După opt zile de la duminica învierii Mele dintre cei morţi intru cuvânt în cartea Mea cea de azi, căci toate clipele petrecute atunci s-au lăsat sărbătoare peste timp, şi adeveresc ele toată lucrarea Mea cea doveditoare cu multul că Eu am fost şi sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi lumină din lumină am fost şi sunt, şi cum să nu fi venit Eu acum pe pământ cuvânt ca să luminez cu el în întuneric şi să audă oamenii pe Dumnezeu-Cuvântul?
O, după opt zile de la praznicul învierii Mele Îmi aşez cuvântul în carte, că are cine să Mi-l strângă şi să fie el pe pământ şi să lucreze el viaţă peste mulţi, căci viaţa este lumina oamenilor, precum este scris, şi luminează în întuneric lumina vieţii, Domnul vieţii, Domnul învierii.
Mă strânge Tatăl la sân şi-Mi mângâie ranele de pe trup şi-Mi dă toată iubirea Lui, şi o iubire, o lucrare suntem, o lacrimă şi o suferinţă Eu şi Tatăl pentru toţi cei care stau departe, departe de adevărul lui Dumnezeu, care dă omului răscumpărarea, viaţa cea veşnică, o, dar cine să-l înveţe şi să-l îndrume pe om spre viaţă?
Tuturor celor de pe pământ le aduc aminte Eu Însumi şi le spun cântarea învierii Mele: Hristos a înviat!, şi le spun că după opt zile de la învierea Mea le-am făcut bucurie mare ucenicilor cu care am petrecut trei ani şi jumătate, învăţându-i pe ei calea şi adevărul cel despre Mine, şi M-am lăsat apoi răstignit pe cruce, ca să le dovedesc lor apoi pe deplin că Eu sunt Fiul Tatălui, şi le-am dovedit prin învierea Mea şi M-am arătat lor înviat.
O, am venit spre seară în ziua întâi a săptămânii, ziua Mea de înviere, şi le-am spus ucenicilor Mei, le-am spus lor: «Pace vouă!». Erau zdrobiţi de jale, şi de nedumerire erau cuprinşi toţi, iar spre seară M-am arătat în mijlocul lor şi le-am dat putere să creadă, şi apoi prin trimiterea Mea de peste ei să Mă vestească până la toate marginile că Eu am fost şi sunt Învăţătorul lor şi că M-am dovedit prin moarte pe cruce şi prin înviere apoi, şi să spună ei peste tot şi la toţi că Hristos a înviat. Au mai stat ei încă opt zile ascunşi, căci încă se temeau, încă se îndoiau, bieţii de ei, iar în a opta zi iarăşi am stat în mijlocul lor şi iarăşi le-am spus: «Pace vouă!». Era acum şi Toma, căci lipsise Toma dintre ei când M-am arătat lor întâia oară, şi spunându-i ei lui că L-au văzut pe Domnul, a dorit şi el să Mă vadă, să-Mi vadă ranele, ba chiar să Mi le atingă a dorit, iar Eu am zis lui să nu fie necredincios, ci credincios, şi i-am cerut să Mă atingă şi să se uite la ranele Mele şi să vadă, şi apoi i-am spus: «Ai crezut pentru că ai văzut, dar fericiţi sunt cei care n-au văzut şi au crezut».
O, iată ce mare bogăţie este credinţa în Mine, credinţa în cele mărturisite despre Mine! Mereu, mereu Mi-am ridicat mărturisitori care să grăiască adevărul cel despre Dumnezeu şi despre toate lucrările Lui pe pământ între oameni.
Voi, oameni de pe pământ, nu fiţi necredincioşi, o, nu fiţi aşa! Nu vă lăudaţi cu necredinţa. O, fiţi credincioşi, căci cei ce cred au bucurie, au nădejde, au iubire apoi, dar cei necredincioşi îşi pierd vremea vieţii şi atât, o, şi cât de urât şi-o pierd, şi cât de fără minte sunt cei necredincioşi! Toate mărturiile despre Dumnezeu trebuiesc crezute, căci altfel omul îşi ia plata cu cei necredincioşi, şi e grea de tot plata celor ce nu cred, căci cei ce nu cred se îndeletnicesc numai cu răutăţi şi le place numai cu răul şi de aceea nu cred. O, învăţătură pentru credinţă aşez acum peste pământ, în ziua a opta de după praznicul învierii Mele, căci credinţa în Mine este calea spre Mine a oamenilor şi este calea spre cuminţenie şi spre sfinţenie apoi, că nu e bine să facă oamenii răutăţi, să facă păcate, o, nu e bine şi nu e frumos, ba e urât, urât de tot ceea ce le place oamenilor să facă.
