Cuvântul lui Dumnezeu

... Să se sperie lumea, tată, nu voi. Vine moarte peste ea, că e scris să vină. Nu te speria, şi roagă-te pentru viitorul tău. Nu fugiţi, ci ascundeţi-vă în mila lui Dumnezeu. Dumnezeu vă scapă, vă ajută, că sunteţi oiţele Lui. Chiar pe apă de vei fi, nu te vei îneca, şi veţi pluti ca o corabie pe apă. Chiar şi focul de va arde, tu nu vei arde. Nu-l plânge nici pe cel din casa ta care fumează, care bea şi râde de tine când faci rugăciune, că de aceea vine necazul, că ţi-a aruncat tot gunoiul în faţă. Vine şi mai greu, că nu va mai fi soarele pe cer, şi tu vei lumina, că Domnul Îşi va lua toate lucrurile Sale şi va fi întuneric mare şi tu vei lumina. Spune în sfânta carte: «Chiar de vei muri, viu vei fi». Dar aceştia care mor de apă şi de foc, nu mai înviază, că aşa au voit ei, să fie gunoi.

... Oiţelor, când au venit apele şi aceste dureri peste lume, era cârciuma plină. Bea, mânca şi hulea. Afară ploua, şi unda creştea, iar ei nu încetau, şi tot beau. Atunci Domnul plângea, tot cerul plângea. Cum îi ţineau diavolii pe loc, să nu iasă din acel loc! Să ştiţi că atât s-au împietrit inimile lor, şi vor pieri toţi, cum s-a întâmplat acum cinci ani. Copilaşii Mei, de aceea vă spune Domnul: nu ţipaţi voi. Ei să ţipe.

... Nimic fără Dumnezeu. Numai păcatul nu e de la Dumnezeu.

... Îmi pare rău de cei care pier mereu, căci s-au întors tot la faptele rele. Din lume i-am luat, şi în lume s-au dus. Fumător era în lume, şi iarăşi s-a întors la fumat. Beţiv era în lume, şi iarăşi s-a întors la beţie. Puţin a stat cu Mine, şi acum diavolul a ieşit din el nu ca să-l părăsească, ci s-a întors cu bătălie asupra lui. Domnul Iisus vă învaţă: nu vă speriaţi de ce vine.

... Domnul nu a semănat cuvântul Său între voi ca să muriţi, ci ca să scăpaţi. Ştiţi că s-a făcut numărătoarea voastră şi nu veţi pieri, că e scris în carte că mulţi dintre voi vor sta în viaţă şi Îl vor întâmpina pe Domnul. Nu vă descurajaţi, şi munciţi mereu cu dragoste pentru Dumnezeu.

... Cine se supără pe vasul Meu, pe Mine se supără. Dacă nu eram Eu să lucrez cu poporul Meu, nu mai era vasul Meu, şi era de mult putred. De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar de când o pregătesc Eu? Din anul 1940. Dacă suflă cineva spre ea, cade, pentru că nu mai e trup cu viaţă, ci e numai Duhul Meu în ea. Feriţi această trâmbiţă, că este instrumentul Meu, ca harfa lui David, şi pe vreme bună, şi pe vreme rea.

06-07-1975