Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului

Cobor cu sărbătoare la Israel. Coboară Domnul, Israele, Domnul, cu zecile de mii de sfinţi ai Săi şi cu Fecioara mamă şi cu sărbătoare de naştere şi cu dor ceresc. Amin.

Cobor în livadă ca să văd rodul toamnei.

Israele, Israele, copăcel de primăvară, a venit toamna, tată, şi tu eşti copăcel primăvăratic, eşti subţirel şi plăpând. Ţi-am pus proptele şi le-am întărit, ca să te sprijinească şi să te faci copac de toamnă în care să se adune păsările cerului, Duhurile Domnului. Toamna e cu rod, iar primăvara e cu floare. Toamna se culege şi se mănâncă din rod. Ce să fac Eu acum dacă tu nu eşti cu rod de toamnă? De ce nu eşti tu şi copăcel şi copac? De ce, tată? Eu am fost şi om şi Dumnezeu, şi aşa să fii şi tu, Israele, să fii om îndumnezeit, fiule, ca să cerţi răul, şi el să se ducă din calea ta. Eu aşa am făcut, şi răul a plecat dinaintea Mea, şi tot aşa să lucrezi şi tu, Israele, copăcel de primăvară; Israele, copilaş de sân.

Domnul Dumnezeu cere lui Israel creştere deplină şi stare de bărbat desăvârşit. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Pace ţie, buchetul Meu, mănunchiul Meu de pomi, că mare sădire voi face din tine în zilele ce vin. Eu am fost şi om şi Dumnezeu, şi voiesc să te deprind şi pe tine cu lucrarea Mea de pe pământ şi din cer, ca să cerţi răul şi să plece din calea lucrului tău cu Dumnezeu. Eu am fost dus de duhul în pustie, şi în pustie am fost ispitit de diavolul. A voit să vadă dacă sunt Fiul lui Dumnezeu şi n-a putut afla, că nu i-am lucrat pe plac, şi am certat răul, şi răul s-a depărtat. Ce era răul? Răul era duhul lumii şi stăpânirea lumii, pe care voia satana să Mi-o dea aşa cum i-o dă fiecărui om. Dar Eu am fost şi om şi Dumnezeu, şi am biruit răul care a mers după Mine în pustie. Omul poate să înveţe de la Mine că dacă se închină lui Dumnezeu îl ruşinează pe diavol şi nu i se închină lui. Ce înseamnă să te închini diavolului? Înseamnă să faci voia lui.

Israele, sugarule de la sânul cerului, fii copac de toamnă, tată, că furtuna vremii de acum îndoaie copacii. Furtună de prooroci falşi a umplut potecile lumii şi se dau prooroci ai lui Dumnezeu. O, de aceea îţi spuneam Eu mereu: «Citeşte, fiule, Scriptura, ca să te umpli de Duhul Sfânt». Fii iscusit în Duhul Sfânt, ca să ştii ce înseamnă prooroc, ca să ştii că toate încetează în dreptul acestei lucrări. Toate izvoarele vor seca, toate se vor tulbura, căci tot omul este plin de mândrie, ba încă a pus numele lui Dumnezeu în faţă. Proorocii falşi nu ştiu ce înseamnă prooroc. Femei cu capul descoperit, unse cu farduri, vopsite şi ojate şi luxate, oameni de toate felurile; se mai dau şi ortodocşi, şi unii din ei zic la lume că sunt şi ei cu lucrul Meu de nou Ierusalim. Dar lumii îi spun Eu acum ce înseamnă prooroc şi ce înseamnă acest popor al cuvântului Meu. Poporul Meu nu umblă pe drumuri. El umblă numai după Mine, numai la strigătul Meu vine. Poporul Meu nu are daruri, căci darul lui este cuvântul lui Dumnezeu care se coboară să-l călăuzească. Poporul Meu nu se ia după prooroci, că Mă are pe Mine cârmaci, are cuvântul lui Dumnezeu în faţă. În faţa Mea se stinge ştiinţa şi limbile şi darurile şi proorociile, după cum este scris.

Mama Mea Fecioara a văzut pe arhanghelul Meu care M-a vestit pe Mine ei, şi pe ea n-a auzit-o nimeni să se laude cu daruri sau că îşi dă cinste. Era copilă sfântă în noaptea de păcate a lumii, şi din carnea acestei copile S-a plămădit Fiul Omului, Care este Fiul lui Dumnezeu. Ea M-a crescut şi a stat sub umbra Mea, şi a stat la picioarele Mele, ca să slujească Dumnezeului ei. Copila aceasta fecioară este o taină. Această taină s-a dus cu tot cu trup întru cele cereşti, întru cele ce nu se văd, căci cele cereşti sunt cele ce nu se văd. Cerul începe de la pământ în sus. Golul în care este omul cuprins, nefiinţa care nu se poate prinde în mână, aceea este fiinţa cerului, care cuprinde de jur împrejur pe om. Omul este cuprins de cer, dar omul nu are această înţelepciune. Fiilor, fiilor, Eu aşa am spus: «Cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul este aşternut picioarelor Mele». Omul este conţinut de cer, iar cerul este scaunul Meu de domnie. Trupul omului are forma pe care Eu, Domnul, i-am dat-o lui Adam, omul cel dintâi. Din Adam şi-a luat omul trup, şi tot din Adam şi-a luat şi sfârşit trupului. Din Hristos îşi ia omul naştere de sus, naştere din cer, şi tot din Hristos îşi ia apoi trup nestricăcios cu care va moşteni veşnic.

