Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan



Coboară din cer pe pământ Scriptura împlinirii venirii Mele cu sfinții. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Eu, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Nori de sfinți M-au întâmpinat la suirea Mea lângă Tatăl, după ce am săvârșit lucrarea pentru care am venit pe pământ om născut din om acum două mii de ani. A venit un nor și M-a cuprins în el și am trecut în cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și toți sfinții care s-au sculat odată cu scularea Mea dintre cei morți M-au însoțit până înaintea Tatălui cu slavă multă și cu cântarea îngerească a heruvimilor și serafimilor, iar acum călătoresc pe nori de sfinți și de îngeri cu slava venirii Mele așa cum M-am suit la Tatăl, și s-a scris mereu pe pământ cuvântul venirii Mele din vremea aceasta, căci se scrie de mai bine de șaizeci de ani cartea aceasta, și este pe pământ cuvântul cu care vin ca să curgă el din gura Mea în cartea sa.

Ori de câte ori cobor cuvântul Meu în cartea sa de azi sunt însoțit de sfinții Mei, ca și în ziua aceasta. Mă slăvesc între sfinți cu arhiereii cei nedespărțiți între cei din cer: Vasile, Grigorie și Ioan, o, și e dulce plata lor între cei din cer și sunt ei nedespărțiți și-Mi sunt însoțitori aproape pentru venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani, când Tatăl Mă trimite iarăși să lucrez, cer nou și pământ nou să lucrez, nașterea din nou a lumii precum este scris, și tainic lucrez, și tot așa și sfinții Mei, cu care Mă port ca să vin.

Nimic nu este mai frumos pe pământ ca și omul care crede și cunoaște tainele lui Dumnezeu și lucrarea lor, și în care locuiește Dumnezeu între oameni și lucrează. Așa a fost lucrarea Mea cea tainică cu acești trei arhierei, prin care am deșertat din cer și am așezat pe pământ tainele lui Dumnezeu, biserica Mea și lucrarea împărăției cerurilor prin ea, căci Ioan Botezătorul așa striga pregătindu-Mi cărarea: «Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor pe pământ între oameni și vine Domnul să-Și curețe aria și să-Și strângă grâul în grânar, iar pleava o dă la foc!».

Pacea Mea o dau vouă, fiilor care-Mi stați înainte ca să-Mi deschideți cartea și să intru! Am de biruit lumea și duhul ei și lucrarea ei, și-Mi trebuie pace pe cărare ca să vin și să lucrez lucrarea Tatălui Meu, Scripturile vremii care se arată afară cu adeverirea lor și cu lucrarea lor pentru vremea aceasta. Trebuie înțelepciune din cer pe pământ acum, și trebuie multă, dar duhul lumii stă la pândă peste tot din toate laturile, căci satana e în mare neliniște și umblă cu șireteniile lui și cu oamenii lui mascați, luptând împotriva lui Iisus Hristos, Care l-a biruit pe satana acum două mii de ani prin răstignirea pe cruce și prin înviere, căci prin duhul umilinței am lucrat Eu atunci Scripturile cele despre Mine înaintea mai-marilor pământului și așa am călcat peste lucrarea lui satana și l-am prins sub judecată grea, dar acum încape greu înțelepciunea cu care vin din cer s-o așez pe pământ și să se găsească ea, și greu se mai lasă omul de dulceața zilelor lui pământești, chiar dacă se apleacă omul să creadă pe Domnul și vestirile Lui, cu care veghează peste pământ. Eu însă zidesc mereu pace proaspătă pe cărare ca să vin, căci toate, toate de peste tot sunt apăsătoare și toate dau să-Mi slăbească mersul.

O, și vă rog pe voi, cereți-Mă de sprijin, fiilor, strigați la Mine cu umilință ca a Mea și strigați biserica cea din cer să lucreze pentru Mine și pentru voi, căci gata sunt sfinții să lucreze biruință mare, de care lumea de pe pământ nu se așteaptă, de vreme ce nu se uită spre cer, spre puterea care așteaptă între cei din cer să aducă pe pământ biruința Domnului Iisus Hristos, a Celui iubit și slăvit de biserica cerească, nădejdea celor ce așteaptă pe pământ slava cea de sus, care să pună jos puterea duhului minciunii, atât de întunecatul duh al satanei, că iată, numai minciuna mai poate peste lumea oamenilor, iar adevărul este strâmtorat întru arătare, dar Eu, Domnul, aștept strigare de pe pământ ca să intre la lucru mult biserica slavei de sus, sfinții cu care vin să-Mi fac lucrarea, armata cea sfântă în frunte cu Domnul ei, și pentru care El biruiește, și pentru care ea luptă și iubește, o, și va avea Domnul biruința, căci oștiri din cer se poartă cu El, puteri cerești lucrează lângă El, iar duhul lui satana va amuți și se va trage în lături și-și va înțelege rodul cel rău, căci poate satana avea ceva curat?

