după naşterea Mea. Eu M-am născut în chip minunat, şi tu nu poţi să înţelegi. Îţi trebuie credinţă mare, tată. Tatăl Meu M-a născut din Fecioară, prin uşile închise M-a scos, şi n-a stricat trupul Fecioarei, şi a rămas fecior trupul Fecioarei.

Femeia a fost luată din bărbat, măi fiilor. A luat Dumnezeu o mână de carne din coastele bărbatului şi i-a umplut înapoi locul cu carne, de nu s-a mai cunoscut ce a luat Dumnezeu, şi din carnea aceea a făcut pe femeie, din carne şi din cuvânt a făcut-o. Pe bărbat l-a făcut din lut şi din cuvânt şi din duh, iar pe femeie a făcut-o din bărbat şi din cuvânt, din carne şi din cuvânt. Eu când am ieşit din pântecele Fecioarei, tot aşa am fost. M-a luat Tatăl din ea fără să se cunoască, fără să strice trupul Fecioarei. Prin cuvânt M-a scos din pântecele Fecioarei în care Mă sălăşluisem la glasul arhanghelului. M-am născut în chip minunat, în chip dumnezeiesc, măi fiilor. Este scris, dar puţin se pătrund cele scrise; este scris că dreptul Iosif a luat pe Fecioara la el acasă, dar n-a cunoscut-o până ce a născut pe Fiul lui Dumnezeu. Când Iosif a văzut pe Fiul Cel născut lângă Fecioară, atunci a înţeles desăvârşit, atunci a crezut şi a cunoscut desăvârşit minunea naşterii Mele din Fecioară, şi apoi a mărturisit, dar la puţini a mărturisit, la puţini şi atunci, dar nici astăzi, nici lumea, nici creştinii nu ştiu să înţeleagă bine minunea naşterii Mele din Fecioară.

O, Ierusalime, ce bine era de tine dacă ai fi citit şi tu profeţiile şi Scriptura şi tainele ei, şi să fi crezut, tată! Ai fi ştiut şi tu să crezi ca magii, ca samarineanca şi ca toţi cei care cunoşteau cartea proorociilor. Samarineanca era de neam păgân şi citea cartea proorociilor şi ştia că trebuie să vină Mesia, şi când L-a întâlnit, a crezut că este El, Cel ce trebuia să vină. Iată, poporul Meu, tu nu citeşti proorociile. Vezi tu, creştine, de ce am venit Eu ca să vorbesc cu tine iar? Am venit că tu nu citeşti, şi am venit să-ţi spun să citeşti, ca să crezi în împlinirea proorociilor, fiule. Am venit să-ţi spun Eu despre Mine dacă tu nu citeşti ca să ştii şi ca să aştepţi, şi îţi spun lucruri şi mai mari dacă am venit la tine. Dar tu trebuia să ştii cuvântul Meu cel prin prooroci şi prin apostoli, aşa cum ştia samarineanca, măcar că ea era de neam străin. Magii ştiau, pentru că citiseră cartea proorociilor. Şi tu trebuia să ştii, Ierusalime, trebuia să ştii de Mine şi de tine şi să cauţi să fii cu Mine, să cauţi să vezi că eşti proorocit de prooroci, şi să stai în lucrarea Mea cea proorocită de Dumnezeu prin prooroci. O, dar cum vine asta, să stai în lucrarea Mea? O, nu este pom bun, şi ca să facă roade rele, şi nu este pom rău, să facă roade bune, şi fiecăruia i se văd roadele, şi de aceea am făcut o sită, ca să văd care este rod şi care nu este rod. Scris este că omul scoate bune sau rele din vistieria inimii lui, şi aşa se văd roadele inimii lui.

Eu, Domnul, M-am săturat de duhul iscodirii din mijlocul acestui popor. Vă spun şi Eu vouă că M-am săturat, şi îi poruncesc acestui duh al iscodirii să iasă din poporul Meu, să cadă jos din sită şi să fie scos din hotarele poporului Meu. M-am săturat de el, măi fiilor. Se făleşte şi scoate limba la masa Mea, şi scoate cele rele din vistieriile lui. Eu v-am rugat pe voi, lucrătorii Mei, şi iar vă rog, nu mai băgaţi în sfatul lui Israel vorbire cu cei iscoditori, cu cei seci de credinţă, cu cei obraznici prin cuvinte şi cu pieptul semeţ de cele iscoditoare din inima lor. Şi fiţi atenţi că voi folosi sita, măi fiilor. Mie Îmi trebuie acum bobul cel de grâu curat, bobul cel din hambar, nu bobul cel răzleţ, nu orice fel de bob de grâu, ci bobul cel ales de Mine, cel ales cu sita aceasta, căci tu, poporul Meu, eşti un grâu de soi, tată, şi din acest soi opresc numai bobul cel împlinit, care se lasă lucrat de mâna Mea, de moara Mea, de râşniţa Mea, ca să-l decojesc şi să-l vântur de pleavă şi să-l râşnesc ca să-l fac făină şi să-l frământ şi să-l supun şi să-l dau Duhului Sfânt, ca prin acest cuptor să fac din grâu pâine pentru masa Mea cea veşnică.

Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.

O, fiilor iubiţi, fiilor lucrători, care lucraţi în poporul Meu peste fiii poporului Meu! Voi aveţi durere, aveţi durerea Mea în voi, aveţi zdrobirea Mea în voi. Durerea voastră Mă cheamă lângă voi, şi să Mă lăsaţi să v-o iau, că rău vă apasă, şi milă Mi-e de voi. E răzvrătit Ierusalimul şi nu ştie ce să facă, dar să Mă primească şi să Mă lase să-i vindec nestatornicia.

Ierusalime, am în tine fii nestatornici, care-Mi tulbură duhul poporului Meu. O, până când Îmi mai fac aceştia zdrobiri peste pacea poporului Meu? Ierusalime, poporul Meu, copilul Meu, am în tine putregaiuri, tată, şi Îmi îmbolnăvesc trupul tău, Ierusalime. Eu sunt capul tău, şi tu eşti trupul Meu, şi nu mai vreau să ai mădulare bolnave, Ierusalime. Vreau să te îngrijesc, să te curăţ, aşa cum se curăţă şi se taie pomul primăvara, şi vreau să sortez mlădiţele cele sălbatice, care nici până acum nu ştiu din ce trup sunt. Poporul Meu va fi deosebit de toată lumea de pe pământ, căci aşa am profeţit în cartea acestei lucrări. Şi iată, iau cartea şi scot apă din ea şi dau la lume, ca să creadă lumea în proorociile acestei lucrări, care s-au prezis din vreme, şi vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor sta la această masă, iar fiii acestei mese vor fi sortaţi cu sita de sortare, ca să am grâu curat pe masă şi să fie masă de praznic curat şi neamestecat cu jertfele idolilor. Cine încă mai slujeşte la idoli, cine încă se mai închină la idoli şi la trup, acela va trece prin sită. Nu-i nimic dacă acela nu crede ce-i spun, dar Eu cred ce spun, şi poporul Meu de la masa Mea va fi ales bob cu bob.

Ierusalime, copilul Meu cel născut din sânul Meu, din cuvântul Meu, că din sânul Meu iau cuvântul Meu; lasă-te născut din Mine, Ierusalime, iubitul Meu copil, şi să fii prunc, şi să fii copil şi să mănânci din cer, că iată ce fac: îţi dau cu linguriţa din cer hrană gata mestecată, copilul Meu. Vai de tine dacă te vei mai răzvrăti la masa Mea! Când se răzvrăteşte frate pe frate în acest popor, pe Mine se răzvrăteşte. Când aud Eu grai de judecată peste lucrarea Mea, peste fiii Mei cei lucrători, care duc zdrobirea Mea cu inima lor, o, când aud Eu cuvinte de iscodire şi de răzvrătire de la cei nestatornici din tine, Ierusalime, Îmi vine să Mă mânii, dar Eu Mă gândesc, ca un Dumnezeu, să nu strivesc grâul. Şi voi folosi sita de sortare şi voi lucra cu înţelepciune cerească să nu se dea vina pe om, să nu se dea vina pe cel ce stă înaintea Mea pentru tine, Ierusalime.

O, copile care eşti nestatornic şi răzvrătit! Cum te-ai strecurat tu în grâul Meu ca să-Mi tulburi semănătura? Şi dacă te-ai strecurat aşa soi rău cum eşti, de ce nu te-ai lăsat îmbrăcat şi altoit ca la masa aceasta? Ai venit şi ai intrat în semănătura Mea ca să ţipi la Mine, ca să calci pe spice şi să-Mi striveşti bobul cel proaspăt. Ce să fac Eu cu tine? Cu nestatornicia şi cu duhul tău iscoditor, ce să fac? Iată, voi face ceea ce este scris în prooroci, dar tu nu te temi, de vreme ce nu ştii ce am rostit prin prooroci. Şi vei pieri din îngâmfare, căci soiul rău nu poate face roade bune decât dacă este altoit. Dar dacă nu te-ai lăsat altoit nici până acum, ai rămas soi rău, şi proorociile se vor împlini cuvânt cu cuvânt. Am scris Alfa şi Omega, şi aceasta înseamnă pecetluirea vremii. Această piatră pe care am scris această lucrare este hotarul de despărţire dintre noapte şi zi, şi Eu am vestit această împlinire. Eu sunt Alfa şi Omega. Eu sunt temelia cea nouă.