Israele, Israele, a venit vremea să fac răscumpărarea trupului cel făcut de Dumnezeu, căci trupul cel făcut de Dumnezeu a fost trup nemuritor când a fost făcut. Era lucrat numai din bine, numai din Dumnezeu, numai de Dumnezeu, şi l-am făcut stăpân pe bine ca să-l moştenească, să moştenească pe Dumnezeu, să nu aibă altă avere, să nu aibă altă întocmire omul. Şi dacă l-am făcut stăpân, Mi-a luat stăpânirea şi a făcut cu ea răul. Răul nu era în om. Răul a fost luat de om, a fost mâncat de om, a fost luat de om în pântece, şi din acest aluat se naşte omul din om. Fructul cel luat de om din pomul cunoştinţei binelui şi răului este aluatul din care se naşte omul. Aluat de neascultare a luat omul în pântece. Acest pom a căzut şi el, şi s-a făcut rău. El a stat atâta timp cât nu i s-a ispitit fructul, şi după aceea s-a făcut păcat şi a căzut din cer odată cu omul. De atunci am rostit Eu taina copilei Fecioare care a îndulcit rodul pomului căzut, ca să sui pomul înapoi, între pomii raiului, ca să sui omul între pomii raiului şi să mănânce cu ascultare din pomii raiului.

Israele, copăcel de primăvară, vreau să întorc omul înapoi între pomii raiului. Fă-te, tată, copac de toamnă şi stai gata de mâncat, spre bucuria Domnului Creator. Copila Fecioară a fost pom din rai, şi pomul a purtat rod, şi rodul a tămăduit pomul, a tămăduit pe omul care a mâncat din rodul acestui pom.

O, mamă Fecioară, pomişor cu o singură floare! O, mamă, copăcel din rai! Tu ai purtat un singur rod, şi rodul tău a tămăduit omul de moarte.

Israele, popor iubit, ţi-aş spune, tată, o taină mare, dar nu pot, că Mă aude omul bisericii şi Mă face eretic şi pe Mine şi pe tine. Dar va veni cu Mine Fecioara mama Mea şi voi rosti atunci taina ei. Te huleşte omul bisericii din lume şi dă vina pe tine dacă află de la tine taina Mea despre copila Fecioară, despre mama Fecioară. Naşterea ei este mare taină. Ea se numeşte pom din rai. Ea s-a născut din rai. Ea a fost născută prin cuvântul pe care Eu l-am rostit şarpelui care înşelase gândul femeii. Sămânţa ei a fost Fiul lui Dumnezeu, şi din această sămânţă se naşte omul cel nou, din cuvânt, precum Fecioara aceasta a fost născută încă de pe atunci, din cuvântul rostit atunci. Cuvântul s-a născut atunci, iar ea s-a arătat acum.

Mare taină este taina de prooroc, dar ce ştie omul? Omul crede că prooroc înseamnă mijloc de câştig de laudă, de câştig de avere. Omul crede ce crede, că nu ştie ce trebuie să creadă şi să lucreze. Mama Mea Fecioară nu s-a dat prooroc, nu s-a mărit cu întâietate între oameni. Ea a fost umilă şi curată la fire şi la faptă, iar darul ei a fost iubirea de Dumnezeu. Dar azi e plin pământul de oameni care se dau oameni ai darurilor cereşti. Oameni care slujesc la idoli se dau oameni cu daruri cereşti, la care stau oamenii la rând ca să intre. Vin la poarta ieslei Mele oameni uşuratici, femei uşuratice, ca să-şi vestească darurile lor, oameni care nu caută învăţătură de pe nicăieri. Ei vin să înveţe şi aici pe ai Mei, dar aici sunt Eu izvorul darurilor. O, măi fiilor, dacă Eu îl călăuzesc pe om până la izvorul darurilor, dacă chiar printr-un dar de călăuză îl călăuzesc până aici, de aici încolo ar trebui să bea din izvor, că nu-i mai trebuie călăuză dacă a găsit ce căuta. Iar dacă n-a găsit, unul ca acela nu ştie ce caută dacă nu ştie să găsească şi să preţuiască şi să se smerească lui Dumnezeu-Izvorul. Mama Mea Fecioara stătea la picioarele Mele spre slujire şi Mă ruga cu ruga ei să fac bine celor necăjiţi şi supăraţi, celor ce umblă prin întuneric, iar darul ei eram Eu. Ea, cu iubirea ei, luminează întunericul vieţii omului din lume, că lumea nu are o cărare, lumea are cărări schimbătoare. Fecioara mama Mea s-a numit roaba Domnului, şi Dumnezeu a numit-o stăpână pe cea care s-a numit roabă. De ce se zice că ea e stăpână a cerului? Pentru că ea a stăpânit cerul, şi nu l-a făcut trup. Ea şi-a păstrat trupul cer şi scaun de domnie a lui Dumnezeu, căci cerul este scaun de domnie a Domnului.

