Duhul Mângâietorul, El este lucrarea Mea în această zi de praznic împărătesc în cer şi pe pământ pentru mama Mea Fecioara, iar Eu sunt Fiul ei iubit, Iisus Hristos.
Mă las cuvânt în grădină şi întâmpin sărbătoarea şi-i mângâi pe cei ce pornesc spre izvorul cuvântului Meu şi le ies înainte cu sfinţii şi le dau lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le spun:
Pace vouă! Veni-va vremea şi a şi venit să fie Domnul pe pământ cu oamenii credincioşi şi să şteargă lacrima din ochii lor, precum este scris, şi iată, vin şi împlinesc.
O, am venit, şi stau pe nori cu sfinţii şi cu mama Mea Fecioară, aşa cum am stat acum două mii de ani în ziua când am venit şi am luat-o lângă Mine şi lângă Tatăl şi lângă sfinţi. O, priveşte ea acum peste lucrarea acestei zile şi se pregăteşte cu daruri, cu cuvânt plin de daruri şi plin de rugăciune pentru poporul cuvântului Meu şi pentru cei ce au aşteptat plini de dor această zi, întâlnirea lor cu Domnul şi cu sfinţii Săi. Când te duci la o serbare mult dorită şi mult aşteptată de tine, stai cu sufletul plin de dor şi de fiori, dar când ştii că ea a şi sosit şi eşti în mijlocul ei, te hrăneşti, te mângâi, iubeşti mult, te bucuri, iar apoi te doare când se strânge sărbătoarea, şi iei apoi din duhul ei şi-ţi alini inima multă vreme după aceea.
O, pace vouă, celor de aici şi celor ce vă strângeţi la izvor! Noi suntem în văzduh şi privim. Vedem înainte şi Ne umplem de duhul mângâierii şi unii altora ni-l hrănim, şi iată câtă bucurie strâng cei din cer în zile de sărbătoare cu întâlnire, şi tot aşa şi cei de pe pământ în prăznuirea lor cu Domnul.
O, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt, v-aţi ostenit, măi fiilor. Vă binecuvintez osteneala şi neodihna cea pentru Mine. Pace vouă în vreme de trudă pentru Domnul!
O, mamă a Mea, fă-te lor mângâiere din cer, mamă, lor şi celor veniţi la izvor. Au venit la serbarea cea pentru tine, mamă, şi Ne mângâiem cu ei. Acum două mii de ani am spus: «Eu milă voiesc, nu jertfă». O, milă aştept de la om, mamă. Să-i fie omului milă de Domnul, de durerea Mea cea de la păcatele oamenilor.
L-am pierdut pe om după ce l-am zidit, l-am pierdut din pricina poftei lui de păcat. Milă voiesc pentru ceea ce am pierdut. Sunt fără odihnă. Nu mai am casă de odihnă şi sunt neodihnit.
O, ai fost mereu şi eşti mereu plină de milă pentru Mine, mama Mea. De când te-ai născut şi M-ai aflat de Dumnezeu al tău ai fost plină de milă pentru Mine. Caut om cu milă, caut mereu. Numai cel plin de milă de Mine, numai acela vine şi stă cu Mine şi se face Mie ajutor şi mângâiere în durere.
O, mama Mea, aşează-Mi duhul mângâierii în carte lângă Mine, că suntem în sărbătoare pentru mângâiere, mamă. E cerul pentru tine în prăznuire în această zi. Presară tu daruri, dă-le de la Noi, mamă! O, binecuvântată să fie grăirea ta în zi de adunare cu popor la izvor, mama Mea! Amin.
— O dată cu apropierea zilei mele de serbare am privit peste ea cu înainte-vedere şi am pus daruri din cer în braţe ca să le împart celor strânşi la sărbătoare. Darul iubirii de Tine voiesc să le dau. Darul milei de Dumnezeu voiesc să-l simtă crescând în ei, că l-ai zidit pe om, dar el nu Te-a iubit, Fiule Doamne. Mi-a fost milă de Tine pe pământ, şi tot aşa şi în cer acum.
Îi este omului dor de păcat, Fiule Doamne. El ştie că dacă face aceasta nu Te poate iubi, nu se poate împărţi. În iubire nu te poţi împărţi între Dumnezeu şi tine. O, eu nu m-am împărţit. Eu numai pe Tine Te-am iubit, Fiule Doamne, numai pe Tine mereu, mereu. Numai cu milă de Tine mereu am fost şi sunt, numai cu gândul la Tine am fost şi am rămas, o, Fiule scump.