Vin şi ating omul la inimă, vin şi-l strig spre Mine şi-i spun să fie credincios, şi nu necredincios, şi le-am spus ucenicilor Mei să Mă vestească până la toate marginile că Eu am înviat şi că am fost Învăţătorul lor şi că tot cuvântul Meu de peste ei s-a adeverit, şi că trebuie mărturisit adevărul cel împlinit, iar cei ce vor crede şi se vor boteza în numele Meu, vor face minuni fără seamăn, şi semne minunate îi vor însoţi pe ei spre încredinţarea multora, aşa cum le-am dat Eu ucenicilor Mei să lucreze, după ce M-am dovedit lor adevărat prin toate câte le-am spus mai dinainte lor.
— O, adevărat ai înviat, Doamne Iisus Hristos, iar mâna mea a atins ranele răstignirii de pe trupul Tău, şi degetul meu am pus pe coasta Ta împunsă de suliţa morţii şi s-a liniştit apoi inima mea şi Te-am mărturisit, Doamne, atunci, şi peste timp. O, iartă-mi îndrăzneala doririi mele, o, iartă-mă! Eram adânc îndurerat pentru Tine, iar inima îmi lăcrima de dor, şi de nădejde cu dor şi Te păstra în taina ei, şi mi-am întărit mărturisirea despre Tine dacă Te-am atins, dacă trupul Tău cel răstignit pe cruce a fost apoi mângâiat de mâna mea, Doamne. O, Duhul este Cel ce ştie de ce a fost aşa cu mine în clipa aceea, iar eu m-am mângâiat, şi s-a mărturisit prin Scripturi aceasta şi Tu eşti Adevărul, Doamne.
O, vom veni, vom veni cu Tine, şi cu uceniţele mironosiţe vom veni iarăşi peste opt zile şi vom fi iarăşi aici cu zile de praznic de înviere, Domnul meu şi Dumnezeul meu. Toţi ucenicii vom veni şi vom fi mărturisitori de lângă Tine, iar surorile mironosiţe vor cuvânta slava învierii Tale, căci bărbăţia lor de atunci nu are seamăn pe pământ şi ne-au dat ele vestea cea mare a învierii Tale, a împlinirii cuvintelor pe care din vreme ni le-ai spus, pe când ne pregăteai pentru durerea ce avea să vină, fiindcă toţi lângă Tine am trăit-o şi a durut ea.
O, slavă îndelungii Tale răbdări, Doamne. Dragostea Ta e fără de sfârşit, e cât veşnicia. O, ce zi mai fericită a mai fost sau va mai fi între cer şi pământ ca şi ziua când Tu ai înviat dintre cei morţi şi Te-ai arătat înviat şi ne-ai adus nouă salvarea, Doamne? Ne închinăm în cer şi pe pământ învierii Tale şi slavei ei şi spunem sus şi jos Hristos a înviat!, şi de la margini la margini aşezăm cu grai ceresc salutul învierii Tale: Hristos a înviat! Amin.
— Iar Eu, Domnul învierii, rostesc peste voi ca şi acum două mii de ani: Pace vouă, ucenicilor! A fost mare durerea Mea şi a voastră, dar v-am adus împlinirea promisiunii făcută vouă şi am înviat şi ne-am bucurat, iubiţii Mei. O, le-aş dărui tuturor numai bucurii, dar bucuriile sunt mari numai după dureri, iar altfel nu sunt de nici un folos bucuriile, şi sunt vremelnice dacă sunt. Mă scriu mereu în cartea Mea cea de azi şi-Mi scriu în ea nădejdea că va fi mare ziua slavei Mele, şi minunată puterea ei şi voi avea mărturisitori din cer şi de pe pământ aşa cum am avut în ziua când Eu am înviat şi s-au trezit sfinţii cu trupurile lor şi au intrat în Ierusalim mărturisindu-Mă şi adeverind ei proorociile cele despre Mine şi despre învierea morţilor la glasul Fiului lui Dumnezeu, precum este scris să se împlinească şi iarăşi se vor împlini, căci ziua Mea de slavă va aduce cu ea tot ceea ce a fost scris, şi nu s-a împlinit până la ea, iar ea va purta mărturia ei, împlinirile ei. Amin.