Israele, scumpul Meu copăcel, mare este taina omului îndumnezeit, căci omul îndumnezeit este cer. Israele, copăcel subţirel, să fii pom al cunoştinţei binelui, şi să nu te mai încerci şi cu rod al răului, că rodul răului dacă-l iei să-l mănânci, creşte în tine şi se face om, şi face din tine tată şi mamă a răului. Israele, Israele, prunc ieşit din cuvântul Meu cel de patruzeci de ani, cel din vremea lui Avraam rostit! Israele, popor alăptat de cer! Vino, tată, spre creştere şi spre toamnă! Vino fuguţa, fiule, şi te coace deplin! Vino, că Eu vin! Toamna se numără bobocii, şi Eu vin să te aleg de sămânţă şi să te iau în palmă şi să te aşez pe masa Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iată, uită-te bine şi vezi bine. Toate ştiinţele şi toate limbile s-au sfârşit prin ele însele, şi va rămâne înaintea Mea omul îndumnezeit, care se hrăneşte cu ştiinţă din cer pe pământ. Înţelepciunea cea de pe pământ este omenească, este născută din om, şi omul este căzut, precum căzută este înţelepciunea omenească. Omul care slujeşte păcatului are înţelepciune ca şi păcatul, căci ceea ce mănânci, aceea dai în lături. Înţelepciunea omului a voit să se pună în locul lui Dumnezeu şi s-a pus sieşi dumnezeu, căci omul cu şcoală nu primeşte pe Dumnezeu de stăpân al său. Omul cu şcoală are şcoala păcatelor, că dacă n-o avea n-o iubea, nu iubea şcoala cea de la om. Omul cu şcoală nu poate scăpa de moarte, dar cel care pune capăt şcolii şi ştiinţei şi limbilor lui, acela înviază şi se face prunc la sânul lui Dumnezeu, şi se face iubire, şi iubirea naşte iubire şi ea nu moare niciodată. Fiilor, fiilor, şcoala este mândrie, şi mândria este moartea care stă peste om de şapte mii de ani. Omul şcolit nu-şi mai cunoaşte menirea, căci omul trebuie să vorbească cu Dumnezeu, dar iată, fiii oamenilor nu sunt fiii lui Dumnezeu. Înţelepciunea omului s-a voit a fi în locul lui Dumnezeu, dar iată, am venit, şi ea tace înaintea Mea; tace, şi va tăcea, precum este scris în Scripturi.

Omule, poţi să faci tu numai bine pe calea ta; zadarnic îl faci dacă nu-l faci pe cale cu Dumnezeu. Eu nu am nevoie de binele tău ca să-l iau şi să ţi-l plătesc. Eu am nevoie de binele Meu în tine, nu de al tău, căci cine nu este din Dumnezeu şi cu Dumnezeu pe cale, acela nu este. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului ca să-i întoarcă pe fiii oamenilor la Dumnezeu, dar dacă oamenii nu cred în Dumnezeu, aceia nu pot face nici un fel de bine pentru cer. A murit Dumnezeu Omul, iar Dumnezeu Fiul S-a dus în iad şi a scos pe cei ce-L aşteptau să vină după ei. Şi apoi a înviat Dumnezeu Omul, şi a înviat şi omul, şi s-a îndumnezeit omul. Oamenii pun pe oameni dumnezei; dumnezei care mor ca şi oamenii. Oamenii care fac aşa sunt călăuziţi de îngerii cei întunecaţi, care au căzut de la Dumnezeu. Oamenii care au pe Dumnezeu de stăpân sunt călăuziţi de îngerii cei buni, care au stat cu frică şi cu luare-aminte în ascultare de Dumnezeu. Cum adică să-L aibă omul de stăpân pe Dumnezeu? Ce înseamnă om cu nume de creştin care are pe Domnul de stăpân? Înseamnă să stea cu luare-aminte şi cu frică la poruncile lui Dumnezeu, şi cu ascultare, precum au stat îngerii cei buni, care nu au căzut; înseamnă să lucreze tot ceea ce porunceşte Dumnezeu, precum îngerii ascultă şi fac cele date lor spre lucrare bună şi cerească. Şi iată, fiii oamenilor îşi fac voia lor, şi nu au pe Domnul de stăpân al lor. Oamenii îmbâcsiţi de ştiinţa lor zic că Eu, Domnul Iisus Hristos, am fost un om din vremea aceea, un om cu putere şi atât. Ei Mă aduc la asemănarea cu ei, că ei îşi sunt lor dumnezei, şi îşi sunt împărăţie, dar ei n-au înviat ca Mine prin moarte, ei nu s-au înălţat la cer. Ei sunt de pe pământ, dar Eu sunt venit din cer, de la Tatăl, în Fecioară. Lor nu le place să creadă în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt aşa cum trebuie să se creadă. Ei sunt fiii oamenilor, şi tot aşa trăiesc, dar cei ce au de stăpân pe Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, aceia vorbesc cu Dumnezeu, cu aceia vorbeşte Dumnezeu, şi stau aceia întru viaţă, nu întru moarte. Eu sunt viaţa cea veşnică, şi cine Mă are pe Mine de hrană, acela se hrăneşte cu viaţa cea veşnică.