Vă dau povaţă de milă pentru Domnul şi pentru cei din cer, fiilor. Din zori stau şi vă privesc calea şi simţirea inimii şi dorul din ea. Dacă vreţi să nu vă despărţiţi de Fiul meu, de Domnul, o, hrăniţi-vă inima cu milă de El şi umblaţi după El şi cu El, căci paşii voştri sunt număraţi, iar mila de Domnul se adună în cer pentru voi.
O, e ţara voastră în primejdie acum, fii români. Rugaţi-vă cu foc în inimi pentru dezrobirea ei de sub omul cel răufăcător peste ea. E ţara română în cleşte, sub cei ce n-au milă de Dumnezeu şi de oameni. Hai să dăm mână cu mână cei cu inima română, că ne-am strâns în România, venim din cer pe vatra ei, şi n-a mai fost şi nu mai este pe pământ un aşa loc de odihnă pentru Domnul şi pentru sfinţii Săi ca şi aici, unde El a cuvântat şi Şi-a pregătit şi a făcut grădină de întâlnire ca să vină omul la chemarea Domnului, să vină să-I asculte glasul şi să-l prindă mila şi să se umple de dor şi de milă inima omului, căci Fiul meu a spus: «Milă voiesc, nu jertfă».
O, cu ce să-L încălzească avutul omului pe Fiul meu Iisus, pe Cel durut de la păcatele omului? S-a învăţat omul să aducă jertfă pentru păcat, dar pe sine nu se aduce Domnului. Cui să dea Domnul jertfa omului?
O, are rană Iisus Hristos, are Fiul meu rană vie de la loviturile primite de la om. Păcătuieşte omul şi nu are iubire decât de păcat, iubire păcătoasă ca şi jertfa celui păcătos.
O, e plin pământul de mila Domnului. Să fie şi cerul plin de mila omului, căci suferinţă este în cer când omul se întoarce de la Dumnezeu şi se dă lumii, mereu lumii, mereu, mereu.
O, popor adunat la sânul Domnului, eu stărui la tine cu durere. Ai milă, ai milă de Fiul meu Iisus Hristos. Umple-ţi inimioara de dor şi de milă şi de duh umilit, jertfa cea mai plăcută Domnului. Cu dor vă învăţ, fiilor, aduceţi Domnului miei pe voi înşivă şi faceţi-vă Lui altar şi iubire pe altar. Atunci nu veţi mai iubi păcatul aşa cum toţi oamenii îl iubesc, ci veţi iubi să daţi slavă Celui ce S-a dat pe Sine pe altar pentru răscumpărarea din moarte a omului, pentru iubirea şi mila de om, căci omul s-a despărţit de Domnul prin păcat, iar păcatul îl ţine departe, departe de iubirea cea de sus.
Daruri scumpe vă împart. Ceea ce am eu dau să împart cu voi, ca să aveţi şi voi ceea ce am eu. Eu Îl am pe Domnul iubire şi dor, şi toate darurile se cuprind în El. Tot ce poate avea omul mai scump, în Domnul este. O, lăsaţi-vă iubiţi şi purtaţi de iubirea cea de sus, cea care stă înaintea tronului slavei Domnului, gata să rodească în cei ce o cheamă.
O, neam român, rostesc numele tău în ziua mea de sărbătoare şi te doresc al Fiului meu să fii acum şi pe vecii, aşa cum Tatăl te-a ales Lui pentru sfârşit de timp, ţara Fiului Lui. O, câte lacrimi în cer pentru tine! Eşti scumpă la Dumnezeu, dar eşti furată, şi te înjosesc cei ce te-au furat pentru ei. O, trezeşte-te şi te scutură de duşmanii tăi!
O, dă-i duh de sus neamului român, Fiule Iisus Hristos! O, fie-Ţi milă, Doamne! Ridică la veghe pe cei cu milă din cer şi cu putere de minuni şi de cuvânt peste ea! Aşa este ruga mea pentru ea, pentru cea aparte, şi fă din ea voia Ta, Doamne.