Cu voi, iubiții Mei, cu voi lucrez în ziua aceasta peste pământ, că sunteți serbați în treime arhierească, sunteți zidarii bisericii Mele, căci voi Mi-ați zidit biserica pe temelia ei și ați lucrat din greu cu stăpânirile vremii, și fiind biruiți, așa ați biruit, că voi nu v-ați lăsat biruiți în duhul, ba ați spus răspicat adevărul Meu, și numai trupul l-ați lăsat biruit, iar adevărul Meu a triumfat prin voi peste vreme până azi, așa încât tot omul care are din fire înțelepciunea priceperii lucrurilor poate să-L vadă pe Domnul și să-L înțeleagă dacă se apleacă să caute în tainele bisericii Mele și să vadă locul adevărului Meu în cer și pe pământ, că toată lumina Mea a rămas și s-a păstrat în biserica Mea îngrijită de voi și pusă pe temelia ei prin voi, iar acum sprijiniți din cer duhul ei, zidurile ei tainice, și care sunt atât de pândite de cei de pe pământ, care vor cu păcatul și atât, și care nu-L pot iubi pe Domnul din pricina plăcerilor lor pentru păcat, și aceștia au fost și sunt dușmanii bisericii Mele în toate vremile de sub cer, începând din rai și până azi și până mâine, o, ucenici iubiți ai Mei.

— O, Doamne, o, Doamne biruitor, o mie de ani sunt ca o zi înaintea Ta, și nu știe satana cel surd și mut și orb pentru cuvântul Tău, nu știe puterea duhului umilinței și al răbdării Tale, nu știe ce înseamnă biruință. N-au avut niciodată biruință răutatea, pizma, minciuna, trufia, invidia, n-au biruit acestea prin oamenii lor pe Dumnezeu și adevărul care a făcut cerul și pământul și omul.

O, Doamne, nu e bine, nu e bine să fie omul singur, că vine satana și-i dă de lucru dacă-l vede singur. Așa s-a întâmplat în rai, iar după ce s-a făcut greșeala în rai s-a priceput omul să se ascundă cu ea și să se dezvinovățească pentru ea, să se toarne unul pe altul în fața Ta, să scape de lumina Ta s-au priceput cei doi în rai. O, dacă ar vrea omul să învețe din greșeala cea din rai s-ar vedea pe sine când nu se umilește și ar vedea cu cine seamănă și cu cine se alege când cade în duhul lui satana, care-l caută pe om să-l găsească singur și să-i dea de lucru.

Vai celor ce se unesc pentru cele de pe pământ, vai, Doamne, vai! Așa s-a unit Adam cu femeia sa, căci cine se unește pentru Tine cu femeia sa? Și iată răul unde se ascunde și de unde se naște, Doamne, iar noi pentru biserica Ta am lăsat povață sănătoasă pentru creșterea creștinilor și am rânduit să se intre la facere prin oștirea bisericii, nu de unul singur să se facă omul vrednic de Tine, căci omului neștiutor îi trebuie învățător, îi trebuie doică dacă vrea să se facă copil pentru cer, iar cine se dă mare este sub voia vrăjmașului Tău, satana, și vai celor ce au sinele lor de voie a lor!

Iar cine a înțeles adânc taina zilelor vieții omului pe pământ au coborât cât de sus ar fi fost să stea, s-au aplecat să învețe taina cerului în ei și cu ei, și nu deșertăciunea vieții de pe pământ, prin care omul își atrage viață cu libertate pentru plăceri, fără veghetor peste ea, o, și se ascunde om de om și se minte om pe om și nu este nici un adevăr între om și om. Dar în viața oștirii creștine este cuvântul vieții, este știința cea din cer, este veghea frățească și părintească, este Dumnezeu, o, și așa am lucrat noi, așa am lăsat pe pământ lucrarea bisericii Tale, viața cu Dumnezeu a omului creștin, și spre care vin fiii oamenilor apoi, după ce înțeleg ei deșertăciunea timpului vieții pământești, și vin ei spre Dumnezeu și crește oștirea creștină, familia cea sfântă, Doamne, și spre care este veghe mereu, mereu. O, dar și din aceștia cad dacă nu pot cu aplecarea, cu umilința inimii mereu, cu lumina între frați, cu iubirea pentru Tine, Doamne, și pentru care omul trebuie să dea totul ca să n-o piardă de peste el.