Oamenii şcoliţi şi bogaţi sunt cei mai săraci de pe pământ, căci slujesc minciunii, şi cu ea rămân de avere, cu ea şi cu multele duhuri care mişună peste gândurile şi inimile lor.

Israele, Israele, am stat odată cu ucenicii Mei în mijlocul mulţimilor care se uitau după noi. Vorbeam cu ucenicii şi le spuneam despre cei fericiţi, despre cei care sunt fericiţi, şi îi numeam pe ei aşa, pe ei înaintea mulţimilor, pe ei, nu pe mulţimi. Le spuneam că fericiţi sunt cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Cei bogaţi în duhul lor nu au loc de împărăţia cerurilor în gândurile lor, dar cei săraci şi curaţi în gândire, aceia sunt fericiţi, şi au această fericire şi această mângâiere în duhul lor.

Omule, omule, de ai împlini toate cele potrivite cu poruncile lui Dumnezeu, dar dacă eşti fălos şi semeţ, eşti înger întunecat, şi nu îţi foloseşte. Cel ce se mândreşte cu Dumnezeu, acela se smereşte ca Dumnezeu. Cel ce se smereşte ca omul, acela nu este în Dumnezeu, acela are duh de om, care face binele fără Dumnezeu; acela lucrează binele răului, iar binele răului face parte din rău, nu din Dumnezeu. Cine nu crede în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit din cer pe pământ, acela are păcat asupra Duhului Sfânt. O, dacă un animal ar avea grai ca omul, ar face de ruşine pe omul cel necredincios. O, necredinţa va avea sfârşit, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi voi arăta slava înaintea necredincioşilor, şi voi propăşi cu tine, popor al cuvântului lui Dumnezeu.

Am venit în mijlocul tău, poporul Meu, cu Fecioara mama Mea, cu sărbătoare de naştere am venit. La început Dumnezeu a luat pe femeie din bărbat, şi la sfârşit a luat pe bărbat din femeie, căci bărbat şi femeie înseamnă om. Voi veni şi voi da naştere din cer la tot omul care va înţelege taina naşterii de sus spre viaţă veşnică. Voi veni văzut, Israele, poporul Meu, că este scris de această venire. Cele şapte veacuri s-au pecetluit, căci Dumnezeu a numărat până la şapte şi la început. Mă voi arăta cu veacul cel veşnic care a început între cer şi pământ, că Eu la această lucrare lucrez cu tine, poporul Meu, şi vom face culesul, tată, şi la masa de veac nou vom mânca hrană nestricăcioasă, spre nestricăciune de trup şi de duh. Amin.

