Suflarea gurii Mele presară tămăduire de suflet, şi presară alinare celor cu suflet plin de dor după Dumnezeu. Mă fac izvor de cuvânt şi de înviere şi de putere sfântă pentru mulţi, dar între cei mulţi de pe pământ sunt puţini, puţini care caută răcoare de suflet şi de trup la Dumnezeu, iar pentru aceştia Eu vin şi aduc alin, aduc cuvânt alinător.
Sunt Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Dumnezeu-Fiul, şi sunt la masă de cuvânt cu mama Mea Fecioara, că în această zi din săptămâna Paştilor Mele e zi de sărbătoare creştinească, zi de alin tămăduitor din partea ei pentru cei ce iubesc pe Domnul şi-I dau Lui slavă, că mult iubeşte mama Mea Fecioara pe cei ce cu dor Mă iubesc, iar lor li se cuvine alin.
Hai, mamă, hai să le spunem urarea învierii Mele la cei adunaţi la izvor ca să ia ei alin ceresc! „Hristos a înviat!“ să le spunem lor, şi să grăim apoi cu ei pentru folos de suflet, mamă, că înviere avem Noi să aşezăm peste om. Amin.
— Cu Tine la masă de cuvânt, Fiule Doamne, cu Tine mă adun, şi Ne aşezăm aici cu sfinţii, aici, la izvorul Tău de cuvânt, la locul coborârii cuvântului Tău în carte, şi grăim cu cei ce Te iau de aici spre hrană şi stăm cu ei la masă, căci s-au adunat în zi de sărbătoare a mea şi au venit să ia apă sfinţită şi ocrotitoare lor, să ia şi să bea şi să prindă nădejde şi alin, că mult poate credinţa celor ce caută pe Domnul, dar şi credinţa trebuie povăţuită, pentru ca să aibă ea rodire şi mântuire pentru cel ce caută spre Domnul crezând.
O, Hristos a înviat! Ca şi Domnul pun între mine şi voi urarea învierii Lui a treia zi de după răstignirea Lui pe cruce, iar astăzi este a opta zi şi spunem împreună: Hristos a înviat! O, ce să vă dau în această zi a mea de serbare, decât putere de credinţă, iar pentru această putere trebuie povăţuită credinţa voastră în Domnul şi în lucrările Lui. Mai întâi cel care crede trebuie să dovedească Domnului o mare iubire, o mare putere de credinţă, aşezată pe duh de umilinţă şi de dor, căci omul greşit înaintea lui Dumnezeu are durere că a greşit şi are nevoie de iertare şi de vindecarea ranelor cele de la greşeli, fie prin durere, fie prin pocăinţă, dar totul prin iubire de Domnul.
O, nu-i stă bine vesel creştinului care crede mergând după Domnul, ci îi stă bine lucrând faptele credinţei, îi stă bine iubind pe Domnul şi lucrând pentru El şi cu El sub cruce, căci aceştia sunt cei ce au credinţă urmându-I Lui cu pocăinţă apoi, căci fără de pocăinţă nimeni, nimeni nu este creştin şi nu poate umbla cu Domnul, Care împarte iertare pentru vină şi mântuire apoi.
Iată, fără pocăinţă nu are omul putere şi inimă şi iubire pentru Domnul, Care iartă păcatele omului, iartă pe cel ce vine la El, iar El a spus: «Cel ce voieşte să vină după Mine, acela să-şi ia crucea, să-şi ia vina, şi să-Mi urmeze apoi cu pocăinţă», iar bucuria lui să fie apoi dragostea Domnului, dragostea care iartă pe cel vinovat şi care de bucurie plânge, căci nu-i stă bine vesel celui care vine după Domnul cu vina sa ca să i-o şteargă Domnul. Eu când m-am arătat în văzduh, m-am arătat celor plini de dor după Domnul şi care dădeau slavă Lui cu mult dor, şi i-am alinat pe ei cu arătarea cerească deasupra lor, cu cele ce nu se văd ale slavei Domnului şi ale sfinţilor Lui, ca să se arate bucuria cerului de la bucuria lor cu Domnul şi pentru Domnul lor.