O, slavă Ție, că ai făcut din noi stâlpi ai bisericii Tale și ne-ai hrănit din Tine înțelepciunea pentru toate câte trebuiesc judecate cerește și așezate dumnezeiește la locul lor pentru lucrarea cerului pe pământ, iar o dată așezate și pecetluite în numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt de neclintit, chiar și când din lături dă să se umble la ele și când ele însele se luptă prin vreme și biruiesc și rămân la locul lor pentru urmași, o, și nu se poate să fie Domnul biruit! Și vor înțelege oameni mulți aceasta, și tot mai mulți se vor înțelepți, dar este nevoie să ai sprijin de pe pământ, Doamne, să ai strigare care să-Ți amintească făgăduințele Tale, și să ai duh de umilință înaintea Ta prin cei care Te strigă să vii și să lucrezi Tu cu cei din cer, că pe pământ e satana, care trebuie biruit cu fiecare zi a lucrului Tău peste pământ.

Chemăm înțelepții pământului să se aplece și să intre în casa Ta, în biserica Ta, în taina istoriei ei, și toți vor afla calea cea una spre pace și spre Dumnezeu, mersul Tău prin vreme, căci toți sunt fără de pace, toți fără de cârmă, toți fără de cruce prin valuri răvășite de vânturi vrăjmașe lui Dumnezeu și omului.

O, coboară, Doamne, cu sfinții pe pământ în chip văzut, că vremea e târzie, o, Doamne!

Răscumpără, Doamne, biserica Ta, culcată la pământ de pizma lui satana și ia-o în mâinile Tale de Păstor! Fie-Ți milă de turma cea pribeagă de peste tot, dar arată-Ți fața, că mare ești și poți cu blândețe, Doamne!

O, ne este dor de pacea Ta pe pământ, Doamne, de taina de biserică a Ta pe tot pământul, și tot ce nu s-a putut atunci când noi lucram pentru zidirea bisericii Tale și pentru biruința ei, să faci Tu acum să fie, o, că multă vreme s-a pierdut, și plâng sfinții cu Tine și Te roagă și Te întreabă suspinând: Până când?

O, pace Ție cu noi, Doamne, și fă să se arate pe pământ slava Ta, cărarea Ta pentru om peste tot, peste toate popoarele, peste toți cei care pe pământ nu au păstor!

Hai până la margini, Doamne! Hai să facem să se știe peste tot că Tu ești Cel bun, Cel tare, Cel Unul slăvit în cer și pe pământ, Dumnezeu adevărat!

O, întărește lucrarea cuvântului Tău și apăr-o pe ea de vrăjmășia lui satana și mergi cu ea până la margini și fă-Ți cale cu lumină spre popoare, Doamne, și fă iubirea Ta să împărățească peste pământ, căci ea, iubirea Ta e fericirea pe care omul o caută și n-o găsește, iar Tu lasă-Te găsit și adu liniștea iubirii Tale, Doamne, pe pământ cu oamenii, o, Doamne!

— Rugăciuni din cer, rugăciunile sfinților Îmi stau înainte pentru biruința Mea peste pământ cu iubirea Mea de Păstor ceresc. Duhul rugăciunilor sfinte să se unească de pe pământ cu cele din cer, cu care sfinții stau înaintea Mea cu cupele pline, precum este scris.

O, fiilor care-Mi primiți și-Mi purtați cuvântul peste pământ, luați duh de zidire în voi și zidiți cu el pe Dumnezeu în oameni și fiți supuși în lucrul Meu cu voi, că avem de zidit cu cuvântul lumea ce va să fie, pacea cea dulce pentru Dumnezeu și pentru oameni, fiilor, o, că nu este pace pe pământ, nu este pace fără Domnul, măi fiilor.

Nu mai umblu la ranele voastre, ci doar vă întăresc sub lucrul Meu cu voi, că n-avem altă cale decât mereu lucrare, mereu mergând și luptând pentru cele din cer, care așteaptă așezarea lor pe pământ.

Mi-e milă de voi, oftez cu voi, și vă învăț să petreceți cu Mine în toată clipa oricâte aveți de purtat, iar Eu voi fi cu mila și cu ajutorarea pentru voi, o, că Îmi trebuiți, măi fiilor, și Mă lupt mereu să puteți voi cu putere pentru Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

12-02-2021