Fiilor, fiilor, am plâns patruzeci de ani şi am rugat pe poporul Meu să asculte de tot ce-i dau să lucreze peste el, ca să-l îmbrac întru nestricăciune prin ascultare. Te-am învăţat, poporul Meu iubit, şi Mă uit, tată, la ascultarea ta şi văd încă nepăsare, şi văd că nu ţi-e teamă de cuvântul Meu cel rostit ţie. Te-am rugat, fiule, să fii curat şi tu şi casa ta, că ţi-am spus că vin îngeri şi casnici cereşti în casa ta şi la masa ta, şi ţi-am spus să fii cu grijă, ca să se simtă cerul bine cu tine şi în casa ta. Am binecuvântat mereu tot ce ai, şi aşa fac şi acum, dar am iar să-ţi amintesc să fii curat, tată, să fii curat, poporul Meu. Să mănânci din vase curate şi păstrate curate, iar când te ridici de la masă după ce mănânci, ia fuguţa apă şi picură în ea şi agheasmă şi spală blidele şi masa, că iată durere şi ruşine pe Mine când văd că duhul rău se atinge şi suge din hrana binecuvântată prin rugăciune. Duhul rău se face muscă şi se pune pe cele cu care voi vă hrăniţi. O, cât am aşteptat să nu mai aveţi gunoi în gospodăriile voastre şi să puneţi flori mirositoare, tată, şi busuioc să puneţi, şi trandafiri să puneţi, şi crini să puneţi, ca să aveţi adunare de îngeri în jurul vostru, că îngerii, tată, trag la mirosuri cereşti şi la curăţenii cereşti. Spală şi mătură degrabă, fiule, după ce Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru hrana de pe masă. Ca la voi la nimeni să nu fie mai curat şi mai păstrat, că fiţi atenţi, nu numai curat, dar şi păstrat acest curat. Când stai la masă, fiule, să ai curat, curat în casă şi la masă, că atunci Domnul şi casnicii Săi stau la masă cu tine. Să nu fie colţişor fără de ordine în ograda cea pecetluită de Dumnezeu ţie. Alungă musca, tată, şi fă rugăciune la cer pentru pieirea acestui duh rău, că musca poartă pe duhul rău pe tot locul, şi îl spurcă, şi lasă peste loc curat murdărie de duh rău. Duhul rău ia trup de muscă, fiilor. Umpleţi casele şi ogradele voastre de mirosuri de flori, că musca nu stă decât în mizerie, tată, şi din mizerie se naşte. De unde mizerie? De la om, de la animal. Dar mizeria de la om are în ea păcatul ei, iar Eu v-am rugat pe voi să fiţi sfinţi, că de cei sfinţi nu se atinge duhul rău ca să mănânce.

Poporul Meu, nu mai fă atâta treabă, tată, mai întâi de a-ţi face ţie curat în gospodărie. Să nu se hrănească duhul rău din nimic ce sunt ale tale. Tu să ocroteşti binecuvântarea lui Dumnezeu şi să ai agheasmă stropită peste toate ale tale. Păstrează-ţi trupul şi duhul curat, poporul Meu, ca să ai putere, tată. Ascultă de cele ce ţi-am cerut, ca să ai putere, tată, şi când cerţi răul, răul să plece şi să se supună plecând.

Fiule, să te atingi curat de sfânta Împărtăşanie, că Eu sunt Dumnezeu, fiule scump. Ai grijă mare să fii curat la masa Mea şi întreabă-Mă pe Mine ca să te învăţ desăvârşit curăţenia de la masa Mea, că altfel te loveşti, altfel te izbeşti în Mine, şi izbindu-te te loveşti şi Mă loveşti şi pe Mine. Fii atent, că acum mănânci Paşti nou. Fii atent, fiule, că acum mănânci veac nou, şi trebuie să fii întâi, precum la şcoala de pe pământ este întâi cel ce învaţă cel mai bine.

Am pe cineva care a căzut şi s-a lovit. Fii atent, fiule, de câte ori vii la Mine, să vii curat, să vii pregătit, aşa cum se vine la Mine. Să nu vii nervos, să nu vii înscăiat, să nu vii nespălat sau cu mirosuri străine de mirosurile cereşti, să nu vii ameţit, şi să vii ca un bun prieten al Meu, ca cel mai apropiat de Mine, ca cel mai iubit de Mine, ca cel mai cunoscut de Mine, poporul Meu iubit. Ştii cum să fii tu la masa Mea, fiule? Să fii ca apostolul iubirii, ca Ioan cel iubit de Mine, care a stat la masa Mea rezemat de pieptul Meu, şi era mângâiere Mie acest fiu curat şi iubit. L-am iubit mult, şi îl iubesc mult, pentru că este curat şi pentru că a iubit nepătimirea, şi avea îndrăzneală să stea alipit cu pieptul Meu. Ai văzut pe ucenicul cel nepregătit la masă; a venit, a mâncat nepregătit şi apoi a căzut în sabia lui şi s-a lovit.

Fiilor, fiilor, renunţaţi la tulburări, renunţaţi la tot ce vă murdăreşte pe voi, şi fiţi, tată, aşa cum v-am cerut Eu. Fiţi ca în carte şi nu călcaţi peste cuvântul învăţăturii Mele şi apoi să vă numiţi nepregătiţi, adică furi. Fructul nu trebuie furat când îl mănânci. El trebuie luat cu voia stăpânului, cu ştirea stăpânului şi după voia stăpânului. Fiţi ca Ioan la masa Mea cerească, şi apoi fiţi ca şi cei din cer dacă staţi la masă cerească. Eu vreau prin iubirea voastră să fiţi fiii Domnului. Eu vreau să iubiţi împlinirea cuvântului Meu, că Eu v-am spus cuvânt să nu mai staţi acoperiţi cu pânză care ia foc. O, de ce, tată, vă vine vouă aşa de greu să împliniţi acest cuvânt? Oare, trebuie să vi-l spun din nou? Şi iată, iar vi-l spun: scoateţi din casele voastre şi de pe trupurile voastre tot ce v-am spus să scoateţi. Nu vă văitaţi că nu aveţi bani, nu cârtiţi la împlinirea cuvântului Meu. Dar când te-ai dus să cumperi ce nu este binecuvântat cum de ai avut bani?