Iar acum, fiilor veghetori în porţi, vă vestesc binecuvântarea Mea pentru ca să fie gătit praznic mare, căci vin cu ucenicii şi cu uceniţele mironosiţe şi facem sărbătoare pentru bucuria lor şi pentru a celor ce vin la sărbătoare cu adunare la izvor, fiilor veghetori. O, veniţi-vă în putere şi vegheaţi, fiilor, pentru pregătirea acestei slave. Mi-e dor de slava Mea între voi şi cu voi, şi cu cei adunaţi lângă Mine şi lângă voi. Mi-e dor mereu, Mi-e tare dor şi tot Mi-e dor să Mă slăvesc în cuvânt şi să împart bucurie şi mângâiere. O, cum fug unii, cum fug de acestea, cum pot ei arunca atâta mângâiere în schimbul altor bucurii şi mângâieri? Toate ale lor bucurii sunt o înşelare, sunt zile pierdute toate cele fără Domnul şi pentru Domnul în lucrare cu omul.
Mă doare, Mă doare pentru toţi cei ce se pierd de lângă Mine, Mă doare cu rană grea, şi Mă mângâi de ea cu cei ce-Mi rămân aproape de ranele Mele, slujindu-Mi ei lucrărilor Mele de azi pe pământ. O, s-au dus, s-au dus, şi nu s-au mai întors, şi veni-vor peste ei lacrimi, căci slava Mea va mărturisi pe fiii răbdării, pe cei ce au răbdat până la sfârşit, până la răsplata răbdării sfinţilor Mei, precum este scris.
Fiilor, fiilor, ridicaţi spre Mine rugăciune ca să înlesnesc timp frumos şi mângâios în ziua cea de serbare a mironosiţelor învierii Mele. O, cereţi-Mi toate, toate, măi fiilor, şi toate vor fi din de ajuns. Mă mângâi de la nădejdea şi de la credinţa celor ce lucrează aşa prin rugăciunea lor.
Mi-e dor de bucurii, de mângâieri Mi-e dor. Faceţi-vă mereu bucuria şi mângâierea Mea, fiilor. Tot poporul cuvântului Meu să înveţe aceasta şi să lucreze aşa, dar cum Îmi place Mie. O, nu uitaţi, nu fiţi uituci, fii ai poporului cuvântului Meu, căci cine uită uită, şi se vede că uită felul Meu de a-l plăcea pe om.
O, fiţi frumoşi, aşa vă spun mereu, fiilor. Fiţi după chipul şi asemănarea Mea, aceasta înseamnă să fiţi frumoşi. Dacă voiţi să Mă ascultaţi şi să fiţi frumoşi, vă trebuie veghe pentru aceasta şi veghetori vă trebuie, că aşa este şi în cer, şi tot aşa şi pe pământ la voi să fie.
O, iar şi iar vă spun, fiilor, nu uitaţi, nu staţi răsfiraţi printre cei ce se adună din depărtări la apa izvorului Meu de cuvânt. Staţi grămezi, grămăjuţe pentru lucrul sărbătorii şi pentru tot aşternutul ei, şi staţi grămadă, un singur duh, o înţelepciune toţi, o ascultare toţi. O, fiţi ascultători, fiilor, căci Eu veghez peste voi în toată vremea. Pregătiţi, aşadar, praznic frumos, cu Mine lângă voi în toată vremea trudei cu care pregătiţi slava Domnului, şi Mă voi lăsa cu ea peste cei Mă doresc şi vin.
Binecuvântate să fie calea şi paşii şi duhul şi sufletul şi trupul celor ce se pornesc spre izvor aici. Oştiri de îngeri trimit pe cale cu ei şi slujitori le vor fi din partea Mea pe cale. Să pregătim inimilor lor bucurii sfinte, simţiri vii şi cereşti, fiilor. Duhul Sfânt Învăţătorul şi Mângâietorul suflă peste voi şi vă dă ca să ştiţi şi ca să aveţi şi ca să împărţiţi celor ce vin la praznic de înviere aici. O, înviere voiesc să împart peste tot, dar e mare această minune, şi omul este mic cu voinţa şi cu dorinţa după această slavă a inimii omului.
O, fiilor, Noi, cei din cer, iar voi de pe pământ, vom împărţi lor bucuria şi cântarea învierii. Hristos a înviat! vom cânta, şi vom împărţi celor ce vin înviere, fiilor, şi toţi oaspeţii vor sta la masă cu Domnul şi cu ucenicii Lui cei de atunci şi cu cei de acum, iar duhul învierii va pluti peste tot şi în toţi, şi dor Îmi este să Mă văd apoi în ei împlinit, şi dorul acesta se mistuie în Mine şi Mă ţine sub dor, iar voi simţiţi-Mi durerea dorului Meu şi credeţi-Mi apăsarea cea de la dor şi fiţi alinul Meu, fiilor, şi fiţi-Mi sprijin şi odihnă, căci vreau mereu întru voi să fiu cu toată nedespărţirea, căci lucrul Meu cu voi este mult, mult, fiilor.
Şi spun peste voi: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.
08-05-2016