Iar voi, cei cu milă şi cu dor de Domnul, purtaţi aceste daruri, purtaţi-le cu râvnă şi cu inima fierbinte. Ele vă vor ţine pe voi în Fiul meu Iisus, şi pe El în voi, iar lumea vă va vedea şi va înţelege pe Dumnezeu şi toată frumuseţea Lui.
Eu vă mângâi acum fiinţa. Aţi venit la sărbătoarea mea. Aceste petreceri sfinte rămân scrise şi mărturisesc. Fiţi şi voi mărturisitori. Milă şi iubire pentru Fiul meu, acestea vă doresc, acestea vă îndemn. Nimic n-aţi făcut mai frumos în viaţă ca şi venirea voastră de acum la izvorul Fiului meu Cuvântul în vremi de sărbătoare. O, pace vouă! Duhul mângâierii v-a adus, şi tot el vă poartă înapoi paşii.
O, aveţi grijă de măsura împărăţiei lui Dumnezeu din voi şi mărturisiţi-o cât este, fiilor. Amin.
— O, dulce mama Mea, dulce sărbătoare ridicăm spre Tatăl aici, în grădina unde Ne strângem în duhul mângâierii, mamă. Eu milă voiesc de la om, căci toate sunt ale Mele din cele ce omul dă să-Mi dea. Eu vreau să se întoarcă omul la Mine, nu să-Mi dea daruri, mamă. Să-l las fără nimic ca să nu mai aibă ce să dea şi cu ce să-Mi scoată ochii? O, şi chiar dacă aşa a fost peste om din loc în loc, din când în când, dar dacă nu are cine să-L arate pe Domnul, e tot fără folos pentru om. Mi-aş trimite de aici lucrători, dar lumea e rea, mamă. Am prea puţini ca să-i mai şi trimit, o, şi câte sunt de lucru aici! Iată, Mă duc Eu şi cuvântul Meu, şi binecuvintez puterea cuvântului Meu, ca să pătrundă el ca lumina şi să facă minuni, căci Eu rostesc şi spun acum peste români:
O, scoală-te din somn, neam român, şi vino-ţi în fire! Te vestesc că eşti în cumpănă. O, scoală-te din somn şi veghează apoi până ce va trece ispita, dar roagă-te să-ţi scot din lan neghina şi să se dea în lături răufăcătorii tăi. Eu, Domnul, poruncesc lor şi le spun: O, aplecaţi-vă, o, daţi-vă în lături, voi, cei hrăpăreţi, care iubiţi minciuna şi slava nemeritată! O, fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, ca nu cumva să vă măture furtună neşteptată!
Eu, Domnul, Eu am grijă de tine, ţară română. Amin.
Voi, fii miloşi, care veniţi cu dor la izvorul Meu de cuvânt, rămâneţi în iubirea Mea, rămâneţi lângă ea. Iubirea Mea este poporul cuvântului Meu. El s-a adus Mie ca să fac Eu cu el voia Mea, iar voi veniţi, o, veniţi la izvor. Aici Îmi deşert cuvântul gurii Mele. Hrăniţi-vă cu fiori din acest cuvânt. Îmbrăcaţi-vă în daruri duhovniceşti, ale căror haruri să aibă putere pentru mântuirea oamenilor, că lumea n-are veghetori care s-o deştepte spre trezire şi spre viaţă apoi.
De dor şi de iubire i-am dat omului suflet când l-am zidit. El însă s-a smuls din mâna Ziditorului său. Cu milă caut după om şi milă aştept să-Mi dea.
Acum, popor al cuvântului Meu, duhul mângâierii ţi-l aştern pe creştet, că Mi-ai pregătit popas şi M-ai mângâiat. O, ai grijă de cei ce înţeleg cuvântul Meu de peste tine dintre cei care dau să vină şi să vadă din acest cătunaş. Vom privi şi vom înţelege dacă vor avea credinţă.
Te strâng la sân şi te cuprind ca să-ţi dau tărie şi ca să-Mi slujeşti cu ea, iar tu să ai milă de Domnul, fiule. Cuprind în taina cea de sus ziua de serbare pentru mama Mea Fecioară. Cobor aici pacea sfântă. Oştirile cereşti au luat din slava Mea cu tine şi cu cei adunaţi la izvor.
Las duhul mângâierii peste tot şi peste toate. Las pacea Mea aici.
Rămân cu voi, fiilor!
Rămâneţi cu Mine, o, fiilor! Amin, amin, amin.
28-08-2014