O, faceţi curăţenie pe voi şi în casele voastre. Lucraţi împlinirea cuvântului Meu şi fiţi creştini, şi fiţi români ca românii, fiilor, şi luaţi din hrana Mea pregătiţi la masa Mea, pregătiţi cu împlinire întru toate câte vă cer la masa Mea. Să nu faceţi ca ţiganii care cer colaci la biserică şi apoi înjură şi stau murdari, precum murdari stau şi cer pâine. Să nu faceţi ca preoţii care dau la porci mâncarea cea binecuvântată în biserică. Eu vin şi pun numele Meu peste prinoasele aduse de om lui Dumnezeu, şi apoi ei iau şi duc acasă colăcei şi colivă binecuvântată şi o pun în teica porcilor. O, până când? Până când numele Meu va mai fi călcat de porci? Vezi tu, omule, cui îi aduci tu prinosul tău şi banul tău şi dragostea ta? Tu, poporul Meu, să moi numai cât grâu poţi mânca, şi să nu se dea la gunoi grâul Meu cel binecuvântat pentru cer. Tu, poporul Meu, să ai grijă de pâine, tată, că pâinea este sfântă, fiule. Adu-ţi aminte când Eu am binecuvântat pâinea în pustie, că am spus apoi să se adune toate firimiturile şi să nu se piardă nimic. De ce am spus aşa? Pentru că era binecuvântată de Mine hrana aceea. Aşa îţi binecuvintez şi ţie hrana când Îmi ceri să ţi-o binecuvintez, şi tu să nu arunci bucăţica cea care are binecuvântare rostită peste ea, ci s-o mănânci, fiule, ca să fii binecuvântat.

O, fiică a Ierusalimului nou, nu mai sta acoperită cu maramă care arde ca focul, care e lucrată din foc. Aruncă de pe tine tot ce este trecut prin foc şi fă-ţi veşminte de pânză de in, de pânză de bumbac şi de lână, că lâna este darul oii, dat ţie spre veşmânt, şi este simbol sfânt acest dar.

Fiule, fiule, caută să ai ţinută duhovnicească de apostol al lui Hristos; ţinută în vorbă, în purtare, în cuvânt; ţinută cerească între oameni. Nu fiţi mânioşi unii pe alţii, nu fiţi supărăcioşi, şi mai degrabă căutaţi în orice timp să fiţi plăcuţi unii altora, că asta înseamnă iubire unii de alţii. Nu să iubeşti oricum pe oricine, nu aşa, tată. Să iubeşti pe cel ce caută să facă binele, pe cel ce caută să placă prin ceea ce face bine. Aşa şi nu oricum, că s-a învăţat greşit ce înseamnă să se iubească unii pe alţii cei ce se iubesc. Trebuie să iubeşti cu bucurie şi nu din obligaţia de a iubi. Cei ce trăiesc unii pentru alţii, numai aceia se iubesc cu adevărat unii pe alţii. Cine nu dăruieşte altuia tot ceea ce face el, acela nu ştie nimic despre iubire. Şi cui altuia? Altuia care iubeşte şi el iubirea cea rostuită de legile ei. Israele, poporul Meu, să cauţi, fiule, să placi aproapelui tău, să placi prin tot ceea ce faci, iar dacă nu faci ca să placi, nu te mai supăra că nu găseşti iubire, căci iubirea, ceea ce seamănă, aceea şi seceră, fiule.