Ierusalime, lasă, tată, ştiinţa ta, şi să fii omul cel de la sfârşit, care ia ştiinţa Mea în el, că omul cel de la început a furat ştiinţa lui Dumnezeu, şi iată, ştiinţa este moarte. Copilul Meu, intră, tată, în cele dintru început, intră în ascultare şi nu te mai amesteca să ştii ceva de pe pământ, ceva din lume, ceva din ştiinţa care vine de la om. Mă doare când văd că nu Mă asculţi. Vorbeşte cu proorocii şi cu apostolii, copilul Meu, vorbeşte cu Mine, Cel proorocit de prooroci şi de apostoli, că şi apostolii au fost proorocii Mei, şi a fost cuvântul Meu cuvântul lor. Nu mai vorbi cu lumea, nu mai vorbi din lume. Vorbeşte cu cerul, şi din cer vorbeşte, căci din cer sunt o mulţime de vorbiri. Omul cel de la început a vorbit altceva decât îi spusese Dumnezeu, şi a pierdut Edenul, tată. Te-am aşteptat să înveţi să vorbeşti din cer, şi tu faci ce faci, şi iar vorbeşti din cele din lume. Nu aşa, tată. Eu vreau să te întorc în lumină, vreau să te întorc în Mine, fiule din Ierusalim; vreau să fii Ierusalim ceresc, nu Ierusalim pământesc, că Eu vreau să cobor cerul pe pământ, vreau să aduc cerul pe pământ, căci pământul este aşternut picioarelor Mele, după cum este scris.

E sărbătoare de naştere, copile din Ierusalim, şi Eu am deschis cerul deasupra ieslei Mele şi te-am udat pe tine, Israele, cu ploaia cuvântului Meu. Tu să trăieşti din cuvântul Meu, să iei viaţă din el, şi să iei ascultare din el, căci cuvântul Meu sunt Eu.

Te aşteaptă cele nevăzute ca să te facă să le vezi, Israele, copil al venirii Mele întru trâmbiţa Mea. E Verginica cu şiruri de îngeraşi ca să cânte ieslei Mele şi sărbătorii naşterii. La început a fost facere, şi la sfârşit e naştere, iar tu să fii un neam născut din cer, Ierusalime; tu şi fiii tăi să fii poporul Meu cel sfânt şi trupul Meu cel sfânt şi templul Meu cel sfânt şi aşternutul Meu întru care binevoiesc.

Pace vouă, copii şi bătrâni, tineri şi vârstnici, că iată, pământul cântă cerului, şi cerul cântă pământului Meu cel nou, şi se înnoieşte cerul întru bucurie nouă. De şapte veacuri aşteaptă cerul să se arate Ierusalimul cel de la sfârşit, cel născut de sus prin cuvânt, la glasul trâmbiţei Mele. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi peste voi pace şi bunăvoire şi mulţumire întru Duhul Sfânt!

Lumea zice „La mulţi ani!“ la sărbătoarea Crăciunului, şi îşi fac daruri unii altora fiii lumii, iar Eu, Domnul, vă aduc veşnicie, tată, şi tinereţe fără bătrâneţe şi început fără de sfârşit. Iată Eu şi copiii Mei şi bucuria Mea cu ei!

Pace peste păstori şi peste oi! Pace între cer şi pământ! Pace între tine şi Dumnezeu, Ierusalime, copilul Meu, fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit!

Ierusalime, tu eşti fiul Meu, tată, iar fiii tăi să se odihnească unul într-altul, în numele Meu. Precum Eu sunt întru Tatăl, şi Tatăl întru Mine, aşa, Ierusalime, să fii tu întru Mine, şi Eu întru tine, şi unii într-alţii să fiţi, copii din Ierusalim. Să fiţi ca Mine, fără de păcat, că Eu v-am iertat păcatele voastre cele de până acum; le-am iertat, tată, dacă voi Mi le-aţi arătat la vedere şi la auzire. Dar am în Ierusalim fii care au dosit, şi voi folosi acum sita, căci grâul Meu are preţuire după cum îi este bobul.

Pace ţie şi veşnicie şi naştere veşnică! Să nu mai fie moarte după naştere, şi să fie naştere veşnică, întru viaţă veşnică, în Fiul Cel Unul născut şi din Care eşti tu născut, Ierusalime. Iată Duhul Meu peste tine. La botezul Meu în Iordan a venit peste Mine în chip trupesc Duhul Sfânt. Aşa va fi şi cu tine, Ierusalime, înaintea neamurilor pământului, şi te voi numi poporul Meu întru care binevoiesc. Amin.

07-01-1995