O, ce bucurie aduc Domnului toţi cei care au dragoste să calce pe urmele sfinţilor Lui, care au mărturisit pe Domnul pe pământ! Au scris sfinţii părinţi legare şi deslegare la cele ce se mănâncă şi la vin, pentru creştini au scris, nu pentru cei ce mănâncă şi beau ca la potop, nu pentru aceia au pus ei legare şi deslegare la acestea, ci pentru cei ce iubesc pe Domnul. O, au scris părinţii legare şi deslegare pentru carne, ouă, lapte, brânză şi pentru vin, şi au scris pentru cei ce folosesc acestea, ca să fie cuminţi câteodată cei ce mănâncă, o zi da şi una nu, aşa să mănânce au scris părinţii, dar pentru cei ce mănâncă ce trebuie nu mai este scris legare şi deslegare, căci legumele şi fructele sunt hrana pe care Domnul a dat-o omului s-o mănânce şi să fie credincios şi viu şi să nu atragă nici o moarte asupra lui, nici un păcat potrivnic lui Dumnezeu faţă de cele împărţite de Dumnezeu omului. Iar ca să am dreptate în cele ce spun, aduc aminte de vremea potopului când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, şi aşa au putut ei să atragă asupra lor potopul şi să primească după faptele lor plata cuvenită. La fel şi Israel în pustie, peste care ploua Domnul mană cerească, pâine îngerească, bucate din destul, dar când au căutat ei cu necredinţă şi cu cârtire, a deslegat Domnul dorinţa lor după carne şi au mâncat şi s-au săturat mult şi şi-au împlinit pofta, şi era mâncarea încă în gura lor când mânia a venit şi a ucis pe cei sătui.
O, fericiţi şi credincioşi sunt cei care ascultă de cele de la Domnul aşezate ca să fie pe pământ împlinite! Iată, credinţa trebuie să se vadă, fiilor. Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă plină de dragoste să slujiţi voi mântuirii voastre, aşa cum v-a povăţuit Domnul prin părinţi sfinţi, ca să meritaţi mântuirea, măi fiilor, şi iată, credinţa trebuie povăţuită, că nu-i trebuie creştinului să bea şi să mănânce, să râdă şi să fie vesel, ci îi trebuie să aibă credinţă şi dor cu rană după Domnul pentru păcatele lui, căci fără pocăinţă nimeni nu este creştin, nimeni nu poate umbla cu Domnul şi ca Domnul.
Tămăduire pun peste credinţa voastră, ca să fie sănătoasă ea, fiilor, şi apoi totul este cu putinţă celui cu credinţa sănătoasă, care ştie apoi cum să iubească pe Domnul, cu folos pentru Domnul şi pentru el. Aşa las eu în ziua aceasta omoforul meu peste voi şi vă alin pentru cele ce vă îngreuiază pe voi. Amin.
Iar Ţie, Fiule Doamne, Îţi slăvesc învierea, Îţi mângâi rana răstignirii şi-Ţi doresc fii iubitori, plini de duh de pocăinţă, frumoşi prin umilinţă şi bravi apoi prin credinţă vădită prin faptele ei, căci Tu ai durere după om, şi cu ea dai să-l tămăduieşti pe el, o, Fiule scump şi rănit cu ranele răstignirii, pentru că l-ai iubit pe om. Amin.
— Durerea Mea după om ar fi tot mai mică, o, mamă, dacă şi omul ar avea durere după Mine, o, mama Mea. O, slavă Duhului Sfânt, pe Care tu L-ai împărţit cu învăţătura Sa în zi de serbare a ta cu ei, mamă.
Voi, cei adunaţi la apă în ziua aceasta aici, vă voi hrăni pe voi iarăşi, când şi mai mulţi vor veni la izvor şi la învăţătură sfântă în ziua de serbare a mironosiţelor învierii Mele şi voi pune din destul pe masă, voi pune dar de cuvânt şi Mă voi împărţi prin el şi vom sta la masă cu sfinţii aici, fiilor, şi vom sta cu ai Noştri şi cu ai voştri din cer, căci toţi vor fi aşezaţi la masă dacă sunt ei aici în serbarea cea pentru învierea Mea a treia zi din mormânt, şi am fost apoi pârga învierii celor adormiţi. O, nu mai am ca şi aici cină pe alt loc pe pământ, şi va fi mult, mult căutat acest izvor de cuvânt. O, câtă credinţă trebuie şi cât de sănătoasă ea, fiilor!
O, pace ţie, popor de la izvor, şi mare binecuvântare ţie pentru pregătirea serbării Mele în mijlocul tău şi al celor ce se vor aduna la izvor dimpreună cu mironosiţele învierii Mele şi cu ucenicii Mei cei de atunci, cu mulţi din cer la masă cu voi, fiilor! O, fiţi harnici, fiţi credincioşi, fiţi harici şi iarăşi fiţi, o, fiţi credincioşi aşa cum Mie Îmi place, că este nevoie multă, multă de voia Mea pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.
25-04-2014