Este printre fiii poporului Meu un om plin de trufie şi minte bolnavă, care seceră ceea ce seamănă el. El seamănă zavistie între copiii Mei, seamănă cârtire şi dispreţ pentru copiii acestui popor, şi iată, ceea ce seamănă, el îşi seceră şi mănâncă din această muncă, şi este gol, nu este plăcut de cei ce iubesc pe Dumnezeu. El nu are cum să iubească. El are mintea bolnăvicioasă şi este uşuratic în simţirea inimii lui, şi Scriptura spune că unii ca aceştia sunt căzuţi în patimi de ocară, că aşa este plata celor lucrate bolnăvicios. De aceea, poporul Meu, îţi cer ţie ţinută duhovnicească de apostol. De aceea vin şi te ţin treaz, şi să nu te superi şi să nu cârteşti împotriva Mea dacă dau mereu să te aşez în trezie plăcută Mie şi semenilor tăi. Fiţi unul altuia pe potrivă. Fiţi, fiilor, asemenea Mie, ca să lucraţi binele şi iubirea unul peste altul. Lăsaţi-vă furaţi de cer. Lăsaţi-vă copleşiţi de cuvântul Meu şi fiţi cuvânt şi mâncaţi cuvânt şi daţi-vă unul altuia această hrană. Fiilor, nu fiţi sterpi de cuvânt. Fiţi născători de cuvânt, fiţi împărţitori de cuvânt. Daţi hrană cuvântului Meu. Cum adică aceasta? Cuvântul Meu este ca o floare care moare dacă nu are apă, care se usucă fără de hrană şi devine sterp. Fiilor, nu stârpiţi cuvântul Meu dintre voi, că fără de cuvânt voi sunteţi sterpi. Fiilor, fiilor, pregătiţi calea cuvântului Meu spre voi şi fiţi cuvânt; fiţi hrană, tată, şi creşteţi în cuvânt.

Poporul Meu, să nu uiţi că toate se fac prin cuvânt. Să nu uiţi, tată, ce este facerea. Pământul cel dintâi a fost făcut prin cuvânt, din apă. Pământul cel de acum tot prin cuvânt a fost făcut, şi prin apă. Dar fiţi atenţi, voi, cei care sunteţi acum lucrători ai cuvântului în numele Meu, fiţi atenţi că aşteaptă cerul cel nou şi pământul cel nou să fie terminate de întocmit. Această facere nouă aşteaptă. Creşteţi, tată, şi vă înmulţiţi în cuvânt şi prin cuvânt, şi naşteţi-vă din cuvântul Meu, şi naşteţi din cuvântul Meu pe toţi cei ce vor vrea să se nască din cer, din apă şi din duh. Fiţi pricepuţi ca la sfârşit, nu ca la început, că Eu când am făcut pământul cel dintâi am zis oamenilor: «Creşteţi şi vă înmulţiţi», şi ei n-au fost atenţi ca să facă această lucrare din cuvântul Meu şi prin cuvânt. Când am întocmit pământul cel de acum, tot aşa am zis oamenilor care erau rămaşi pe pământ; le-am zis: «Creşteţi şi vă înmulţiţi». Şi nici atunci n-a fost pricepere la acest cuvânt rostit de Dumnezeu, că omul s-a îmbătat, şi la beţie a blestemat, şi s-a înmulţit ca şi cei de la început. Dar a treia oară voi sfârşi răul, şi iată, lucrez naştere din cer şi înmulţire din cer, şi lucrez pe om din cuvânt, şi se lucrează naştere nouă a lumii.

O, poporul Meu, mare taină ţi-am strecurat Eu azi. Azi e zi de naştere, e zi din zilele facerii cea de a treia, de om născut din Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei. Amin.

Vreau să fac din România arcă de salvare. Vreau să fac din ea apă şi duh în mijlocul focului care arde azi şi care se aprinde mereu întru facere de cer nou şi de pământ nou, şi cerul se va da în lături şi vor rămâne descoperite toate cele ce nu se văd, toate cele veşnice. Amin.

Poporul Meu scump şi iubit, întru care am binevoit, roagă-te pentru iertarea păcatelor tale, că numai aşa nu vei mai păcătui, şi vei sta smerit înaintea lui Dumnezeu, şi frate înaintea fratelui. Cine dă cuiva un sfat bun şi ceresc, să ia şi el din sfatul acela, că dacă face altfel, este fariseu. Un sfat bun dacă nu este primit, de aceea nu are primire şi putere, pentru că nu ia din el şi cel care dă sfatul, pentru că sfatul nu are viaţă în cel care-l dă altuia. Să dai sfat cu frângere de inimă, şi să iei tu din el mai întâi, şi vei avea rod însutit şi cuvânt ca spicul de grâu bogat în rod.

Israele, poporul Meu cel înnoit de cuvântul Meu, să ai statură cerească, să se vadă la tine creştere de viaţă veşnică şi să nu mai vorbeşti ca omul de pe pământ. Tu să vorbeşti ca omul coborât din cer pe pământ şi să spui la cei născuţi pe pământ taina cerului şi să cobori cerul pe pământ cu tine, fiule născut din cer, din Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a suit la cer ca să poată coborî cu cerul la tine.

Israele, copăcel de primăvară, creşti şi te îngroaşă. Israele, creşti şi prinde, tată, rod, că Sfânta Treime şi casnicii cerului vin să mănânce din rodul tău. Să fii copac în care să se aciueze tot ce este în cer, îngerii şi sfinţii, zecile de mii de sfinţi, după cum este scris în Scripturi. Pune, Israele, mâncare pe masă şi mănâncă, tată. Ţi-am dat un blid. Pune-l la gătit şi ia din el şi mănâncă până voi veni Eu.

O, binecuvântatul Meu popor, te binecuvintează pe tine Fecioara mama Mea şi Îmi spune: „Fiule, iată fiii Tăi, iată fraţii Tăi“. Iar Eu, Cel întâi născut, vă spun: iată mama fecioară a fraţilor Mei lângă cel întâi născut al ei, căci fecioara cea fără de bărbat are fii, are popor, are un fiu.

Verginico, copăcel bogat în fruct, te binecuvintează mama Mea Fecioară. Verginico, copilă de la sfârşit care ai avut de la Mine lucrarea cea de a treia a Mea, fii, tată, serbată lângă mama creştinilor, că tu ai popor creştin, şi nimeni de până acum n-a avut popor creştin curat. A fost mereu popor creştin, dar nu curat la cererea cerului. Au fost pe vremea lui Noe opt oameni curaţi, dar când să se înmulţească de la Dumnezeu, iar s-au întinat. O, măi Verginico, tu, tată, ai acum popor neîntinat, care umblă după Miel oriunde voieşte Mielul. Învaţă-l mereu nepătimirea pe poporul tău. Ia cuvânt din cuvântul Meu şi rupe-l şi dă poporului să mănânce nepătimire, ca să stea acest popor alipit de pieptul Meu în veci de veci. Amin.

– O, Domnul meu, eu sunt trâmbiţa Ta, şi Te slăvesc pe Tine pentru poporul meu, care este al Tău. Nici un păstor de pe pământ nu vrea să-Ţi dea Ţie turma lui; zice că e a lui. Dar eu Ţi-am dat-o Ţie, Doamne, în primire, căci aşa este la sfârşitul lucrului: se dă Tatălui lucrul în primire, lucrul care pentru Tatăl s-a lucrat.

Eu, Doamne, Îţi slăvesc mila şi iubirea, pentru că numeşti curat acest popor. Este curat, dar mai are de lucru la cuget, la iubire, la atenţie, la suflet, la răbdare şi la creştere, Doamne. Este curat, dar mai are de curăţit, şi eu asta îl îndemn, să fie ca apostolul Ioan. Cea din urmă povaţă a mea asta a fost peste popor: să citească el cartea iubirii, cartea apostolului iubirii.

Citeşte, poporule, ce ţi-am dat să citeşti, citeşte până vin, că vin cu Domnul în curând. Citeşte, ca să fii curat, ca să te umpli de Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt te curăţă de tot ce mai ai neplăcut în tine şi pe tine. Ia seama, fiule, la cuvântul Domnului, că nu mai este de adăugat la el. Înfecioreşte-te şi lasă-te spre înveşnicire, poporul meu. O, să creşti deplin şi să ai statură de apostol lucrător înaintea venirii slavei Domnului. Să creşti, că ai apă şi ai lumină şi ai cuvânt la masa ta. Să creşti, poporul meu, şi să fii slava Domnului şi scara Domnului, aşa cum a fost mama cea care a adus pe Fiul pe pământ. Să fii scară cum am fost eu scară de coborâre a cuvântului la tine, poporul meu. Să creşti şi să fii masă Domnului Iisus Hristos, la care să stea El şi să frângă pâinea şi să rămână veşnic descoperit cu tine. Creşti, fiule, creşti, poporul meu, creşti. Creşti şi te dă lui Dumnezeu biserică nouă, curată şi veşnică, poporul meu iubit. Amin.

– O, Verginico, ce frumoase sunt serbările cereşti când tu semeni sămânţă nouă peste poporul tău cel nou, că e nou, tată, e lucrul cel nou, aşteptat de şapte veacuri. Măicuţa Mea te fericeşte şi îţi mulţumeşte de tot ce-Mi dai tu Mie. Mama Fecioară mângâie pe poporul tău şi stă de veghe în ajutorul tău şi lucrează cu tine la misiunea ta. Pace ţie, Verginico! Pace poporului tău pe care Mi l-ai dat să-Mi fie fruct la sfârşit!

O, popor nou, creşti, tată, creşti, şi treci din floare în rod. Creşti şi iară creşti, căci creştere ţi-am dat. Creşti şi te împlineşte, că Eu am venit, şi vin. Creşti, Ierusalime, şi te fă cetate din cer pe pământ. Creşti, tată, şi te suie la cele cereşti, ca să mănânci din ele şi să creşti. Creşti, Israele, creşti, poporul Meu, că Israel a scăzut după ce l-am crescut, şi s-a unit cu fiii oamenilor şi Mi-a stricat seminţia peste care eram Eu Dumnezeu. Creşti, Israele, creşti. Creşti, tată, ca un copăcel al binelui şi fă-te fruct dulce şi creşti în fruct. Creşti, Israele, creşti. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, creşti şi te înmulţeşte întru viaţă veşnică şi întru nestricăciune. Amin, amin, amin.

21-09-1995